CANCER OSOS

Cancerul osos poate aparea sub trei forme:

- osteosarcomul - este cel frecvent tip de cancer, care se dezvolta in tesuturi noi si in oasele aflate
in dezvoltare
- condrosarcomul - apare in cartilaje si este intalnit in randul adultilor de peste 50 de ani
- sarcomul lui Erwing - forma de cancer care apare in tesuturile nervoase imature din maduva
osoasa
Osteosarcomul si sarcomul lui Erwing sunt forme care sunt intalnite cel mai frecvent in randul
copiilor sau adultilor tineri cu varsta cuprinsa intre 10-20 de ani.
Cancerul osos este problema majora de de sntate in Romania. Etiologia cancerului osos este
foarte mult discutat, fiind elaborate o serie de teorii, insa niciuna nu s-a dovedit satisfctoare.
Diagnosticarea i tratamentul cancerului osos atinge i alte specialiti conexe. Cancerul osos se
clasifica in cancer primitiv si secundar al oaselor. Cancerul primitiv al oaselor reprezinta un cancer
situat in os sau la periferia sa imediata si se dezvolta plecand de la tesutul osos, cartilaginos sau
fibros. Cancerul secundar al oaselor este localizat la distanta, in os, si reprezinta un cancer al altui
organ. Formele de cancer de maduva osoasa includ boli ale mielomului multiplu sau leucemie
cronica.
In general, cauzele cancerului osos primar nu sunt cunoscute. Adultii cu boala Paget a oaselor,
care implica dezvoltarea anormala a noilor celule osoase, pot avea un risc crescut pentru
osteosarcom.
CANCERUL SECUNDAR AL OSULUI:
Manifestari:
a) Dureri osoase
-unice sau multiple
- de intensitate crescanda
-rezistente la antalgice
Majorate la palpare
b) Semne neurologice
- O sciatalgie sau o cruralgie cu sau fara sindrom de coada de cal
- Uneori,o paraplegie sau o nevralgie cervicobrahiala
c) Tumefactii palpabile
d) Fracturi patologice
e) Semne generale: hipercalcemie acuta uneori revelatoare, astenie

Examene paraclinice:
- Examene de laborator: hemoleucograma, VSH, fosfataza alcalina, calcemie, calciurie,
hidroxiprolinurie, markeri tumorali (ACE, alfa-fetoproteina).
- Radiografii osoase.
- Scintigrama osoasa.
- Mielograma si punctie biopsie osoasa.
Tratament :
a) Tratament etiologic:
- tratamentul curativ al cancerului primitiv descoperit:

Cancer mamar

Cancer de prostata

Cancer tiroidian

Cancer pulmonar
b) Tratament simptomatic:
- analgezice uzuale, apoi majore
- interventie chirurgicala in caz de metastaza unica si radioterapie curativa.
-chirurgie decompresiva si radioterapie in caz de compresiune medulara.
- tratamentul hipercalcemiei: corticoterapie asociata cu Calcitonina si bisfosfonati.
Factori de risc:
Cu toate c nu se cunosc cu exactitate cauzele care determin apariia cancerului osos, pot fi
enumerate o serie de factori care pot expune o persoan la un risc crescut de mbolnvire.
Cancerul osos apare mai frecvent la copii i adulii tineri, n special dup expunerea la radiaii sau
tratament chimioterapic. Adulii cu boala Paget, o form de cancer caracterizat prin dezvoltarea
anormal a noilor celule osoase, au un risc mult mai mare de a dezvolta un osteosarcom. Un
numr mai mic de cazuri de cancer osos sunt cauzate de ereditate. De exemplu, copiii care
motenesc retinoblastomul (form neobinuit de cancer la ochi), sunt expui unui risc mai mare
de a dezvolta osteosarcom. In unele cazuri, cancerul osos poate fi o componenta ereditara, cum
se intampla in:
-Sindromul Li-Fraumeni - Boala se caracterizeaza printr-un risc crescut pentru diferite cancere,
inclusive osteosarcom, cancer mamar, cancer cerebral si altele.
-Sindromul Rothmund-Thomson - determina statura mica, probleme scheletale si eruptii cutanate
si risc crescut pentru cancerul osos.
-Retinoblastomul ereditar - copiii cu aceasta forma rara de cancer a ochiului au un risc mai mare
de a dezvolta osteosarcom.
- Exostoza multipla - copiii cu aceasta afectiune mostenita, care determina formarea de tumori
cartilagionase la nivelul oaselor, au un risc crescut pentru condrosarcom.
Simptome:
Durerea este simptomul principal n cancerul osos. Exist o caracteristic a cancerului osos durerea nocturn. Orice pacient care are o durere nocturn ar trebui s fac anumite investigaii.
Simptomele tardive ale cancerului osos sunt creterile n dimensiune a tumorii sau fracturarea
osului fr niciun traumatism prealabil. Pentru diagnosticarea cancerului osos se realizeaz i o

biopsie. Pacientii cu metastaze osoase pot prezenta dureri mari ale coloanei vertebrale, pelvisului
sau la nivelul extremitatilor, intrucat osul se fragilizeaza din cauza tumorii care l-a invadat. Uneori,
pacientii prezinta risc crescut da a li se fractura un os din cauza tumorii (fractura pe os patologic).
Aceste fracturi pot determina imposibilitatea pacientului de a merge sau de a efectua activitati
fizice curente. Pacientii cu cancer care s-a raspandit la nivelul coloanei vertebrale (metastaze
vertebrale) pot dezvolta leziuni nervoase care sa duca la paralizie si pierderea functiei membrelor
inferioare. Uneori osul este atat de fragil incat o fractura devine o iminenta. Acesti pacienti, in lipsa
tratamentului, sunt fortati sa ramana imobilizati la pat pentru perioade lungi de timp ceea ce poate
duce la dezechilibre metabolice secundare cum ar fi cresterea nivelului calciului in sange
(hipercalcemia). Un alt simptom este anemia (scaderea nivelului globulelor rosii in sange), fiind o
anomalie frecventa a acestor pacienti. Cea mai mare problema pentru acesti pacienti cu
metastaze osoase este in principal pierderea calitatii confortului vietii cotidiene.
Alte simptome posibile si semne specifice cancerului de oase sunt:
- inflamarea articulatiilor sau sensibilitate acuta (in cazul tumorilor localizate in sau in vecinatatea
articulatiilor)
- oboseala
- febra
- slabire in greutate neintentionata
Tratament:
-Chirurgia -cel mai frecvent tratament pentru cancerul osos. Chirurgia pentru cancerul care s-a
extins implica indepartarea tumorii impreuna cu o zona de tesut sanatos care il inconjoara.
- chimioterapia - inainte de interventie (chimioterapia neoadjuvanta) sau dupa chirurgie
(chimioterapia adjuvanta) si radioterapia fac posibila chirurgia de pastrare a membrului in multe
cazuri. In cazul osteosarcomului, chirurgia de pastrare a membrului implica inlocuirea osului
afectat cu o proteza artificiala sau cu os din alta parte a corpului sau provenit de la o alta persoana
(trasplant). Daca osteosarcomul se extinde, tratamentul poate implica indepartarea chirurgicala
atat a tumorii cat si a metastazelor.
-Sarcomul Ewing are tendinta de a da rapid metastaze. Tratamentul poate implica chimioterapie
multidrog, radioterapie si indepartarea chirurgicala a tumorii primare.
- radioterapia implica tratarea cancerului cu fascicule de particule cu energie inalta, sau raze
(radiatii), cum ar fi razele gamma sau razele X. Radioterapia poate fi folosita si alaturi de
chimioterapie. In plus, uneori medicii folosesc radioterapia pentru a micsora tumora si a reduce
presiunea, durerea sau alte simptome care pot aparea.
Cauze naturale. Pe parcursul a multor milioane de ani, organismul nostru s-a obisnuit cu aer
proaspat, alimente naturale si miscare zilnica regulata. In ultima perioada, stilul nostru de viata s-a
schimbat in mod drastic. Ocupatiile actuale sedentare si stationare, utilizarea mijloacelor de
transport, mediul poluant, consumul substantelor nocive, radiatiile electrice, ultravioletele si altele,
dauneaza mult vitalitatii si starii noastre de sanatate. Deoarece Pamantul nu mai este cel de
odinioara si stilul nostru de viata nu mai este natural. In ultimii 100 de ani poluarea mediului a
crescut de mai multe sute de ori, ceea ce influenteaza direct starea sanatatii noastre. Elementele
esentiale ale organismului nostru sunt substante minerale si oligolelemente. Poluarea solului, apei
si aerului a daunat atat de mult compozitiei substantelor minerale, incat in zilele noastre nu se mai
regasesc in natura la fel cum erau in urma cu un secol.
Tratament naturist
Astazi in lume exista deja numeroase suplimente nutritive exceptionale. Pe parcursul utilizarii
produselor de calitate, sute de mii de oameni relateaza despre ameliorarea bolilor sau despre
vindecari spectaculoase.

Tipuri de cancer
Definit precum o maladie care debuteaza cu multiplicarea dezorganizata a unor celule anormale din
organism, ce duc la aparitia tumorilor maligne, cancerul este una dintre cele mai raspandite si mai
complexe boli din intreaga lume. Organismul nostru este alcatuit din apoximativ 60.000 de miliarde de
celule, care cresc, se multiplica si mor, fiind inlocuite de alte celeule. Spre deosebire de celulele
normale, cele anormale nu mai mor si continua sa se multiplice, producand alte celule anormale, de
care organismul nu are nevoie.
Fiind extrem de complex, nu se poate vorbi despre cancer ca despre o singura boala, ci despre mai
multe tipuri de cancer, care se diferentiaza, in functie de organul pe care il afecteaza, de celulele
care sunt implicate si de persoana care este afectata, astfel incat fiecare persoana detine gene
diferite, gena fiind cea care poarta informatia genetica prezenta in ADN. Din acest motiv nu pot exista
doua cazuri de cancer la fel, fiecare caz fiind diferit in felul sau.
O modalitate de a clasifica tipurile de cancer o reprezinta tesuturile pe care aceasta maladie le
afecteaza. Astfel, un asemenea tip de cancer este carcimonul, definit precum o tumoare maligna a
celulelor epiteliale. Cancerele de acest tip afecteaza invelisul diferitelor organe, precum sunt
cancerele de stomac, de piele, de colon, de ovar, de uter, de col uterin, de trahee, de bronhii, de
vezica urinara, de esofag sau de prostata.
Atunci cand celulele canceroase afecteaza tesutul conjunctiv, aceste forme de cancer sunt numite
sarcoame, tesutul conjuctiv fiind tesutul de sustinere al corpului, care uneste celelalte tesuturi intre
ele. Sarcoamele nu sunt atat de frecvente si se impart in doua mari categorii: sarcoame osoase si
sarcoame ale tesuturilor moi.
Limfoamele reprezinta cancerele sistemului limfatic si sunt doua tipuri de limfoane maligne,
cunoscute drept boala Hodgkin si boala Non Hodgkin. Cel de-al patrulea tip de cancer in functie de
tesutul pe care il afecteaza, un astfel de cancer fiind este leucemia, care ataca celulele sangelui.
In functie de tipul de celule, exista peste 200 de tipuri de cancer, fiind atatea tipuri de cancer cate
celule exista in organism. Cele mai raspandite tipuri de cancer sunt cancerul de san la femei,
cancerul de plaman, de pancreas, de ficat, de vezica, de colon si rect, cat si de esofag, de laringe
sau de piele, iar la barbati cel mai raspandit este cancerul de prostata. Formele mai rare de cancer
sunt: cancerul urechii, cancerul nazal, cancerul glandelor salivare sau cancerul ocular.
Chiar daca toate aceste tipuri de cancer sunt infricosatoare, cu un sistem imunitar puternic,
devoltarea unei forme de cancer este prevenita, pentru o imunitate ridicata fiind recomandata
urmarea unei vieti sanatoase.

Diagnosticarea cancerului
Fundamentala in tratarea cancerului este diagnosticarea timpurie a acestei maladii, care creste
considerabil eficienta tratamentului. Astazi, diagnosticarea cancerului nu mai este o problema, astfel
incat medicina pune la dispozitie o serie de examene ce permit o depistare nedureroasa si sigura a
acestei maladii. Primul examen efectuat de medic, indiferent de motivul pentru care se solicita un
consult medical, este examenul clinic. Acest examen presupune analizarea simptomelor pacientului,
urmata de palparea si observarea organului bolnav.
Dupa efectuarea examenului clinic, specialistul poate recomanda un examen radiologic, radiologia
facand posibila diagnosticarea cancerului, prin intermediul razelor X. Examenele radiologice nu sunt
dureroase si se pot efectua rapid, fara sa fie necesara o pregatire prealabila a pacientului. Daca se
efectueaza o radiografie pulmonara, se poate depista cancerul la plamani, dar si alte afectiuni
pulmonare, cum sunt bronsitele sau tuberculoza.
Pentru diagnosticarea cancerului de san se efectueaza o mamografie, acesta fiind un examen
radiologic care permite depistarea tumorilor beninge sau maligne ale sanului. Se efectueaza rapid, iar
rezultatul este pus la dispozitie pacientului imediat dupa efectuarea examenului. In unele situatii,
pentru o diagnosticare mult mai eficienta, este necesara injectarea de produs opacizant, care permite
o mai buna observare a organelor. Astfel, se realizeaza un contrast puternic intre organul ce trebuie
observat si testurile invecinate.
Ca o completare a radiografiilor simple, se poate efectua tomodensitometria, acesta fiind un examen
care mai este numit si "scanner", deoarece foloseste un scanner cu raze X. Permite o diagnosticare
foarte precisa a cancerului si se pot observa diferite parti ale corpului, fara sa fie necesara anestezia
si fara sa fie dureros. De asemenea, prin acest examen se poate efectua si biopsia, cu ajutorul unui
ac fin, fiind posibila o buna cunoastere a celulelor organului afectat.
Un alt examen ce determina diagnosticarea cancerului este ecografia. Acest examen foloseste o
sonda conectata la un calculator, care emite sunete. Cu aceasta sonda sunt atinse partile corpului
care se doresc a fi examinate, dupa ce partile respective au fost unse cu un gel de contact, care ajuta
la transmitera sunetelor. In momentul in care este intalnit un corp solid, sunetele transmise dau pe
ecranul video imaginea organului observat. Acest tip de examen este extrem de util, fiind utilizat si
pentru femeile insarcinate, pentru a se urmari evolutia sarcinii.
Un alt examen radiologic, care ajuta la diagnosticarea cancerului este limfografia, acesta fiind un
examen al vaselor si ganglionilor limfatici din abdomen, utilizat in cazul in care pacientul este suspect
de cancer al limfei. Atunci cand a fost utilizat un produs opacizant, examenul radiologic poarta
numele de angiografie si este utilizat pentru o buna observare a vascularizarii tumorilor.
O alta modalitate de a diagnostica cancerul o reprezinta IRM ( imagistica prin rezonanta magnetica),
acesta fiind un examen care permite obtinerea imaginilor din interiorul organismului. Pentru
efectuarea acestui examen nu sunt utilizate razele X, pacientul fiind introdus intr-un magnet cilindric.
Acest examen permite vizualizarea organelor moi, precum maduva osoasa, maduva spinala sau
creierul.
Un alt examen utilizat pentru a diagnostica cancerul este endoscopia, acesta permitand explorarea
interiorului unei zone a organismului. Pentru aceasta se foloseste un tub fin cu fibra optica si sistem
de iluminat, numit endoscop. Acest examen permite si prelevarea unui fragment de tesut, care va fi
examinat la microscop, pentru a descoperi daca celulele sunt benigne sau maligne. De mare ajutor in
diagnosticarea cancerului si stabilirea unui tratament corespunzator sunt si analizele de sange si
urina. Efectuarea la timp a examenelor corespunzatoare pentru o diagnosticare timpurie a cancerului

creste sansa de reusita a tratamentului contra cancer si imbunatateste considerabil viata pacientului.

TUMORI OSOASE MALIGNE - GENERALITATI

O tumora este o masa de tesut ce se formeaza prin diviziuni celulare incontrolabile care duc la inlocuirea tesutului
normal cu tesut tumoral (de proasta calitate).

Comportamentul tumorilor este dependent de mai multi factori. In ceea ce priveste originea, tumorile se impart in
primare (primitive), adica cele cu punct de plecare in tesutul regiunii unde se dezvolta si secundare (sau metastaze),
adica cele care provin din alte tumori situate la distanta ( in cazul metastazelor osoase cele mai frecvente surse fiind
sanul, plamanul si prostata) .
Diferenta specifica dintre tumorile benigne si cele maligne consta in potentialul de diseminare (metatastazare) a celor
din urma, cu potentiale consecinte nefaste.
In ceea ce priveste varsta pacientului - la copii majoritatea tumorilor osoase sunt primare si benigne. Tumorile
maligne intalnite la copil sunt in general primitive. La adulti, mai les dupa 40 de ani, tumorile osoase secundare
( metastaze) sunt mult mai frecvente decat cele primare (de 100 de ori mai frecvente).
Tumorile osoase pot debuta in orice tip de os, insa cel mai frecvent afecteaza oasele lungi din alcatuirea membrelor.
Cele mai comune tipuri de tumori osoase sunt urmatoarele:
- mielomul multiplu este cea mai comuna forma de tumora osoasa maligna, se intalneste la 5 -7 persoane din 100 000
si poate afecta orice os; majoritatea pacientilor au intre 50 si 70 de ani
- Osteosarcomul, cu origine in osul compact; cel mai frecvent e intalnita la nivelul genunchiului si portiunea proximala
a bratului
- Condrosarcomul, cu origine in tesutul cartilagnos; cel mai frecvent se intalneste la nivelul pelvisului, portiunea
proximala a membrului inferior si umarului
- Sarcomul Ewing, acesta se intalneste in tesut osos dar poate fi prezent si in tesuturi moi; cel mai frecvent se afla la
nivelul pelvisului, membrelor superioare si inferioare
- Fibrosarcomul este o tumora maligna mezenchimala. Are origine in tesutul fibros al osului, dar cuprinde periostul si
stratul muscular din zona. El afecteaza oase lungi sau compacte, ca femur, tibie si mandibula
- Limfosarcomul, tumora maligna dezvoltata prin diviziunea anarhica a limfocitelor
- Tumora cu celule gigante, este o forma rara de cancer al tesutului osos si este caracterizata de prezenta celulelor
multinucleate gigante (poate fi benigna, agresiva sau maligna)
Incidenta

Tumorile primare osoase sunt rare, ele reprezentand mai putin de 1% din toate tipurile de cancer. Aproximativ 2300
de cazuri noi sunt diagnosticate anual in Statele Unite.
- Osteosarcomul se intalneste mai frecvent intre 10 si 19 ani; de asemenea persoanele peste 40 de ani cu boala Paget
( o boala benigna caracterizata de cresterea anormala a celulelor osoase) au un risc crescut de a dezvolta acest tip de
cancer
- Condrosarcomul apare in principal la adulti peste 40 de ani. Riscul creste cu inaintarea in varsta
- Sarcomul Ewing se intalneste cel mai frecvent la copii si adolescenti cu varsta sub 19 ani; baietii sunt mai des afectati
decat fetele.
Tabloul clinic
Durerea este cel mai des intalnit simptom al tumorilor osoase , insa nu toate tipurile de tumori il produc. Durerea
persistenta sau neobisnuita, precum si deformarea locala in sau in apropierea unui os pot fi cauzate de cancer.
Durerea nu este corelata cu efortul sau ortostatismul, poate aparea in repaus si mai frecvent noaptea.
Desi tumorile nu sunt cauzate de traumatisme, ocazional o lovitura poate face o tumora sa determine durere ; de
asemenea un traumatism, de obicei de intensitate scazuta si care in conditii normale nu ar afecta integritatea osoasa,
poate produce un os slabit de tumora sa se fractureze. Aceasta se numeste fractura pe os patologic.
Factori de risc
Nu sunt clare motivele pentru care cancerul osos apare, insa exista cativa factori ce se asociaza cu risc crescut:
- Sindroame genetice mostenite (ex. : retinoblastom ereditar)
- Boala Paget a osului ( conditie premaligna ce afecteaza adultii si creste riscul de cancer osos)
- radioterapia pentru cancer ( expunerea la doza crescute de radiatii folosite pentru tratamentul altor tipuri de cancer
creste riscul de aparitie a cancerului osos in viitor)
- osteita cronica
- multiple encondroame ( tumori benigne cartilaginoase) in istoric ( afectiune denumita encondromatoza )
- transplant de maduva osoasa
- varsta ( tumorile maligne osoase sunt mai frecvente la tineri)
- rasa un studiu arata ca sarcomul Ewing este de 9 ori mai frecvent la americanii albi decat la afroamericani
Diagnostic
In vederea diagnosticarii cancerului osos este important istoricul personal si familial patologic al pacientului. Pe langa
acestea se foloseste examinarea clinica precum si o serie de teste histopatologice, imagistice si de laborator
Teste imagistice:
- Radiologia simpla poate arata locatia, forma si dimensiunile unei tumori. Daca radiologic se deceleaza o
formatiune tumorala se recomanda teste imagistice suplimentare
Exista cateva caracteristici tumorale pe radiografia simpla ce sugereaza o tumora maligna:

- aspect litic, distructiv ;

- limite neregulate ale marginii tumorale;
- zone de obicei multiple de distructie osoasa;
- distrugerea corticalei;
- extensia in tesurile moi din jur
- fractura pe os patologic
- Scanarea osoasa o cantitate scazuta de material radioactiv este introdus in circulatie si colectat apoi in oase, care
sunt apoi scanate
- Computer tomografia
- RMN
- Tomografia cu emisie de pozitroni ( PET scan)
- Angiografia
Biopsia: deschisa sau incizionala
Aceasta consta in analiza histopatologica a unei mostre recoltata dintr-o formatiune tumorala si este singura metoda
care stabileste un diagnostic de certitudine, completat de imunohistochimie.
Teste de laborator: analiza unor parametri sangvini (ex : enzima fosfataza alcalina). Variatiile acestor parametri pot
sugera prezenta unei tumori osoase.
Stadializare
Stadiul I cancerul este limitat la os si nu s-a raspandit in alte zone ale organismului, dupa biopsie se constata ca este
de grad inferior si lipsit de agresivitate
Stadiul II - cancerul este limitat la os si nu s-a raspandit in alte zone alte corpului; biopsia releva grad superior si este
considerat agresiv
Stadiul III cancerul este present in doua sau mai multe locuri in acelasi timp; biopsia releva grad superior si este
considerat agresiv
Stadiul IV in acest stadiu cancerul este raspandit dincolo de os in alte zone ale corpului, cum ar fi creier, ficat sau
plamani (metastaza).
Cea mai folosita clasificare este cea a lui Enneking.
Malignitatea este determinata de 3 subcategorii diferite
Grading
G1 : grad scazut, tipuri de delule uniforme fara atipii, putine mitoze
G2: grad inalt, nuclei atipci, mitoze pronuntate
Site: T 1 : intracompartimental ( in limitele periostului)

T 2 : extracompartimental
Metastaze : M 0 : fara leziuni "skip" identificabile, fara metastaze
M 1 : orice leziune "skip", noduli limfatici sau metastaze
Clasificarea Enneking a tumorilor maligne
Ia grad scazut, intracompartimental G1 T1 M0
Ib grad scazut, extracompartimental G1 T2 M0
IIa grad ridicat, intracompartimental G2 T1 M0
IIb grad ridicat, extracompartimental G2 T2 M0
IIIa grad ridicat sau scazut, intracompartimental cu metastaze G 1-2 T1 M1
IIIb grad ridicat sau scazut, extracompartimental cu metastaze G 1-2 T2 M1
Tratament
Acesta depinde de mai multi factori, incluzand stadiul cancerului; localizat sau metastazat
Tratamentul este de mai multe tipuri:
- chirurgical
- radioterapie
- chimioterapie
- crioterapie
Tratamentul chirurgical: necesita o echipa multidisciplinara constituita din chirurg ortoped si chirurg oncolog. Acesta
reprezinta metoda terapeutica uzuala pentru cancerul osos, este deosebit de complex si depinde de o multitudine de
factori:
- gradingul tumoral
- stadiul bolii
- zona afectata
- posibilele efecte secundare
- preferinta pacientului
- starea generala a pacientului
Pentru o tumora de grad scazut, tratamentul primar este cel chirurgical, scopul este excizia tumorii in totalitate si a
marginilor sanatoase ce o inconjoara, in vederea obtinerii unui rezultat radical, vindecarea chirurgicala
In ceea ce priveste o tumora cu grad ridicat tratamentul este complex si presupune mai multe etape, incluzand cel
chirurgical, cel chimioterapeutic si cel radioterapeutic.

Daca tumora afecteaza un membru, superior sau inferior, excizia larga cu pastrarea acestuia se practica de fiecare data
cand este posibil.
Amputatia/dezarticulatia (indepartarea unui membru/segment de membru) poate deveni necesara atunci cand altfel
tumora nu poate fi extirpata in totalitate.
Tratamentele curente, constituind in excizie larga in tesut sanatos, au facut ca amputatia membrelor sa fie un
eveniment rar.
Aproximativ 75% - 80% din cazuri se pot trata fara amputatie.
Dupa o asemenea interventie deseori este necesara folosirea unor grefe osoase din alte zone al corpului, placute sau
proteze pentru inlocuirea stocului osos indepartat si reluarea activitatilor normale.
Prognostic
Acesta depinde de mai multi factori, dintre care:
- dimensiuni
- localizare
- tip
- stadiul
- durata bolii simptomatice
- intervalul de timp de la interventia chirurgicala sau de la tratamentul chimioterapeutic
- varsta pacientului
- analize de laborator
- starea generala a pacientului
In functie de tipul tumorii primare prognosticul este dupa cum urmeaza:
Osteosarcom
- stadiul I prognostic excelent ( > 90%)
- stadiul II dupa aparitia metastazelor supravietuirea este la 2 ani de 50%, la 5 ani 40% si la 10 ani 20 %
- stadiul III prognosticul de supravietuire este de 30%
Condrosarcom
Prognosticul este strict legat de cat de devreme este descoperit si tratat cancerul. Pentru formele putin agresive
supravietuirea la 5 ani de la diagnostic este mai mare de 90%; iar pentru formele agresive supravietuirea peste 5 ani
este intalnita la mai mult de un sfert din pacienti
Sarcomul Ewing
Supravietuirea la 5 ani pentru boala localizata este cuprinsa intre 70 % si 80% cu tratament chimioterapeutic. La boala
diseminata supravietuirea poate fi mai putin de 10%.