Cancer osos

Cancerul osos primar este foarte rar intalnit la adulti. Incepe atunci cand celule
din structura osului, din cauza unei mutati ADN, se multiplica si cresc
necontrolat, se sustrag vigilentei sistemului imun si formeaza tumori care
invadeaza treptat structurile sanatoase de vecinatate si apoi migreaza in organe
aflate la distanta.
Formatiunile tumorale osoase pot fi benigne sau maligne, diferenta intre ele
fiind data de agresivitatea si posibilitatea de raspandire la distanta a celulelor
anormale.
Cauze:
Ca si in alte afectiuni oncologice, nu se cunoaste cauza exacta a majoritatii
cancerelor osoase.
Exista doua tipuri de gene in interiorul celulelor noastre, care au de-a face cu
multiplicarea si moartea celulara.
 Genele care promoveaza diviziunea celulara se numesc oncogene
 Genele care incetinesc diviziunea celulara sau fac ca celulele sa moara la
momentul potrivit (apoptoza) sunt numite gene supresoare tumorale.
Cancerele pot fi cauzate de mutatii mostenite sau dobandite ale ADN care fie
activeaza oncogenele, fie inactiveaza genele supresoare tumorale. In multe
cazuri, testarea genetica poate fi utilizata pentru a vedea daca cineva are una
dintre aceste mutatii.
Stadiul unui cancer descrie cat de mult s-a extins cancerul in organism. Ajuta la
determinarea gravitatii si a celui mai bun tratament.
Cancerele osoase sunt etapizate de la I (1) la IV (4). De regula, cu cat stadiul
este mai mic, cu atat cancerul s-a raspandit mai putin.
Semne si simptome:
 Durerea, cel mai frecvent semn al cancerului osos
 Umflatura, deformare la nivelul osului, in zona dureroasa, poate sa nu
apara decat saptamani sau luni mai tarziu
 Tulburari de mers
 Probleme la inghitire (disfagie) sau dificultati la respiratie (dispnee) apar
in cancerele de la nivelul vertebrelor cervicale care comprima tesuturile
de vecinatate prin cresterea tumorii in partea din spate a gatului
  Fracturi patologice
 Amorteala si furnicaturi sau chiar slabiciune - frecvent in cancerul din
oasele coloanei vertebrale
 greutate si oboseala

Diagnostic:
Diagnosticul de cancer osos este suspectat pe baza simptomelor,
examenului clinic si rezultatelor testelor imagistice, precum si testelor de
sange care ar putea sugera ca o persoana are cancer osos.Dar, in
majoritatea cazurilor, medicii trebuie sa confirme acest lucru prin recoltarea
unei probe de tesut tumoral biopsie.Metastaza osoasa poate arata, de
asemenea, ca un cancer osos primar.
Biopsia:
 Este singura modalitate de confirmare a naturii histologice a tumorii.
 Unele tipuri de tumori osoase pot fi diagnosticate din probe de biopsie cu
ac, altele necesita probe mai mari (dintr-o biopsie chirurgicala) pentru a
efectua diagnosticul corect.
Tratament:
Diagnosticul si tratamentul tumorilor osoase necesita o abordare
multidisciplinara, care implica o colaborare apropiata a unei echipe de medici
din diferite specialitati medicale. Vorbim de medici anatomopatologi, radiologi,
chirurgi ortopezi, medici radioterapeuti si oncologi. Exista numeroase studii
care demonstreaza ca depistarea din timp a tumorilor si abordarea terapeutica
multidisciplinara a cazurilor ar putea imbunatati rezultatele si sansele de
supravietuire la pacientii cu tumori osoase.
Managementul unei tumori osoase depinde de mai multi factori, cum ar fi tipul,
dimensiunea si stadiul tumorii, istoricul familial si prezenta sau absenta unei
predispozitii genetice.
Chirurgia - principala optiune si salvare, in majoritatea cancerelor osoase
In general, majoritatea tumorilor osoase benigne sunt tinute sub observatie, in
timp ce tratamentul chirurgical reprezinta principala abordare terapeutica pentru
tumorile osoase maligne.
Majoritatea tumorilor osoase sunt tratate, de obicei, printr-o interventie
chirurgicala de tip curativ care le permite medicilor sa elimine cat mai mult sau
in totalitate tumora.
Preventie:
Prevenirea cancerului osos inseamna evitarea factorilor de risc si cresterea
factorilor de protectie care pot fi controlati. Un regim de viata sanatos, sport
zilnic, dieta care sa contina fructe si legume crude, peste, cereale are efect
pozitiv asupra sistemului imunitar.
Desi prevenirea cancerului osos nu garanteaza ca cineva nu va dezvolta cancer
osos, reduce riscul.
Este important sa identificam factorii personali de risc, cum ar fi anumite boli
genetice, istoricul familial de cancer osos, istoricul personal de cancer,
radioterapia administrata anterior sau transplantul de celule stem. Unele
persoane sunt mai sensibile decat altele la factorii care pot provoca cancer osos.