REFERAT

TEMA :

ATRIBUȚIILE MINISTERULUI PUBLIC

Atribuțiile Ministerului Public

Ministerul Public, cunoscut și sub denumirea de parchet este instituția care, în esență,

declanșează urmărirea penală, este format din magistrați de parchet care au trecut examenul de
calificare ca judecător și care, în exercitarea acestei funcții, își îndeplinesc atribuțiile în zona de
competență a instanței specifice pe lângă care funcționează.
La nivel de arondisment judiciar, magistrații de parchet care acționează în calitate de
reprezentanți ai Ministerului Public pe lângă tribunalul de primă instanță, dar și pe lângă tribunalul
pentru minori, care este o secție a tribunalului de primă instanță, sunt procurorul regelui, prim-
locțiitorii și locțiitorii săi.
1
 Aceștia își desfășoară activitatea, de asemenea, pe lângă tribunalul sau tribunalele de poliție și
pe lângă tribunalul comercial de resort.
Pe lângă tribunalele de dreptul muncii, această funcție este exercitată de către un
procuror „controlor” specializat în dreptul muncii, asistat, de asemenea, de locțiitori și, dacă este cazul,
de prim-locțiitori.
Aceștia își desfășoară activitatea în această calitate și pe lângă tribunalul corecțional, care este o
secție a tribunalului de primă instanță, precum și pe lângă tribunalul sau tribunalele de poliție în
cauzele penale care se încadrează în sfera lor de competență.
La nivelul curților de apel și al curților de dreptul muncii, acest rol revine procurorului general,
care conduce și supraveghează magistrații din cadrul parchetului general de pe lângă curtea de apel și al
corpului de control general specializat în dreptul muncii.
La curtea de apel, procurorul general este asistat de un prim avocat general, de avocați generali
și de locțiitorii procurorului general.
La curtea de dreptul muncii, procurorul general este asistat, de asemenea, de un prim avocat
general, de avocați generali și de locțiitorii procurorului general.
În cadrul Curții de Casație, Ministerul Public este reprezentat de procurorul general de pe lângă
această instanță, asistat de către un prim avocat general și de avocați generali. 1
Deși terminologia utilizată este aceeași, rolul Ministerului Public este cu totul altul în acest caz.
Curtea de Casație nu se pronunță cu privire la fondul cauzei, ci verifică legalitatea și
regularitatea procedurilor.
Ministerul Public este independent în desfășurarea cercetărilor și urmăririlor penale individuale,
fără a aduce atingere dreptului ministrului competent de a dispune urmăriri și de a emite directive
constrângătoare de politică penală, inclusiv în materie de politică de cercetare și urmărire.

Rol și atribuții

Ministerul Public îndeplinește o serie de sarcini și de atribuții.

Acestea se referă la instrumentarea și monitorizarea atât a cauzelor penale, cât și a cauzelor

civile.

1
https://curia.europa.eu/
2
  În materie penală, magistrații Ministerului Public acționează în interesul public și urmăresc să
asigure desfășurarea și finalizarea corespunzătoare a procedurii penale.
Aceștia își desfășoară activitatea atât la nivelul analizei fondului cauzei, cât și pe parcursul
procedurii anterioare de informare și cercetare, care sunt supravegheate de una dintre cele două
instanțe: Camera de consiliu sau Camera de punere sub acuzare.
În cadrul ședinței de judecată, aceștia solicită instanței să aplice dreptul penal; în același timp,
aceștia urmăresc să asigure că se iau măsurile necesare pentru executarea adecvată a pedepselor date. 
În fața Curții cu Jurați, Ministerul Public este reprezentat de procurorul general de pe lângă
curtea de apel, care are însă și posibilitatea să delege în acest sens un membru al parchetului.

 În materie civilă, Ministerul Public intervine din oficiu în situațiile prevăzute prin lege și
de fiecare dată când ordinea publică necesită intervenția sa.
În astfel de cauze, Ministerul Public emite un aviz scris sau verbal.
În ceea ce privește cauzele referitoare la domenii specifice, Ministerul Public trebuie să
primească, în mod obligatoriu, sesizări în vederea emiterii avizului.
De asemenea, atunci când consideră necesar, Ministerul Public poate primi sesizări în vederea
emiterii avizului cu privire la toate celelalte cauze, iar tribunalul și curtea pot, de asemenea, să dispună
din oficiu acest lucru.
Pe lângă aceste misiuni propriu-zise, Ministerul Public are, de asemenea competența de a
monitoriza și de a executa în mod corespunzător hotărârile și directivele referitoare la politica penală.
Directivele privind politica penală sunt emise de Ministrul Justiției, după consultarea Colegiului
procurorilor generali alcătuit din cei cinci procurori generali de pe lângă curțile de apel.
Colegiul funcționează sub autoritatea Ministrului Justiției și emite hotărâri care vizează o
elaborare și o coordonare cât se poate de coerente a politicii și o bună funcționare generală a
Ministerului Public.
Sfera de competență a colegiului acoperă întreg teritoriul țării, iar hotărârile sale au caracter
obligatoriu pentru procurorii generali de pe lângă curțile de apel și pentru toți membrii Ministerului
Public aflați sub autoritatea și conducerea acestora.2

2
https://e-curia.europa.eu/
3
 În România, Ministerul Public este parte a autorității judecătorești, iar apariția sa este strâns
legată de cea a instanței supreme sub formula Înaltei Curți de Casație și Justiție, concepută ca un
element principal al statului unitar român modern, de tip european.
Înalta Curte de Casație și Justiție a fost instalată la 28 martie 1862, dată fixată prin decretul
domnesc al lui Alexandru Ioan Cuza, care a desemnat componența primei Curți de Casație și Justiție a
României și a primului său Parchet.
Primul procuror general a fost Mihail Kogălniceanu, care însă nu a acceptat demnitatea,
demisionând a doua zi.
Ulterior, funcția a fost ocupată de numeroase personalități ale dreptului și culturii românești.
Prin Legea de organizare judiciară din 9 iulie 1865, Ministerul Public a fost organizat după
principiile stabilite în Franța, țara de origine a instituției.
Conform acestei legi, procurorii erau organizați în parchete pe lângă instanțele judecătorești, cu
misiunea de a reprezenta societatea, de a supraveghea respectarea legilor în activitatea judiciară și
executarea hotărârilor.
După Marea Unire din 1918, principiile organizării judiciare astfel legiferate au fost extrapolate
la nivelul întregii țări.
După 1945, ca urmare a schimbărilor politice majore, organizarea judecătorească a intrat sub
influența modelului sovietic.

Primul pas l-a constituit Decretul nr. 2 din 22 aprilie 1948 privind organizarea și funcționarea
Parchetului, prin care s-a stipulat că principala sarcină a acestei instituții era vegherea la urmărirea și
pedepsirea crimelor împotriva ordinii și libertății democratice a intereselor economice, independenței
naționale și suveranității statului român.
Subordonarea politică a sistemului judiciar a fost desăvârșită prin Legea nr. 6/1952 pentru
înființarea și organizarea Procuraturii, prin care a fost eliminată sintagma „Ministerul Public”
Procuratura, ce a fost înlocuit cu ”Procuratura”.
Noua instituție era subordonată exclusiv organului suprem al puterii de stat și Consiliului de
Miniștri, iar procurorul general era numit de Marea Adunare Națională.
Prin legea respecticvă, Procuratura Generală a fost înființată ca aparat central de conducere a
tuturor unităților de procuratură din țară.
Odată cu adoptarea Legii nr. 60/1968 pentru organizarea și funcționarea Procuraturii, a Codului
penal și a Codului de procedură penală, au fost însă reintroduse în legislație unele principii procesual

4
penale europene, stipulându-se că atribuțiile organelor procuraturii se exercitau numai în baza legii și a
dispozițiilor organelor ierarhic superioare.
Căderea regimului comunist a adus, în mod firesc, schimbări majore în sistemul judiciar
românesc, în primul rând prin noua Constituție a României, din decembrie 1991, modificată și
completată în 2003.
Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, ce a intrat în vigoare la 1 iulie 1993, în
conformitate cu prevederile constituționale din 1991, a reintrodus termenul de „Minister Public",
punând bazele organizării și funcționării noii instituții.
Printre prevederile cele mai importante s-au numărat recunoașterea calității de magistrat pentru
procuror și statuarea dreptului acestuia la stabilitate în funcție.
De asemenea, prin prin această lege a fost eliminată atribuția de supraveghere generală a
procurorilor, păstrându-li-se numai atribuțiile judiciare.
Reformarea legislației a continuat în 1996, când a fost eliminată denumirea de Parchet General
și a fost instituită funcția de procuror general al parchetului de pe lângă curtea de apel.
Prin revizuirea legii fundamentale în anul 2003 s-a întărit locul „Autorității judecătorești” ca
putere în stat și, implicit, rolul Ministerului Public și statutul procurorului. 3

În cadrul procesului de pregătire a aderării la Uniunea Europeană, revizuirea a fost urmată de

înlocuirea Legii nr. 92/1992 cu Legea nr. 303/2004 privind statutul magistraților (denumire modificată
în 2005 prin înlocuirea termenului „magistrați” cu „judecători și procurori”), Legea nr. 304 din 28 mai
2004 privind organizarea judiciară și Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii,
legi prin care s-a urmărit reformarea justiției.
Prin acestea s-a consfințit independența procurorului în soluțiile pe care le dispune, iar cariera
magistratului a trecut în competența Consiliului Superior al Magistraturii, fiind reglementate, totodată,
și noile structuri specializate de combatere a corupției și crimei organizate.
În prezent, sunt în curs de adoptare modificări controversate la legile mai sus menționate,
denumite generic ”legile justiției”.4

Ministerul Public îşi exercită atribuţiile în temeiul legii şi este condus de procurorul general al
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
3
https://ro.wikipedia.org/wiki/Ministerul_Public
4
https://ro.wikipedia.org/wiki/Ministerul_Public.
5
 Procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiilor legalităţii, imparţialităţii şi controlului
ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei, în condiţiile legii.
Procurorii trebuie să respecte drepturile și libertățile fundamentale, prezumția de nevinovăție,
dreptul la un proces echitabil, principiul egalității de arme, independența instanțelor și forța executorie
a hotărârilor judecătorești definitive. În comunicarea publică, parchetele trebuie să respecte prezumția
de nevinovăție, caracterul nepublic al urmăririi penale și dreptul nediscriminatoriu la informare.
Parchetele sunt independente în relaţiile cu instanţele judecătoreşti, precum şi cu celelalte
autorităţi publice.5

Ministerul Public exercită, prin procurori, următoarele atribuţii :

a) efectuează urmărirea penală în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege şi participă, potrivit legii, la
soluţionarea conflictelor prin mijloace alternative ;
b) conduce şi supraveghează activitatea de cercetare penală a poliţiei judiciare, conduce şi controlează
activitatea altor organe de cercetare penală ;
c) sesizează instanţele judecătoreşti pentru judecarea cauzelor penale, potrivit legii ;

d) exercită acţiunea civilă, în cazurile prevăzute de lege ;

e) participă, în condiţiile legii, la şedinţele de judecată ;
f) exercită căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, în condiţiile prevăzute de lege ;
g) apără drepturile şi interesele legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicţie, ale
dispăruţilor şi ale altor persoane, în condiţiile legii ;
h) acţionează pentru prevenirea şi combaterea criminalităţii, sub coordonarea ministrului justiţiei,
pentru realizarea unitară a politicii penale a statului ;
i) studiază cauzele care generează sau favorizează criminalitatea, elaborează şi prezintă ministrului
justiţiei propuneri în vederea eliminării acestora, precum şi pentru perfecţionarea legislaţiei în
domeniu;
j) verifică respectarea legii la locurile de deţinere preventivă ;
k) exercită atribuţiile prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi
completările ulterioare6, și anume : atunci când, în urma exercitării atribuțiilor prevăzute de legea sa
5
Art. 62 din Legea nr. 304 din 28 iunie 2004, republicată și actualizată.
6
Art. 63 din Legea nr. 304 din 28 iunie 2004, republicată și actualizată.
6
organică, apreciază că încălcările drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale persoanelor se
datorează existenței unor acte administrative unilaterale individuale ale autorităților publice emise cu
exces de putere, cu acordul prealabil al acestora, sesizează instanța de contencios administrativ de la
domiciliul persoanei fizice sau de la sediul persoanei juridice vătămate. Petiționarul dobândește de
drept calitatea de reclamant, urmând a fi citat în această calitate .
Când Ministerul Public apreciază că prin emiterea unui act administrativ normativ se vatăma
un interes legitim public, sesizează instanța de contencios administrativ competentă de la sediul
autorității publice emitente.7
l) exercită orice alte atribuţii prevăzute de lege.
Dispoziţiile procurorului ierarhic superior, date în scris şi în conformitate cu legea, sunt
obligatorii pentru procurorii din subordine.
În soluţiile dispuse, procurorul este independent, în condiţiile prevăzute de lege. Procurorul
poate contesta la Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, în cadrul procedurii de
verificare a conduitei judecătorilor şi procurorilor, intervenţia procurorului ierarhic superior, în orice
formă, în efectuarea urmăririi penale sau în adoptarea soluţiei.

Soluţiile adoptate de procuror pot fi infirmate motivat de către procurorul ierarhic superior,
când sunt apreciate ca fiind nelegale sau netemeinice.

Lucrările repartizate unui procuror pot fi trecute altui procuror în următoarele situaţii :
a) suspendarea sau încetarea calităţii de procuror, potrivit legii ;
b) în absența sa, dacă există cauze obiective care justifică urgenţa şi care împiedică rechemarea sa ;
c) lăsarea cauzei în nelucrare în mod nejustificat mai mult de 30 de zile.
Procurorul poate contesta la Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, în
cadrul procedurii de verificare a conduitei procurorilor, măsura dispusă de procurorul ierarhic
superior.8
Procurorii din fiecare parchet sunt subordonaţi conducătorului parchetului respectiv.
Conducătorul unui parchet este subordonat conducătorului parchetului ierarhic superior din
aceeaşi circumscripţie.
Controlul exercitat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie, de procurorul-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, de procurorul-şef al Direcţiei de
7
 EuroAvocatura.ro, Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, actualizată în 2016.
8
Art. 64 din Legea nr. 304 din 28 iunie 2004, republicată și actualizată.
7
Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism sau de procurorul general al
parchetului de pe lângă curtea de apel asupra procurorilor din subordine se poate realiza direct sau prin
procurori anume desemnaţi.9

Ministerul Public este autorizat să deţină şi să folosească mijloace adecvate pentru obţinerea,
verificarea, prelucrarea, stocarea şi descoperirea informaţiilor privitoare la infracţiunile date în
competenţa parchetelor, în condiţiile legii.
Organele de poliţie judiciară îşi desfăşoară activitatea de cercetare penală, în mod nemijlocit,
sub conducerea şi supravegherea procurorului, fiind obligate să aducă la îndeplinire dispoziţiile
acestuia.
Serviciile şi organele specializate în culegerea, prelucrarea şi arhivarea informaţiilor au
obligaţia de a pune, de îndată, la dispoziţia parchetului competent, la sediul acestuia, toate datele şi
toate informaţiile, neprelucrate, deţinute în legătură cu săvârşirea infracţiunilor.
Nerespectarea obligaţiilor prevăzute atrage răspunderea juridică potrivit legii.10
În vederea desfăşurării activităţilor, procurorul pune în executare supravegherea tehnică ori
poate dispune ca aceasta să fie efectuată de organul de cercetare penală sau de lucrători specializați din
cadrul poliției ori de alte organe specializate ale statului.11
  În cadrul Ministerului Public pot funcţiona, prin detaşare, ofiţeri sau agenţi de poliţie judiciară,
sub directa conducere şi controlul nemijlocit al procurorilor, în limita posturilor aprobate potrivit legii.
Detaşarea ofiţerilor şi agenţilor de poliţie judiciară se dispune, la solicitarea procurorului
general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de către ministrul afacerilor
interne, pe o perioadă de cel mult 3 ani, cu posibilitatea prelungirii din 3 în 3 ani, cu acordul acestora.
Numirea în funcţii a ofiţerilor şi agenţilor de poliţie judiciară se face prin ordin al procurorului
general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Nu pot ocupa funcţia de ofiţer sau agent de poliţie judiciară, lucrători, informatori sau
colaboratori, chiar acoperiţi, ai serviciilor de informaţii. Anterior numirii în funcţie, aceştia vor da o
declaraţie olografă pe propria răspundere că nu fac şi nu au făcut parte din serviciile de informaţii, că
nu sunt şi nu au fost colaboratori sau informatori ai acestora.

9
Art. 65 din Legea nr. 304 din 28 iunie 2004, republicată și actualizată.
10
Art. 66 din Legea nr. 304 din 28 iunie 2004, republicată și actualizată.
11
Art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală.
8
 Încetarea detaşării ofiţerilor şi a agenţilor de poliţie judiciară se poate dispune înaintea perioadei
de 3 ani, prin ordin motivat al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie.
Pe durata detaşării ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară nu pot primi de la organele ierarhic
superioare nicio însărcinare.
Dispoziţiile procurorilor sunt obligatorii pentru ofiţerii şi agenţii de poliţie. Actele întocmite de
aceştia din dispoziţia scrisă a procurorului sunt efectuate în numele acestuia.
Ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară sub directa conducere şi controlul nemijlocit al
procurorilor au drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege pentru ofiţerii de poliţie şi agenţii de poliţie,
cu excepţiile prevăzute în prezenta lege, şi beneficiază, în mod corespunzător de unele drepturi.

Judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora şi magistraţii-asistenţi, care sunt

detaşaţi sau delegaţi în altă localitate decât cea de domiciliu, beneficiază, pe toată durata delegării sau
detaşării, de următoarele drepturi :
a) diurnă în cuantum de 2% din indemnizaţia de încadrare brută lunară, dar nu mai puţin decât
cuantumul prevăzut pentru personalul din unităţile bugetare ;

b) decontarea cheltuielilor de cazare la structuri turistice de categoria până la 3 stele inclusiv.

În situaţia în care nu beneficiază de cazare în aceste condiţii, au dreptul la o sumă egală cu
0,5% din indemnizaţia de încadrare brută lunară pentru fiecare noapte, pe toată durata delegării sau
detaşării în altă localitate ;
c) decontarea, în limita a 4 călătorii dus-întors, pe lună, a transportului aerian, naval, auto sau pe
calea ferată clasa I, inclusiv vagon de dormit clasa I, ori, după caz, a 7,5 litri carburant la suta de
kilometri, în situaţia în care deplasarea se face cu autoturismul.
Decontarea transportului nu se acordă în cazul în care deplasarea se face cu autoturismul ce
aparţine instituţiei.12

Judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora şi magistraţii-asistenţi au dreptul la

atribuirea unei locuinţe de serviciu dacă, în localitatea unde îşi desfăşoară activitatea, aceştia,
soţul/soţia sau copiii aflaţi în întreţinerea lor nu beneficiază de locuinţă proprietate personală ori nu li s-
a atribuit locuinţă de către autorităţile administraţiei publice locale sau au dreptul, la compensarea

12
Art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006, republicată și actualizată.
9
diferenţei dintre chiria ce s-ar stabili pentru o locuinţă de serviciu, potrivit legii, şi chiria plătită pe baza
unui contract de închiriere încheiat în condiţiile legii.
Acest drept nu are caracter salarial şi nu se impozitează. Compensarea nu se acordă în cazul în
care contractul de închiriere este încheiat cu rude de gradul I sau II.
Plafonul anual în limita căruia se poate deconta chiria se stabileşte prin ordin comun al
ministrului justiţiei, al preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii, al preşedintelui Înaltei Curţi
de Casaţie şi Justiţie, al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie şi al procurorului şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie.
Au dreptul la locuinţă de serviciu sau, după caz, la compensarea chiriei şi cei delegaţi, detaşaţi
sau transferaţi în altă localitate decât cea de domiciliu, dacă ei, soţul/soţia sau copiii aflaţi în
întreţinerea lor nu au în proprietate o locuinţă în localitatea în care sunt delegaţi, detaşaţi sau transferaţi.
În acest caz, personalul delegat sau detaşat nu mai beneficiază de decontarea cheltuielilor de
cazare la structuri turistice de categoria până la 3 stele inclusiv.
În situaţia în care nu beneficiază de cazare în aceste condiţii, au dreptul la o sumă egală cu 0,5%
din indemnizaţia de încadrare brută lunară pentru fiecare noapte, pe toată durata delegării sau detaşării
în altă localitate.
Judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora şi magistraţii-asistenţi, care nu beneficiază
de locuinţă proprietate personală ori cărora nu li s-a acordat locuinţă de serviciu sau compensarea
chiriei, în localitatea în care îşi desfăşoară activitatea, au dreptul la decontarea cheltuielilor de transport
între localitatea în care îşi au domiciliul sau reşedinţa şi localitatea unde se află sediul unităţii.
În situaţia în care deplasarea se face cu autoturismul, aceştia beneficiază de decontarea
contravalorii a 7,5 litri carburant la suta de kilometri, pentru perioada în care au lucrat efectiv.
Locuinţele de serviciu nu pot fi vândute judecătorilor, procurorilor, personalului asimilat
acestora şi nici altor categorii de personal din sistemul justiţiei.
Dacă judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora şi magistraţii-asistenţi, inclusiv
soţul/soţia acestora sau copiii aflaţi în întreţinerea lor, au înstrăinat o locuinţă proprietate personală
după data numirii în funcţie în localitatea în care solicită drepturile, nu mai beneficiază de aceste
drepturi.
În cazul pensionării, titularul contractului de închiriere şi soţul ori soţia acestuia îşi păstrează
drepturile locative pe tot parcursul vieţii.13
Ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară detaşaţi îşi păstrează salarizarea avută la data detaşării.

13
Art. 23 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006, republicată și actualizată.
10
 Atribuţiile prevăzute de lege pentru ministrul afacerilor interne privind drepturile şi
răspunderile ce revin ofiţerilor şi agenţilor de poliţie judiciară detaşaţi se exercită de procurorul general
al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Atribuţiile privind acordarea gradelor profesionale pentru ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară
detaşaţi se exercită de ministrul afacerilor interne, la propunerea procurorului general al Parchetului de
pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 364/2004 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei judiciare,
republicată, cu modificările ulterioare, se aplică în mod corespunzător în raport cu activitatea ofiţerilor
şi agenţilor de poliţie judiciară.
Pentru ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară detaşaţi în cadrul Direcţiei de Investigare a
Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi Direcţiei Naţionale Anticorupţie sunt
aplicabile dispoziţiile prevăzute în legile speciale aplicabile acestora.14

Procurorul participă la şedinţele de judecată, în condiţiile legii, şi are rol activ în aflarea
adevărului.
Procurorul este liber să prezinte în instanţă concluziile pe care le consideră întemeiate, potrivit
legii, ţinând seama de probele administrate în cauză.
Procurorul poate contesta la Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii
intervenţia procurorului ierarhic superior, pentru influenţarea în orice formă a concluziilor.
În procesele penale, la şedinţa de judecată participă procurorul care a efectuat sau a
supravegheat urmărirea penală ori alt procuror desemnat de conducătorul parchetului.15
Procurorul exercită, în condiţiile legii, căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti pe care le
consideră netemeinice şi nelegale.16
Ministrul justiţiei, când consideră necesar, din proprie iniţiativă sau la cererea Secţiei pentru
procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, exercită controlul asupra procurorilor, prin procurori
anume desemnaţi de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
sau, după caz, de procurorul-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, de procurorul-şef al Direcţiei de
Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism ori de ministrul justiţiei.

14
Art. 66 din Legea nr. 304 din 28 iunie 2004, republicată și actualizată.
15
Art. 67 din Legea nr. 304 din 28 iunie 2004, republicată și actualizată.
16
Art. 68 din Legea nr. 304 din 28 iunie 2004, republicată și actualizată.
11
 Controlul constă în verificarea eficientei manageriale, a modului în care procurorii îşi
îndeplinesc atribuţiile de serviciu şi în care se desfăşoară raporturile de serviciu cu justiţiabilii şi cu
celelalte persoane implicate în lucrările de competenta parchetelor.
Controlul nu poate viza măsurile dispuse de procuror în cursul urmăririi penale şi soluţiile
adoptate.
Ministrul justiţiei poate să ceară procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie sau, după caz, procurorului-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, procurorului-şef
al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, informări asupra
activităţii parchetelor şi să dea îndrumări scrise cu privire la măsurile ce trebuie luate pentru prevenirea
şi combaterea eficientă a criminalităţii.17
Parchetul de pe lângă Înaltă Curte de Casaţie şi Justiţie coordonează activitatea parchetelor din
subordine, îndeplineşte atribuţiile prevăzute de lege, are personalitate juridică şi gestionează bugetul
Ministerului Public.

Parchetul de pe lângă Înaltă Curte de Casaţie şi Justiţie este condus de procurorul general al
Parchetului de pe lângă Înaltă Curte de Casaţie şi Justiţie, ajutat de un prim-adjunct şi un adjunct.
În activitatea sa, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înaltă Curte de Casaţie şi Justiţie
este ajutat de 3 consilieri.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înaltă Curte de Casaţie şi Justiţie este ordonator
principal de credite.18
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înaltă Curte de Casaţie şi Justiţie reprezintă
Ministerul Public în relaţiile cu celelalte autorităţi publice şi cu orice persoane juridice sau fizice, din
ţara sau din străinătate.19
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înaltă Curte de Casaţie şi Justiţie exercita, direct
sau prin procurori anume desemnaţi, controlul asupra tuturor parchetelor.20
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înaltă Curte de Casaţie şi Justiţie participă la
şedinţele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în Secţii Unite, precum şi la orice complet al acesteia, când
considera necesar.

17
Art. 69 din Legea nr. 304 din 28 iunie 2004, republicată și actualizată.
18
Art. 70 din Legea nr. 304 din 28 iunie 2004, republicată și actualizată.
19
Art. 71 din Legea nr. 304 din 28 iunie 2004, republicată și actualizată.
20
Art. 72 din Legea nr. 304 din 28 iunie 2004, republicată și actualizată.
12
 În cazul imposibilităţii de participare, procurorul general deleagă pe prim-adjunctul sau pe
adjunctul sau ori pe un alt procuror pentru a participa, în locul sau, la şedinţele Înaltei Curţi de Casaţie
şi Justiţie.21
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înaltă Curte de Casaţie şi Justiţie desemnează,
dintre procurorii acestui parchet, pe procurorii care participa la şedinţele Curţii Constituţionale, în
cazurile prevăzute de lege.22
Parchetul de pe lângă Înaltă Curte de Casaţie şi Justiţie are în structura secţii conduse de
procurori şefi, care pot fi ajutaţi de adjuncţi. În cadrul secţiilor pot funcţiona servicii şi birouri conduse
de procurori şefi.
În cadrul Parchetului de pe lângă Înaltă Curte de Casaţie şi Justiţie funcţionează Direcţia de
Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, ca structura specializată în
combaterea criminalitatii organizate şi terorismului.
Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism se încadrează cu
procurori numiţi prin ordin al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înaltă Curte de Casaţie şi
Justiţie, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, în limita posturilor prevăzute în statul de
funcţii, aprobat potrivit legii.
Pentru a fi numiţi în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată
şi Terorism procurorii trebuie să aibă o bună pregătire profesională, o conduită morală ireproșabilă, o
vechime de cel puţin 6 ani în funcţia de procuror sau judecător şi să fi fost declaraţi admişi în urma
interviului organizat de comisia constituită în acest scop.
La interviu poate participa orice procuror care îndeplineşte condiţiile menționate mai sus.
Interviul constă în verificarea pregătirii profesionale, a capacităţii de a lua decizii şi de a-şi
asuma răspunderea, rezistenței la stres, precum şi altor calităţi specifice.
La evaluarea candidaţilor, vor fi avute în vedere şi activitatea desfăşurată de procurori,
cunoaşterea unei limbi străine şi cunoştinţele de operare pe calculator.
Comisia este numită prin ordin al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înaltă Curte
de Casaţie şi Justiţie, şi este formată din 3 procurori din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor
de Criminalitate Organizată şi Terorism.
Din comisie pot face parte şi specialişti în psihologie, resurse umane şi alte domenii.

21
Art. 73 din Legea nr. 304 din 28 iunie 2004, republicată și actualizată.
22
Art. 74 din Legea nr. 304 din 28 iunie 2004, republicată și actualizată.
13
 Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înaltă Curte de Casaţie şi Justiţie evalueaza, anual,
rezultatele obţinute de procurorii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi
Terorism.
Procurorii numiţi în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată
şi Terorism pot fi revocaţi prin ordin al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înaltă Curte de
Casaţie şi Justiţie, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, în cazul exercitării necorespunzătoare
a atribuţiilor specifice funcţiei sau în cazul aplicării unei sancţiuni disciplinare.
La data încetării activităţii în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate
Organizată şi Terorism procurorul revine la parchetul de unde provine sau la alt parchet unde are
dreptul sa funcţioneze potrivit legii.
Atribuţiile, competenţa, structura, organizarea şi funcţionarea Direcţiei de Investigare a
Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism sunt stabilite prin lege specială.23
În exercitarea atribuţiilor ce-i revin, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înaltă Curte
de Casaţie şi Justiţie emite ordine cu caracter intern.24

În cadrul Parchetului de pe lângă Înaltă Curte de Casaţie şi Justiţie funcţionează colegiul de

conducere, care hotărăşte asupra problemelor generale de conducere ale Ministerului Public.
Colegiul de conducere al Parchetului de pe lângă Înaltă Curte de Casaţie şi Justiţie este
constituit din procurorul general al Parchetului de pe lângă Înaltă Curte de Casaţie şi Justiţie, prim-
adjunctul şi 5 procurori aleşi în adunarea generală a procurorilor.25

Adunarea generală a procurorilor Parchetului de pe lângă Înaltă Curte de Casaţie şi Justiţie se

convoacă de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înaltă Curte de Casaţie şi Justiţie, anual
sau ori de câte ori este necesar.26

Parchetul de pe lângă Înaltă Curte de Casaţie şi Justiţie elaborează anual un raport privind
activitatea desfăşurată, pe care îl prezintă Consiliului Superior al Magistraturii şi ministrului justiţiei,
nu mai târziu de luna februarie a anului următor.

23
Art. 75 din Legea nr. 304 din 28 iunie 2004, republicată și actualizată.
24
Art. 76 din Legea nr. 304 din 28 iunie 2004, republicată și actualizată.
25
Art. 77 din Legea nr. 304 din 28 iunie 2004, republicată și actualizată.
26
Art. 78 din Legea nr. 304 din 28 iunie 2004, republicată și actualizată.
14
 Ministrul justiţiei va prezenta Parlamentului concluziile asupra raportului de activitate a
Parchetului de pe lângă Înaltă Curte de Casaţie şi Justiţie.27

27
Art. 79 din Legea nr. 304 din 28 iunie 2004, republicată și actualizată.
15