HENRIC AL VIII LEA

Henric al VIII-lea (engleză Henry VIII) (n. 28 iunie 1491,[2] Londra Mare, Anglia, Regatul Unit – d. 28
ianuarie 1547,[2] Londra Mare, Anglia, Regatul Unit) a fost rege al Angliei din 21 aprilie 1509 până la
moartea sa.

Henric al VIII-lea a fost al doilea monarh al Casei Tudor, succedând tatălui său, Henric al VII-lea. Este
faimos datorită faptului că a avut șase soții: Catherine de Aragon, Anne Boleyn, Jane Seymour, Anne de
Cleves, Catherine Howard și Catherine Parr.

Henric VIII a fost al doilea fiu al lui Henric VII și al Elisabetei de York. Fratele său mai mare, Arthur, Prinț
de Wales, a murit în 1502, lăsându-l pe Henric moștenitor al tronului.
Cuprins
 1Tinerețea
 2Domnia
o 2.1Schisma
o 2.2Execuția Annei Boleyn
 3Anii finali: 1540–1547
 4Note
 5Bibliografie
 6Legături externe

Tinerețea[modificare | modificare sursă]

Caterina de Aragon, prima soție a lui Henric al VIII-lea, de Michael Sittow, c.1502.

Născut la Palatul Placentia în Greenwich, Henric al VIII-lea a fost al doilea copil al regelui Henric VII și al
Elisabetei de York. Din cei șase frați ai lui Henric, numai trei — Arthur (Prinț de Wales), Margareta și
Maria — au supraviețuit copilăriei. În 1493, la vârsta de doi ani, Henric este numit Conetabil al Castelului
Dover și Lord Warden iar în 1494 Duce de York.
Henric a primit o educație de prim rang și vorbea fluent în latină, franceză și spaniolă.[7] Pentru că era de
așteptat ca tronul să fie moștenit de fratele mai mare al lui Henric, Prințul Arthur, Henric a fost pregătit
pentru o viață monahală.[8]

În 1502, după moartea fratelui său Arthur la vârsta de 15 ani, Henric devine Prinț de Wales și moștenitor
al tronului. Deoarece moartea prematură a Prințului Arthur a rupt alianța maritală dintre Anglia și Spania.
Moartea mamei sale, regina Elisabeta de York, a fost de mare efect asupra tânărului Henry. Se spune că
niciodată nu a iubit o femeie la fel cum își iubise mama.

Consiliul, care dorea s-o păstreze pe Caterina regină, roagă pe noul Prinț de Wales s-o accepte ca soție.
Deoarece un text din Levitic [9] interzicea căsătoria dintre un cumnat și o cumnată, a trebuit să se obțină o
bulă papală (în 1503) și să se facă dovada că prima căsătorie a Caterinei n-a fost consumată. La 14 luni
după decesul soțului ei, Caterina este logodită cu Henric. Caterina era cel mai mic copil supraviețuitor al
regelui Ferdinand al II-lea de Aragon și al reginei Isabela I a Castiliei.[10] În 1505 când Henric al VII-lea își
pierde interesul față de o alianță cu Spania, tânărul Henric declară că logodna a fost aranjată fără
consimțământul său.

După moartea regelui Henric al VII-lea, la numai 17 ani, Henric al VIII-lea se căsătorește cu Caterina la 11
iunie 1509 și la 24 iunie 1509 cei doi sunt încoronați la Westminster Abbey.

Domnia[modificare | modificare sursă]

Henric al VIII-lea după încoronarea din 1509.

La începutul domniei, Henric nu a guvernat el însuși, ci toată autoritatea a revenit ministrului pe care și l-a
ales, cancelarul Wolsey, fiul unui măcelar bogat din Ipswich.
La două zile după încoronare, Henric a arestat doi dintre cei mai nepopulari miniștri ai tatălui său, Sir
Richard Empson și Edmund Dudley. Ei au fost acuzați fără dovezi de înaltă trădare și executați în 1510.

Henric a cultivat imaginea omului renascentist iar curtea lui era centrul educației și inovațiilor artistice.
Tânărul rege avea gust literar, compunea poeme, muzică și cânta la lăută. Compoziția muzicală cea mai
cunoscută a lui este "Pastime with Good Company" sau "The Kynges Ballade". De asemenea, era un
excelent sportiv și îi plăcea vânătoarea și tenisul.

În 1511, Papa Iulius al II-lea a proclamat Sfânta Ligă împotriva Franței. Această alianță nouă a crescut
rapid și a inclus Spania, Sfântul Imperiu Roman și Anglia. Henric a decis să folosească această ocazie ca o
scuză pentru a-și extinde teritoriile în nordul Franței. A încheiat Tratatul de la Westminster, un gaj de
ajutor reciproc cu Spania împotriva Franței, în noiembrie 1511 și s-a pregătit pentru implicarea în războiul
Ligii din Cambrai. În 1513 Henric a invadat Franța și trupele lui au învins armata franceză în bătălia de la
Spurs. Cumnatul său, Iacob al IV-lea al Scoției a invadat Anglia la ordinul lui Ludovic al XII-lea al Franței[11]
însă nu a reușit să distragă atenția lui Henric de Franța. Scoțienii au fost învinși în bătălia de la Flodden
Field la 9 septembrie 1513. Printre cei uciși în bătălie a fost și regele Scoției, a cărui moarte a pus capăt
scurtei implicări a Scoției în război.
Henric a extins Marina Regală de la 5 la 53 de nave. Iubea palatele; la începutul domniei avea o duzină și
când a murit avea cincizeci și cinci, în care a atârnat 2000 tapiserii [12] Își arăta cu mândrie colecția sa de
arme care includea un exotic echipament de tir cu arcul, 2250 bucăți de muniție de teren și 6500 de
pistoale.[13]

La 18 februarie 1516, regina Caterina după mai multe avorturi a născut o fată, prințesa Maria a Angliei,
care mai târziu va domni sub numele Maria I. Regele care își dorea cu înfocare un fiu începuse să se
întrebe dacă această căsătorie nu fusese blestemată.

Din 1514 până în 1529, Thomas Wolsey (1473–1530), un cardinal catolic a servit ca lord cancelar și practic
a controlat politica internă și externă pentru rege. Henric al VIII-lea îndrăgostit de Anne Boleyn vrea să o
ia în căsătorie pentru a căpăta un moștenitor legitim. Pentru că divorțul civil nu exista, trebuie să ceară
Papei anularea căsătoriei.

Anne Boleyn a doua soție a regelui Henric al VIII-lea.

Wolsey este însărcinat să trateze cu Roma însă nepotul reginei, Carol Quintul se opune divorțului. Papa
Clement îl trimite în Anglia pe cardinalul Campeggio care trebuia împreună cu Wolsey să judece cazul însă
regina obține ca procesul să se judece la Roma. Convins că el a fost trădător, Anne Boleyn a insistat și a
reușit ca Wolsey să fie demis din funcții publice în 1529.
Cardinanul a început un complot secret pentru a o forța pe Anne să plece în exil și a început comunicarea
cu regina Caterina și cu Papa în acest scop. Când acest lucru s-a descoperit, Henric a ordonat arestarea lui
Wolsey și dacă n-ar fi murit din cauza bolii sale în 1530, ar fi fost executat pentru trădare.[14]

Înlocuitorul lui, Sir Thomas More inițial a cooperat cu regele la noua sa politică denunțându-l pe Wolsey
în Parlament și proclamând că mariajul lui Henric cu Ecaterina a fost ilegal. Cum regele a început să nege
autoritatea Papei, mustrările lui More au crescut. Thomas Cranmer, fost capelan al familiei Boleyn este
numit arhiepiscop de Cantebury. La 25 ianuarie 1533 acesta celebrează în secret căsătoria lui Henric cu
Anne. La 23 mai 1533 căsătoria dintre Henric și Caterina este declarată nulă iar cinci zile mai târziu
căsătoria dintre Henric și Anne este declarată validă.

Caterina a fost în mod formal deposedată de titlu de regină și Anne a fost încoronată la 1 iunie 1533.
Noua regină a născut prematur la 7 septembrie 1533 o fată care a fost botezată Elisabeta, în onoarea
mamei lui Henric, Elisabeta de York.[15] Respingând deciziile Papei, Parlamentul