COMPATIBILITATE

ELECTROMAGNETICA

CURS

Conf.dr.ing. Bogdan HNATIUC

1 Curs 1 - CEM
 Sectia: Electrotehnica Master Anul II
Numar de ore de curs: 2
Numar de ore de aplicatii: 1

Nota examen: referat (nota 5) sau normal (lista

subiecte)
Nota test: 50 %
Nota laborator: influenta in plus la nota finala

Nota finala: MAXIMA

2 Curs 1 - CEM
 Bibliografie
1. Schwab Adolf, “Compatibilitate Electromagnetica”,
Editura Tehnica, Bucuresti, 1996

2. Hortopan Gheorghe, “Principii si tehnici de

compatibilitate electromagnetica”, Bucuresti, 2005

3 Curs 1 - CEM
 Structura materiei:
Capitolul I : Problematica compatibilitatii
electromagnetice. Norme si nivele
admisibile. Efecte fiziologice

Capitolul II: Surse de perturbatii

electromagnetice

Capitolul III: Metode specifice de limitare

si evitare a perturbatiilor electromagnetice
4 Curs 1 - CEM
 Capitolul I. Problematica compatibilitatii electromagnetice
Introducere si definitii

Interferenta electromagnetica reprezinta actiunea unor

fenomene electromagnetice asupra circuitelor electrice,
dispozitivelor, sistemelor si organismelor vii.

Compatibilitatea electromagnetica reprezinta

capabilitatea unui dispozitiv electric sau a unui sistem de
a functiona satisfacator in mediul sau electromagnetic
fara ca acest mediu, in care exista si alte dispozitive
electrice, sa fie perturbat in mod inadmisibil.
5 Curs 1 - CEM
Imunitatea electromagnetica este calitatea unui aparat,
echipament sau sistem de a functiona la parametrii nominali
in prezenta perturbatiilor electromagnetice.

Pamantarea este punerea la pamant a unui circuit pentru a

proteja echipamentele si organismele vii; conductorul de
pamantare e parcurs de curent electric doar la aparitia unui
defect.

Masa este conductorul de referinta comun al circuitelor

electrice; acest conductor conduce curentul de lucru si
reprezinta de obicei conductorul comun de intoarcere la
sursa.
6 Curs 1 - CEM
 Elementele unei probleme de
compatibilitate electromagnetica
(CEM)

Sursa de
Canal de Sistem perturbat
perturbatii
transmitere Receptor
Emitator

7 Curs 1 - CEM
Asigurarea compatibilitatii electromagnetice presupune:

a reduce perturbatiile sursei la valori admisibile

(interventii eficiente la sursa)

a dota aparatele, echipamentele si sistemele cu un

grad de imunitate rezonabil

 a asigura la instalarea aparatelor, echipamentelor

si sistemelor masurile necesare dpdv al CEM

8 Curs 1 - CEM
Pentru asigurarea compatibilitatii electromagnetice se iau
masuri specifice de tipul:
- ecranare, limitare spectru emisie, antene directive – pentru
sursa;
- ecranare, filtrare, topologie specifica retea, transmisie
optica – pentru canalul de transmitere;
- ecranare, filtrare, (re)proiectare schema electronica –
pentru receptor.
Prevederile pentru masurile care sa asigure CEM trebuie
luate inca din faza de conceptie / proiectare a sistemelor
complexe.
Rezolvarea unor probleme de CEM presupune, ca masuri
primare, compatibilitatea emitatoarelor si doar dupa aceea
actiuni asupra receptoarelor (masuri secundare).
9 Curs 1 - CEM
Figura urmatoare reprezinta curba cheltuielilor totale, K, pentru asigurarea CEM in functie
de probabilitatea de aparitie a interferentei electromagnetice, PIEM .

kP = f1(PIEM) – cheltuieli preventive pentru o instalatie proiectata din punct de vedere CEM;

kI = f2(PIEM) – cheltuieli de imbunatatire a instalatiei din punct de vedere CEM, dupa punerea
in functiune;

k =kP + kI =f3(PIEM) – cheltuielile totale pentru asigurarea CEM.

10 Curs 1 - CEM
 1. Se observa ca functia k prezinta un minim, ceea ce
inseamna ca eforturile de a obtine costuri minime pentru
asigurarea CEM impun informatii complete despre
aparitia, propagarea si cuplarea interferentelor
electromagnetice.

2. Aceste informatii permit identificarea inca din faza de

proiectare a unor eventuale cai ascunse de interferenta,
fapt ce duce la evitarea unor cheltuieli mari in exploatare
pentru realizarea masurilor anti-perturbative.

3. Interferentele electromagnetice se transmit printr-un

cuplaj parazit si scad relativ repede cu cresterea distantei
fata de sursa emitatoare.
11 Curs 1 - CEM
 Norme privind expunerea corpului uman in
camp electromagnetic
 Sunt indicate limitele de expunere ale organismului uman pentru
câmpuri electrice şi magnetice statice, limitele maxime admise ale
curenţilor prin corpul uman, precum şi nivelele de referinţă ale
intensităţii câmpului electric şi ale densităţii de flux magnetic
pentru frecvenţe între 1 Hz şi 300 GHz, prevăzute de legislaţia
română.
Intensitatea Durata expunerii
câmpului electric
static
E (kV/m)
Valoare limită de 14 Ziua de lucru de
expunere 8 ore
Valoare plafon* 42 160 min.,
conform cu
t < 112/E

12 Curs 1 - CEM
  Purtătorii de implant cardiac nu trebuie expuşi la valori ale câmpului electric
static mai mari de 1 kV/m.
 Pentru valori ale câmpului static între 5 şi 7 kV/m există riscul de
apariţie a curenţilor de contact şi a descărcărilor electrice.
 În caz de intervenţie în câmp electric static cu o intensitate mai mare
de 15 kV/m este necesară purtarea echipamentelor de protecţie (salopetă
specială, mănuşi etc.).
 Se consideră că pentru intensităţi ale câmpului electric static mai mici
de 25 kV/m nu apare perceperea sarcinilor electrice de suprafaţă.
Valoare medie Valoare plafon Valoare plafon
ponderată cu pentru întregul pentru
timpul * corp** membre**
Densitate de 200 2000 5000
flux magnetic
B (mT)

• * - Densitatea câmpului magnetic la care este expus tot corpul, zilnic, pe durata efectuării
lucrărilor de laborator, nu trebuie să depășească 200 mT, ca valoare medie;
• ** - Limitele exprimate prin valoarea plafon nu trebuie depășite în nici un moment al
zilei de lucru.

13 Curs 1 - CEM
 Pentru câmpuri magnetice neomogene, densitatea medie de flux
magnetic trebuie măsurată pe o suprafaţă de 100 cm2.
 Limitele din Tabelul anterior nu protejează persoanele cu implanturi
cardiace, alte implanturi cu dispozitive activate electric sau implanturi
feromagnetice. Se consideră că majoritatea implanturilor cardiace nu sunt
afectate de câmpuri mai mici de 0,5 mT.
 Limitele de bază pentru expunerea la câmpuri electrice şi magnetice variabile în
timp şi câmpuri electromagnetice se bazează direct pe efectele stabilite asupra
stării de sănătate.
 Mărimile fizice folosite pentru a caracteriza aceste limite depind de
frecvenţă şi sunt:
1. densitatea de curent J [A/m2], pentru frecvenţe de până la 10 MHz;
2. rata specifică de absorbţie (SAR), [W/kg], pentru frecvenţe între 100 kHz şi 10
GHz;
3. absorbţia specifică a energiei (SA), [J/kg], pentru câmpuri în impulsuri cu
frecvenţe între 300 MHz şi 10 GHz;
4. densitatea de putere (S), [W/m2], în domeniul de frecvenţă 10 – 300 GHz.

14 Curs 1 - CEM
 Domeniul Densitatea de SAR SAR SAR Densitatea
de frecvenţă curent indus mediată pe localizată localizată de putere, S
f în cap şi întregul corp (cap şi (membre) [W/m2]
trunchi, J [W/kg] trunchi) [W/kg]
[mA/m2], rms [W/kg]

Până la 1 40 - - - -
Hz
1 – 4 Hz 40/f - - - -
4 Hz – 1 10 - - - -
kHz
1 – 100 kHz f/100 - - - -

100 kHz – f/100 0,4 10 20 -

10 MHz
10 MHz – - 0,4 10 20 50
10 GHz
10 – 300 -
GHz

15 Curs 1 - CEM
 Nivelele de referinţă sunt necesare pentru evaluarea practică a expunerii şi pentru a
determina conformitatea cu limitele de bază. Nivelele de referinţă derivă din limitele
de bază, iar respectarea lor asigură respectarea celor de bază. Dacă valorile calculate
sau măsurate depăşesc nivelul de referinţă, limita de bază nu este în mod necesar
depăşită.
 Mărimile derivate în care se exprimă nivelele de referinţă sunt: intensitatea câmpului
electric (E), intensitatea câmpului magnetic (H), densitatea de flux magnetic (B),
densitatea de putere (S) şi curenţii care circulă prin membre (IL).
 Mărimile care se referă la percepere şi la alte efecte indirecte sunt curentul de contact
(IC), iar pentru câmpuri în impulsuri - absorbţia specifică a energiei (SA).
 Pentru câmpurile electrice şi magnetice cu frecvenţe de până la 10 MHz, nivelele de
referinţă sunt exprimate prin intensitatea câmpului electric şi magnetic neperturbat
(valoarea rms). Pentru radiaţiile electromagnetice cu frecvenţe mai mari de 10 MHz,
nivelele de referinţă sunt exprimate prin densitatea de putere a undei plane
echivalente (W/m2). Această mărime este una derivată, pornind de la rata absorbţiei
specifice (SAR).
 Nivelele de referinţă se referă la efecte pe termen scurt asupra stării de sănătate, şi
anume stimularea nervilor periferici şi a muşchilor, şocuri şi arsuri cauzate de
atingerea obiectelor conductoare şi creşterea temperaturii datorită absorbţiei de
energie în timpul expunerii la câmp.
16 Curs 1 - CEM
 Domeniul de Intensitatea Intensitatea Densitatea Densitatea de
frecvenţă (f) câmpului electric câmpului fluxului magnetic putere pentru undă
E [V/m] magnetic B [μT] plană echivalentă
H [A/m] Sech [W/m2]

Până la 1 Hz - 1,63*105 2*105 -

1 – 8 Hz 20000 1,63*105/f 2 2*105/f 2 -
8 – 25 Hz 20000 2*104 / f 2,5*104 / f -
0,025 – 0,82 500 / f 20 / f 25 / f -
kHz
0,82 – 65 kHz 610 24,4 30,7 -
0,065 – 1 610 1,6 / f 2/f -
MHz
1 – 10 MHz 610 / f 1,6 / f 2/f -
10 – 400 MHz 61 0,16 0,2 10
400 – 2000 3*f 0,5 0,008*f 0,5 0,01*f 0,5 f/40
MHz
2 – 300 GHz 137 0,36 0,45 50
17 Curs 1 - CEM
 Valorile intensităţii câmpului pot fi depăşite cu condiţia ca limitele de bază să fie
respectate şi orice efect nociv indirect să fie exclus.
 Pentru frecvenţe între 100 kHz şi 1 GHz, Sech, E2, H2 şi B2 trebuie mediate pe un
interval de 6 minute.
 Pentru frecvenţe de până la 100 kHz, valorile densităţii de curent de vârf se obţin
prin înmulţirea valorii rms cu sqrt(2). Pentru impulsuri de durata tp frecvenţa
echivalentă care se foloseşte în limitele de bază trebuie calculată ca f=1/(2tp).
 Pentru cazul specific în care expunerea profesională are loc la frecvenţe până la
100 kHz, limita pentru câmpuri electrice poate fi depăşită cu un factor de 2, în
condiţiile în care efectele adverse indirecte sunt excluse.
 Între 100 kHz şi 10 MHz, valorile de vârf pentru intensitatea câmpului sunt
obţinute prin interpolare între de 1,5 ori vârful de la 100 kHz şi de 32 de ori
vârful de la 10 MHz. Pentru frecvenţe mai mari de 10 MHz se sugerează ca
densitatea de putere de vârf, mediată pe lăţimea impulsului, să nu depăşească de
1000 de ori limitele Sech, sau ca intensitatea câmpului să nu depăşească de 32 de
ori intensitatea câmpului prezentată în tabelul anterior.

18 Curs 1 - CEM
  Pentru frecvenţe mai mici de 1 Hz, nu apare nici o valoare de referinţă pentru
câmpurile electrice, care sunt efectiv câmpuri electrice statice. Şocurile electrice
datorate impedanţei mici a sursei sunt prevenite prin aplicarea procedurilor de
securitate electrică stabilite pentru astfel de echipamente.
 Pentru frecvenţa reţelei, 50 Hz, nivelul de referinţă pentru intensitatea câmpului
electric este, conform tabelului, de 10 V/m, iar pentru câmpul magnetic de 0,5 μT.
 Expunerea profesională pe durata unei zile de lucru trebuie limitată la intensităţi
rms ale câmpului electric neperturbat de maximum 14 kV/m. Este permisă
expunerea profesională pe termen scurt la intensităţi rms ale câmpului electric între
14 şi 30 kV/m, cu condiţia ca intensitatea rms a câmpului electric (kV/m) înmulţită
cu durata expunerii (h) să nu depăşească valoarea de 80 pentru întreaga zi de lucru.
Durata expunerii la câmpuri între 10 – 30 kV/m se poate calcula cu relaţia t ≤
80/E, unde t este durata în ore pe zi de lucru şi E este intensitatea câmpului electric
în kV/m.
 Expunerea profesională pe durata unei zile de lucru trebuie limitată la densităţi
rms ale densităţii de flux magnetic de maximum 0,5 mT. Expunerea profesională a
întregului corp pe termen scurt, până la 2 h dintr-o zi de lucru nu trebuie să
depăşească o densitate a fluxului magnetic de 5 mT. În cazul în care expunerea se
limitează la membre, se pot permite expuneri de până la 25 mT.

19 Curs 1 - CEM
Efecte fiziologice rezultate din interactiunea campului electromagnetic
cu organismele vii

Aceste efecte pot fi nocive, daca nu se respecta limitele de

expunere precizate anterior, sau benefice, prin aplicarea lor in
diferite terapii medicale sau in diferite metode de diagnostic
medical.

Se vor descrie in continuare termoterapia, electroterapia,

magnetoterapia, ultrasonoterapia, radioterapia.

Aplicatiile terapiilor enuntate anterior se refera la tratamentul

cancerului, al unor probleme circulatorii, domeniul
stomatologic etc.

20 Curs 1 - CEM
 Efectele factorilor fizici (campului electromagnetic) asupra
organismelor vii
Termoterapia
 Se refera la incalzirea locala sau generala a organismului, ceea ce poate determina
efecte terapeutice, legate de vasodilatatie si de cresterea debitului sanguin, precum si
de faptul ca dezvoltarea tumorilor canceroase este inhibata prin cresterea temperaturii.
 Incalzirea locala se poate face prin conductie (zona ce trebuie incalzita se pune in
contact cu obiecte calde), radiatie (prin unde electromagnetice in domeniul IR),
diatermie (curenti electrici alternativi sau microunde) si ultrasonare (fascicule de
ultrasunete cu frecventa de MHz).
 Incalzirea prin radiatie presupune expunerea la soare sau la raze infrarosii generate de
lampi speciale ce emit radiatii cu lungimi de unda intre 0,8 si 40 µm, radiatii ce
patrund la adancimi de pana la 3 mm in piele.
 Radiatiile IR sunt produse de corpuri calde, ce au spectre de emisie continui sau
discontinui.
 Datorita intervalului larg al lungimilor de unda in care sunt produse radiatiile IR,
acestea au caracteristici diferite din punct de vedere fiziologic, al puterii de patrundere
si al aplicatiilor practice.
21 Curs 1 - CEM
 Efectele factorilor fizici (campului electromagnetic) asupra
organismelor vii
Termoterapia
Proprietatile radiatiilor IR se pot clasifica dupa utilizarea lor medicala in:
 Radiatii terapeutice (pana la 5000 nm), dintre care doar cele cu lungimi de unda
sub 1500 nm sunt radiatii penetrante (obtinute cu lampi cu filament de tungsten
sau de la soare);
 Radiatii cu lungimi de unda mai mari de 5000 nm (emise de corpuri, organisme,
sol, obiecte) la care organismul uman este imunizat.
O iradiere moderata cu IR de unda scurta, pentru care celula este permeabila,
intareste activitatea ei. Pentru IR cu lungimi de unda mai mari, sau pentru o
iradiere puternica a celulei, are loc distrugerea acesteia. Efectul radiatiei IR de la
soare asupra organismului uman are loc indirect prin modificarea gradientului
termic al pielii. In raport cu permeabilitatea pielii se foloseste urmatoarea
clasificare in terapeutica pentru IR: razele cu λ>5µm sunt absorbite de suprafata,
cele cu 1,5µm< λ<5µm sunt absorbite de epiderm si derm, iar cele intre
0,75µm< λ<1,5µm sunt penetrante, ea fiind functie de pigmentatie, temperatura.

22 Curs 1 - CEM
 Efectele factorilor fizici (campului electromagnetic) asupra
organismelor vii
Termoterapia
 IR au efect asupra circulatiei: vasodilatatie, intensificare a schimburilor dintre
celule prin amplificarea fenomenelor osmotice si cresterea debitului sanguin.
Aceasta provoaca un edem papilar ce contribuie la protejarea epidermei de
actiunea IR.
 IR stimuleaza activitatea pielii, facand-o mai sensibila la excitarea interna si
externa, dar pot calma si durerile, fie prin actiune directa asupra nervilor
afectati, fie prin actiunea asupra sistemului circulator. Prin intermediul
reactiilor sanguine si al sistemului nervos, radiatiile IR actioneaza asupra
secretiilor glandulare si asupra metabolismului general.
 IR sunt utilizate in afectiunile sistemului lacunar, dureri abdominale, toracice,
articulare, plagi ale pielii. Ele accelereaza oxidarile si maresc efectul lor in
metabolismul general, stimuland actiunea glandelor endocrine, avand efect
favorabil in tulburarile de nutritie. Expunerea la IR cu 0,75µm< λ<1,5µm
produce leziuni oculare: fotofobii, opacificari ale cristalinului, cataracte,
23
paralizie
Curs 1-aCEM
irisului, dezlipire a retinei.
 Efectele factorilor fizici (campului electromagnetic) asupra
organismelor vii
Termoterapia
Incalzirea prin diatermie se clasifica in:
 Diatermie cu unde lungi, ce utilizeaza curenti electrici alternativi cu
frecventa de 10 kHz, aplicati prin intermediul unor electrozi aflati in contact
cu pielea;
 Diatermie cu unde scurte, ce utilizeaza unde electromagnetice cu frecventa
de 30 MHz, aplicate tesutului prin placi metalice situate la o anumita distanta
(capacitiv), sau inductiv (prin bobine) – magnetodiaflux, adica prin
dispozitive ce nu intra in contact cu pielea;
 Diatermie cu microunde, ce utilizeaza microunde cu frecventa de 2450 MHz.
Incalzirea prin ultrasonare foloseste fascicule cu ultrasunete cu frecvente de
ordinul MHz si permite o buna localizare a incalzirii, atat prin directionarea
fasciculului, cat si pe baza capacitatii diferite de absorbtie a ultrasunetelor de
catre tesuturi.

24 Curs 1 - CEM
 Efectele factorilor fizici (campului electromagnetic) asupra
organismelor vii
Electroterapia
 In organismul uman modificari ce au loc intr-un tesut pot da nastere unui
curent electric, ca de exemplu contractia musculara, curentii produsi fiind de
repaus si de actiune. Cei de repaus pot apare de exemplu prin aplicarea unuia
dintre doi electrozi nepolarizabili conectati intr-un circuit electric ce contine
si un galvanometru sensibil, pe o leziune a unui muschi. Electrodul de pe
leziune devine pol negativ, acul galvanometrului va devia, indicatia maxima
fiind atunci cand un electrod este in mijlocul suprafetei laterale a muschiului,
iar celalalt in mijlocul leziunii.
 Fenomene electrice se intalnesc peste tot in organism. Exemplu: in scoarta
cerebrala a carei activitate electrica devine la inregistrare encefalograma.
 Aplicatii medicale ale curentilor electrici se refera la: electricitatea statica
(franklinizare), curent electric continuu (galvanizare), curent electric
alternativ (faradizare) si curent electric in impulsuri.

25 Curs 1 - CEM