Osteomul

Osteomul este o tumora benigna intalnita aproape in exclusivitate pe oasele craniului sau ale
fetei-oase de origine meTratament: Osteoamele asimptomatice nu necesita tratament, dar cele
care produc tulburari functionale trebuie extirpate chirurgical impreuna cu baza de implantare.
Dificultatea interventiei este data de localizare, osteomul etmosfenoidal fiind cel mai greu de
rezecat.mbranoasa.

Localizari frecvente:  –sinusurile craniene (frontal si maxilar), maxilarul superior, mandibula,

tablia externa a cutiei craniene si foarte rar pe tablia interna. Foarte rar se localizeaza la nivelul
coloanei vertebrale, omoplatului si oaselor lungi. Apare la tineri:18-25 ani, sex masculin.

Simptomatologie: ramane asimptomatic multa vreme, diagnosticandu-se cand se complica cu o

sinuzita sau cand face compresiune pe orbita. Are un potential de crestere important.

NU MALIGNIZEAZA NICIODATA.

Diagnostic: este usor de stabilit cand se localizeaza cranio-facial prin simptomatologie,

examen radiologic sau prin CT.
Are aspect de tesut osos matur,cu densitate osoasa uniforma si cu baza de implantare larga pe
corticala.

Tratament: Osteoamele asimptomatice nu necesita tratament, dar cele care produc tulburari

functionale trebuie extirpate chirurgical impreuna cu baza de implantare. Dificultatea interventiei
este data de localizare, osteomul etmosfenoidal fiind cel mai greu de rezecat.

Osteosarcomul

Sarcomul este cancerul care se dezvoltă în țesuturile de legătură – acestea includ oasele, ţesutul
adipos, mușchii și țesuturile moi. Cancerul apare când celulele sănătoase se modifică și cresc
necontrolat, formând o tumoră. O tumoră poate fi canceroasă sau benignă. O tumoră
canceroasă este malignă – se poate răspândi și în alte părți ale corpului, numite metastaze. O
tumoră benignă înseamnă că tumora nu se poate răspândi.

Osteosarcomul este un cancer osos care distruge țesutul și afectează osul. Apare și se dezvoltă
din celule osoase imature care formează în mod normal țesut osos nou. Apare în general într-un
os la nivelul piciorului, în jurul articulației genunchiului, la femur sau tibie, dar nu numai.

Osteosarcomul este cea mai frecventă tumoră osoasă malignă (canceroasă) în rândul copiilor,
adolescenților și adulților tineri, dar este considerată totuși o afecțiune rară.

Există două moduri în care se pot clasifica osteosarcoamele. O primă clasificare este:

 osteosarcom primar – apare ca urmare a unei anomalii în dezvoltarea oaselor;

 osteosarcom secundar – apare ca urmare a unei alte afecțiuni.
Clasificare osteosarcom în funcție de locație şi aspect

1. Osteosarcomul intramedular – Acest tip este cel mai frecvent și reprezintă aproape
80 % dintre cazurile de osteosarcom. Aceste osteosarcoame se dezvoltă în cavitatea
medulară a unui os lung, precum femurul. Există o serie de subtipuri de osteosarcom
intramedular, fiecare bazat pe tipul de celule care alcătuiesc tumora. Subtipurile
obișnuite includ osteosrcom osteoblastic, condroblastic, fibroblastic, cu celule mici și
epitelioid.
2. Osteosarcom juxtacortical – Acest tip este al doilea cel mai frecvent și reprezintă
între 10 – 15 % dintre cazuri. Se dezvoltă pe suprafața exterioară a oaselor sau a
periostului (stratul dens de țesut conjunctiv care acoperă oasele).
3. Osteosarcom extrascheletic – Acest tip este extrem de rar, reprezentând mai puțin
de 5 % dintre cazuri. Apare în țesuturile moi și nu e atașat de os.

Simptomele pot include:

 dureri osoase;
 umflare la nivelul unui os;
 o masă dezvoltată la nivelul unui os;
 durere osoasă care se intensifică noaptea;
 fracturi osoase fără un motiv cunoscut.

Cauze

Osteosarcomul este cel mai frecvent cancer osos la copii. Vârsta medie la diagnostic este de 15
ani. Băieții și fetele au la fel de multe riscuri să dezvolte această tumoră până la adolescența
târzie, când apare mai des la băieți. Osteosarcomul este de asemenea frecvent la persoanele cu
vârsta peste 60 de ani.

Nu se cunoaște cauza. În unele cazuri, osteosarcomul se transmite în familii. Cel puțin o genă a
fost legată de un risc crescut. Această genă este asociată și cu retinoblastomul familial. Acesta
este un cancer al ochiului care apare la copii mai ales.
Diagnostic

Se utilizează o varietate de teste diagnostice pentru a diagnostica tumori, inclusiv:

 radiografii – care produc imagini ale oaselor;

 imagistica prin rezonanță magnetică (RMN), care folosește o combinație de magneți
mari, unde de radiofrecvență și un computer pentru a produce imagini detaliate ale
organelor, țesuturilor moi, mușchilor, ligamentelor și altor structuri din corp;
 CT, care folosește o combinație de raze X și tehnologie computerizată pentru a
examina oasele și alte regiuni, cum ar fi plămânii, și produce imagini ale corpului în
secțiune transversală.

Testele de sânge pot ajuta la determinarea biochimiei și funcției unor organe. Se poate face și
o biopsie – o procedură în care un medic va preleva o mostră mică de țesut anormal. Țesutul este
analizat pentru a confirma diagnosticul.

Condromul

Condromul este o tumora cartilaginoasa, benigna, cu potential de malignizare de 10-15%.

Boala condroamelor multiple se numeste encondromatoza, sau boala Ollier.

Localizare.Poate fi central (encondrom-85%din cazuri) cand se dezvolta intraosos, sau poate fi

periferic (eccondrom sau condrom periostal  -15% din cazuri).

Condromul solitar se dezvolta pe oasele lungi (femur, tibie, humerus) ale corpului, intotdeauana
metafizar sau metadiafizar.
Frecventa. Reprezinta 10% din tumorile benigne, iar condromatoza multipla este de 10 ori mai
putin frecventa. Condromatoza apare la copii si adolescenti, iar condromul solitar la adulti.

Simptomatologie. Este saraca, uneori pot aparea dureri si tumefactie locala. Este descoperit
intamplator cu ocazia unei fracturi spontane. Encondromatoza poate fi relevata prin diformitati
ale mainii, antebratului, incurbari ale genunchilor, atitudine scoliotica, inegaliati ale membrelor
inferioare.

Diagnostic. Examen radiologic, iar in cazuri speciale unde exista dubii se poate efectua punctie
biopsie.

Tratament. Condromul solitar impune tratament chirurgical: chiuretaj  si plombaj cu autogrefa

spongioasa (se preleveaza tesut osos din alta zona a corpului si se umple defectul osos ramas
dupa scoaterea tumorii) pentru condromul central si exereza pentru cel periferic (se scot in bloc
tumora si baza de implantare osoasa).

Osteocondromul
Osteocondromul este o tumora osoasa benigna – reprezinta 20-50% din totalul tumorilor osoase
benigne. Benign inseamna ca nu este cancer. Tumorile benigne sunt formate din celule anormale
care raman intr-un singur loc si nu se deplaseaza in alte parti ale corpului. Osteocondromul este o
crestere excesiva a cartilajului si a osului si apare la capatul osului, langa placile de crestere. Cel
mai adesea, afecteaza oasele lungi ale piciorului, bazinului sau omoplatului. Aceste tumori se pot
simti ca niste umflaturi dure langa articulatii.

Osteocondroamele sunt probabil cauzate de o bucata ramasa din placa de crestere care creste in
directia gresita. Osteocondroamele pot fi plate sau cu o tulpina lunga. Deoarece un osteocondrom
de multe ori nu prezinta simptome, tumora este adesea depistata numai atunci cand copilul
observa o umflatura sau raporteaza durere.

Unii pacienti au mai multe osteocondroame in corp – se numeste osteocondromatoza multipla.

Este, de asemenea, cunoscuta sub numele de exostoza ereditara multipla (MHE) sau
osteocondromatoza familiala.

Simptome
Cele mai multe osteocondroame sunt asimptomatice, dar uneori apar simptome precum
deformare osoasa, probleme de crestere, fracturi sau efecte asupra structurilor inconjuratoare.
Iata care sunt cele mai frecvente simptome ale osteocondromului:

 o masa dura, nedureroasa si care nu se misca;

 inaltimea mai mica decat cea normala pentru varsta;
 un picior sau brat mai lung decat celalalt;
 presiune sau iritare la efectuarea exercitiilor fizice;
 durere a muschilor din apropiere.

Leziunea apare de obicei in timpul cresterii scheletului – intre 10 si 25 de ani. Afecteaza in mod
egal barbatii si femeile. Adesea, persoanele cu osteocondrom nu au deloc simptome. Varsta
obisnuita de diagnosticare este de aproximativ 3 – 4 ani, cu o incidenta rara la sugari.
Cauze
Desi cauza exacta a osteocondromului nu este cunoscuta, exista o forma ce este mostenita si una
care nu este mostenita. Cauza osteocondromului este necunoscuta, dar exista o teorie conform
careia aceasta tumora poate fi rezultatul unor anomalii genetice. MHE este o tulburare
autosomala dominanta, cu mutatii in una dintre cele trei gene EXT diferite. Aproximativ 80%
dintre pacientii cu MHE au mutatii in genele de supresie tumorala EXT1 sau EXT2.

Diagnostic
Medicul va analiza istoricul medical si va efectua un examen fizic. Alte teste pentru a
diagnostica osteocondromul includ:

 radiografii;
 scanari CT si RMN – pentru a obtine imagini detaliate ale oricarei parti a corpului,
inclusiv oasele, muschii, organele.

RMN este ideal pentru evaluarea cartilajului, care, daca este ingrosat, poate indica o transformare
maligna. Scintigrafia osoasa nu este in general de ajutor, deoarece leziunile benigne si maligne
pot prezenta o activitate crescuta a radiotrasorului.

Condrosarcomul

Condrosarcomul este o tumora maligna a scheletului caracterizata prin capacitatea de a produce

cartilaj tumoral. Poate fi primitiv sau secundar, dezvoltat pe o leziune preexistenta.

Frecventa si epidemiologie. Este a doua cea mai frecventa tumora maligna primitiva a osului,
reprezentand 25% din totalul tumorilor maligne osoase. Atinge in special adultul de sex masculin
dupa a treia decada de varsta, varsta medie fiind de 45 de ani.

Localizare. Este o tumora a trunchiului si a oaselor lungi. Cel mai adesea apare la nivelul
centurilor– 48% . Este o tumora metafizara pura, dar care se poate extinde spre epifize si diafize.
Simptomatologie.Durerea si tumefactia sunt simptomele inaugurale. Fractura pe os patologic
este rara (3-4%). Tumora este ferma, putin dureroasa si mult mai voluminoasa decat se constata
radiologic. Este aderenta de os.

Diagnostic. Orientativ se folosesc radiografiile de fata si profil. Radiologic,dupa aspectul

leziunii  osteosarcomul poate avea trei forme: centrala , periferica (se identifica radiologic foarte
greu ca o crestere a densitatii partilor moi-este caracteristica discordanta dintre apectul radiologic
si aspectul perceput la examenul clinic), cu celule clare. Dupa localizare: forma centrala si forma
periferica (periostala)

Biopsia: este obligatorie si confirma diagnosticul, stabileste tipul histologic, gradul de

malignitate si orienteaza conduita terapeutica. Trebuie efectuata cat mai repede, in zilele
urmatoare depistarii radiologice fara a astepta alte investigatii complementare (CT, scintigrafie).
Biopsia trebuie efectuata de acelasi chirurg care va efectua interventia chirurgicala.

Evolutie si pronostic. Caracteristic pentru evolutia condrosarcomului este aparitia recidivelor

locale. Acestea apar de obicei in primii doi- trei ani dupa tratament. Procentul de recidive
depinde de tipul tratamentului aplicat:

–92% dupa excizia intratumorala sau chiuretaj

–15,6% dupa amputatie sau rezectie largita

Gradul histologic nu influenteaza frecventa recidivelor. Mult mai importanta este localizarea:
46% in cazul formelor situate la nivelul centurilor si 38% pentru cele de la nivelul membrelor.
Metastazele sunt tardive, localizate pulmonar si depind de gradul histologic de malignitate.

Prognosticul vital este influentat de trei factori:

1.sediul tumorii: forma periferica are pronostic bun

2.tratamentul efectuat: tratament carcinologic corect= 60% supravietuire la 5 ani
3.varietatea histologica: grad de diferentiere bun=pronostic bun
 Tratamentul de electie este chirurgical.

1.Chimioterapia: nu si-a dovedit eficacitatea.

2. Radioterapia: ineficace.

3. Tratamentul chirurgical: singurele tehnici capabile sa asigure o evolutie buna sunt rezectia
largita sau amputatia ca prima intentie. Actualmente sunt preferate rezectiile, care daca sunt
corect efectuate, ofera aceleasi sanse de supravietuire ca si amputatiile. Dificultatea tehnica
consta in reconstructiile chirurgicale, datorita faptului ca tumorile sunt foarte voluminoase si
datorita localizarii la nivelul centurilor. Condrosarcomul este tumora la care reconstructia poate
fi practicata si in cazul unui ax vascular inglobat, prin rezectia in bloc a acesteia si protezarea
vasculara.

  Se poate afirma ca tratamentul condrosarcomului, a doua tumora osoasa maligna ca frecventa,

este eminamente chirurgical, cu un pronostic bun de supravietuire.

Unul dintre cei mai importanti parametri in tratamentul acestei afectiuni este reprezentat
de  recuperarea medicala. Pacientul trebuie sa urmeze programe complexe de fizio-,
kinetoterapie, sub indrumarea unei echipe medicale supraspecializate.