Parascanu Gabriela Iuliana

Revolutia de la 1821

Revolutia de la 1821 a fost un inceput si un sfarsit de epoca; sfarsitul Vechiului Regim in Principatele Romane si inceputul modernitatii. Ea s-a declansat intr-o perioada de criza a regimului fanariot, avand ca fundal incompatibilitatea tot mai grava intre structura economica si sociala inca patriarhala, traditionala, care evolueaza foarte lent spre modernitate si un organism politico-statal care s-a modernizat in raport cu sistemul politic medieval, ca urmare a reformismului promovat de domnii fanarioti dar care a functionat exclusiv in favoarea domnitorilor si a regimului otoman. Revolutia din 1821 a inceput ca o miscare antiotomana in contextul general al revolutiilor balcanice, in stransa legatura cu Eteria si cu ideea ridicarii popoarelor crestine din Balcani impotriva stapanirii otomane, cu sprijinul Rusiei. Eteria a fost o societate secreta de tip elitist, menita sa organizeze si sa conduca diaspora greceasca pe calea eliberarii grecilor cu sprijinul Rusiei, pe fondul unei rascoale generale a crestinilor din Balcani. Planurile sale militare acordau Principatelor Romane un rol important; Moldova se constituia intr-o baza de operatiuni iar Oltenia era destinata unei insurectii romanesti menita sa favorizeze trecerea la sud de Dunara a trupelor eteriste ce veneau din Rusia pentru a dezvolta insurectia in Balcani. In acest scop a fost initiat si tudor Vladimirescu in planurile militare ale Eteriei, dupa incheierea legamantului cu capeteniile eteriste Iordache si Farmache, prin care se definea ca scop al intelegerii lupta impotriva dominatiei otomane. La 15 ianuarie, data oficiala a declansarii Revolutiei de la 1821, trei mari boieri reperezentanti ai partidei nationale din Tara Romaneasca, Grigore Brancoveanu, Grigore Ghica si Barbu Vacarescu, cei care la moartea lui Alexandru Sutu, ultimul domn fanariot, au si constituit un organism politic provizoriu numit Comitetul de Obladuire, l-au mandatat pe Tudor Vladimirescu sa mobilizeze populatia in vederea declansarii revolutiei. In seara zilei de 18 ianuarie 1821, Tudor a parasit Bucurestiul indreptandu-se spre Oltenia pentru a aplica planul convenit cu grecii din Eterie si cu boierii romani. Ajuns aici, a inceput fortificarea catorva manastiri, recrutarea pandurilor si inzestrarea cu armamentul adus anterior la resedinta sa de la Cerneti. Pandurilor li s-au alaturat si unii tarani, prefigurandu-se astfel un nucleu de armata nationala ce va fi numit ulterior Adunarea Norodului. La 23 ianuarie 1821, Tudor a lansat un apel catre popor cunoscut sub numele de Proclamatia de la Pades, prin care justifica ridicarea la lupta invocand dreptul de rezistenta la opresiune in numele dreptului natural al oamenilor si cetatenilor. Aceasta proclamatie lansa un mesaj cu caracter social, antifeudal, fiind indreptata impotriva boierimii si a regimului fanariot. Dovada in acest sens este si ampla miscare taraneasca declansata dupa lansarea apelului, o parte a taranilor incadrandu-se in Adunarea Norodului, alta actionand independent si manifestandu-se sub forma unei rascoale. Insa Revolutia de la 1821 a avut un caracter national evidentiat de relatiile lui Tudor Vladimirescu si a boierimii din Tara Romaneasca cu Eteria, masurile luate pentru transformarea unor obiective civile din Oltenia in baze militare, preocuparile de organizare militara a Adunarii Norodului si disciplina instaurata in armata. Din motive de diplomatie dar si pentru ca avea anumite retineri fata de organizarea eteristilor si fata de posibilitatea interventiei rusilor in sprijinul romanilor si grecilor, Tudor a cautat sa menajeze susceptibilitatile Portii Otomane. De aceea, pentru a nu atrage interventia rapida a turcilor, documentele oficiale ale revolutiei nu precizeaza inlaturarea dominatiei otomane ca obiectiv national.

Parascanu Gabriela Iuliana Documentul program al Revolutiei din 1821 care preconiza organizarea interna a tarii a fost definitivat in cursul lunii februarie si se numea Cererile Norodului Romanesc. El prevedea suprimarea abuzurilor din administratie, desfiintarea vamilor interne, reducerea impozitelor, formarea unei armate nationale. Aceste masuri vizau modernizarea societatii romanesti dar nu subminau total puterea economica si politica a boierimii, in conditiile in care era nevoie de unitatea tuturor fortelor sociale pentru inlaturarea dominatiei turco-fanariote. Tudor a parasit Oltenia si s-a indreptat in fruntea armatei revolutionare spre Bucuresti, unde a ajuns in cursul lunii martie, in acelasi timp cu armata eterista condusa de Alexandru Ipsilanti, care venise din Moldova si urma sa se indrepte spre Dunare, pentru a declansa lupta de eliberare din Balcani impotriva turcilor. In conditiile in care Rusia a condamnat atat miscarea revolutionara a lui Tudor cat si actiunea eteristilor, Tudor a inteles ca este imperios necesar sa colaboreze cu boerimea pentru a legitima regimul politic instaurat la Bucuresti. Timp de aproape doua luni el a condus Tara Romaneasca in caliate de domn si si-a exprimat intentia de a colabora cu elita politica din Moldova, pentru a-si atinge obiectivele comune. In luna mai a anului 1821, armata turca a intrat in tara. Constient ca armata sa de 6000 de oameni impreuna cu trupele eteriste nu va putea sa-i invinga pe turci, Tudor a continuat tratativele cu Poarta, initiate anterior si a refuzat sa lupte alaturi de eteristi impotriva armatei otomane. Atitudinea sa a fost considerata de greci ca o tradare, drept pentru care Eteria l-a condamnat la moarte si la executat. In scurt timp armata revolutionara romana s-a dezintegrat iar la inceputul lunii iunie 1821, trupele eteriste au fost invinse succesiv de turci la manastirea Nucet si apoi la Dragasani. Revolutia de la 1821 a implicat si Moldova, dar ea s-a desfasurat preponderent in Tara Romaneasca. Prin cauze, pregatiri si stare de spirit ea a fost insa un fenomen general romanesc. De altfel, consecintele politico-nationale au fost identice pentru ambele Tari Romanesti. Revolutia a deschis drumul pentru implinirea in epoca moderna a dezideratelor de libertate si unitate nationala, dar, inainte de toate a marcat debutul primei modernizari a societatii romanesti din ambele Principate.

Regimul lui Tudor

Pe 21 martie/2 aprilie 1821, oastea revoluionar n frunte cu Tudor Vladimirescu a intrat triumfal n Bucureti pe Podul Calicilor (Calea Rahovei), primit de o mulime entuziast. Tudor va rmne stpn pe capital 15/27 mai, guvernnd ara ca un adevrat domnitor, numit cu drag i respect Domnul Tudor. Stabilindu-i cartierul general n casele brncoveneti de lng Mitropolie, prelund n scurt vreme controlul principalelor puncte obiective ntrinte din ora, evitnd n acelai timp orice conflict cu omul Eteriei din ora, Tudor Valdimirescu s-a strduit s colaboreze cu boierii Divanului rii. Trativele s-au ncheiat rapid pe 23 martie/4 aprilie, prin semnarea crii de adeverire dat de boieri lui Tudor. Se instituia un regim politic nou, n cadrul cruia aciona o dualitate a puterii: pe de-o parte Tudor, reprezentnd Adunarea norodului, transformat n organizaie politico-militar, deinea conducerea i iniiativa n mai multe domenii printre care politica extern, iar, pe de alt parte, autoritatea reprezentat de vremelniceasc ocrmuire , cu atribuii politice i administrative. Colaborarea celor dou puteri a fost definit n linii generale prin jurmntul lui Tudor din aceeai zi 23 martie/4 aprilie.

Parascanu Gabriela Iuliana Din primul moment, Tudor Vladimirescu a trebuit s acioneze ntr-un context internaional i intern extrem de complicat. Dezavuarea oficial a micrilor revoluionare romneti i greceti de ctre arul Rusiei a avut grave urmri asupra regimului de la Bucureti, iar aciunile Eteriei, ale crei trupe, odat intrate pe pmnt romnesc, uitaser imediat de planul iniial de trecere imediat la sud de Dunre i se nstpniser aici, compurtndu-se ca o armat de ocupaie, dedndu-se la jafuri i abuzuri, provocnd nencetat forele otomane de la frontier, puneau ara n faa primejdiei unui atac al forelor Porii. n asemenea condiii, Tudor Vladimirescu a iniiat discuii cu conducerea micrii eteriste, iar concomitent, prin intermediul boierilor Divanului, a iniiat tratative cu reprezentanii otomanilor paalele din Silistra, Vidin i Brila dar i cu principalele puteri interesate n zon. Dup ce Alexandru Ipsilanti a evitat mai mult vreme s accepte o ntlnire cu Vladimirescu, la sfritul lunii martie cei doi conductori s-au ntlnit la marginea Bucuretiului. Tudor a respins i de aceast dat cererea eteritilor de unire a celor dou micri, practic de subordonarea a armatei pandurilor comandamentului armatei revoluionare greceti. Tudor a protestat fa de intrarea eteritilor n Bucureti, susinnd c rezolvarea problemelor interne ine exclusiv de competena pandurilor, iar sprijinul extern trebuind s se limiteze doar la intervenii diplomatice.ntnirea dintre cei doi conductori s-a ncheiat cu o nelegere fragil, n ateptarea unei medieri internaionale i a prsirii teritoriului naional de eteriti. Ipsilanti s-a retras la Trgovite iar oamenii si au ocupat judeele din nord. Vladimirescu a ntrit tabra de la Cotroceni. n condiiile n care o parte a boierilor nspimntai ncercau s fug din Capital iar Eteria se nstpnise n nordul Munteniei, Tudor a pus sub paz pe unii dintre membrii Divanului care intenionau s se refugieze la Trgovite sau n Transilvania. n colaborare cu boierii rmai n Bucureti i cu clerul din Capital, Tudor a continuat negocierile. Rezultatele negocierilor au fost nesatisfctoare, paalele cernd n primul rnd dezarmarea armatei pandurilor i reprimarea eteritilor. Cum Tudor nu a acceptat condiiile turcilor, iar oastea Porii se pregtea de ofensiv, Tudor Vladimirescu a luat singura decizie corect din punct de vedere militar: retragera n zona ntrit a Olteniei i organizarea unei rezistene de durat. La nceputul lunii mai 18.000 de soldai otomani au intrat n Moldova pe la Brila, iar ali 15.000 de militari turci au traversat Dunrea pe la Calafat, Giurgiu i Oltenia n Muntenia. n concepia lui Vladimirescu, durata mare a rezistenei romneti ar fi putut atrage atenia puterilor occidentale, care ar fi putut interveni la rndul lor pe lng Poart pentru acceptarea revendicrilor romnilor. Pe 15/27 mai, oastea revoluionar de sub comanda lui Tudor a nceput retragerea pe direcia Bucureti Piteti Rmnicu Vlcea. Pe 18/30 mai oastea revoluionar ajunsese n apropiere de Goleti. Eteritii, dei ar fi dorit s opreasc retragerea lui Tudor ctre bazele de rezisten din Oltenia, nu se sineau n stare s reueasc acest lucru, pe de-o parte datorit triei forelor de sub comanda liderului romn, pe de alta datorit ameninrii exercitate de garnizoanele pandurilor aflate pe malul drept al Oltului, gata s ias n ntmpinarea comandantaului lor. Ce nu au reuit cu fora armelor, eteritii au reuit prin trdare i complot. Tudor Vladimirescu a fost capturat de oamenii lui Ipsilanti pe 21 mai/2 iunie, iar, o sptmn mai trziu, n noaptea

Parascanu Gabriela Iuliana de 27-28 mai/9-10 iunie conductorul pandurilor a fost asasinat, trupul fiindu-i aruncat ntr-o fntn. Asasinarea lui Tudor Vladimirescu a lipsit revoluia de conducerea unitar de pn n acel moment, iar Adunarea norodului a nceput s se dezorganizeze ncet. Destrmarea armatei pandurilor nu s-a petrecut imediat, acetia luptnd separat sau n alian cu eteritii cu otomanii pn spre sfritul lunii iunie. Alexandru Ipsilatinti, dup ce ncercase fr succes s reziste otomanilor n faa Trgovitei pe 25 mai/7 iunie, a hotrt s reia parial planul lui Tudor de rezisten ndelungat n zonele fortificate ale Olteniei. Pentru a-i croi drum spre Oltenia, eteritii ar fi trebuit s nfrng unitile otomane de la Drgani. Aici, pe 7/19 iunie s-a scris ultimul episod important al confruntrilor Eteriei , ajutai de detaamente ale pandurilor cu trupele otomane. Turcii, superiori din punct de vedere numeric i al dotrii au reuit s-i nfrng adversarii. Ciocniri sporadice dintre turci i panduri s-au mai nregistrat pn n luna august. Mai multe cpetenii ale pandurilor, printre care i Papa Vladimirescu (fratele lui Tudor Vladimirescu) au czut prizonieri i au fost dui la sud de Dunre.