CUPRINS

1. Noţiuni generale - SUPRATENSIUNEA ATMOSFERICĂ

2. Metode de protecţie – GENERALITĂŢI

3. DESCĂRCĂTOARE

4. PARATRĂSNETUL

5. PROTECŢIA MUNCII

6. BIBLIOGRAFIE

1
 APARATE DE PROTECŢIE ASUPRA
SUPRATENSIUNII ATMOSFERICE

1. NOŢIUNI GENERALE : supratensiunea atmosferică

Supratensiunile sunt fenomene tranzitorii ce se caracterizează prin:

- amplitudine
- formă
- frecvenţa de apariţie

Supratensiunile pot fi: externe ( supratensiuni atmosferice )

interne ( supratensiuni de comutaţie şi de defect )

Distrugerea aparatelor electrocasnice implică în peste 90% din cazuri

defectarea acestora din cauza supratensiunilor interne, mai exact de defect. Este
menţionat acest procent din cauză că majoritatea locuinţelor din România sunt
apartamente, iar probabilitatea apariţiei supratensiunilor atmosferice este aproape nulă,
mai ales că majoritatea construcţiilor sunt protejate în acest sens.
Mulţi locatari de blocuri au impresia că defectarea aparatelor electrocasnice
s-a produs din cauza unei lovituri de trăsnet care a afectat reţeaua de distribuţie a
energiei electrice. Aceasta este o impresie total greşită deoarece orice descărcare
atmosferică este automat pusă la pământ de descărcătoarele electrice aflate pe traseul
de distribuţie a furnizorului.
Există cazuri unde datorită unei descărcări atmosferice, aceasta se închide pe
stâlpul de susţinere a unei antene TV. Astfel de cazuri se regăsesc în cazul caselor care
nu sunt protejate printr-un paratrăsnet sau care nu se află în aria de protecţie a
vreunuia.
Trăsnetele prin câmpurile electromagnetice puternice şi respectiv curentul de
trăsnet care însoţesc descărcarea electrică provoacă clădirilor civile şi industriale,
reţelelor electrice de alimentare cu energie electrică şi respectiv receptoarelor electrice
pagube însemnate.
Existenţa setului de reglementări privind emisia şi imunitatea la poluarea
electromagnetică permit producătorilor de aparate să obţină avantaje competitive prin
reducerea costurilor datorită transferării în sarcina echipamentelor speciale concepute a
sarcinii de reducere a supratensiunilor care se propagă dinspre reţea.
Ca parte componentă a reglementărilor de compatibilitate s-au editat mai
multe standarde dedicate echipamentelor de protecţie la supratensiuni de origine
atmosferică.
Marile firme de echipamente electrice Moeler, ABB, Schneider, DEHN-SOHNE,
Siemens au dezvoltat linii de producţie de descărcătoare pentru instalaţiile electrice.

Tensiuni induse de trăsnete produse

la distanţe de 0.1,1 şi 10 km

Distanţe faţă de Câmpul Tensiune indusă

lovitura de trăsnet Electromagnetic Într-un cablu de 1m
km V/m V
10 110 20
1 1100 200

2
 0.1 11000 2000

Din tabelul de mai sus remarcăm efectele deosebite pe care le au

descărcările electrice în apropierea instalaţiilor prin tensiunile pe care le induc în
circuitele electrice. În reţelele de medie tensiune efectele trăsnetelor sunt cel mai uşor
de observat, fiecare furtună însoţită de descărcări electrice provoacă ieşirea din
funcţiune a unui număr impresionant de linii electrice de medie tensiune care sunt
declanşate sub acţiunea protecţiilor maximale de curent. Condiţiile de funcţionare a
protecţiilor sunt asigurate prin conturnarea izolaţiei sau de cele mai multe ori prin
intrarea în conducţie a descărcătoarelor montate în LEA.

2. METODE DE PROTECŢIE – generalităţi-

Soluţii privind protecţia la supratensiuni atmosferice .

În acest context o importanţă deosebită o prezintă măsurile şi echipamentele
prin care se asigura compatibilitatea electromagnetică la trăsnet.
Protecţia la supratensiuni atmosferice se referă la dispozitivul ce se
montează în instalaţia electrică, ce va proteja instalaţia împotriva supratensiunilor
generate de descărcările atmosferice pe o reţea aeriană de alimentare cu energie
electrică. Aceeaşi protecţie poate proteja împotriva supratensiunilor generate de manevre ,
greşite sau nu, în reţeaua electrică, sau generate de alte motive ce nu ţin de
descărcările atmosferice. Protecţia la supratensiune va proteja linia electrică de după
dispozitivul de protecţie, precum şi aparatele şi echipamentele din acea instalaţie.
Dispozitivul de protecţie împotriva supratensiunilor atmosferice se numeşte
„ descărcător”. Protecţia la supratensiuni şi cea diferenţială este impusă, sau nu, de
compania furnizoare de energie electrică.
Analizând statistic cauzele defecţiunilor a peste 9600 de cazuri de avarii s-a
constatat că 27 % se datorează supratensiunilor atmosferice şi de comutaţie.
Remarcăm că producerea de supratensiuni periculoase într-un anumit punct
este o problemă de probabilităţi. Poţi să nu ai nici protecţii nici probleme, sau poţi să
ai instalat doar o parte di sistemul de protecţie şi să fie suficient, poţi beneficia de
investiţia făcută în sistemul de protecţie acesta având condiţii efective de funcţionare
respectiv poţi să ai sistemul complet de protecţie realizat şi să nu existe supratensiuni.

3. DESCĂRCĂTORUL

Descărcătorul este un echipament de protecţie la supratensiuni, în special

atmosferice, montat între fază şi pământ sau în punctele unde se modifică
impedanţa caracteristică, de ex. la trecerea de la linia electrică aeriană la cablu.

Descărcătoarele de supratensiune sunt descărcătoare de tip C, respectiv

descărcătoare conform clasei de testare II , T2, care servesc la protecţia instalaţiilor
electrice împotriva vârfurilor de supratensiune. Acestea apar cu precădere în urma
descărcărilor atmosferice sau manevrelor de comutare.
Descărcătoarele se montează în apropierea punctelor de alimentare ale
liniilor de transport de energie, respectiv a barelor de egalizare a potenţialului sau de
legare la pământ şi realizează protecţia contra supratensiunilor pentru instalaţii şi
aparate până la nivelul maxim de protecţie prescris de 2,5 kV, precum şi mult sub

3
această valoare, de exemplu în cazul descărcătoarelor SCHRACK PROTEC,
COMBTEC şi VARTEC.
Tensiunile persistente cu valori mai mici, de ex. 280V, nu sunt admise.
Descărcătoarele pentru lovituri de trăsnet sunt descărcătoare tip B, respectiv
descărcătoare conform clasei de testare I,T1. Acestea sunt concepute ca “ paratrăsnet
intern „.
Descărcătoarele se montează în apropierea punctelor de alimentare a liniilor
de transport de energie şi realizează echilibrul de potenţial pentru protecţia faţă de
descărcările electrice atmosferice până la nivelul maxim de protecţie prescris de 4Kv,
precum şi mult sub această valoare, de exemplu în cazul descărcătoarelor SCHRACK
PROTEC şi COMBTEC.
Construcţia unui descărcător trebuie să îndeplinească două condiţii
importante:
- Să asigure descărcarea undei de supratensiune la valori mai mici decât
nivelul de ţinere al echipamentului protejat, prin amorsarea unui interval
izolant dimensionat corespunzător.
- După descărcare, să întrerupă arcul electric al curentului de însoţire
întreţinut de tensiunea reţelei, care apare după amortizarea curentului de
impuls de descărcare.

Clase standardizate de descărcătoare

Există definite 5 clase de descărcătoare:

- clasa A - destinată montării în reţele electrice;
- clasa B - destinată montării în tablourile principale de distribuţie ale
clădirilor civile şi industriale;
- clasa C - destinată montării în tablourile secundare ale clădirilor;
- clasa D - destinată protecţiei exterioare a receptoarelor electrice
montându-se imediat în amonte de acestea în apropierea punctului sau
chiar în punctul de racordare la circuitele electrice de alimentare;
- clasa E - sistem de protecţie prin eclatori care se realizează în
interiorul unor aparate electrice.

Trebuie ştiut faptul că nu există nici un descărcător care protejează 100%

reţelele electrice, însă pot fi de un real ajutor în cazul unor şocuri de curent. În
timpul furtunilor, de exemplu, au loc descărcări electrice care ating stâlpii de înaltă
tensiune şi declanşează o undă de supratensiune în reţeaua electrică şi care se prelinge
către echipamentele casnice. Tot ce este legat în momentul acela în priză, chiar dacă
este scos din funcţiune, se “prăjeşte”. Iar pagubele sunt considerabile pentru că nimic
nu mai funcţionează.
Supratensiunile sunt provocate de trăsnete sau apar din cauza defectelor de
la generatoarele şi transformatoarele electrice. Descărcătoarele sunt ca nişte asigurări. Le
cumperi şi nu ştii dacă vor fi folosite vreodată. Dar te salvează când are loc o
supratensiune în reţea.

Clasificarea soluţiilor constructive, în ordinea evoluţiei spre soluţii moderne

este:
- Eclatorul cu coarne sau intervale de protecţie cu coarne
- Descărcătorul tubular
- Descărcătorul cu suflaj magnetic şi rezistenţă variabilă

4
 - Descărcătorul cu oxizi metalici ( ZnO )

Eclatorul

Eclatorul constă dintr-un ansamblu de doi electrozi, unul montat la linia de

înaltă tensiune şi celălalt la masă, având un interval disruptiv între ei. Se folosesc, în
special pentru protecţia lanţurilor de izolatoare la liniile de medie tensiune, a
izolatoarelor de trecere a transformatoarelor şi posturilor de transformare de medie
tensiune.
La apariţia undei de supratensiune atmosferică apare arcul electric de
descărcare şi unda este condusă la pământ. Prin curentul de însoţire, care apare după
amortizarea curentului de descărcare, instalaţia electrică este pusă la pământ. Arcul
electric întreţinut de curentul de însoţire produce un scurtcircuit monofazat care este
întrerupt de protecţia reţelei, dacă reţeaua este cu neutrul pus la pământ. Dacă
reţeaua este cu neutrul izolat, amorsarea arcului electric conduce la o punere la
pământ instabilă a reţelei funcţie de parametrii reţelei. Pot să apară supratensiuni
dăunătoare echipamentelor şi instalaţiilor.

Descărcătorul tubular

Dacă urmărim o secţiune longitudinală prin descărcătorul tubular observăm

că doi electrozi formează un interval disruptiv în interiorul tubului de fibră sau alt
material gazogen capabil să degajeze gaze sub acţiunea temperaturii ridicate a arcului
electric de descărcare. Distanţa dintre electrozi este reglabilă. Izolatorul de porţelan
montat la partea superioară a tubului susţine sistemul de electrozi de descărcare din
exterior. Intervalul disruptiv exterior are rolul de a iniţia descărcarea în momentul
apariţiei supratensiunii. Arcul electric întreţinut de curentul de însoţire este stins cu
ajutorul gazelor degajate de tubul de fibră.

Descărcătorul cu rezistenţă variabilă

Descărcătorul cu rezistenţă variabilă este compus din:

- discuri de eclatoare din alamă
- rezistenţe de şuntare montate în paralel pe eclatoare cu rol de
uniformizare a tensiunii pe eclatoare
- rezistenţe neliniare montate în serie cu eclatoarele.

Distanţa disruptivă dintre eclatoare asigură o valoare a tensiunii de amorsare

în jur de 3..6 kV pe fiecare eclator. Reducerea timpului de ionizare a spaţiului
disruptiv care asigură limitarea supratensiunii prin amorsarea pe frontul undei, se
realizează cu o piesă din titanat de bariu solidară cu eclatoarele. Rezistenţele neliniare
sunt executate din discuri de carborund electrotehnic caracterizate de o anumită
valoare a coeficientului de neliniaritate. La apariţia unei supratensiuni care depăşeşte
nivelul de izolaţie al descărcătorului, are loc străpungerea lanţurilor de eclatoare.
Curentul de impuls este condus la pământ, limitându-se astfel supratensiunea.

Descărcătorul cu rezistenţă variabilă şi suflaj magnetic

Îmbunătăţirea performanţelor descărcătoarelor cu rezistenţă variabilă are în

vedere stingerea arcului electric întreţinut de curentul de însoţire de frecvenţă ale

5
eclatorului şi descărcătorului. Se constată că descărcătorul face protecţia la unde de
supratensiune cu front abrupt sau cu pantă mare de creştere, în timp ce eclatorul face
protecţia la supratensiuni cu pantă lentă de creştere.

Construcţia şi funcţionarea descărcătoarelor cu oxizi metalici se bazează pe

utilizarea ca element cu caracteristică de tip varistor a unui material ceramic obţinut
prin sintetizare din oxizi metalici ( ZnO, CoO ).

Structura masei sintetizate este aproape matricială conţinând granule de

ZnO cu o bună conductivitate electrică, înconjurate de o peliculă foarte fină din Bi2O3,
care dă caracterul puternic neliniar al conducţiei electrice printr-un astfel de material.

Tensiunea reziduală este valoarea de vârf a tensiunii ce apare între bornele

unui descărcător la trecerea unui curent de impuls

Clasa descărcătorului sau capacitatea de absorbţie a energiei unui singur

impuls este energia maximă, exprimată în kJ/Kv, pe care un descărcător o poate absorbi
la trecerea unui impuls de durată specificată.

Curentul nominal de descărcare –kA-

Curentul admis de unde rectangulare

Curentul permanent al descărcătorului este curentul care trece permanent

prin descărcător supus la tensiunea de regim permanent.

COMPARAŢIA DESCĂRCĂTOR ECLATOR

Prin compararea modului de amorsare a descărcătorului respectiv eclatorului,
la apariţia unei supratensiuni, se constată că descărcătorul limitează unde de
supratensiune, în timp ce eclatorul amorsează la aceeaşi valoare a tensiunii, dar pe
spatele undei.
Descărcătoarele cu oxizi metalici ( ZnO ) se aleg pe baza următoarelor
criterii:
- Tensiunea de funcţiune continuă a descărcătorului Uc. Aceasta trebuie să
fie mai mare decât supratensiunile temporare de lungă durată care nu sunt
eliminate prin protecţie. Amplitudinea supratensiunilor temporare depinde de
caracteristicile sistemului şi liniei precum şi de defectul care le generează
şi modul de legare la pământ al neutrului.. În general, descărcătoarele nu
sunt folosite pentru eliminarea supratensiunilor temporare..
- Amplitudinea şi durata supratensiunilor temporare din reţea.
- Nivelurile de protecţie asigurate la undele de impuls de comutaţie şi de
trăznet.
- Nivelurile de ţinere ale echipamentelor protejate.
- Capacitatea de absorbţie a energiei descărcate.
- Clasa limitatorului de tensiune.

Parametrii normali ai acestora sunt:

6
 1. Tensiunea nominală Un care reprezintă un parametru de referinţă definită
ca tensiunea pe care trebuie să o suporte timp de minimum 10 s, după ce a fost
încălzit la 60 C şi a fost supus unei injecţii mari de energie.
2. Tensiunea maximă de funcţionare continuă este tensiunea eficace de
frecvenţă industrială permisă, care poate fi aplicată descărcătorului în mod continuu,
pe durată nelimitată.
3. Supratensiunea temporară maximă admisă în kVef, pentru o anumită
perioadă de timp, în funcţie de valoarea acesteia.

Nivelurile de protecţie asigurate de descărcătoarele cu rezistenţă

variabilă depind de :
- performanţele descărcătoarelor
- distanţa dintre echipamentul de protejat şi descărcător
- amplasarea descărcătorului în amonte sau în aval faţă de echipamentul de
protejat
- caracteristicile liniei electrice
- configuraţia staţiei electrice
- panta undei de supratensiune incidente.
Se recomandă ca descărcătorul să se monteze fie pe cuva transformatorului,
fie să se racordeze la borna de înaltă tensiune a transformatorului printr-o legătură cât
mai scurtă posibil. De asemenea , descărcătoarele trebuie plasate în imediata apropiere a
extremităţii cablurilor, atunci când este necesară o astfel de protecţie, iar conexiunile
de la descărcător la conductoarele de fază, pe de o parte, şi la mantaua cablului, pe
de altă parte, să fie cât mai scurte posibil.

Raportul între tensiunea de ţinere a echipamentului de protecţie asigurat

de descărcător se defineşte ca fiind coeficientul de siguranţă .

Descărcătoarele cu oxizi metalici

Aceste descărcătoare se folosesc pentru protecţia la supratensiuni atmosferice

a instalaţiilor electrice de tensiuni de ordinul 220…400kV sau pentru protecţia
maşinilor electrice rotative împotriva supratensiunilor de comutaţie.
Parametrii descărcătoarelor cu rezistenţă neliniară pe bază de carbură de
siliciu sunt următoarele:
- tensiunea nominală a descărcătorului, care reprezintă, la majoritatea
firmelor constructoare de descărcătoare, tensiunea maximă admisă pe
descărcător, respectiv tensiunea de stingere a descărcătorului; în funcţie de
producător, tensiunea nominală a descărcătorului corespunde tensiunii
reţelei în care se montează.
- Tensiunea maximă admisibilă pe descărcător Umax , sau tensiunea de
stingere ; această tensiune la care se stinge arcul curentului de însoţire de
frecvenţă industrială se precizează numai dacă este diferită de tensiunea
nominală.
- Tensiunea de amorsare la tensiunea de frecvenţă industrială
- Tensiunea de amorsare 100% la impuls de tensiune de trăznet
- Tensiunea de amorsare la impuls de tensiune de comutaţie

7
 - Tensiunea de amorsare la undă de impuls de tensiune de comutaţie
- Tensiunea reziduală ; majoritatea firmelor constructoare definesc tensiunea
reziduală la curentul de 1, 3, 5, 10 şi 20Ka , fiind astfel definită
caracteristica tensiune curent a descărcătorului.
- Tensiunea reziduală nominală este tensiunea reziduală la curentul de
impuls nominal.
- Curentul nominal de descărcare
- Curentul admisibil la unde rectangulare
- Clasa limitatorului de supratensiune ( supapa de suprapresiune )

Coordonarea izolaţiei

Coordonarea izolaţiei înseamnă corelarea nivelului de ţinere al

echipamentului cu nivelul de protecţie al descărcătorului şi are ca scop alegerea
industrială. O astfel de construcţie conţine bobine de suflaj parcurse chiar de curentul
care trebuie întrerupt.

4. PARATRĂSNETUL

Paratrăsnetul este o construcţie care ajută la protecţia clădirilor împotriva

trăsnetelor, ferindu-le de incendii şi se prezintă sub forma unor vergele metalice
montate pe diverse construcţii înalte. Paratrăsnetul este legat la pământ printr-o sârmă
groasă. Dacă trece pe deasupra lui un nor cu baza negativă, paratrăsnetul se
electrizează prin influenţă având capătul pozitiv. Datorită punctului intens din zona
vârfurilor, sarcinile de la baza norilor sunt atrase, se scurg spre vârf şi apoi prin
paratrăsnet spre Pământ. Se evită astfel şocul violent al lovirii. Când norii au o
regiune pozitivă la bază, fenomenul este inversat, sarcinile negative se scurg de pe
paratrăsnet spre nor. Procesele astfel expuse sunt mai rare pentru că ar trebui să fie
nor de joasă altitudine. În mod normal paratrăsnetul canalizează trăsnetul spre
pământ. Zona protejată este o funcţie a paratrăsnetului.

Paratrăsnetul face parte din instalaţia de protecţie împotriva descărcărilor

atmosferice ( trăsnetul ) , alcătuită din:
- paratrăsnet ( elementul ce preia descărcarea atmosferică ) montat pe acoperiş,
- conductele de coborare ( elementele ce conduc descărcarea atmosferică către
pământ )
- priza de pământ ( elementul ce disipă descărcarea atmosferică în pământ,
astfel încât să nu fie periculoasă pentru om ).
Protecţia împotriva trăsnetului se execută pentru protejarea construcţiei şi a
instalaţiilor interioare împotriva efectelor descărcărilor atmosferice.

Datorită duratei foarte scurte a unui trăsnet, doar câteva microsecunde,

intensitatea curentului electric poate atinge sute de mii de amperi iar temperatura în
interiorul acestuia poate depăşi 28.000 grade Celsius. Protecţia împotriva consecinţelor
dăunătoare ale trăsnetului se realizează cu ajutorul paratrăsnetului. Un dispozitiv
inventat la jumătatea secolului al 18- lea de către Benjamin Franklin.

8
 Protecţie eficientă la trăsnet şi supratensiuni

Paratrăsnetul este un mecanism de conducere a curentului electric de la

punctul de contact către pământ.
Paratrăsnetul protejează structura prin interceptarea trăsnetului şi ghidarea
curenţilor în pământ.
Deoarece trăsnetul are tendinţa de a lovi cel mai înalt obiect din vecinătate,
paratrăsnetul se instalează în punctul cel mai înalt al clădirii şi de jur împrejurul
acoperişului.
Realizarea unui proiect pentru o instalaţie de protecţie împotriva trăsnetului,
trebuie să înceapă întotdeauna cu analiza riscurilor la care este expus obiectivul ce
urmează a fi protejat.
La crearea unui sistem complet de protecţie se acordă atenţie tuturor
aspectelor. Astfel un sistem complet de protecţie la trăsnet cuprinde:
- reţeaua de captare, instalată pe acoperişul clădirii
- coborarea conductorului spre priza de împământare
- priza de pământ
- egalizarea de potenţial
- protecţia instalaţiei electrice la curenţii de trăsnet şi supratensiuni.

Instalarea paratrăsnetului

Paratrăsnetul trebuie să se instaleze cu cel puţin 2 metri deasupra oricărui

alt element din raza sa de protecţie. El se fixează pe un catarg din ţeavă zincată , prin
intermediul unei piese de adaptare. Se poate folosi cu succes ţeava zincată românească
cu dimensiunile care asigură rigiditatea necesară la costuri mult mai mici decât
catargul de import.
La alegerea locului de instalare a catargului se va ţine cont de elementele
constructive favorabile. Este de preferat instalarea într-un punct central al clădirii pentru
optimizare economică şi tehnică.
Fiecare paratrăsnet este legat la pământ prin cel puţin o coborâre. Sunt
necesare două coborâri dacă:
- proiecţia orizontală a conductorului este superioară proiecţiei verticale
- înălţimea construcţiei de protejat este mai mare decât 28 m.

Conductorul de coborâre va fi instalat astfel încât distanţa spre pământ să

fie cea mai scurtă posibilă, evitând ca el să urce sau să formeze unghiuri închise.
Conductorul de coborâre va fi conectat la paratrăsnet prin intermediul piesei
de adaptare din dotare, în funcţie de tipul de montaj.
Se poate utiliza conductor din oţel zincat rotund sau bandă zincată.
Conductoarele trebuie să fie protejate cu ajutorul unei ţevi de protecţie până
la o înălţime de 2 metri de la sol.
Toate obiectele metalice situate mai aproape decât 1 m de conductorul de
coborâre vor fi legate la acesta.
Principalele reguli de respectat pentru traseul urmărit de coborâre sunt :
1. parcursul cel mai direct până la priza de pământ
2. traseu rectiliniu şi fără cotituri bruşte, cu raze de curbură mai mare decât
20 cm.

9
 Prizele de pământ

Fiecare conductor de coborâre este legat la o priză de pământ specială.

Componentele prizelor de pământ vor fi în conformitate cu norma i 20/2000.
Rezistenţa prizei de pământ , măsurată prin mijloace convenţionale, trebuie
să fie mai mică de 10 Ohmi.
Dacă priza de pământ este comună instalaţia de alimentare , valoarea
rezistenţei trebuie să fie mai mică de 10 Ohmi.
Prizele de pământ trebuie să fie orientate spre exteriorul construcţiei.
Toate prizele de pământ trebuie să fie racordate între ele şi la priza de
pământ generală a construcţiei.

Accesorii suplimentare
O piesă de separaţie va fi instalată la 2 m înălţime faţă de sol. Un contor
de lovituri de trăsnet va fi instalat deasupra piesei de separaţie.
Este recomandabil să se utilizeze o metodă de ameliorare a conductivităţii
terenurilor de rezistivitate mare, folosind gelul Conductiver Plus.

Legături de echipotenţializare

Legăturile echipotenţiale se realizează pentru obiectele metalice exterioare

dacă ele se află mai aproape de conductorul de coborâre decât distanţa de securitate ,
pentru coloane de gaz şi pentru antene. Aceste legături se realizează cu ajutorul
pieselor de racordare tip Obo fără a găuri conductoarele de coborâre.
Legăturile se realizează între conductorul de coborâre şi:
- acoperişul metalic
- jgheabul orizontal metalic al apelor pluviale( dacă există)
- alte elemente metalice de pe lângă traseul coborârii ( geamuri metalice)

Mentenanţă

Se recomandă ca periodicitatea verificărilor în funcţie de nivelul de protecţie

să fie conform tabelului de mai jos:

Nivelul de protecţie Periodicitatea normală Periodicitatea severă

(ani) (ani)
I 2 1
II 3 2
III 3 2
IV 4 3

În caz de atmosferă corozivă este recomandată utilizarea periodicităţii severe.

Verificarea IPT este obligatorie şi după fiecare modificare sau reparare a
construcţiei, după toate loviturile de trăsnet pe construcţie, după seisme sau explozii în
apropierea construcţiei.

10
 Toate defecţiunile constatate la verificare IPT trebuie remediate fără nici o
întârziere.

Modul de efectuare a verificărilor

Verificările se efectuează: - prin inspecţie vizuală

- prin măsurări

Inspecţia vizuală se face pentru a constata dacă:

- modificări sau extinderi ale construcţiei impun completarea IPT existente
- continuitatea electrică a conductoarelor vizibile este asigurată
- fixarea diferitelor componente şi protecţia mecanică sunt în stare bună
- nici o parte a IPT nu a fost afectată de coroziune
- distanţele de protecţie sunt respectate şi legăturile echipotenţiale sunt
suficiente şi în stare bună

Se vor efectua măsurări pentru a se verifica:

- continuitatea electrică a conductoarelor ascunse
- funcţionarea PDA
- rezistenţa de dispersie a prizelor de pământ

La verificarea continuităţii electrice a unui conductor de coborâre ( când nu

este vizibil traseul întreg ), măsurarea se face după separarea acestuia de legătura la
pământ prin piesa de separaţie (cu ajutorul unui megohmmetru de 500 V sau a altui
aparat corespunzător pentru măsurarea rezistenţelor).

Rezistenţa de dispersie a prizei de pământ se măsoară conform STAS

12604/4.

Funcţionarea PDA se verifică cu aparatele şi metodele indicate de

APLICACIONES TECNOLOGOCAS.

Rezultatele fiecărei verificări trebuie consemnate într-un raport.

În orice moment, sunt 1800 de furtuni electrice active în lume, care produc
100 de fulgere pe secundă sau peste 8.600.000 de fulgere pe zi. Din cele mai veci
timpuri acest fenomen a fost studiat şi analizat, încercându-se cât mai multe metode de
combatere, datorită efectelor distructive produse de el. În continuare se vor prezenta
doar câteva consecinţe produse de lovitura de trăsnet:
Consecinţele trăsnetului
Tipuri de structuri:
1.Structuri obişnuite
a) casă de locuit – efecte ale trăsnetului- străpungerea instalaţiilor electrice,
incendii şi deteriorări de materiale. Avarii în mod normal limitate la obiecte care se
găsesc la punctul de impact al trăsnetului sau pe traseul trăsnetului;
b) fermă – efecte ale trăsnetului – risc primar de incendiu şi tensiuni de pas
periculoase. Risc secundar datorită pierderii alimentării cu energie electrică şi risc de
moarte pentru animale ca urmare a defectării sistemului de comandă electronică a
instalaţiilor de ventilaţie, alimentare cu hrană;

11
 c) teatru, şcoală, magazin mare, zone sportive – efecte ale trăsnetului - efecte
ale trăsnetului - defecte provocate instalaţiilor electrice care pot cauza panică. Defect la
sistemele de alarmă în caz de incendiu ceea ce conduce la o întârziere în luarea
măsurilor de luptă împotriva focului;
d) bancă, societate de asigurări, societăţi comerciale – efecte ale trăsnetului -
suplimentar faţă de efectele menţionate mai sus, probleme legate de pierderea
comunicaţiilor, defectarea calculatoarelor şi pierderea de date;
e) spital, creşă, închisoare – efecte ale trăsnetului - suplimentar faţă de
efectele menţionate mai sus, probleme legate de bolnavii aflaţi la terapie intensivă şi
dificultăţi pentru salvarea persoanelor imobilizate;
f) industrie – efecte ale trăsnetului - efectele suplimentare depinzând de
specificul fabricilor, pornind de la avarii minore p’nă la avarii inacceptabile şi cu
pierdere de producţie.

2. Structuri cu pericol limitat

- telecomunicaţii, centrale electrice, industrii cu risc de incendiu- efecte ale
trăsnetului - pierdere inacceptabilă de servicii publice. Riscuri indirecte în vecinătatea
imediată, cauzate de fic.

3. Structuri periculoase pentru imediata lor vecinătate

- rafinărie, benzinărie, fabrică de artificii, fabrică de muniţii – efecte ale
trăsnetului - consecinţe ale incendiului şi exploziei pentru fabrica şi vecinătatea ei
imediată.

4. Structuri periculoase pentru mediul ambiant

- uzină chimică, centrală nucleară, laboratoare, uzine biochimice – efecte ale
trăsnetului - incendiu şi disfuncţionalităţi ale instalaţilor cu consecinţe nocive asupra
mediului înconjurător global.

Modul de funcţionare al paratrăsnetului

Lovitura de trăsnet se declanşează prin apariţia unui lider în mijlocul
norului. Acesta se apropie de pământ în trepte şi poartă denumirea de lider descendent.
Prezenţa norului oragios provoacă creşterea câmpului electric la nivelul solului. Variaţia
câmpului electric atrage după sine apariţia efectului corona la vârful tuturor structurilor
geometrice. Această ionizare naturală stă la originea liderului ascendent.
Paratrăsnetul funcţionează prin emiterea unei descărcări electrice ascendente
pentru a putea devia liderul descendent. Descărcarea ascendentă creează un câmp electric
suficient de mare pentru a modifica traiectoria liderului descendent, lovitura de trăsnet
fiind condusă spre vârful de captare al dispozitivului de amorsare.

Nivelele de protecţie oferite de paratrăsnet

Scopul alegerii unui nivel de protecţie este acela de a reduce, sub un nivel
tolerabil maxim, riscul de producere a unor daune cauzate de o lovitură directă de
trăsnet pe o structură sau pe un volum ce urmează a fi protejat.
Stabilirea nivelului de protecţie necesită o încadrare adecvată a structurii.
Trebuie determinate dimensiunile şi poziţia structurii, activitatea orajoasă în regiunea
considerată şi clasificarea structurii.

12
 Determinarea zonei de protecţie a trăsnetului
Paratrăsnetele pot fi verticale sau orizontale. Referitor la paratrăsnetele
verticale s-a stabilit că nu contează forma vârfului ci înălţimea şi legarea lui sigură la
o priză de pământ cu rezistenţă de dispersie cât mai mică.
La trecerea asupra lui a unui nor cu sarcină negativă, paratrăsnetul, care are
potenţialul pământului şi care are o anumită înălţime deasupra solului , se încarcă cu
sarcină pozitivă prin inducţie electrostatică. Intensitatea câmpului electric la vârful
paratrăsnetului este foarte mare. Aceasta favorizează formarea unui canal de descărcare (
strimer de întâmpinare) dinspre paratrăsnet spre nor, care va întâlni canalul ionizat
( lider ) ce se dezvoltă de la nor spre paratrăsnet, orientând lovitura de trăsnet spre
paratrăsnet. Zona de protecţie este spaţiul din jurul unui paratrăsnet în care
probabilitatea loviturilor directe este nulă. Construcţia de protejat trebuie să fie cuprinsă
complet în această zonă.

Principalele caracteristici şi avantaje ale paratrăsnetului INGESCO:

- asigură o arie foarte mare de protecţie având o eficacitate ridicată

- nu afectează arhitectura şi hidroizolaţia construcţiei
- are continuitate electrică permanentă de la vârf până la pământ
- poate asigura protecţia mai multor clădiri sau a spaţiilor deschise, cu un
singur dispozitiv
- reducerea costurilor de execuţie
- simplificarea realizării prizei de pământ
- reducerea semnificativă a numărului de coborâri până la pământ
- se produce în 9 variante, asigurându-se cel mai bun preţ - performanţă în
funcţie de aplicaţie
- permite trecerea curentului de descărcare fără a opune rezistenţă
- calităţile sale tehnice nu sunt afectate de către descărcarea electrică
- nu necesită o întreţinere specială
- nu necesită sursă de alimentare
- faţă de o reţea de captare : nu există pericolul afectării hidroizolaţiei , se
micşorează numărul de coborâri la priza de pământ, execuţie mai simplă,
erorile de execuţie au o probabilitate mult mai mică, nu afectează estetic
clădirea
- dublu dispozitiv de amorsare- un dispozitiv de amorsare în avans şi un
condensator electroatmosferic
- materialele : structura principală din oţel inoxidabil AISI 316 , set de
deflectoare din răşină epoxidică.
- materialele utilizate asigură o funcţionare optimă în orice condiţii
atmosferice.

Detectorul de trăsnete
A preveni riscurile reprezintă cea mai bună protecţie. Această idee ghidează
cercetarea desfăşurată de Ingesco care permite dezvoltarea celor mai inovative sisteme
de detecţie care se găsesc pe piaţa internaţională. Detectorul de trăsnet IPSO a fost
creat să măsoare şi să afişeze nivelul de activitate electroatmosferică produs pe o rază
de până la 30 km. Prin intermediul semnalelor luminoase şi acustice şi a celor două
alarme IPSO te ajută să anticipezi furtuna şi să previi consecinţle trăsnetului asupra

13
persoanelor şi cladirilor. IPSO oferă prevenirea de care ai nevoie pentru elaborarea
celor mai optime planuri de securitate şi sisteme de protecţie.

Unde este nevoie de detector de trăsnete?

Prevenirea şi protecţia împotriva trăsnetului sunt foarte importante în cazul
marilor aglomerări de persoane şi în cazul clădirilor care conţin materiale sau procese
tehnologice periculoase. Detectorul de trăsnete este un element important din
componenţa sistemelor de securitate pentru:
- activităţi în aer liber
- servicii
- activităţi industriale
- minerit şi extracţie
- sectorul energetic
- transport şi telecomunicaţii
- protecţie civilă
- staţii metereologice
- baze militare

Cum funcţionează detectorul de trăsnete?

Detectorul de trăsnete este format dintr-o antenă, care tebuie instalată afară şi
un modul de control care înregistrează activitatea electro atmosferică pe o rază de 30
km. Modulul de control are 7 leduri care se iluminează progresiv în funcţie de
creşterea numărului de trăsnete în zonă. Domeniul de avertizare al sistemului începe
de la mai puţin de 10 descărcări pe minut până la peste 600 de descărcări pe minut.
Detectorul de trăsnete are 2 alarme pe care utilizatorii le pot asocia cu oricare dintre
cele două nivele de activitate electroatmosferică. Fiecare alarmă poate activa un releu şi
poate genera un semnal acustic în funcţie de opţiunea utilizatorului.
Detectorul este pregătit să funcţioneze chiar dacă este pană de curent, cu
ajutorul bateriilor. Programarea alarmelor şi controlul bateriilor se realizează uşor prin
intermediul celor 4 butoane existente pe modulul decomandă.

5. PROTECŢIA MUNCII LA UTILIZAREA INSTALAŢIILOR ŞI

ECHIPAMENTELOR ELECTRICE

Protecţia muncii este un sistem de măsuri şi mijloace social-economice,

organizatorice, tehnice, profilactic-curative, care acţionează în baza actelor legislative şi
normative şi care asigură securitatea angajatului, păstrarea sănătăţii şi a capacităţii de
muncă a acestuia în procesul de muncă.
Scopul protecţiei muncii este de a reduce la minimum, probabilitatea
afectării sau îmbolnăvirii angajatului cu crearea concomitentă a condiţiilor confortabile
de muncă la o productivitate maximală a acesteia.
Securitatea muncii în activitatea de producţie se asigură pe următoarele căi:
- instruirea în materie de protecţia muncii a tuturor angajaţilor şi a altor
persoane la toate nivelurile de educaţie şi pregătire profesională
- instructarea prealabilă şi periodică a tuturor angajaţilor

14
 - pregătirea specială a angajaţilor care deservesc maşini, mecanisme şi
utilaje faţă de care sunt înaintate cerinţe sporite de securitate
- verificarea periodică a cunoştinţelor personalului tehnic ingineresc a
materiei în protecţia muncii

Direcţii principale ale politicii de stat în domeniul protecţiei muncii:

- asigurarea priorităţii ale politicii de stat în domeniul protecţiei muncii
- emiterea şi aplicarea actelor normative privind protecţia muncii
- coordonarea activităţilor în domeniul protecţiei muncii şi ai mediului
- supravegherea şi controlul de stat asupra respectării actelor normative în
domeniul protecţiei muncii
- cercetarea şi evidenţa accidentelor de muncă şi a bolilio profesionale
- apărarea intereselor legitime ale salariaţilor care au avut de suferit în
urma accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale
- stabilirea compensaţiilor pentru munca în condiţiile grele, vătămătoare sau
periculoase ce nu pot fi înlăturate în condiţiile nivelului tehnic actual
- participarea autorităţilor publice la realizarea măsurilor de protecţie şi al
organizării muncii
- pregătirea şi reciclarea specialiştilor în domeniul protecţiei muncii.

Măsuri de protecţia muncii la utilizarea instalaţiilor şi echipamentelor

electrice
Pentru evitarea accidentelor prin electrocutare, este necesară eliminarea
posibilităţii de trecere a unui curent periculos prin corpul omului.
Măsurile , amenajările şi mijloacele de protecţie trebuie să fie cunoscute de
către tot personalul muncitor din toate domeniile de activitate.
Principalele măsuri de prevenire a electrocutării la locurile de muncă sunt:
1. Asigurarea inaccesibilităţii elementelor care fac parte din circuitele
electrice şi care se realizează prin:
- amplasarea conductelor electrice , chiar izolate, precum şi a unor
echipamente electrice, la o înălţime inaccesibilă pentru om. Astfel, normele prevăd ca
înălţimea minimă la care se pozează orice fel de conductor electric să fie de 4m , la
traversarea părţilor carosabile de 6m, iar acolo unde se manipulează materiale sau
piese cu un gabarit mai mare, această înălţime să depăşească cu 2.25 m gabaritele
respective
- izolarea electrică a conductoarelor
- folosirea carcaselor de protecţie legate la pământ
- îngrădirea cu plase metalice sau cu tăblii perforate , respectându-se
distanţa impusă până la elementele sub tensiune.

2. Folosirea tensiunilor reduse pentru lămpile şi sculele electrice

portative.
La utilizarea uneltelor şi lămpilor alimentate electric, sunt obligatorii:
- verificarea atentă a uneltei, a izolaţiei şi ai fixării sculei înainte de
începerea lucrării
- evitarea răsucirii sau încolăcirii cablului de alimentare în timpul lucrului şi
a deplasării muncitorului, pentru menţinerea bunei st a izolaţiei
- menajarea cablului de legătură în timpul mutării uneltei dintr-un loc de
muncă în altul , pentru a fi solicitat prin întindere sau răsucire, unealta nu
va fi purtată ţinându-se de acest cablu

15
 - evitarea trecerii cablului de alimentare peste drumurile de acces şi în
locurile de depozitare a materialelor, dacă acest lucru nu poate fi evitat,
cablul va fi protejat prin îngropare, acoperire cu scanduri sau suspendate.

3. Folosirea mijloacelor individuale de protecţie şi mijloacelor de

avertizare..

Mijloacele principale de protecţie constă din:

- tije electroizolante, cleşti izolanţi şi scule cu mânere izolante
Izolaţia acestor mijloace suportă tensiunea de regim a instalaţiei în condiţii
sigure. Cu ajutorul lor este permisă atingerea părţilor conductoare de curent aflate sub
tensiune.
Mijloacele auxiliare de protecţie constă din:
- echipament de protecţie ( mănuşi, cizme, galoşi electroizolanţi )
- covoraşe de cauciuc
- platforme şi grătare cu picioruşe electroizolante din porţelan
Aceste mijloace nu pot realiza însă singure securitatea împotriva
electrocutărilor.
Întotdeauna este necesară folosirea simultană cel puţin al unui mijloc
principal şi a unuia auxiliar.
Mijloacele de avertizare constă din :
- plăci avertizoare
- indicatoare de securitate ( stabilite prin standarde şi care conţin indicaţii de
atenţionare )
- îngrădiri provizorii prevăzute şi cu plăcuţe
Acestea nu izolează, ci folosesc numai pentru avertizarea muncitorilor sau a
persoanelor care se apropie de punctele de lucru periculoase.

4. Deconectarea automată în cazul apariţiei unei tensiuni de atingere

periculoase sau a unor scurgeri de curent periculoase.
Întrerupătorul este prevăzut cu carcase izolante, şi este echipat cu
declanşatoare termice, electromagnetice şi releu de protecţie la curenţi de defect.

5.Izolarea suplimentară de protecţie.

6. Protecţia prin legarea la pământ

7. Protecţia prin legarea la nul

8. Protecţia prin egalizarea potenţialelor.

Prin intermediul legăturilor se realizează o reducere a diferenţelor de
potenţial dintre diferite obiecte metalice sau chiar o anulare a acestor diferenţe,
obţinându-se astfel egalizarea potenţialelor şi deci eliminarea pericolului de
electrocutare. De precizat însă că reţeaua de egalizare trebuie conectată la instalaţia de
legare la pământ sau la nul.

16
6. BIBLIOGRAFIE

1. Instrucţiune DEHN-SOHNE , instalarea dispozitivelor de protecţie

pentru alimentarea cu energie electrică împotriva supratensiunii.
( limba română )

2. Articole publicate în revista de specialitate a S.D.F.E.E. Galaţi, privind

protecţia la trăsnet şi supratensiuni, prelucrări după DEHN – SOHNE.

3. Flavius Dan Surianu, Doru Vatau, Florin Mihai Frigura- Ilioşa, Protecţia la
supratensiuni a aparatelor şi echipamentelor electrice de joasă tensiune - o
prioritate care se impune pentru utilizatori, Buletinul stiinţific UPT Tom 48
(62)2003 pg. 463.

4. Hortopan Ghe. – Aparate electrice de comutaţie, Bucureşti, Editura Tehnică ,

1996.

5. Normativ privind Protecţia construcţiilor împotriva trăsnetului – Ministerul

Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului şin România.

6. Negru V. –Tehnica tensiunilor înalte- supratensiunea atmosferică

-Universitatea Politehnică Timişoara 1982.

7. Dr. ing. Al. Darabont – “ Risc şi securitate în muncă “ vol. 3-4 , ED. 1996.

17
18