Dinastia Tudor

Dinastia Tudor sau Casa Tudor a fost o casa regala europeana, care a condus Regatul Anglia si taramuri sale, inclusiv Irlanda (numita ulterior Regatul Irlanda) de la 1485 pana n 1603. Primul monarh a fost Henric al VII-lea, un descendent prin mama sa a Casei de Lancaster..Familia Tudor a ajuns la putere n urma Razboiul celor doua Roze, care au parasit Casa de Lancaster, la care au fost aliniate Tudors, cale de disparitie. Tudorii si-au extins puterea lor dincolo de Anglia moderna, realizand deplina unire a Angliei cu Principatul arii Galilor n 1542 (Legile din ara Galilor 1535-1542), precum si afirmarea cu succes a autoritatii engleze asupra Regatului Irlandei. Ei au meninut, de asemenea, tradiionala pretindere asupra tronului Franei. Nici unul dintre ei nu a ncercat sa o puna direct in practica, desi Henric al VIII-lea a purtat razboaie cu Frana pentru ncercarea de a revendica acest titlu. Dupa el, fiica sa Mary a pierdut pentru totdeauna cererea privind Frana odata cu Caderea de Calais. n total, cinci monarhi din familia Tudor au condus domeniile lor doar putin peste un secol. Henric al VIII-lea din Anglia a fost singurul barbat mostenitor de sex masculin al lui Henric al VII-lea care a trait pna la vrsta de maturitate. Probleme n jurul succesiunii regale (inclusiv casatoria, precum si drepturile de succesiune la femei), au devenit teme politice majore, n timpul erei Tudor. Casa de Stuart a venit la putere n 1603, atunci cnd linia Tudor s-a terminat odata cu regina Elisabeta I care a murit fara a avea un mostenitor.

1.

Henric al VII-lea

Desi fondator al acesteia, Henric al VII-lea nu este cel mai cunoscut dintre membrii dinastiei Tudorilor. Cu toate acestea, el este cel care pus bazele faimoasei dinastii care avea sa faca din Anglia secolului al XVI-lea o putere globala. Neavnd nici carisma lui Henric al VIII-lea sau a Elisabetei, nici tragismul lui Edward sau al Mariei, Henric al VII-lea este cel mai puin cunoscut dintre Tudori. Cnd Henric al VII-lea a fost propulsat din exil direct pe tronul englez, n 1485, n urma morii subite a lui Edward al IV-lea, Anglia ajungea la sfrsitul unei perioade dificile n care sase din noua regi fusesera nlaturai de pe tron. Cu o descendena mixta francez, galez preteniile la tron ale lui Henric nu erau foarte convingatoare. Cu toate acesta, el i-a nvins, pe rand, pe toi ceilali pretendeni Lambert Simnel, Perkin Warbeck, Edmund de la Pole si a ajuns pe tronul Angliei. El a ncercat ngroparea vechilor disensiuni prin casatoria cu fiica fostului rege, Elisabeta de York ; uniunea a fost simbolizata prin unirea celor doua culori, rosu si alb, ntr-un singur trandafir (dupa ce Anglia fusese dezbinata de Razboiul celor doua roze). Dupa ce doi dintre fiii sai au murit, Henric al VII-lea a reusit totusi sa-si asigure succesiunea la tron prin ultimul sau fiu, fiind astfel primul rege n aproape 100 de ani care reuseste sa paseze coroana propriului urmas.

(Trandafirul Tudor, emblema heraldica tradiionala a Angliei. Cele doua culori unite, rosu si alb, simbolizeaza sfarsitul Razboiului celor doua roze)

Henric al VII-lea nu a fost doar un supravieuitor al climatului politic dificl, ci si un factor de stabilitate. El era mai puin ncrezator, generos sau relaxat decat si-ar fi dorit slujitorii sai de exemplu, nregistrarile scrise ale vremii nu l menioneaza pe rege razand decat o singura data. S-a bazat mai mult pe oamenii pe care i-a cunoscut n timpul crizei din anii 1483-89 decat pe tinerii nobili care aveau pretenii la guvernare datorita titlurilor de noblee sau sangelui. Spre deosebire de predecesorii sai, Henric al VII-lea se baza foarte mult pe sfaturi primite de la avocai si administratori financiari, oameni care i spuneau care sunt puterile coroanei si cum s-ar putea folosi de ele pentru a conduce mai eficient regatul. Pentru un mai bun control politic, se folosea de amenzi pentru nesupunere sau pentru ofense aduse dreptul lui sau de a conduce. Supusii sai mai bogai nu erau ntotdeauna mulumii, dar era mai bine sa-i pierzi banii n faa lui Henric al VII-lea decat sa-i pierzi capul n faa lui Henric al VIII-lea. Henric al VII-lea a ntarit coroana nu doar financiar, ci si din punct de vedere al abilitaii sale de a asigura justiia n regat. Bogaia nu putea garanta sigurana unui rege incompetent, dar pentru unul competent putea face politica interna si internaionala mai usor de condus. Primul dintre Tudori a extins teritoriile coroanei, a ncurajat comerul si a descurajat contrabanda, si a nceput reforma taxelor votata de parlament n vremea razboiului fara a prejudicia nsa cresterea economica. Regele a oferit supusilor sai un sistem juridic mai rapid si mai eficient, balansand activitatea juridica a centrului cu cea a consiliului regal. Consilii juridice au fost nfiinate pe tot teritoriul regatului, iar n comitate nsarcinaii cu justiia erau mai numorosi si mai bine supervizai. Mostenirea lui Henric al VII-lea Domnia lui Henric al VII-lea nu este, poate, la fel de spectaculoasa ca cea a fiului si a nepoilor sai, dar el este cel care a pus bazele tuturor aspectelor ce aveau sa defineasca epoca Tudorilor. A patronat mai multe biserici reformate si i-a sprijinit pe avocaii care atacau jurisdicia bisericii, pavand astfel drumul pentru marea reforma adusa de fiul sau. Obiceiul sau de a se folosi de parlament pentru a dezbate problemele guvernarii si ale societaii a contribuit la conturarea rolului important al acestei instituii n tradiia britanica. Ministrii sai, de origine simpla, dar foarte talentai Reynold Bray, Thomas Lovell, Richard Empson au fost predecesorii sistemului meritocratic n care s-au afirmat Cromwell, Cecil sau Bacon. De asemenea, regele si-a unit familia, prin casatorii, cu reeaua dinastiilor europene, avand astfel un cuvant de spus n politica Franei, Italiei sau arilor de Jos, contribuind si la dezvoltarea relaiilor comerciale privilegiate cu aceste ari. Se spunea nainte ca Evul Mediu a luat sfarsit odata cu domnia lui Henric al VII-lea. Aceasta nu este decat o simplificare exagerata, dar asta nu nseamna ca nu trebuie inut cont de marile schimbari ce au avut loc n epoca sa. ntaia guvernare Tudor a fost prima care s-a folosit, pe scara larga, de tipar ; prima care a patronat artisti renascentisti italieni; prima care a

oferit urmasilor la tron o educaie clasica. n plus, a fost prima guvernare care a trimis reprezentani diplomatici permaneni la mai multe curi straine. Administraia lui Henric al VIIlea a contribuit la dezvoltarea marinei prin mbogairea acesteia cu noi nave de razboi si a fost prima care a patronat calatoriile pe mare pentru descoperirea Noii Lumi. Nu n ultimul rand, Henric al VII-lea a ncheiat prima pace stabila cu Frana dupa sfarsitul Razboiului de 100 de ani, si prima pace cu Scoia dupa Razboiul Scoian de Independena. Aliana prin casatorie ncheiata prin mariajul dintre fiica sa Margareta si regele James al IVlea al Scoiei a contribuit la uniunea celor doua coroane ce a avut loc un secol mai tarziu, sub stra-stranepotul sau, James al VI-lea si, mai mult, la nasterea Regatului Unit al Marii Britanii.

2. Hernric al VIII-lea
Cele mai cunoscute doua lucruri despre Henric al VIII-lea sunt faptul ca a avut sase soii, dintre care si-a executat doua, si faptul ca a separat biserica Angliei de papalitate. Daca primul lucru ine mai mult de povestile incitante ale istoriei, cel de-al doilea - desparirea de Roma - a jucat un rol extrem de important n istoria arii. Desparirea de Papalitate Cea mai surprinzatoare aciune a regelui Henric al VIII-lea, si cea care a avut cele mai mari efecte pe durata lunga, a fost ruperea legaturilor cu Roma. n anii 1530, el a anulat jurisdicia papala si s-a autodeclarat sef suprem al Bisericii pe pamant. Desigur, n multe privine biserica Angliei era mai strans legata de monarh decat de papa episcopii erau nominalizai de rege din randul consilierilor si diplomailor sai. Dar un act atat de ndrazne precum proclamarea supremaiei regale n faa Papei era nemaivazut n toata Europa. Henric nu s-a limitat la a rupe relaiile cu Roma. Se vedea pe sine ca un rege profet asemenea celor din Vechiul Testament, chemat de Dumnezeu sa purifice biserica. n anii 30 manastirile engleze au fost nchise, iar practica pelerinajului interzisa. Ambele masuri au avut consecine importante. O societate cu barbai si femei care, cel puin n principiu, se devoteaza exclusiv venerarii lui Dumnezeu difera foarte mult de o societate fara calugari, adica o societate a carei populaie este toata activa (si contribuabila). Regele s-a implicat direct si n codificarea a ceea ce crestinii arii sale trebuiau sa creada. Desi s-a desparit de Roma, a dizolvat manastirile si a interzis pelerinajul, el a respins si doctrina luterana. El a autorizat publicarea si citirea n biserica a Bibliei n limba engleza, aciune cu multe implicaii pe termen lung. De fapt, biserica anglicana a fost un hibrid ntre cea catolica si cea protestanta. Probabil ca o foarte mica parte din locuitorii arii erau complet de acord cu regele; majoritatea poate ca ar fi preferat sa ramana catolici, n timp ce doar o minoritate a acceptat, fara niciun dubiu, reforma. n multe privine, influena lui Henric s-a dovedit a fi decisiva atunci cand Elisabeta a trebuit sa decida pe cale o va lua biserica regatului ei. Ea alege calea protestanta, dar doctrina si ritualurile pastreaza acea ambivalena caracteristica perioadei lui Henric. Biserica Anglicana nu trebuia sa fie catolica, dar nici protestanta n adevaratul sens al cuvantului. Henric al VIII-lea a fost si un rege razboinic. n 1513, 1523 si la mijlocul anilor 40 a lansat invazii n Frana si a continuat sa pretinda ca el este adevaratul rege al Franei. Ambiios, el a

cheltuit o avere pentru campaniile militare din Scoia si Frana. De asemenea, regele a fost un pasionat constructor. Puini monarhi au investit atat de mult n palate grandioase si cabane de vanatoare. Cele sase soii Cea mai raspandita si discutata problema cu privire la Henric al VIII-lea a fost problema celor sase sotii. Mai ntai, Caterina de Aragon, soia pe care a repudiat-o atunci cand s-a ndragostit de Anne Boleyn; Anne, mama viitoarei Elisabeta I, executata trei ani dupa casatorie pentru adulter; a treia soie, Jane Seymour, care moare la scurta vreme dupa ce da nastere singurului fiu al regelui, Edward; Anne de Cleves, n urma unei casatorii aranjate din motive diplomatice si anulata cat s-a putut de repede deoarece regele o considera respingatoare din punct de vedere fizic; apoi foarte tanara Catherine Howard, si ea executata, tot pentru adulter; si, n sfarsit, ultima casatorie, cu Catherine Parr. n 1502, dupa moartea fratelui sau Arthur la varsta de 15 ani, Henric devine Prin de Wales i motenitor al tronului. Deoarece moartea prematura a Prinului Arthur a rupt aliana maritala dintre Anglia i Spania, Consiliul, care dorea s-o pastreze pe Caterina regina, il roaga pe noul Prin de Wales s-o accepte ca soie. La 14 luni dupa decesul soului ei, Caterina este logodita cu Henric. Dupa moartea regelui Henric al VII-lea, la numai 17 ani, Henric al VIII-lea se casatorete cu Caterina in 1509 i sunt ncoronai la Westminster Abbey. La 18 februarie 1516, regina Caterina, dupa mai multe avorturi a nascut o fata, prinesa Maria a Angliei, care mai tarziu va domni sub numele Maria I. Henric al VIII-lea, ndragostit de Anne Boleyn, vrea sa o ia n casatorie pentru a capata un motenitor legitim. Pentru ca divorul civil nu exista, trebuie sa ceara Papei anularea casatoriei. Cum regele a nceput sa nege autoritatea Papei, Thomas Cranmer, fost capelan al familiei Boleyn este numit arhiepiscop de Cantebury. La 25 ianuarie 1533 acesta celebreaza n secret casatoria lui Henric cu Anne. La 23 mai 1533 casatoria dintre Henric i Caterina este declarata nula iar cinci zile mai tarziu casatoria dintre Henric i Anne este declarata valida. Caterina a fost n mod formal deposedata de titlu de regina i Anne a fost ncoronata la 1 iunie 1533. Noua regina a nascut prematur la 7 septembrie 1533 o fata care a fost botezata Elisabeta, n onoarea mamei lui Henric, Elisabeta de York. Respingand deciziile Papei, Parlamentul a validat casatoria dintre Henric i Anne cu Actul de Succesiune din 1533. Fiica Caterinei, Lady Mary, a fost declarata nelegitima si scoasa din linia de succesiune. Dupa ce Anne i-a revenit din al doilea avort n ianuarie 1536, Henric declara ca mariajul este produsul unei vrajitorii. Cinci barbai, inclusiv fratele Annei sunt arestai sub acuzaia de incest i tradare, acuzai ca au avut relaii sexuale cu regina. Anne este acuzata de adulter, incest i nalta tradare. Dei dovezile mpotriva lor au fost neconvingatoare, acuzaii au fost gasii vinovai i condamnai la moarte. A doua zi dupa execuia Annei, Henric s-a logodit cu Jane Seymour, una din doamnele de onoare ale reginei. Zece zile mai tarziu s-au casatorit. n acelai an se voteaza Actul de Succesiune din 1536 care declara copiii lui Henric cu regina Jane drept motenitori ai tronului n timp ce Lady Mary i Elisabeta sunt declarate nelegitime i excluse din linia de succesiune. n 1537, Jane nate un fiu, Prinul Edward, viitorul Edward al VI-lea. Naterea a fost dificila, iar regina a murit in 1537.

n 1540, Henric dorete sa se casatoreasca din nou pentru a asigura succesiunea. Este sugerata o casatorie cu prinesa germana Anne de Cleves, cu care se casatoreste in 1540. n scurt timp regele dorete sa anuleze casatoria. Aceasta a fost dizolvata iar Anne a primit titlul de "Sora Regelui" i Castelul Hever, fosta reedina a familiei Boleyn. La 28 iulie Henric s-a casatorit cu tanara Catherine Howard, verioara primara i domnisoara de onoare a Annei Boleyn. Era absolut ncantat de noua lui regina. La scurt timp dupa casatorie, regina Catherine are o aventura. La fel ca n cazul Annei Boleyn, Catherine Howard nu putea fi acuzata de adulter. Acest punct a fost ignorat iar Catherine a fost executata in 1542. Henric s-a casatorit pentru ultima data cu vaduva Catherine Parr, n 1543. Ea l-a ajutat sa se mpace cu fiicele lui, Lady Mary i Lady Elizabeth. n 1544 un act al Parlamentului a repus fiicele regelui n linia de succesiune dupa Edward, Prin de Wales. Imaginea cel mai des asociata cu Henric al VIII-lea este cea a regelui dedicat mai mult placerilor, si nu muncii. Aceasta imagine nu este nsa si una conforma realitaii. Regele a fost nconjurat de mai muli consilieri foarte bine pregatii Thomas Wolsey, Thomas More, Thomas Cromwell, cu ajutorul carora si-a adminstrat foarte bine regatul. Henric se pricepea foarte bine la a-i lasa pe ministrii sai sa-si asume responsabilitatea pentru politicile nepopulare de la impozite la dizolvarea manastirilor. De fapt, niciun alt monarh din dinastia Tudorilor nu a avut atat de mult succes n a lasa impresia ca alii erau responsabili, ntr-atat ncat unii credeau ca regele era de fapt influenat si manipulat de alii. Apoi, Henric al VIII-lea nu a sovait cand si-a eliminat, inclusiv fizi, cei mai apropiai sfetnici, atunci cand acestia si servisera scopul si nu-i mai erau utili. n faa opoziiei si refuzului de a se supune, niciun alt rege (sau regina) Tudor nu a fost atat de nemilos. Departe de a fi un rege influenabil, manipulat, Henric al VIII-lea a fost un monarh implacabil, devenit n anii 1530 un tiran, dar unul care a schimbat definitiv faa Angliei.

3.

Edward al VI-lea

Eduard al VI-lea (n. 12 octombrie 1537 d. 6 iulie 1553) a fost unul din regii Angliei, fiul lui Henric al VIII-lea i al lui Jane Seymour. A devenit rege al Angliei i al Irlandei la 28 ianuarie 1547, la vrsta de nou ani. Eduard a fost al treilea monarh al dinastiei Tudorilor i primul conductor al Angliei care a fost crescut ca protestant. Prinul Eduard s-a nscut la 12 octombrie 1537 la Palatul Hampton n Middlesex.[1] A fost fiul regelui Henric al VIII-lea i al celei de-a treia soii, Jane Seymour. n ntreg regatul, oamenii au salutat naterea unui motenitor pe linie masculin, n biserici s-a cntat Te Deum. Jane care prea c se recupereaz rapid dup natere, a trimis scrisori presemnate prin care anuna naterea unui prin. Eduard a fost botezat la 15 octombrie; sora sa, prinesa Mary i-a fost na iar prinesa Elisabeta a transportat mirul sau hainele de botez. A fost proclamat Duce de Cornwalli Conte de Chester. La 23 octombrie, la unsprezece zile dup naterea fiului su, starea sntii reginei Jane Seymour s-a nrutit brusc, ca urmare a unor complicaii postnatale (febr puerperal), iar regina a murit noaptea urmtoare.

Eduard a fost un copil sntos care a supt foarte mult de la nceput. Tatl su era ncntat de el. n septembrie 1538 Lordul Cancelar Thomas Audley, Baron Audley raporta c Eduard crete rapid i este viguros; alte documente l desciu ca fiind nalt i un copil vesel. Tradiia c Eduard al VI-lea a fost un copil bolnvicios a fost contestat de unii istorici. La vrsta de patru ani viaa i-a fost pus n pericol de o febr asociat de obicei cu malaria ns n general s-a bucurat de o sntate bun cu excepia ultimelor ase luni din via. De la vrsta de ase ani, Eduard a nceput educaia cu episcopul Richard Cox i cu John Cheke, formarea sa concentrndu-se pe "nvarea limbilor, scriptur, filosofie i toate tiinele liberale" A primit lecii de la tutorele Elisabetei, Roger Ascham, i a nvat franceza, spaniola i italiana. n plus, este cunoscut c a studiat geometria i a nvat s cnte la instrumente inclusiv la lut. Ambele surori ale lui Eduard erau atente la fratele lor i adesea l vizitau. Lui Eduard i plcea n special compania Mariei dei dezaproba gustul ei pentru dansurile strine; "Te iubesc cel mai mult" i-a scris n 1546. n 1543, Henric i-a invitat copiii s petreac Crciunul mpreun, semn al reconcilierii cu fiicele sale pe care mai nainte le dezmotenise i le declarase nelegitime. n primvara urmtoare regele i-a repus fetele n drepturile la succesiune prin Actul de Sucesiune". Aceast armonie n familie se datoreaz influenei noii soii a lui Henric, Catherine Parr, cu care Eduard se nelegea foarte bine; o numea "draga mea mam". La moartea regelui Henric al VIII-lea, Edward este incoronat rege. Eduard Seymour, duce de Somerset, fratele lui Jane Seymour, mama actualului rege, ndeplinea functia de regent n timpul minoritatii nepotului sau. Avea reale calitati, dintre care cea mai remarcabila era toleranta. Dar el fu facut raspunzator pentru dezordinile agrare. Orgoliul sau ofensase pe curteni; demagogia sa nelinistise pe proprietari, mbogatirea sa i indignase pe oraseni; relativa sa ngaduinta displacuse fanaticilor. Aristocratia rurala, condusa de Warwick, obtinu capul lui. Ciudatul si micul rege, pe ct de pios pe att de insensibil, nota n jurnalul sau, n ziua cnd unchiul lui fusese decapitat n Turn: "I s-a taiat capul ducelui de Somerset, astazi, ntre ora opt si noua dimineata... Ambitie, vanitate, aviditate, a vrut sa faca pe stapnul". Warwick (ulterior duce de Northumberland) deveni presedintele Consiliului de regenta si urmari cu mai multa vigoare dect Somerset prigonirea catolicilor. Micul Eduard al VI-lea a cazut la pat si, cnd s-a vazut ca i se apropie moartea, Northumberland, care nu se putea gndi fara groaza la urcarea pe tron a Mariei, spaniola si romana, lanseaza candidatura lui Jane Grey, o stranepoata a lui Henric al VII-lea, pe care o marita cu propriul sau fiu. Pe muribundul Eduard al VI-lea l-a silit sa semneze un testament, a carui beneficiara era Lady Jane.

4.

Maria I

Regina Maria I a Angliei i Irlandei este cunoscut mai mult sub porecla de Bloody Mary din cauza numeroaselor ruguri dedicate protestanilor care au ars pe vremea domniei ei. ns perioada aceea a fost caracterizat i de alte evenimente i multe realizri, dintre care cea mai important a fost instituirea dreptului femeilor de a domni. Mary a fost un adevrat deschiztor de drumuri n dinastia Tudorilor. Niciodat naintea ei o femeie nu purtase coroana Angliei. A ctigat tronul n ciuda tuturor dificultilor, pstrnd linia de succesiune n dinastie i a stabilit un precedent pentru ncoronarea unei femei. Pn nu demult, Mary era cel mai puin cunoscut dintre dinatii Tudor, eclipsat n special de sora ei vitreg, Elisabeta. n plus, a fost condamnat drept una din cele mai rele femei din istorie. Mary cea Sngeroas este vzut ca un tiran bigot, a crui domnie a fost un eec absolut, remarcabil doar prin arderea a peste 300 protestani i nepopulara cstorie cu Filip al Spaniei. Mary nu trebuia s ajung regin, iar tatl ei, Henry al VIII-lea, a ncercat din rsputeri s fac n aa fel nct tronul s nu-i revin ei. Acesta a recunoscut n sfrit preteniile la tron ale fiicei sale, dar fiul su Edward a ignorat testamentul tatlui: fiind hotrt s pstreze i s apere protestantismul englez, a eliminat-o pe sora sa catolic de la succesiune. La moartea lui Edward, n iulie 1533, Lady Jane Grey a fost proclamat regin, dar 10 zile mai trziu Mary a reuit s pun mna pe tron. Aceast realizare este deseori trecut cu vederea. Mary a condus singura revolt de succes mpotriva guvernului central din Anglia secolului al XVI-lea i a fost singurul monarh Tudor, cu excepia lui Henry al VII-lea, ntemeietorul dinastiei, care a trebuit s lupte pentru tron. Dar n ciuda ascensiunii triumftoare, statutul ei de prim regin a Angliei a fost subiect unor speculaii i ndoieli. nsi Mary s-a ntrebat dac o femeie poate purta coroana. Limbajul, imaginea i ateptrile monarhiei engleze erau masculine. n primele luni, practicile i puterile reginei au fost elaborate. A fost o dezbatere condus de Mary, iar deciziile sale au devenit precedente pentru viitor. Statutul unei regine domnitoare a fost definit ntr-o lege special trecut prin Parlament n aprilie 1554, prin care domnia unei femei devenea egal din punct de vedere egal cu cea a unui brbat. Astfel, n statut, ceremonii i ritual, Mary a preluat toate formalitile curii i cele de domnie i le-a adaptat pentru domnia unei femei. Pe atunci, nu exista niciun ghid pentru ncoronarea unei femei ca unic suveran, dar ncoronarea lui Mary a investit-o cu toat puterea exercitat de strmoii ei, fr nicio excepie. Ea a reluat obiceiul tradiional de atingere a bolnavilor de scrofule (n credina c atingerea unui monarh este vindectoare; pentru dezvoltarea acestei teme: Marc Bloch Regii taumaturgi) sau de splare a picioarelor sracilor. Aceste ritualuri nu fuseser niciodat ndeplinite de o femeie i erau considerate acte preoeti pe care numai reprezentanii lui Dumnezeu pe pmnt monarhul de sex masculin le putea face. n monarhia englez, i nu numai, personalitatea monarhului era cheia determinrii i executrii politicii. Din acest punct de vedere, regimul lui Mary nu a fost cu nimic diferit personalitatea ei a jucat un rol imortant. Ea s-a implicat n toate problemele guvernrii i n politicile cheie ale statului cstoria, reuniunea cu Roma, rzboiul cu Frana. Ambasadorul veneian spunea despre ea c se trezete la rsritul soarelui i, dup ce-i spune rugciunile i ascult slujba, muncete fr oprire pn la miezul nopii. Cstoria ei cu Filip al Spaniei a fost considerat mult timp un eec, exemplifiat prin pierdea Calais-ului, ultimul teritoriu din Frana deinut de englezi pn n 1558. cu toate acestea, cstoria poate fi vzut ca un act politic calculat i de succes. Ea i-a ales un so nefamiliariza cu disputele i intrigile politice din Anglia, iar puterile lui au fost atent limitate de

legislaie i de tratatul de cstorie. Aliana nu a fost ns privit cu ochi bun de populaie, iar regina s-a confruntat chiar i cu o revolt din acest motiv. Desigur, domnia lui Mary (1553-1558) este cel mai bine cunoscut pentru arderea celor aproape 300 de protestani, brbai, femei i copii. Acest fapt nu trebuie i nici nu poate fi exclus din analizarea guvernrii sale, dar el trebuie privit n contextul mai larg al policii sale religioase i al climatului religios dificil ce data din vremea tatlui ei. Restaurarea catolicismului nu a fost un act nepotrivit sau unul de ntoarcere la trecut. Cardinalul Reginald Pole a reinstalat papalitatea n toate drepturile sale i a lansat o propagand eficient prin predici i pres. Cel mai faimos aspect al propagandei, arderile pe rug, au fost i ele extrem de eficiente. Dac regina ar fi trit mai mult sau dac ar fi reuit s produc un succesor catolic, probabil c Anglia ar fi fost recatolicizat, iar Mary ar fi fost astzi vzut altfel. Domnia lui Mary Tudor a fost esenial pentru viitorul monarhiei engleze. Ea a fcut posibil ca femeile s poate conduce ca regii, cu aceleai privilegii, i a pus bazele unei autoriti regale indiferente la sex.

5.

Elisabeta I

Elisabeta I a Angliei mparte cu mparatul Augustus, Carol cel Mare, Ludovic cel Sfant si Ludovic al XIV - lea privilegiul rar de a fi dat numele secolului n care a trait. Ea este singura femeie, n afara de Ecaterina cea Mare a Rusiei, care si are un loc n cercul restrans al marilor figuri emblematice ale istoriei. Si totusi, puine personalitai au lasat posteritaii o imagine mai contradictorie, mai complexa sau, mai exact spus, mai enigmatic. Numele Elisabetei este legat nu numai de victoria relativ pasnica a protestantismului dar si de apogeul Renasterii n Anglia, ceea ce explica faptul ca piedestalul popularitaii ei n istoria naionala si universala se nala si astazi mai sus decat cel al altor monarhi si prini suverani autohtoni sau straini. n buna masura, viaa si domnia Elisabetei, nelipsite, mai ales la nceput, de vicisitudini, au fost rezultatul hazardului, n cele din urma favorabil. Declarata bastarda n urma execuiei mamei sale, Anne Boleyn, supravegheata strict n timpul domniei fratelui ei Edward, ntemniata n Turn si ulterior exilata la ara, n timpul Mariei Tudor, scapand cu viaa prin declaraii de fidelitate absoluta faa de tron si de religia catolica, Elisabeta a avut norocul sa ajunga la regina la 25 de ani si sa aiba o domnie lunga de 45 de ani. Elisabeta Tudor s-a nascut in 1533, din casatoria lui Henric VIII al Angliei cu Anne Boleyn, care, cu putin timp dupa nasterea fetei, a fost decapitata. Avea trei ani cand toata lumea din curte a uitat de ea, unde pana atunci fusese rasfatata. Era o fata inteleapta, invatata, cu un caracter violent, dar stia sa ramana si izolata; a crescut intre intrigi si comploturi, care au facut-o precauta si banuitoare. In 1558, la numai douazeci si cinci de ani, la moartea surorii sale Maria, i se incredinteaza soarta tarii, care a devenit slaba si saraca in urma razboaielor si a luptelor religioase. Elisabeta jura ca ii va purta de grija pana la moarte. Aceste cuvinte au constituit pentru ea un juramant cat se poate de real, lucru de care ministrii si consilierii s-au convins imediat ce au cunoscut caracterul noii stapane. Fiind convinsa ca soarta i-a prilejuit urcarea pe tron, in timpul celor patruzeci si cinci de ani de domnie isi indeplineste sarcina cu multa maiestuozitate si siguranta in sine.

Cele mai importante probleme de rezolvat, care au aparut chiar la inceputul domniei sale, au fost innoirea finantarii statului si mentinerea pacii. Regina nu a ezitat sa ridice impozitele celor bogati, in acest fel reusind sa isi plateasca datoriile externe pe care le-a mostenit de la inaintasii sai. Franta, Spania si papalitatea constituiau un pericol capabil sa distruga Anglia, dar Elisabeta stia cum sa-i tina la distanta pe dusmani, astfel a reusit sa pastreze pacea care a durat timp de treizeci de ani. In timpul domniei Elisabetei I, Biserica anglicana devine Biserica oficiala. Regina a stabilit o Biserica ce reprezenta un compromis intre credinta protestanta si cea catolica. In anul 1587, Maria, regina scotienilor a fost executata de Elisabeta I, pentru ca a complotat impotriva ei. Elisabeta il accepta insa ca mostenitor pe fiul Mariei, Jacob VI Protestantul, al Scotiei, ceea ce pune baza uniunii dintre Scoia i Anglia eveniment crucial n dezvoltarea ulterioar a Marii Britanii. In timpul Elisabetei, navigatia a cunoscut o inflorire, de aceea, regina s-a aflat in curand fata in fata cu cea mai mare putere maritima a Europei, Spania. In 1588, Filip II a trimis impotriva Angliei o flota puternica, Invincibila Armada. Corabiile spaniole, fiind mari si greu de manevrat, s-a scufundat in Canalul Manecii. Incepand de la acea data, extinderea engleza a luat cale libera in America, primul teritoriu cucerit fiind numit Virginia, in cinstea reginei. Londra a devenit cel mai mare centru comercial al Europei de Vest, iar tara traia intr-o bunastare nemaiintalnita pana atunci.Poporul o iubea cu atata daruire pe Elisabeta, pe cat o urau dusmanii. Regina a considerat mai presus de toate bunastarea tarii sale. Cu doi ani inainte de moarte a mentionat intr-o cuvantare in parlament, ca a domni iubit de popor este cea mai mare glorie a coroanei. Sinteza planurilor sale politice a fost sa conduca cu acordul poporului. In 1603, odata cu moartea Elisabetei, a fost incheiata cea mai mareata perioada din istoria Angliei, dar oricate evenimente si lupte mai urmau, Elisabeta a pus deja, pentru totdeauna, bazele natiunii engleze. Moartea reginei marcheaza si sfarsitul dinastiei Tudor.