REVOLUTIA LUI TUDOR VLADIMIRESCU N PRINCIPATUL TRII ROMNESTI

(1821) nceputul secolului al XIX-lea s-a caracterizat printr-o miscare exceptional pentru
libertate social, restructurri interne si afirmare national. Generoasele idei ale revolutiei
franceze, care sustineau dreptatea si egalitatea social. precum si dreptul la autodeterminare a
popoarelor oprimate au cuprins ntreaga Europ; imperiile absolutiste, lovite de forta geniului
napoleonian preau a fi aproape de prbusire, dar nlturarea lui Napoleon Bonaparte a impus
mentinerea vechilor structuri, ns n Peninsula Balcanic, vointa de libertate, unitate si
afirmare national era din ce n ce mai greu de stvilit.
La mplinirea unui secol de domnii fanariote, societatea romneasc era mpiedicat in
dezvoltarea sa fireasca, de existenta unor de institutii si a unei clase politice dominat de
coruptie si dorinta de mbogtire rapid prin jefuirea resurselor Principatelor Dunrene,
aceasta constituind o permanent instabilitate. Mentinerea de ctre Poart a domniilor
fanariote pstra un sistem de extorcare fr egal n ntreaga noastr istorie; cumprarea
domniilor costa sume enorme (exemplu elocvent cele 3 milioane de piastri date de Mihail
Sutu); banii se obtineau prin venalitatea functiilor, orice slujb avnd pretul su (recordul a
fost detinut de Ioan Caragea care a vindut 4762 titluri de boierie pentru care a obtinut 20 de
milioane de piastri); impozitele indirecte (vmile si ocnele de exemplu) intrau n vistieria
domnului.
Vistieria (bugetul) statului se constituia dintr-un impozit personal achitat de ctre toti brbatii
trii n vrst de peste 16 ani, dar repartizarea era total inechitabil, pentru c mai mult de
jumtate din populatia trii (boierii, meamurile, clerul), era scutit de contributie. Prin
intermediul unui aparat administrativ lipsit de scrupule, banii erau ncasati de la contribuabili
prin intermediul celor mai brutale metode.
n aceste conditii, eforturile boierimii pmntene pentru nlturarea domnilor fanarioti si
ntrirea institutiei domniei, reprezint dorinta ntregului popor pentru afirmare national,
mpotriva tendintelor dominatoare ale unei clase impuse din afar si strin intereselor
romnilor.
Lupta de eliberare a popoarelor din Balcani si succesul unei asemenea actiuni era conditionat
de sprijinul unei puteri antiotomane, Rusia tarist.
Elementul determinant al acestei actiuni a fost societatea greceasc secret Eteria (Frtia sau
Societatea prietenilor), nfiintat la Odessa n anul 1814 si avnd n fruntea sa pe Alexandru
Ipsilanti, fiul fostului domnitor fanariot Constantin Ipsilanti.
Conductorul romnilor la 1821 a fost Tudor Vladimirescu. S-a nscut ntr-o familie de trani
liberi, n jurul anului 1780, n satul gorjean Vladimiri, al crui nume i va deveni patronimic.
A nteles timpurile n schimbare, a reusit s strng avere, dobndind o pozitie de prestigiu n
ierarhia social. A foat soldat si ofiter n armata rus, comandnd panduri n rzboiul rusoturc din anii 1806-1812 fiind naintat n gradul de locotenent al armatei ruse, a primit si
ordinul cavaleriei, "Vladimir" clasa a III-a. n perioada iunie-decembrie 1814, Tudor
Vladimirescu a stat la Viena. n capitala Imperiului Habsburgic, Tudor a fost interesat de noua
conjunctur european dup prima cdere a lui Napoleon Bonaparte.

Continutul actiunii politice romnesti de la 1821 este ilustrat n programul revolutiei alctuit
din textele cancelariei lui Tudor.
"Proclamatia de la Pades" (Tismana, 23 ianuarie 1821), adresat locuitorilor Trii Romnesti
justific ridicarea la lupt prin dreptul de "rezistent la opresiune" care decurge din principiul
suveranittii nationale.
Proclamatia exprim gndirea politic a miscrii nationale, urmrind s atrag atentia asupra
situatiei din Principate.
Cel mai important document programatic al revolutiei, cunoscut din februarie 1821 este
"Cererile norodului romnesc" care cuprinde principiile de baz ale unei noi ordini sociale.
Se cerea desfiintarea privilegiilor boierimii si obligatia domnitorului numit de ctre Poart de
a respecta vointa tuturor celor pe care i conduce; accesul la functii n stat trebuia s se fac
doar pe baz de merite; se cerea o larg reform n domeniul justitiei, administratiei, scolar,
armat (prin nfiintarea unei armate permanente); se solicita desfiintarea vmilor interne. Nu a
fost cerut mproprietrirea tranilor cu pmnt si desfiintarea definitiv a obligatiilor acestora
fat de boieri, pentru a mentine unitatea mpotriva asupritorului strin.
Dup ce a trecut Prutul, Alexandru Ipsilanti a prezentat la Iasi o Proclamatie (28 februarie
1821) n care afirma obiectivele Eteriei, garanta pacea si securitatea Moldovei si fcea
cunoscut c n eventualitatea unei interventii otomane, Rusia va "pedepsi aceast
ndrzneal". Astfel a fost compromis nc de la nceput miscarea lui Alexandru Ipsilanti;
ambasadorul rus Stroganof de la Constantinopol si tarul Alexandru I care se afla la Congresul
Sfintei Aliante de la Laybach (Liubliana, Slovenia) au dezavuat att Eteria ct si actiunea lui
Tudor Vladimirescu.

Hanul lui Manuc. Constructie reprezentativa a Bucurestilor.

Deplasarea de la Iasi ctre Bucuresti a lui Alexandru Ipsilanti, primejduia si actiunea
romneasc. n aceast situatie, Tudor Vladimirescu prseste n grab Oltenia si se-ndreapt
ctre Capitala Trii Romnesti; prin Proclamatia dat la 20 martie 1821 de la Cotroceni, unde
se afla tabra sa, conductorul revolutiei insist asupra cauzelor care au determinat ridicarea
la arme: pierderea drepturilor de ctre romni si jafurile de nesuportat. Prin acordul cu "boierii
patrioti" (23 martie) - n virtutea cruia avea dreptul de a exercita "vremelnica stpnire" se
legimiteaz actiunea lui Tudor.
Constient c obiectivele Eteriei fceau iminent un atac otoman, transformnd ca n
nenumrate rnduri tara ntr-un spatiu al jafului si pustiirii, Tudor precizeaz n discutiile cu
Alexandru Ipsilanti, raporturile dintre cele dou miscri.
n ciuda unor grave divergente, cei doi ajung la un acord, n urma cruia judetele din nordul
trii trec sub autoritatea lui Alexandru Ipsilanti, care si stabileste cartierul general la
Trgoviste; judetele de cmpie si Oltenia revin lui Tudor, iar cartierul general este fixat la
Cotroceni. Efectivul trupelor romne a crescut, au fost fcute lucrri de fortificare a
Bucurestiului, si prin tratativele purtate cu pasalele de la Dunre se evit interventia acestora;

se caut legturi cu boierii din Iasi pentru ca n unire s obtin drepturile dorite. si peste
munti, n Transilvania, era asteptat "craiul Tudorut'.
Situatia concret a Principatelor, unde autoritatea puterii suzerane fusese nclcat, a
determinat interventia Turciei, la nceputul lunii mai 1821, ncurajat fiind si de starea de
expectativ a Rusiei.
La apropierea armatei otomane de Bucuresti, Tudor Vladimirescu a prrit Capitala, apreciind
c rezistenta va produce mari nenorociri orasului.
Desi la 18 mai, la Golesti s-a ajuns la o ntelegere ntre Tudor si eteristi, acestia au hotrt s-l
ndeprteze de la conducerea pandurilor cu ajutorul unor cpitani-panduri, nemultumiti de
severitatea cu care pedepsea Tudor pe cei indisciplinati. n dimineata zilei de 21 mai 1821,
mai multi eteristi au pstruns la Tudor, care izolat, a fost scos din tabr, nconjurat de
arnuti, si dus la Trgoviste, unde a fost ucis miseleste n noaptea de 26/27 mai 1821; trupul
su a fost spintecat si aruncat ntr-o fntn. Astfel s-a stins din viat cel care "voise ca n tara
lui s aib parte de fericire si de putere sracii neamului romnesc".
Fr comandanti, oastea lui Tudor s-a dezmembrat, dar cu toate acestea a dovedit o nalt
capacitate de lupt la Drgsani, n confruntarea cu otomanii.
Desi nbusit n snge, unul din obiectivele revolutiei de la 1821, revenirea domnilor
pmnteni (autohtoni) a fost obtinut, Poarta numind pe Ionit Sandu Sturdza (n Moldova) si
pe Grigore Dimitrie Ghica (n Tara Romneasc).