Portofoliu la fizică

Clasa:

Nume:

1
 Cuprins

I.Proprietățile generale ale nucleului....................3

Energia de legătură a nucleului.Stalrlitatea...........6
II.Reacții nucleare..................................................7
Radiactivitatea.Legea dezintegrării radioactive...10

2
 Proprietățile generale ale nucleului
Nucleul atomului este o regiune foarte densa din centrul sau, constând din protoni si neutroni.
Dimensiunea nucleului este mult mai mica decât dimensiunea atomului însusi. Totusi, masa
unui atom este determinata în cea mai mare masura doar de masa protonilor si neutronilor si
aproape fara nici o contributie din partea electronilor.

Raza nucleara poate fi aproximata prin: R = Ro* A1/3 unde A este numarul de masa si Ro =
1,2 fm.

Raza nucleului reprezinta 0,01% (1/10.000) din raza atomului. În felul acesta, densitatea
nucleului este de 1012 ori mari mare decât densitatea atomului. Un cub solid cu latura de 1
mm umplut cu materie nucleara (nucleoni presati împreuna) ar avea o masa de 200.000 tone.
Doar stelele neutronice au asemenea densitati.

Nucleul atomic este alcătuit din trei elemente fundamentale: neutronul, protonul şi quarcul.

Definiţii:

(1) Wleg-reprezintă energia eliberată la formarea nucleului din nucleonii componenţi, ca

urmare a lucrului mecanic efectuat de forţele nucleare atractive.

(2) Wleg-este necesară descompunerii nucleului în nucleoni constituenţi (energie furnizată

din exterior).

Observaţie: Datorită forţelor nucleare atractive, nucleul nu se descompune niciodată spontan

în nucleoni componenţi. Este posibilă (pentru anumite nuclee) emiterea unui nucleon (sau a
unui grup de nucleoni). Energia de legătură (medie) per nucleon este, prin definiţie,

1)Masa Nucleului

Vom nota cu m(A,Z) – masa nucleului ce conţine A nucleoni dintre care Z sunt protoni şi cu
M(A,Z) - masa atomului corespunzător.

în care =0 (neglijabilă).

Neutronul

Quarcii

Prin spectrometrie de masă se determină de fapt masele atomice, iar masele nucleelor se
calculează apoi conform relatiei anterioare.

Alte metode de determinare a maselor nucleare sunt:

-analiza bilanţului energetic al radiaţiilor nucleare

-analiza dezintegrărilor şi β.

Echivalentul energetic al unităţilor atomice de masă este (conform relaţiei lui Eistein):

3
Este particula elementară purtătoare de sarcină pozitivă, alături de neutron şi electron este una
din componentele tuturor nucleelor. El este singura particulă elementară stabilă acest lucru
însemnând că poate exista de unul singur pentru o perioadă mare de timp. Sarcina lor pozitivă
este de 1.602 x 10 la -19 coulomb. Sarcina este egală şi de sens opus cu cea a electronului. Ei
au o masă de 1.67 x 10 la -27 kg şi alături de neutroni sunt răspunzători pentru cea mai mare
parte din masa atomului. Atomii conţin un număr egal de protoni şi neutroni astfel încât
fiecare atom au per total o sarcina egala cu zero.

Numărul atomic al unui element este egal cu numărul de protoni din nucleu. Numărul de
electroni dintr-un atom neschimbat trebuie să fie egal cu numărul de protoni şi aranjarea
acestor electroni determină proprietăţile chimice ale atomului.

Dezintegrarea nucleară

Proprietăți

Izotopi: Z1 = Z2 A1 ≠ A2

Exemple: -(16 izotopi)

- izotopi stabili

Izotopul unui atom este determinat de numărul de neutroni din nucleu. Diferiți izotopi ai
aceluiași element au proprietăți chimice foarte similare deoarece reacțiile chimice depind
aproape în întregime de numărul de electroni pe care îi are atomul. Diferiții izotopi dintr-un
eșantion chimic particular pot fi separați folosindu-se o instalație centrifugă sau un
spectrometru de masă. De exemplu, prima metodă este folosită în producerea uraniului
îmbogățit din uraniu natural, iar a doua metodă este folosită în datarea cu carbon.

Sarcina totală a nucleului: A e + (A - Z) (-e) = Ze

Masa neutronului este . Sarcina neutronului este zero.

Nucleul este o stare legată de protoni şi neutroni între care trebuie să se exercite forţe de
atracţie puternice, care să compenseze forţele de respingere coulombiene dintre protoni.
Aceste forţe s-au numit „forţe nucleare”.

Aşa cum se va vedea mai târziu, protonul şi neutronul interacţionează identic din punct de
vedere nuclear (fapt reflectat şi în masa lor foarte apropiată: mn = 1,0086652 u, mp =
1,00782519 u). De fapt, protonul şi neutronul sunt două stări posibile ale aceleaşi particule
numite nucleon.

4
Notaţia pentru un nucleu („nuclid”) este , în care:

Z = numărul atomic, egal cu numărul de protoni din nucleu,

A = numărul de masă, egal cu numărul de nucleoni (protoni şi neutroni) din nucleu.

Observaţie: Noţiunea de “nuclid” reprezintă analogul nuclear al noţiunii de „element chimic”.

5
 Energia de legătură a nucleului.Stalrlitatea
Energia de legătură

Energia de legătură a unui nucleu izolat în repaus este energia necesară pentru a descompune
nucleul în nucleonii componenți izolați și în repaus.

Eleg=Δmc2=[Zmh+(A-Z)mn-MA]uc2, unde 1uc2 = 931,5 Mev

Dacă energia de legătură este pozitivă, atunci nucleul este stabil.

Energia de legătură pe nucleon reprezintă raportul dintre energia de legătură a nucleului și

numărul său de masă. Energia de legătură pe nucleon reflectă stabilitatea nucleului.

Reprezentând grafic energia de legătură pe nucleon în funcție de numărul de masă se obține:

Pentru nucleele usoare avem puncte de stabilitate pentru nucleele dublu magice (heliu,
carbon,

oxigen). Pentru nucleele medii avem un platou de stabilitate. Pentru nucleele grele avem o
scădere

usoară a stabilității.

Procesele care duc la creșterea stabilității nucleelor atomice:

-fuziunea nucleară constă în unirea a două nuclee ușoare pentru a forma un nucleu mai stabil;

-fisiunea nucleară constă în fracționarea unui nucleu greu în două nuclee mai stabile;

-dezintegrarea α constă în emisia de către un nucleu greu a unui nucleu de heliu;

6
 Reacții nucleare
Reacţii nucleare - ansamblul proceselor generate de interacţiunea a două sisteme nucleare
sub acţiunea forţelor nucleare.

a  X  b  Y  Q sau X(a,b)Y

Prima reacţie nucleară -Rutherford în 1919

Canale de reacţie –stări cuantice determinate ale sistemului proiectil-ţintă şi nucleu emergent-
nucleu rezidual.

Clasificare

Criterii de clasificare : (a) natura nucleului ţintă,

(b) energia nucleului proiectil,

(c) natura nucleului proiectil

a) Natura nucleului ţintă: •reacţii pe nuclee foarte uşoare A<5

•reacţii pe nuclee uşoare 5≤A≤20

•reactii pe nuclee medii 20≤A≤100

•reacţii pe nuclee grele 100≤A≤210

•reacţii pe nuclee foarte grele 210≤A≤260

b) Energia nucleului proiectil: •reacţii nucleare la energii joase - energia particulei

incidente are valori de până la 30 MeV

•reacţii nucleare la energii înalte - peste 30 MeV până la

câţiva GeV

•reacţii nucleare la energii utraînalte ( GeV – TeV)

c) Natura nucleului proiectil: •împrăştierea: - elastică

- neelastică

•reacţii nucleare de rearanjare

•reacţii nucleare de captură radiativă

•reacţii nucleare cu emisie de mai multe particule

•reacţii fotonucleare

Împrăştierea elastic
7
►Proces de interacţiune între două sisteme nucleare - starea internă a sistemului rămâne
neschimbată; au loc schimbări doar la nivelul parametrilor cinetici (transfer de impuls şi
energie)

a  X  a  X, Q  0 sau X(a,a)X

Tipuri de împrăştieri elastice:

•ciocnire normală sau potenţială (shape-elasticscattering) - împrăştierea elastică a
proiectilului are loc

la suprafaţa nucleului ţintă

•împrăştiere anormală sau împrăştiere elastică de rezonanţă (resonance scattering) - formarea

unui sistem intermediar de nucleu compus şi apoi emisia proiectilului cu aceeaşi energie (în
sistemul centrului de masă)

Ȋmprăştierea elastică totală este o sumă coerentă dintre împrăştierea potenţială şi împrăştierea
de rezonanţă şi se produce la toate energiile de interacţie.

Este observată în special la împrăştierea neutronilor termici (~0.02 eV) sau epitermici (~1
eV) în medii solide, lichide şi gazoase (difracţie de neutroni-analiză stucturală).

Împrăştierea neelastică:
►Implică transferul de energie cinetică a proiectilului în energie de excitare a nucleului
ţintă, fără ca identitatea compoziţională a celor două sisteme nucleare să fie modificată. * *
a  X a'X Q  0 sau X(a,a')X

Obs!!
►împrăştierea neelastică are loc numai dacă energia de interacţiune în SCM depăşeşte
primul nivel de excitare a nucleului ţintă, (~o.1÷2MeV) şi este dependentă de energia şi
natura nucleului ţintă ►are importanţă în studiul nivelelor de excitare a nucleelor şi
evidenţierea emisiilor de radiaţii .

Reacţii nucleare de rearanjare

natura nucleelor emergente este diferită de natura nucleelor incidente

8
aXbYQ0

Reacţii nucleare de rearanjare: • reacţii nucleare de rearanjare sub influenţa neutronilor

• reacţii nucleare de rearanjare sub influenţa particulelor

sau nucleelor încărcate

Reacţii de rearanjare sub acţiunea neutronilor- grupa cea mai largă de procese nucleare
datorită lipsei barierei de potenţial (nucleul intermediar format este puternic excitat
conducând la o formă de rearanjare dependentă de natura particulei emergente emise)

(a) Reacţii de tip (n, p) – au loc cu neutroni rapizi (0.5-10 MeV)

Cu nucleele grele – numai cu neutroni rapizi (0.5-10 MeV)-bariera înaltă pentru emisie 

Reacţii de rearanjare sub acţiunea particulelor/nucleelor încărcate

De exemplu, bariera coulombiană pentru interacţiunea protonului (Z=1) cu nucleul de oxigen
(Z=8) este de ~3MeV, iar cu nucleul 238U (Z=92) de circa 14.3 MeV

Tipuri de reacţii:
a) - reacţii generate de protoni

b) - reacţii generate de deuteroni

c) - reacţii generate de particulele  d) - reacţii generate de ioni grei.

9
 Radiactivitatea.Legea dezintegrării radioactive

Radioactivitate -fenomenul de emisie de radiaţii de către unele substanţe numite substanţe

radioactive. Procesul constă în emisia a trei tipuri de radiaţii: α, β şi γ, primele două fiind de
natură corpusculară iar ultima de natură electromagnetică.

Prin radiaţii se înţeleg, cuante de energie aflate în mişcare, care pot fi:

► de natură electromagnetică - cuantele sunt fotonii cu masă de repaus nulă care si care se
deplasează cu viteza lumini

► de natură corpusculară - cuantele sunt particule cu masa de repaus diferită de zero

( neutroni, protoni, electroni, mezoni, etc.), aflate în mişcare cu viteze dependente de procesul
din care provin (dezintegrări, fisiune nucleară, acceleratoare de particule)

O serie de elemente sunt radioactive în mod intrinsec (radioactivitate naturală) iar alte
elemente pot deveni radioactive ca urmare a unor procese de interacţiune cu radiaţiile
corpusculare (α, β, nuclee grele, etc.) sau radiaţiile γ (radioactivitatea artificială)

Radioactivitatea α - emiterea de către unele nuclee radioactive, structuri compacte de doi

protoni şi doi neutroni (nuclee de heliu)

Radioactivitatea β - emisie de electroni (β - ), pozitroni (β + ) şi captura de electroni (eK )

Radioactivitatea γ -emisie spontană de radiaţii electromagnetice de energie înaltă (γ)

Caracterizarea radioactivităţii -cunoaşterea unor proprietăţi de cinetica dezintegrării sau a

formării radioizotopilor precum şi obţinerea unor mărimi specifice: legea deplasării
radioactive, legea de dezintegrare şi acumulare radioactivă, timpul de înjumătăţire, viaţa
medie şi activitatea

Legea dezintegrării radioactive

►Formularea matematică a evoluţiei unui element radioactive

►Probabilitatea de dezintegrare în intervalul de timp, a unui element radioactiv, este aceeaşi

pentru toate nucleele (N) aceleiaşi specii şi este independentă de influenţele exterioare

 constanta de proporţionalitate λ, poartă numele de constantă de dezintegrare

Adică, fracţiunea din masa elementului radioactiv, dezintegrat în unitatea de timp

10
Constanta de integrare se determină din condiţia ca la momentul t=0, N=N0 de unde rezultă

C = In N0

InN-InN0 = -t => ln N/N0= t

Prin trecerea la forma exponenţială, se obţine legea de variaţie a numărului de nuclee

radioactive în timp (legea dezintegrării radioactive) în care N0 este numărul iniţial de nuclee
(la momentul t=0)

N(t) = N0 et
Ȋntrucât λ variază în limite foarte largi, această ecuaţie poate fi aplicată atât proceselor de
dezintegrare foarte rapidă cât şi proceselor de dezintegrare foarte lente.

OBS!!

Experimental, se determină rata de numărare dată de un detector, în funcţie de timp, Rata de

numărare a unui datector R, este egală cu rata de dezintegrare a nucleelor radioactive din
sursă, înmulţită cu o constantă dependentă de eficacitatea de măsurare.

R = R0e-t

în care R este rata de numărare la momentul t datorată sursei radioactive, iar R0 este rata de
numărare la momentul t=0. Rata de numărare într-un sistem de detecţie este în mod obişnuit,
dată ca număr de impulsuri per secundă (cps), număr de impulsuri per minut, etc şi diferă de
rata de dezintegrare (dezintegrări per minut, dpm, dezintegrări per secundă, dps, etc.) printr-
un factor reprezentând eficacitatea de detecţie, ε; (dpm) ε=(cpm).

Producerea radioizotopilor. Legea de acumulare radioactivă.

fenomenul de radioactivitate este un rezultat al perturbaţiilor care apar în bilanţul dintre
numărul de neutroni şi protoni din nucleu-poate fi realizat prin unul dintre următoarele
procesele nucleare: radioizotopi bogaţi în neutroni radioizotopi sărăciţi de neutroni

•adăugarea unui neutron

•eliminarea unui proton

•eliminarea unui neutron

•adăugarea unui proton Cu ajutorul acceleratoarelor de particule încărcate

Practic, în producerea radioizotopilor se determină rata de producere a unui radioizotop (P)

prin reacţii nucleare (activitatea generată într-un gram de substanţă ţintă (t) într-un timp de
iradiere de o oră )

11
Intensitatea unei tranziţii este o mărime specifică fiecărui izotop radioactiv şi este dată în
schemele de dezintegrare exprimată în procente.

12
Surse: http://www.phys.ubbcluj.ro/~grigore.damian/cursuri/fn/curs7.pdf

https://prezi.com/6rwp9hu1ra1i/proprietati-generale-ale-nucleului/

http://www.phys.ubbcluj.ro/~grigore.damian/cursuri/fn/curs2.pdf

https://lectii-virtuale.ro/teorie/energia-de-legatura-pe-nucleon-platoul-de-stabilitate

13