Curs IX

Considerații privind noțiunea de finanțe publice

1. Finanțe publice clasice;

2. Finanțe publoce moderne;
3. Disciplina juridică în finanțele publice.

1. Finanțele publice clasice

Sub aspect istoric, noțiunea de finanțe publice a evoluat suportând, de-a
lungul timpului, schimări multiple și profunde. În cercetarea științifică juridică a
noțiunii de finanțe publice s-a conturat două teorii: teoria clasică și teoria
modernă a finanțelor publice.

Concepția finanțelor publice clasice este legată de liberalismul politic, fiind

specifică perioadei de dezvoltare economico-socială de la sfârșitul secolului al
XIX-lea și începutul secolului XX. Conform acestei concepții, statul liberal era
preocupat mai puțin de activitățile private, limitându-și intervenția la funcțiile sale
tradiționale, și anume: apărare națională, diplomație, ordine publică și justiție.
Activitatea economică este considerată a fi apanajul întreprinderilor private, orice
participare a statului la activitatea economică fiind contraindicată.

Concepția ”guvernului ieftin” își găsește suportul î teza potrivit căreia

progresul social-economic reclamă utilizarea venitului național pentru dezvoltarea
industriei și comerțului în loc să fie irosit pentru activități neproductive. Așadar,
rolul finanțelor publice consta în asigurarea resurselor necesare funcționării
instituțiilor publice.

2. Finanțele publice moderne

În perioada de după primul război mondial, locul statului neintervenționist a
fost luat de statul intervenționit. Se remarcă rolul activ al statului în influențarea
proceselor economice.

Astfel, finanțele publice devin un mijloc de intervenție în activitatea social-

economică, de exercitare a unei influențe pozitive pentru organizarea întregii
activități.
 Referindu-ne la statul modern, acesta nu se mărginește la sarcinile militare și
polițienești tradiționale. El intervine în viața socială pentru a stimula producția în
perioada de criză, pentru a împiedica creșterea prețurilor și a menține puterea de
cumpărare a monedei în perioada inflației, pentru a asigura cât mai bine utilizarea
bogățiilor țării și repartizarea venitului național. Pentru acest stat modern, finanțele
publice nu sunt numai un mijloc de acoperire a cheltuielilor sale de administrație,
ci și un mijloc de a interveni în viața socială, de a exercita o presiune asupra
cetățenilor, pentru a organiza ansamblul națiunii.

Finanțele publice sunt definite ca știința care studiază activitatea statului,

calitatea sa de utilizator al unor tehnici speciale, așa-numite financiare: cheltuieli,
impozite, împrumuturi, procedee monetare, buget, etc.

În abordarea modernă a finanțelor publice, la unii autori contemporani

prevalează conceptul sociologic, în timp ce la alții accentul cade pe conceptul
sociologic. Astfel, Adolph Wagner considera economia financiară a statului ca
fiind economia prin care statul dobândește și utilizează bunurile materiale, banii
necesari funcționării sale- forma cea mai înaltă a comunității economice
obligatorii.

3. Disciplina juridică în finanțele publice

În zilele noastre, practicienii dreptului și autorii unor lucrări de specialitate
recunosc caracterul științific al cunoștințelor cu privire la finanțele publice.
Finanțele publice au legătură în același timp și cu științele juridice sau chiar cu cele
politice, în consecință, cu dreptul administrativ și constituțional.

Astfel, prelevările re resurse bănești de la persoanele fizice și juridice la

fondurile publice se fac, în majoritatea cazurilor, prin constrângere, fără
contraprestație și cu titlu nerambursabil. Întrucât acestea duc la diminuearea
patrimoniului plăților, ele trebuie să fie stabilite de autoritățile publice competente
și îmbracă o formă juridică adecvată (lege, ordonanță), opozabilă tuturor
membrilor societății.

Chiar și atunci când fondurile publice se constituie pe seama unui împrumut

de stat, care are caracter rambursabil și este purtător de dobândă, condițiile lansării
și rambursării acestuia, înscrise în contractul de împrumut se stabilesc tot de către
autoritățile pulice printr-un act corespunzător.
 Atribuirea unor sume de bani diferitelor persoane juridice și fizice de la
fondurile publice trebuie făcută în scopuri bine determinate și în condiții precise,
stabilite prin acte ale puterii legiuitoare și ale celei executive, după caz.

Întrucât într-un stat de drept fazele procesului bugetar trebuie să se

desfășoare după un anumit grafic, într-o anumită succesiune, cu respectarea
anumitor norme, toate problemele privind bugetul de stat trebuie să fie cuprinse
într-o lege specială-legea bugetară anuală.

Metodele de gestionare aplicate în sectorul public, răspunderile persoanelor

care mânuiesc banii sau alte valori publoce, raporturile dintre unitățile publice și
dintre acestea și cele private se reglementează tot prin acte ale autorităților publice.
Toate acestea au determinant autorii să considere finanțele publoce ca ramură a
dreptului public care are drept obiect studiul regulilor și operațiunilor referitoare la
banul public.