Rezonanţa Schumann

De profesor Eugen Ghirvu

Colegiul Tehnic de Transporturi
Piatra-Neamt

1.Abstract
Articolul conţine, o explicaţie, pe înţeles larg a cea ce înseamnă rezonanţa
Schumann, în prima parte, iar în a doua parte câteva speculaţii pe seama variaţiei
frecvenţei de rezonanţă Schumann şi anul 2012 şi contra-argumente la aceste
speculaţii

2.Rezonanţa Schumann

Winfried Otto Schumann (mai 1888-septembrie 1974) ea fost fizician german care
a descoperit fenomenul de rezonanţă pentru undele electromagnetice de extreme de
joasa frecvenţă (ELF) care apar ca urmare a descărcărilor electrice din atmosferă.
Spaţiul dintre suprafaţa pământului şi limita inferioară a ionosferei se comportă ca
o cutie de rezonanţă pentru undele elctromagnetice de frecvenţă extreme de joasă,
fig. 1.
Astfel, daca se face un calcul simplu pe baza relaţiei :
1) n= c/λ··n = c/2π rm·n=3·105 km/s/ 6.28·6338.137km =7.53 n s-1=7.53 n Hz; unde
c este viteza luminii în vid , λ, lungimea de undă Schumann, r m raza medie a
cavitatii dintre pământ şi ionosferă, iar n nr. întreg egal cu 1;2;3…se gasesc, cu
aproximaţie, valori ale frecveţelor de rezonanţă Schumann. Pentru aflarea teoretică
a valorilor găsite experimental tot de Schumann acesta a adus contribuţii
consistente în determinarea unor factori de corecţie la relaţia 1)
 Fig. 1

Furtunile tropicale, fig.1, (care sunt caracterizate prin descărcări electrice intense şi
frecvente) generează unde electromagnetice cu spectru foarte larg, iar pentru cele
de foarte joasă frecvenţă spaţiul format între suprafaţa Pământului şi ionosferă,vezi
fig. 1, devine un adevărat ghid de undă prin care acestea se propagă pe distanţe
foarte mari, ajungând uneori chiar să înconjoare Pământul. Frecventele descărcări
electrice ce apar în timpul unor furtuni puternice, crează unde electromagnetice din
domeniul ULF(ultra joasă frecvenţă) şi ELF care, în cavitatea rezonantă formată
(la nivel global) între Pământ şi ionosferă, pot produce o rezonanţă
electromagnetică ce a fost verificată în mod experimental. Fenomenul este
cunoscut în literatură sub denumirea de "Rezonanţă Schumann" şi a fost prezis de
fizicianul Winfried Otto Schumann în 19521.
Prin metode experimentale, au fost puse în evidenţă frecvenţele de rezonanţă
Schumann la valori de 7,83Hz; 14,3Hz; 20,8Hz; 27,3Hz şi 33,8 Hz 1. . Analizarea
acestor unde este importantă în climtologie deoarece se poate obţine o imagine la
nivel global a fenomenelor meteorologice locale.
 Fig.2

Aceste valori ale frecvenţelor de rezonanţă nu sunt fixe, au o variaţie de ± 0.5 %.

Ele sunt influenţate de condiţiile atmosferice ce duc la modificarea înălţimii
ionosferei şi implicit, la modificarea volumului “cutiei de rezonanţa”. Deasemenea,
amplitudinea undei electromagnetice rezonante se modifică funcţie de numărul de
descărcări electrice din atmosferă în intervalul de timp analizat. S-a constatat că în
decursul unei zile pot fi puse în evidenţa trei maxime: unul corespunzător
furtunilor tropicale din Asia de sud-est, după 5 ore un maxim datorat furtunilor din
Africa, iar după încă 6 ore, un maxim corespunzător furtunilor din America de
Sud. Analiza ştiinţifică a acestui fenomen poate oferi date importante referitoare la
modificări climatice la nivel global, temporare sau definitive. Punând în evidenţa
descărcările atmosferice(fulgere şi trăsnete) şi analizând frecvenţa şi localizarea
lor, se poate obţine o imagine globală , de real folos în climatologie.
Undele electromagnetice din gama ELF pot fi recepţionate doar cu antene şi
receptoare special concepute, având în vedere că lungimea lor de undă este extrem
de mare şi nivele de câmp extrem de mici. Un alt impediment legat de punerea lor
în evidenţa este imediata lor apropiere (ca interval de frecvenţe) de câmpurile
create de reţelele de distribuţie a energiei electrice care în Europa operează pe o
frecvenţă de 50Hz iar în multe alte ţări ale lumii, pe o frecvenţă de 60 Hz. De
aceea, de multe ori cercetătorii sunt obligaţi să extragă informaţiile utile din
semnale ce sunt practic “înecate în zgomot”.

3.Speculaţii

Datorita variaţiei frecvenţelor de rezonanţă Schumannn , variaţii care au la baza

factori obiectivi, au apărut în ultimii ani tot felul de speculaţii, legate de anul 2012,
răspândite în mass-media legate de “Rezonanţa Schumann” şi aşa-zisul sfârşit
iminent al lumii datorat unui colaps temporal. Promotorii unei astfel de ipoteze
afirmă că frecvenţa de rezonanţă Schumann este un fel de orologiu planetar, iar
organismele vii sunt influenţate de acest orologiu electromagnetic. Până aici, nimic
ieşit din comun, undele cerebrale sunt de frecvenţă foarte joasă şi pot fi influenţate
sau perturbate de stimuli electromagnetici externi.
 Una din speculaţii este: “Frecvenţa de rezonanţă Schumann creşte
neîncetat, astfel încât o zi nu mai are 24 de ore, ci doar 16 sau mai puţin. În
anul 2012, frecvenţa acestui fenomen va fi atât de mare, încât natura nu va
mai putea ţine pasul şi va veni sfârşitul lumii, prin dispariţia duratelor cât si
noţiunii de timp.”
 Altă speculaţie: pământul şi tot ce ne înconjoară este pe cale de a fi
“înghiţit” de o gaură neagră iar fenomenele neliniare asociate unui astfel de
eveniment pot “distorsiona” timpul fără că noi să ne dăm seama.
 Alta:calendarul maya se temina la 21.12,2012.
 Alta: alinierea planetelor, schimbări bruşte de climă sau impactul unui
asteroid cu pamântul.
 Inversia polilor magnetici ai pamântului
 Alta: prezicerile clarvăzătorilor.

4.Contra-argumente, pe scurt şi pe rând

 Determinările experimentale infirmă modificări ale frecvenţelor de

rezonanţă Schumann în sensul unei creşteri continue ce poate fi pusă în
evidenţă. Organisme ale căror posibilităţi tehnice şi credibilitate
ştiinţifică nu poate fi pusă la îndoială (vezi NASA şi altele de calibru
asemănător) nu au semnalat o modificare a frecvenţei de rezonanţă
Schumann, Ceassurile atomice nu au indicat modificari ale duratelor
(secund ,minut , oră…)2
 Dacă Pământul şi tot ce ne înconjoară este pe cale de a fi “înghiţit” de o
gaură neagră, şi noi nu putem observa acest lucru, înseamnă că nu ne
deranjează şi nici nu ne va deranja acest lucru. Cercetările actuale nu
pun, însă, în evidenţă fenomene neliniare asociate unui astfel de
eveniment3.
 Alt argument al teoriei că în 2012 va fi sfârşitul lumii este calendarul
maya, care se opreste pe 22 decembrie 2012. Adevarul este ca mayasii
au fost unii dintre cei mai straluciti astronomi ai omenirii, dar, ma
gandesc, ca trebuia sa isi incheie si ei calendarul undeva, nu? Presupun
ca l-i s-au terminat piatrele pe care au scris cum păţim şi noi cand ni se
termina hartia din Xerox.Adica, noi incheiem anul pe 31 Decembrie,
dar asta nu inseamna ca nu urmeaza un alt an. Daca s-ar intampla ceva
catastrofic, banuiesc ca mayaşii ar fi facut o un semn, ceva special, să
pună în gardă pe urmaşi. Cum un asemenea “avertisment “ nu este, nu
am a crede. Cred , mai degraba, ca ei se refereau poate la sfârşitul unui
ciclu vechi şi începerea unuia nou, nu ca sfârşit.
  Despre alinierea planetelor, schimbări bruşte de climă sau impactul
unui asteroid cu pamântul, NASA3, cel mai autorizat
institut din domeniul astronomiei şi în astfel de probleme, nu a
facut si nu are de facut nici un anunţ pe aceste teme. David
Morrison, Senior Scientist la Institutul de Astrobiologie din cadrul
NASA (NAI)5, araă că interesul pe care il au oamenii faţă de
"iminenta" Apocalipsă, cea "programata" sa aiba loc in 2012
este justificat şi este convins ca buna parte din aceasta
"isterie" de proporţii planetare a fost in ultimele luni copios
alimentată şi de campania publicitară a filmului
catastrofico- stiinţifico-fantastic "2012"2.
 Inversarea polilor magnetici ai terei are loc întrun interval de timp de
1000-15000 de ani4 iar deplasarea pe an se face cu 20, deci motive de
îngrijorare n-ar trebui sa fie.
 Cât despre clarvăzători nici nu mai pun în discuţie temele pentru că,
nu cred o iota din ce spun.
Între o teorie interesanta şi una bazată pe observaţii şi argumente ştiinţifice eu
prefer pe cea de-a doua, cred, mai degraba, in anunţurile NASA,bazate pe ce
transmite IRAS((Infrared Astronomy Satellite) sau cercetările D-l Morisson care
are la îndemână cele mai moderne aparate, decat In fanteziile D-lui Zecharia
Sitchin şi scrierile sumeriene descifrate de acesta.

Referinţe bibliografice
1
Kristian Schlegel and Martin Füllekrug : 50 yers of Schumann resounance-2007
2
Cecilia Stroe Conspiratia NASA si apocalipsa 2012,
3
www.nasa.gov
4
http://www.stiintasitehnica.ro
5
David Morrison: Surviving 2012 and Other Cosmic Disasters