CHESTIONAR TEST 1 IPEBN

1. Definiții: compatibilitate electromagnetică, perturbație electromagnetică, mediu

electromagnetică, imunitate, susceptibilitate, interferență electromagnetică, susceptor,
câmp apropiat, câmp depărtat.

Compatibilitate electromagnetică - capacitatea echipamentelor (aparatelor, dispozitivelor) de

a funcționa în mod satisfăcător în mediul lor electromagnetic fără să producă perturbații
electromagnetice intolerabile altor echipamente (aparate, dispozitive) din acel mediu.

Perturbație electromagnetică - orice fenomen electromagnetic care poate degrada

funcționarea echipamentelor (aparatelor, dispozitivelor); o perturbație electromagnetică
poate fi zgomotul electromagnetic, un semnal nedorit sau o modificare a însuși mediului de
propagare.

Imunitate - capacitatea echipamentelor (aparatelor, dispozitivelor) de a funcționa conform

destinației, fără degradarea performanțelor în prezența perturbațiilor electromagnetice.

Mediu electromagnetic - toate fenomenele electromagnetice observabile într-un anumit loc

(spațiu delimitat / precizat / amplasament)

Susceptibilitatea - incapacitatea echipamentelor (aparatelor, dispozitivelor) de a funcționa

conform destinației în prezenţa perturbaţiilor electromagnetice de nivel precizat care îl
influenţează.

Interferenţa electromagnetică reprezintă efectul degradant al mediului electromagnetic

asupra echipamentelor (aparatelor, dispozitivelor) în funcţiune.

Susceptor - echipament (aparat, dispozitiv) afectat de perturbaţii electromagnetice, în sensul

degradării funcţionării.

2. Modelul de interferență electromagnetică.

3. Ce cuprinde domeniul compatibilității electromagnetice referitor la perturbațiile
electromagnetice?
Referitor la perturbațiile electromagnetice domeniul compatibilității electromagnetice
cuprinde:
• analiza producerii perturbațiilor electromagnetice;
• studiul propagării perturbațiilor electromagnetice;
• studiul cuplajelor parazite;
• evaluarea consecinţelor practice ale perturbațiilor electromagnetice asupra funcţionării
echipamentelor (aparatelor, dispozitivelor);
• mijloace de creştere a imunităţii / rezistenţei la perturbații electromagnetice a
echipamentelor (aparatelor, dispozitivelor);
• legislaţia în domeniu.

4. Clasificarea interferențelor electromagnetice

Interferențele electromagnetice se pot clasifica astfel:
❑ după modul de apariţie (referitor la conductoare / cabluri parcurse de curent):
• interferenţă de mod comun (longitudinală sau asimetrică), caracterizată de apariţia de
tensiuni perturbatoare între un conductor şi masă sau pământ, ori între neutrul reţelei de
alimentare şi masă sau pământ;
• interferenţă de mod diferenţial (transversală, de mod simplu sau simetrică), care constă în
apariţia de tensiuni perturbatoare între două conductoare izolate faţă de pământ .
❑ după origine:
• interferenţe intersistem (de origine externă sistemului perturbat);
• interferenţe intrasistem (de origine internă sistemului perturbat).
❑ după modul de manifestare:
• reversibile, care în funcţie de intensitatea lor pot fi:
✓ interferenţe care produc reduceri de funcţionalitate, încă admisibile;
✓ interferenţe care conduc la o funcţionare eronată, inadmisibilă. exemple: ▪ pierderea
temporară a inteligibilităţii la convorbirile telefonice ;
▪ pocniturile care apar la comutarea aparatelor electrice casnice, etc.
• ireversibile, care se referă la distrugerile unor componente electronice de pe cablajele
imprimate datorită:
✓ încărcării electrostatice (în engleză: ESD, ElectroStatic Discharge);
✓ supratensiunilor provocate de trăsnet (în engleză: LEMP, Lightning ElectroMagnetic Pulse)
etc.

5. Mecanismul apariției perturbațiilor de mod normal.

Perturbaţiile de mod normal sunt perturbaţii ce apar între conductoarele de ducere şi de
întoarcere ale circuitelor, respectiv între bornele de intrare ale sistemelor perturbate.
sunt conectate în serie cu semnalul util şi provoacă erori de măsurare, funcţionare eronată
etc. Astfel, o tensiune perturbatoare de mod normal UNM provoacă în circuitul din fig.1 un
curent de mod normal INM care produce, atât la emiţător, cât şi la receptor, căderi de
tensiune pe impedanţele acestora.
 6 .Mecanismul apariției perturbațiilor de mod comun.
Perturbaţiile de mod comun sunt perturbaţii ce apar pe fiecare din conductoarele de semnal
faţă de masa de referinţă, sub forma creşterii tranzitorii a potenţialului pământului.

7.Nivel de imunitate electromagnetică: definiție.

Nivel de imunitate electromagnetică - nivelul maxim al perturbaţiilor specificate care pot fi

aplicate în condiţiile specificate dispozitivului fără ca acesta să-şi piardă performanţele

8. Marginea de compatibilitate: definiție.

Marginea de compatibilitate - diferenţa în decibeli dintre nivelul de imunitate la perturbaţii al

dispozitivului şi nivelul perturbaţiilor la care este supus

9. Mecanismul de cuplaj: definiție, mecanisme de cuplaj ale interferenţelor

electromagnetice.

mecanismul de cuplaj - interacţiunea dintre echipamentele electrice, electronice şi

radiotehnice se produce prin intermediul unor cuplaje electromagnetice

10. Cuplaje electromagnetice parazite – definire

Cuplaje electromagnetice parazite

Pentru a putea proiecta concret compatibilitatea electromagnetică a unui sistem trebuie să
fie cunoscute:
• mediul electromagnetic perturbator (toate emiţătoarele), de exemplu sub formă de valori
de vârf ale tensiunilor şi ale curenţilor, intensităţi de câmp, spectre de frecvenţă, pante ale
fronturilor impulsurilor;
• mecanismul de cuplaj - interacţiunea dintre echipamentele electrice, electronice şi
radiotehnice se produce prin intermediul unor cuplaje electromagnetice,
• receptivitatea / susceptibilitatea dispozitivelor perturbate (receptoarelor), de exemplu, sub
formă de niveluri de perturbaţii admisibile în domeniul frecvenţă şi în domeniul timp.
11. Măsuri antiperturbative pentru reducerea cuplajului galvanic.

Măsuri antiperturbative
❑ reducerea cuplajelor galvanice prin: minimizarea inductivității traseelor de cuplare – de
exemplu, prin reducerea lungimii l, majorarea lățimii, utilizarea mai multor trasee între două
puncte etc.

❑ reducerea cuplajelor galvanice prin tehnica decuplării, respectiv a drenării componentelor

perturbative pe alte căi (de exemplu, prin scurtcircuitarea cu condensatoare ce au
inductivități parazite de valori reduse), astfel încât efectul perturbativ să fie resimțit în mod
atenuat între punctele de evaluare.

❑ utilizarea de perechi de trasee (tur, retur) separate de la fiecare sursă până la circuitul
consumator, interconectate în dreptul circuitului asupra căruia interferențele au efectele
cele mai indezirabile și realizate după procedura paralelogramului – realizarea conexiunii
diferitelor circuite într-un singur punct comun, astfel încât returul unui curent sau semnal de
alimentare să nu se închidă prin circuitul altei configurații

❑ întreruperea buclelor perturbative ce includ traseele de conectare la pământare și

traseele de conectare la potențialul de referință prin implementarea legăturilor în mod
individual, separat și formând configurații radiale, în stea către potențialul de referință

❑ întreruperea buclei perturbative prin intercalarea unui circuit de separare galvanică

❑ evitarea întoarcerii curenților de sarcină prin traseele semnalelor de comandă electronică

și a cuplării pe impedanțele de ieșire ale surselor de alimentare

12. Măsuri antiperturbative pentru reducerea cuplajului capacitiv.

Măsuri antiperturbative:
• ecranarea multiplă, ecranarea multiplă cu trasee interioare torsadate (între turul şi returul
semnalului);
• torsadarea, folosită pregnant împotriva cuplajelor inductive, ce îşi aduce contribuţia
antiperturbativă şi în cazul cuplajelor capacitive, inclusiv prin creşterea nivelului de
simetrizare (balansare) a traseelor;
• reducerea valorilor impedanţelor de intrare;
• simetrizarea (egalizarea tuturor proprietăţilor electrice ale celor două trasee);
• separarea galvanică;
• transmisia prin fibre optice;
• transmisia diferenţială;
• proceduri geometrico-spaţiale (reducerea suprafeţei opuse între traseele ce se
interinfluenţează, non-paralelizarea, perpendicularizarea, sortarea tipurilor de trasee de
semnal şi alimentare);
• direcţionarea ,,traseelor de semnal între trasee ale potenţialului de referinţă (dar nu ale
pămîntului sau ale carcasei, dacă acestea nu se află conectate prin impedanţe de valori
reduse inclusiv Ia frecvenţe înalte la potenţialul de referinţă al semnalului); • dirijarea
traseelor deasupra unui plan sau între combinaţii de plane ale potenţialului de referinţă şi ale
alimentării în c.c. ; • reducerea vitezei du/dt de procesare în circuitele perturbatoare, etc.

13. Măsuri antiperturbative pentru reducerea cuplajului inductiv.

Măsuri antiperturbative:
• mărirea distanţei dintre trasee;
• reducerea suprafeţei buclei receptoare;
• micşorarea lungimii traseelor, în special a celor paralele;
• dispunerea paralelă a suprafeţei buclei susceptoare, în raport cu direcţia fluxului
perturbator;
• reducerea, in general, sau compensarea inductivităţii mutuale;
• micşorarea vitezei de variaţie a fluxului perturbator (de pildă, prin variaţia lentă a
fronturilor de curent în circuitul perturbator);
• compensarea tensiunii induse, prin realizarea traseelor în mod torsadat, fapt ce determină
ca tensiunea cuplată în fiecare ochi al buclei să se compenseze cu cea din bucla vecină (se
torsadează 5 la 60 de răsuciri/m, atenuarea cuplajului inductiv sporind odată cu mărirea
numărului de torsadări);
• reducerea cîmpului perturbativ emis prin torsadarea traseelor perturbatorului;
• simetrizarea circuitului susceptor şi/sau eventual perturbator;
• simetrizarea, dispuerii spaţiale a traseelor susceptoare în raport cu cele perturbatoare;
• ecranarea împotriva câmpurilor magnetice.

14. Definiții: conductorul de pământare, conductorul de referință.

conductorul neutru N:
• reprezintă conductorul de referinţă pentru tensiunile din diversele puncte ale schemei;
• serveşte la închiderea curenţilor de funcţionare;
• este pus la pământ într-un punct.
conductorul de referinţă conduce curentul de lucru şi reprezintă adesea, conductorul comun
de întoarcere, la sursă pentru mai multe circuite de semnal.