Salariatul Andrei Vasilescu a fost angajat la SA „Imobil-Chişinău” în
calitate de contabil. La 15 mai 2013, salariatul în cauză depune cerere de demisie, conform art. 85 alin. (1) din CM al RM. În cursul termenului de preaviz (14 zile calendaristice din ziua imediat următoare zilei în care a fost înregistrată cererea de demisie), angajatorul, prin transfer la o altă muncă permanentă în cadrul aceleiaşi unităţi, oferă postul salariatului demisionar altui specialist (a fost emis un ordin de transfer, a fost semnat un acord adiţional la contractul individual de muncă cu un alt salariat). Este întemeiat refuzul angajatorului de a satisface cererea salariatului demisionar de revocare a primei sale cereri de demisie, cu încetarea relaţiilor de muncă în temeiul art. 85 alin. (4) din CM al RM, dacă salariatul şi-a schimbat intenţia iniţială de a pleca de la unitate în limitele termenului de preaviz şi vrea să menţină raporturile de muncă?
In acest caz daca salariatul Andrei Vasilescu a depus cererea de revocare a
primei sale cereri de demisie inainte de a fi semnat acordul aditional atunci salariatul Vasilescu poate sa-si pastreze locul de munca iar daca cererea de revocare a primei cereri de demisie a fost scrisa mai tirziu de 7 zile atunci angajatorul este in drept sa-l elibereze pe angajatul Vasilescu conform art.85 ailn.4 CM.
///////////////// Sindicatul lucrătorilor din domeniul educaţiei şi ştiinţei s-a scindat în
două. O parte din organizaţiile sindicale au format un sindicat ramural, ai cărui lideri au adoptat o poziţie colaboraţionistă faţă de puterea de guvernământ, trădând interesele salariaţilor pe care îi reprezentau. Autorităţile publice locale, urmând dispoziţiile date de factori de decizie, organizau în teritoriu consfătuiri ale directorilor de şcoli, licee şi gimnazii, la care îi îndemnau să exercite presiuni şi „să asigure” trecerea organizaţiilor sindicale dintr-un sindicat în altul: din cel „aflat în opoziţie” către cel loial puterii. În multe cazuri, aceste tentative şi-au atins scopul. În unele şcoli s-a ajuns la formarea a câte două organizaţii sindicale. Examinaţi situaţia descrisă şi depistaţi ce încălcări ale drepturilor şi libertăţilor colective ale sindicatelor au fost comise.
Conform art.5 din Legea sindicatelor , Sindicatele, în activitatea lor, sînt
independente faţă de autorităţile publice de toate nivelurile, faţă de partidele politice, de asociaţiile obşteşti, faţă de patroni şi asociaţiile acestora, nu sînt supuse controlului lor şi nu li se subordonează. Este interzis orice amestec de natură să limiteze drepturile sindicatelor sau să împiedice realizarea acestora. Se interzice influenţarea asupra persoanelor prin ameninţare sau mituire, prin promisiuni (de a îmbunătăţi condiţiile de muncă, de serviciu, de studii etc.), în scopul de a le obliga să renunţe la înscrierea în sindicat, să iasă dintr-un sindicat şi să se înscrie în alt sindicat, să dizolve de sine stătător sindicatul, sau prin alte acţiuni ilegale. Autorităţilor publice le este interzisă orice intervenţie de natură să limiteze ori să întrerupă exercitarea drepturilor. Pentru încălcarea prezentei legi, a celorlalte acte normative privind sindicatele, a statutelor sindicatelor sau aplicarea legislaţiei în măsură să împiedice realizarea garanţiilor stabilite în activitatea sindicatelor, persoanele cu funcţii de răspundere ale autorităţilor publice, patronatului şi sindicatelor răspund în conformitate cu legislaţia. Persoanele culpabile de împiedicarea activităţii legale a sindicatelor poartă răspundere disciplinară, materială, administrativă, penală, în conformitate cu legislaţia.
///////////. Directorul „Vin” SRL, în calitate de angajator, a emis ordinul de transfer
al salariatului Iliescu într-o funcţie cu condiţii mai uşoare, decât cele care le îndeplinea, în temeiul certificatului medical prezentat de salariat după revenirea din concediul medical ( în certificatul medical se atestă starea precară de sănătate a acestuia şi imposibilitatea efectuării muncii în condiţii grele). La locul nou de muncă salariatul a constatat că salariul său este mai mic decât cel de la munca precedentă. A obiectat angajatorului despre aceasta însă i s-a refuzat, motivând-se că salariul se achită pentru munca real îndeplinită. Ce este transferul şi care sunt tipurile de transfer? Care este modul de realizare a transferului în baza certificatului medical? Estimaţi garanţiile de care beneficiază salariaţii care sunt transferaţi la o altă muncă în baza certificatului medical. Cine are dreptate? 0 Transferul salariatului la o altă muncă permanentă constituie o modalitate de modificare cu caracter permanent a locului muncii, realizată fie în interesul serviciului, fie la cererea salariatului, prin trecerea la o altă muncă permanentă în cadrul aceleiaşi unităţi, cu modificarea contractului individual de muncă conform art. 68 din Codul muncii al Republicii Moldova, precum şi angajarea prin transferare la o muncă permanentă la o altă unitate ori transferarea într-o altă localitate împreună cu unitatea. În toate aceste situaţii, transferul salariatului la o altă muncă permanentă este operat numai în temeiul unui acord scris al părţilor. Mai mult, părţile contractante vor efectua modificările necesare în temeiul ordinului (dispoziţiei, deciziei, hotărârii) emis de angajator care se aduce la cunoştinţa salariatului, sub semnătură, în termen de 3 zile lucrătoare. Salariatul care, conform certificatului medical, necesită acordarea unei munci mai uşoare urmează a fi transferat, cu consimţământul scris al acestuia, la o altă muncă, care nu-i este contraindicată. Dacă salariatul refuză acest transfer, contractul individual de muncă se desface, în legătură cu refuzul salariatului de a fi transferat la o altă muncă pentru motive de sănătate, conform certificatului medical. În cazul în care un loc de muncă corespunzător lipseşte, contractul individual de muncă va fi desfăcut, în legătură cu constatarea faptului că salariatul nu corespunde funcţiei deţinute sau muncii prestate din cauza stării de sănătate, în conformitate cu certificatul medical. Transferul salariatului la o altă muncă permanentă (sub aspectul unităţii la care se va efectua munca) poate fi de 2 tipuri:
transferul la o altă muncă permanentă în cadrul aceleiaşi unităţi;
transferul la o muncă permanentă la o altă unitate In cazul dat dreptatea are angajatorul