CURS 8 -9 IUEM

Considerente asupra impactului CEM al LEA

Ghidul ICNIRP (International Commission on Nonionizing Radiation Protection) (1998),
precizează ca referinţe pentru expunerea publică la câmpul electromagnetic de frecvenţă 50 HZ
valorile de 5 kV/cm pentru câmpul electric şi 100 μT pentru câmpul magnetic. Aceste valori au
fost preluate şi în Recomandarea corespunzătoare a Consiliului Europei (1999). Pe de altă parte,
ca regulă generală, valorile câmpului magnetic în punctele accesibile publicului din cadrul
culoarului LEA sunt cu mult mai mici decât pragul de 100 μT, indiferent de tensiunea nominal a
liniei. Nu acelaşi lucru se poate spune despre nivelul câmpului electric, a cărui intensitate în
puncte din vecinătatea liniilor aeriene cu tensiuni nominale superioare valorii de 300 kV poate
depăşi pragul de 5 kV/m.
Astfel, valorile uzuale ale intensităţilor câmpurilor electric şi magnetic în proximitatea
unor structurii tipice ale liniilor de transport sunt cele indicate în Tabelul 1.

Tabelul 1 – Valori uzuale ale intensităţilor câmpului electric şi magnetic în vecinătatea LEA.
Magnetic Electric
Tip stâlp (teniune Categorie valorică
Field Field
nominal)
Valoare maximă (sub [μT]
100 [kV/m]
11
Stâlpi de oţel – înălţimi LEA) Valoare medie 5-10 3-5
mari (275 kV şi 400 kV) (sub LEA) 1-2 0.2-0.5
Valoare maximă
medie (la(sub
25 m de axul 40 4
Stâlpi de oţel – înălţimi LEA)
LEA) Valoare medie 0.5 – 2 1-2
medii (132 kV) (sub LEA) 0.05-0.2 0.1-0.2
Valoare maximă
medie (la(sub
25 m de axul 7 0.7
Stâlpi de lemn – înălţimi LEA) Valoare medie 0.2-0.5 0.2
mici (11 kV şi 33 kV) (sub LEA) 0.01- 0.01-
Valoare medie (la 25 m de axul 0.05 0.02
În prezent, există o LEA) preocupare crescândă în ceea ce priveşte efectele câmpului
electromagnetic din vecinătatea liniilor electrice de IT şi FIT asupra organismelor vii şi în special
asupra omului. Aceste preocupări au la bază ipoteza conform căreia expunerea la câmp
electromagnetic de frecvenţă extrem de scăzută (şi în special la câmpul magnetic de 50 Hz creat
de liniile electrice aeriene) poate cauza efecte nedorite asupra sănătăţii, mai cu seamă un risc
crescut de producere a leucemiei la copii, aşa cum sugerau concluziile unui studiu epidemiologic
ce datează încă din anul 1979. În principiu, dacă asemenea probleme de sănătate există, se
consideră că la originea lor s-ar afla câmpul magnetic şi nu cele electric, deoarece acesta din urmă
este „ecranat” în mare parte de corpul uman. Un alt motiv al acestor preocupări este legat de
aspectele specifice compatibilităţii electromagnetice, sub forma interferenţelor cu dispozitivele
electronice.
Deşi nu există o confirmare clară a acestor supoziţii şi nici mecanisme care să explice
asocierea statistică identificată între expunerea la câmpul magnetic de frecvenţe foarte joase şi
leucemia la copii, precum şi datorită imposibilităţii confirmării acestor mecanisme pe baza unor

1
studii in vivo sau in vitro, Agenţia Internaţională pentru Cercetări în domeniul Cancerului, care
face parte din Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), a clasificat în anul 2002 câmpul magnetic
de frecvenţă foarte joasă printre agenţii fizici „posibili carcinogenici”. În acest context, unele ţări
au adoptat politici bazate pe principii preventive, stabilind limite mult mai reduse pentru
intensitatea câmpului magnetic, decât cele recomandate de ICNIRP.

Fig. 1 – Puncte de măsură ale câmpului electrice / magnetic într-o deschidere, între stâlpii Po şi
Pe. Valorile distanţelor laterale „a” sunt indicate în funcţie de tensiunea nominală a liniei.

1
0

8
Valoare maxima
E [kV / m]

6 Valoare medie Limitele câmpului electric

Poziţie Câmp *kV/m+
4
Zone locuite 5
2 Traversări de drumuri 7
Altele 10
0

380 kV 150 kV 70 kV

Fig. 2 – Valori medii şi maxime ale câmpului electric sub liniile electrice
aeriene de diverse tensiuni nominale şi valori limită recomandate în diferite
zone traversate de linei, conform Hoeffelman.

De regulă, măsurătorile pentru câmpul electric sau magnetic se fac în anumite secţiuni ale
culoarului liniei electrice, după cum este ilustrat în Fig. 1. Rezultatele măsurătorilor efectuate
pentru trei categorii de linii (în funcţie de tensiunea nominală) sunt indicate în Fig. 2, unde se
indică valorile medii şi maxime pentru intensitatea câmpului electric sub linia monitorizată pe
durata întregii campanii de măsurători, conform Hoeffelman (2004). Pe de altă parte, în tabelul

2
ataşat sunt indicate valorile limită ale aceleaşi mărimi, în funcţie de caracteristicile zonei pe care o
traversează linia. Pentru câmpul magnetic, în Tabelul 2 se indică valoarea medie, abaterea
standard şi limitele de încredere pentru un coeficient 0.95 pentru poziţiile 1, 2 3 şi 4 din Fig. 1,
pentru o linie de 380 kV.

Tabelul 2 – Date statistice pentru câmpul magnetic în lungul liniei din Fig. 1,
conform Hoeffelman

Câmpul magnetic (μT) – limite de încredere

Poziţia Limite pentru coeficientul
Valoare medie Abatere standard
de încredere 95%
1 [1.4 – 2.1] [1.3 – 1.9] [4.2 – 6.0]
2 [2.1 – 3.2] [1.9 – 2.7] [6.2 – 9.0]
3 [0.8 – 1.3] [0.8 – 1.2] [2.4 – 3.7]
4 [0.3 – 0.7] [0.3 – 0.7] [1.0 – 2.2]

Efecte ale câmpurilor electrice intense, de scurtă durată asupra celulelor vii:
electropermeabilizarea biomembranelor

Procesul de electropermeabilizare, cunoscut şi sub denumirea de electroporare, este un

fenomen de membrană iniţiat prin aplicarea unor pulsuri de câmp electric de formă exponenţială
sau dreptunghiulară, intense (kV/cm) şi de scurtǎ duratǎ ( s-ms) unor suspensii, culturi celulare
sau ţesuturi vii şi constă în îndepărtarea temporară a barierei membranare pentru moleculele din
mediul intra şi extracelular, la atingerea unui potenţial transmembranar critic. Peste această
valoare are loc străpungerea dielectrică a membranei şi transportul transmembanar consecutiv de
ioni şi molecule [Neumann and Rosenheck, 1972; Zimmermann şi colab. 1974; Kinosita şi Tsong,
1977] prin aşa numiţii pori apoşi.. Ca proces molecular, este acceptată ideea
electropermeabilizării ca proces reversibil de restructurare a bistratului lipidic.
Electropermeabilizarea membranară este un proces controlat şi modulat de parametrii
electrici ai câmpului aplicat şi este influenţat de o serie de factori chimici, fizici şi biologici. Ca
biotehnologie, electroporarea membranelor oferă soluţii optime pentru rezolvarea unor scopuri
aplicative, fiind utilizată cu success în toate domeniile care presupun manipularea celulelor vii.
Deşi înţelegerea mecanismelor moleculare ale procesului de permeabilizare membranare continuǎ
sa rǎmânǎ un subiect de studiu deschis, motivat de înţelegerea limitatǎ a bazelor teoretice a
fenomenului [Teissie si colab. 2005, Weaver 2003, Weaver si Chizmadzev 1996] metoda
electroporǎrii este astǎzi larg utilizatǎ pentru incorporarea celularǎ a unei mari diversitǎţi de
molecule, cum sunt substanţele farmacologic active, antibiotice, oligonucleotide, ARN, ADN
[Favard 2007, Gehl, 2003, Rolls 2006, Golzio şi colab. 2002], eliberarea transdermicǎ a
substanţelor active [Prausnitz 1996, Denet şi colab. 2004, Pavselj şi colab 2005b], fuziunea
celularǎ [Zimmermann 1982], electroinsertia membranarǎ a proteinelor [Teissie şi Ramon 1998],
sterilizare [Rowan şi colab. 2000, Teissie şi colab. 2002], ablaţia ţesuturilor [Davalos şi colab.

3
 2005, Lavee şi colab. 2007].
Importanţa practică a procesului de electropermeabilizare membranară cuprinde
urmǎtoarele aspecte:
 este un proces fizic, neinvaziv si reversibil în intervale cunoscute a parametrilor electrici
 este influenţat de factori care pot fi controlaţi şi utilizaţi în scopul modulării procesului în
sensul dorit
 sistemele celulare obţinute sunt compatibile cu organismul
 este creată o cale de acces directă la locul de acţiune a substanţei active şi este evitată astfel
biodegradarea acesteia

Tehnica electropermeabilizării biomembranelor - instalaţia experimentală

In scopul abordarii tematicii de cercetare privind electropermeabilizarea biomembranelor a

fost proiectat şi construit un aparat complex având în componentă un generator de pulsuri electrice
dreptunghiulare şi cu descărcare exponenţială [Fig.2.1] proiectat pentru generarea unor pulsuri de
tensiune de formă dreptunghiulară.

Puls dreptunghiular Puls exponenţial

Durata Intensitat Durata Intensitat
e e
µs-ms µs-ms
20µs -50μs 0-12
KV/cm 10-800μs 0-12
KV/cm
50µs -100μs 0-8 0,8-8ms 0-4
100µs - 0-4 8-20ms 0-2
400μs
0.4µs - 0-2 20-50ms 0-1
1.5ms
1.5µs -5ms 0-1
Tabel 1.1 Intervale de valori a parametrilor de puls – amplitudine şi duratǎ, pentru pulsuri
dreptughiulare şi pulsuri exponenţiale

Instalaţia este prevăzută cu o celulă de electroporare funcţionând în flux cu o capacitate de procesare

de 2 ml probă biologică. Cuva de lucru este plasată într-un bloc termostatat cu precizie de 0,5C în
domeniul 2-400C.

Contribuţia parametrilor de puls electric in procesul de electropermeablizare

a membranei eritrocitare

Intervalul de valori ai parametrilor de puls electric utilizat pentru permeabilizarea

reversibilă a membranei celulare este cuprins între 1-20 kV/cm pentru amplitudine şi 10 s –
10 ms pentru durata pulsului. Valori scăzute ale amplitudinii pulsului pot genera câmpuri sub
valoarea critică necesară permeabilizării membranare. In schimb intensităţi de camp prea
mari determină străpungerea dielectrică ireversibilă a membranei, urmată de un eflux masiv a

4
 componenţilor intracelulari.
Investigaţiile noastre au avut ca scop determinarea ponderii parametrilor de puls electric
- amplitudinea şi durata - în electropermebilizarea reversibilǎ a eritrocitelor umane [Neamţu şi
colab 2000]. Au fost urmărite două procese diferite: cinetica de eflux a macromoleculelor de
hemoglobină (65 000 Da) (Fig 2.1.) şi influxul unor particule de dimensiune micǎ cum sunt
ioni de mangan (55 Da) normal impermeabili prin membrana eritrocitarǎ, pentru patru
combinaţii a parametrilor de puls electric:

a) E = 4kV/cm,  = 40 s; c) E = 4kV/cm,  =

100 s; b) E = 5 kV/cm,  = 40 s; d) E = 5 kV/cm, 
= 100 s
Hemoliza [%]

80

60
Fig.2.1
Cinetica de eflux a hemoglobinei prin membrana
eritrocitară electroporată, pentru diferite
40 combinaţii ale parametrilor de puls electric.
Temperatura de incubare - 40C

20
E=5kV/cm
-=40s
E=4kV/cm-=100s
Efluxul moleculelor de hemoglobină
E=5kV/cm urmăreşte o curbă ascendentă care atinge o valoare
de platou după 30 min corespunzătoare echilibrării concentraţiei moleculelor de hemoglobină în
-=100s
compartimentele intra şi extracelulare. E=4kV/c
celulare la oricare din combinaţiile de parametrii de câmp
Prin expunerea suspensiilorm-=40s
electric
0 se obţin în proporţii diferite două populaţii celulare distincte
0 10 a)20fantome30 eritrocitare
40 50cu conţinut
60 redus de hemoglobină
b) eritrocite cu [min]
Timp incubare conţinut integral de hemoglobină şi membrana parţial permeabilă
la ionii de mangan.
Permeabilitatea la ionii de mangan a membranelor celor două populaţii de celule diferă
foarte mult. Distribuţia ionilor de mangan în compartimentele intracelulare este puternic
asimetrică fiind incorporată aproape exclusiv în fantomele eritrocitare.
Rezultatele pun în evidenţă complexitatea fenomenului de electropermeabilizare. Diferite
domenii de valori ai parametrilor pulsurilor de câmp electric induc o permeabilizare selectivă
pentru diverse specii moleculare. Cele două „specii” testate: hemoglobina şi ionii Mn2+ sunt
consideraţi reprezentativi pentru capetele unui spectru larg de specii moleculare discriminate
prin masă molară şi implicit dimensiune.
Refacerea integrităţii şi a impermeabilităţii membranare a celulelor fantomă obţinute a
fost testată prin determninarea permeabilităţii la mangan a celulelor electroporate şi incubate la
370C (Fig. 2.2).

5
 0.40
Fantome incubate 30 min la 00C
Mn [g/ml mediu intracelular ]

0.35 Fantome incubate 30 min la 370C

Fantome incubate 60 min la 370C Fig.2.2
0.30
Concentraţia intracelulară a ionilor
de mangan în fantome celulare
0.25 obţinute prin expunerea eritrocitelor
2+

la diferiţi parametrii ai pulsurilor de

0.20 câmp electric
0.15

Deşi permeabilizarea membranară indusǎ de pusuri la E = 4kV/cm,

0.10 = 100 s pusă în
evidenţă atât prin efluxul molecular de hemoglobină cât şi prin influxul ionilor de mangan este
similară
0.05cu permeabilizarea înregistrată prin electroporarea cu pulsuri la E = 5 kV/cm,
= 40 s, refacerea integrităţii membranare este diferită şi este dependentă de durata pulsului
aplicat. Aceste date confirmǎ faptul cǎ parametrul durată de puls este factorul care controlează
0.00
procesul deE=4kV/cm
reînchidere a porilor apoşi induşi în membranele electroporate.
E=5kV/cm
E=4kV/cm
E=5kV/cm
Efectul radiatiilor neionizante a fost considerat in trecut neglijabil.Cu toate acestea studiile
arata influenta =40 s a=camplului
clara 40 s = 100 s =asupra organismelor vii si interactiunea acestuia cu
electric
mecanismele 100intracelulare.
s Campul electric are o influenta clara asupra globulelor rosii, asa cum
arata studiul de mai sus.

Efectele nocive ale radiatiei electromagnetice asupra corpului uman au fost stabilite teoretic,
iar o parte din acestea au fost confirmate de studiile de laborator si cele in vivo. In general, ele sunt
produse ca urmare a interactiei dintre curentii indusi de campul electromagnetic extern cu tesuturile
umane. Intrucat in astfel de cazuri studiile pe subiecti umani sunt foarte dificil de realizat, atat
datorita voluntariatului redus, cat si pentru faptul ca obtinerea unor rezultate la expunerea pe termen
lung si foarte lung pot intarzia rezultatele cu zeci de ani, trebuie sa fim foarte circumspecti atunci
cand etichetam un studiu teoretic drept neconcludent, deoarece studiul nu poate fi confirmat in
totalitate decat in urma unui studiu de laborator in vivo. De asemenea, trebuie sa fim circumspecti
inclusiv in ceea ce priveste intervalele de intensitate admise de catre ICNIRP, care sunt rezultatul
unor evaluari multicriteriale aproximative, in baza acelorasi studii mai mult sau mai putin finalizate.
Astfel, trebuie actionat pentru reducerea riscului de a ne afla deja sub efectul nociv, in absenta
informatiei complete.