Supraphylum COELENTERARATA (Vendian=Ediacaran=Sinian – Recent)

(greaca: koelos = cavitate, gol; enteron = intestin)

Coelenteratele – reprezinta eumetazoare primitive cu grad de organizare al corpului de tip diploblastic

caracteristic, cu doi pereţi celulari, ectoderm şi endoderm, separaţi printr-o mesoglea, anhista, inertă,
gelatinoasă. Simetria corpului este radiara la fiormele primitive, putând deveni biradiară sau chiar bilaterală
la unele forme evoluate. Din punct de vedere sistematic coelenteratele cuprind două mari phylumuri:
Cnidaria şi Ctenaria.

Cnidarii se caracterizează prin două moduri (două strategii) de viată fundamentale:

- stadiul de polip asexuat şi de obicei fixat de substrat, sesil (deşi unii pot face salturi sau
se pot rostogoli pe substrat);
- stadiul de meduză sexuată, liberă, înotătoare.
 Clasa Anthozoa , Subclasa Zoantharia

Octocoralii au opt tentacule Scleractinia au tentacule in

pinate. multiplu de sase .
Anthozoarele sunt probabil printre cei mai faimoşi cnidari, deoarece includ coralii constructori
de recifif în apele tropicale, anemonele de mare şi alte grupe de cnidari.
Au o extindere deosebit de largă de-a lungul timpul geologic, primii reprezentanţi siguri fiind
cunoscuţi din depozite de cel puţin 550 m.a.
 Subclasa Zoantharia – cuprinde coralii sensum strictum la care scheletul este alcătuit din patru
elemente principale: structuri radiare, structuri longitudinale, elemente orizontale, elemente
axiale.

Montastrea cavernosa polipi

Calicii de
Orbicella
annularis –
modul de
multiplicare
prin
inmugurire

Suclasa Zoantharia cuprinde mai multe ordine: Rugosa, Tabulata şi Scleractinia.

Lonsdaleia (C-P), phaceloid Hexagonaria (D), cerioid
Thamnasteria (J), thamnasterioid

Coral colonial meandroid

Suclasa Zooantharia, trei ordine: Rugosa, Tabulata şi Scleractinia.
Ordinul RUGOSA (O – P)

Aullacoplhyllum, Carbonifer
Heliophyllum, Devonian
Acervularia, Silurian
Ordinul RUGOSA (O – P)

https://www.digitalatlasofancientlife.org
RUGOSA: Septele se dezvolta in cicluri de cate patru.
Ordinul Tabulata (O – P)
NU au septe; elementele scheletice principale sunt
tabulele; sunt exclusiv coloniale.
 Ordinul Scleractinia (T – Q)
Septele cresc in cicluri de cate 6 si multiplu de 6, dar numai in cel
mult 8 cicluri (768 septe).
La unii scleractini septe egale in talie si aparent in rang pot fi
octocamerale (8/8/16/32) sau decacamerale (10/10/20).
Regula dupa care un ciclu de septe nu apare decat dupa ce ciclul
anterior s-a incheiat este valabila numai pentru primele trei
cicluri.
Brain Coral, Diploria
labyrinthiformis
Meandrophylla, Q
 Flabellum, Eocen - Recent

Cyclolites, Pg

Placosmilia, T
 Grup de corali Scleractinia Rugosa Tabulata
Caracteristci
Modul de crestere colonial si solitar colonial si solitar colonial
Septe 6 protosepte; septele 6 protosepte; septele fara septe; daca exista
ulterioare cresc in toate ulterioare cresc numai totusi septe acestea sunt
6 spatiile. in 4 spatii extrem de slab
dezvoltate
Tabule absente prezente bine dezvoltate
Compozitia aragonit calcit calcit
mineralogica a
scheletului
Stabilitate buna; polipul se fixeaza redusa redusa
de substrat printr-un
disc bazal;
Distributie Triasic - Actual Ordovician - Permian Ordovician - Permian
cronostratigrafica
 PALEONTOLOGIE SISTEMATICA
Supraphylum COELENTERATA, FREY & LEUCKART, 1847
Phylum CNIDARIA, HATSCHEK, 1888
Clasa ANTHOZOA, EHRENBERG, 1834
Ordin TABULATA, MILNE – EDWARDS & HAIME, 1850

https://woostergeologists

Devonian , Germania

Pleurodictyum americanum
Roemer 1876
Pleurodictyum, Goldfuss, 1829 – (Devonian inferior): Polipier colonial cu aspect discoidal, protejat la bază
printr.o epitecă striată concentric. Polipieritele tubulare scurte, cu secţiune poligonală, cu pereţi groşi,
perforaţi şi septe rudimentare, se dispun radiar şi concentric în jurul unui organism vermiform .Tuburile
sunt legate printr-o reţea de trabecule (elemente scheletice de legătură). Tabulele pot fi anastomozate
 Ordin TABULATA, MILNE – EDWARDS & HAIME, 1850

Halysites, Linné,1767 – (Ordovician – Silurian) Colonie din polipierite tubulare cu secţiune

ovală, sudate lateral în serii liniare de tip cateniform. Caliciile dezvoltă “septe” rudimentare
(12) şi planşee (tabule) orizontale distanţate.
 Ordin TABULATA, MILNE – EDWARDS & HAIME, 1850

Favosites, Lamarck, 1816 – (Ordovician superior – Devonian mediu) Polipier colonial cerioid, alcătuit
din polipierite tubulare cu secţiune poligonală, complet sudate. Pereţii subţiri sunt perforaţi prin pori
murali. Nu prezintă septe care sunt înlocuite prin şiruri axiale de spini septali. Au tabule orizontale
complete, vizibile şi la exteriorul polipieritelor.
 Favosites (Ordovician superior – Devonian mediu)

https://www.lakeneos
ho.org/Paleolist

https://www.uky.edu/KGS/fossils
 Supraphylum COELENTERATA, FREY & LEUCKART, 1847
Phylum CNIDARIA, HATSCHEK, 1888
Clasa ANTHOZOA, EHRENBERG, 1834
Ordin RUGOSA, MILNE-EDWARDS & HAIME, 1850

Caliciu
adanc

Epitheca cu struri de crestere

grupate in rugae

Heliophyllum (Ordovician – Carbonifer)

 Ordin RUGOSA, MILNE-EDWARDS & HAIME, 1850

S2 S1
disepimente S2
S2
S1

Epitheca cu struri
de crestere si
coaste
longitudinale

Septum cardinal (S1)

Heliophyllum (Ordovician – Carbonifer)

 Ordin RUGOSA, MILNE-EDWARDS & HAIME, 1850

Septe Fosula Caliciu

majore (S1) adanc

S2

S3

Epitheca groasa
cu striuri de https://science.mnhn.fr/institution/mnhn/collection
crestere si
coaste
longitudinale Zaphrenthis, Rafinesque & Clifford, 1820 – (Devonian mediu):
Polipier solitar conic , drept, alungit, cu caliciu adânc, cu tabule
şi disepimente puşine. Septele majore denticulate distal se
prelungesc până în zona axială unde vin în contact într-un plan
de simetrie bilaterală evidentă. Septumul cardinal este
scufundat într-o depresiune (fosulă cardinală) situată în planul
de simetrie.
 Ordin RUGOSA, MILNE-EDWARDS & HAIME, 1850

Opercul ornam pe
int. cu striuri radiare Caliciu adanc
Supraf de
fixare plana

Supraf de
Caliciu adanc Septe fixare plana
Caliciu adanc

Epitheca
rugoasa cu
striuri conc. de
http://www.le-coin-a-fossiles.fr
crestere
Fosula
Septumul cardinal

Calceola, Lamarck, 1799 – (Devonian mediu) : Polipier solitar, în formă de vârf de papuc,
semicircular în secţiune transversală. Are un caliciu adânc, cu septe îngroşate, cel cardinal
fiind plasat pe partea convexă iar cel antipodal – pe partea plană. Nu prezintă tabule şi nici
disepimente. Caliciul este închis printr-un opercul semicircula, striat pe partea internă, de o
parte şi alta unei creste mediane.
Ordin RUGOSA,
MILNE-EDWARDS & HAIME, 1850

caliciu

Acervularia, Schweiger, 1819 –

Epitheca subtire (Silurian) Polipier colonial cerioid,
cu polipieriţi poligonali. Caliciul este
disepimente
divizat în două sectoare printr-o
Septe
principale lamă internă care separă
disepimentariul (extern) de
columela
tabulariu (intern). Septele majore,
Tabularium adesea carenate, depăşesc lama
Septe
secundare internă, putând ajunge până în
Epitheca centrul caliciului, septele minore se
opresc la lama internă sau o
rugoasa la
depăşesc foarte puţin. Sunt situaţii
exteriorul în care se dezvoltă şi septe de
coloniei ordinul trei.
 Supraphylum COELENTERATA, FREY & LEUCKART, 1847
Phylum CNIDARIA, HATSCHEK, 1888
Clasa ANTHOZOA, EHRENBERG, 1834
Subclasa ZOANTHARIA, DE BLAINVILLE, 1830 Septe
Ordin SCLERACTINIA, BOURNE, 1900 numeroase ….
Epitheca
individuala cu
gros. moderata

columela

Peritheca - Structura
aragonitica
suplimentara, cu
aspect vezicular
Plesiastrea, Milne – Edward & Haime, 1848 – ( Miocen – Actual): Polipier colonial
coenostenoid cu polipieritele unite printr-o peritecă vesiculoasă. Septele formează central o
columelă spongioasă, iar la exterior depăşesc m<rginea caliciului şi se unesc cu septele
caliciilor învecinate.
 Subclasa ZOANTHARIA, DE BLAINVILLE, 1830
Ordin SCLERACTINIA, BOURNE, 1900

Calamophyllia, Blainville, 1830 – (Jurasic mediu – Cretacic): Polipier colonial faceloid cu

polipieriţi cilindrici lungi, cu secţiune circulară, uniţi la bază. Septele sunt subţiri,
fenestrate, formate din trabecule fine. Prezintă tabule şi disepimente.
 Subclasa ZOANTHARIA, DE BLAINVILLE, 1830
Ordin SCLERACTINIA, BOURNE, 1900

Caliciul este alungit

Caliciu
putin
adanc

Epitheca
septe Struri conc.
https://georockshop.com de crestere

Cyclolites, Lamarck, 1801 – ( Cretacic – Eocen) Polipier solitar cu aspect discoidal, cu

contur bazal subcircular sau eliptic. Baza este protejată de o epitecă cu îngroşări
concentrice. Caliciul bombat, cu contur oval prezintă foarte multe septe fine, perforate.
Simetria radiară este înlocuită de o simetrie bilaterală, marcată de formarea unei fosete
calicinale alungite în centrul caliciului.
 Subclasa ZOANTHARIA, DE BLAINVILLE, 1830
Ordin SCLERACTINIA, BOURNE, 1900

septe
Caliciu putin
adanc

Epitheca subtire cu
striuri conc. de crestere
si coaste longitudinale

Caliciu putin
adanc
Montlivaltia, Lemouroux, 1821 – ( Triasic mediu – Cretacic) Polipier solitar, cupuloid,
trochoid sau sub – cilindric, cu o epitecă de grosime medie, striată şi carenată. Foseta
calicinală prezintă numeroase septe, dezvoltate în cicluri cu simetrie de ordinul 6.
 Subclasa ZOANTHARIA, DE BLAINVILLE, 1830
Ordin SCLERACTINIA, BOURNE, 1900

S1
Epitheca de gros. moderata S2 S3
Caliciu putin
adanc
columela

Flabellum, Lesson, 1831 – (Eocen – Actual) Polipier solitar ceratoid comprimat, cu septe
numeroase. În centrul caliciului, septele principale fuzionează într-o pseodo – columelă
veziculară. Exteriorul prezintă o epitecă prevăzută cu coaste şi spini.