Tema 1.

ASPECTE TEORETICE PRIVIND

FINANŢE

Planul temei :

1. Abordări conceptuale privind noţiunea de finanţe

2. Rolul finanţelor
 1. Abordări conceptuale privind noţiunea de finanţe
- comuna primitivă
• nu a cunoscut statul;
• diviziunea socială a muncii a condus la creşterea productivităţii muncii;
• a apărut necesitatea unei instituţii care să apere privilegiile celor avuţi
împotriva celor neavuţi – statul .

Separarea statului de societate în sfera relaţiilor economice îşi găseşte

expresia în aceea că statul îşi are veniturile, cheltuielile şi datoriile sale proprii;
procurând resursele necesare îndeplinirii funcţiilor şi sarcinilor sale cu ajutorul
constrîngerii, pe care o exercită asupra membrilor societăţii.
- orînduiriea sclavagistă
• în primele stadii de dezvoltare predomina economia
naturală, închisă;
• unele funcţii publice (de conducere, justiţie ş.a.) erau
asigurate pe calea prestaţiilor în muncă şi a dărilor în
natură;
• mai tîrziu, cînd a început să se dezvolte economia de
schimb, statul sclavagist foloseşte şi resursele băneşti
pentru acoperirea cheltuielilor publice;
• din acest moment se poate vorbi de apariţia primelor
elemente de finanţe (impozite, împrumturi etc.).
- orînduirea feudală

• relaţiile marfă-bani au cunoscut o mai mare amploare,

însă ele n-au devenit predominante;

• veniturile în bani aveau o importanţă relativ redusă în

acoperirea cheltuielilor statului feudal.
- orînduirea capitalistă

• producţia de mărfuri devine dominantă;

• relaţiile băneşti capătă o largă dezvoltare;

• întreţinerea aparatului de stat şi acoperirea celorlalte cheltuieli

publice se bazează aproape exclusiv pe folosirea resurselor
băneşti.
 În capitalism activitatea statului o caracterizează următoarele două
funcţii fundamentale:

• funcţia internă (principală) – de menţinere a ordinii interne şi de

asigurare a funcţionării instituţiilor specifice noii orînduiri;

• funcţia externă – de apărare a ţării, a independenţei şi suveranităţii

naţionale, sau de extindere a teritoriului prin acţiuni militare
agresive, anexioniste, după caz.

Spre sf. sec. al XIX-lea şi înc. sec. al XX-lea, au loc ascuţirea contradicţiilor interne şi
externe ale modului de producţie capitalist, împletirea forţei politice a statului cu puterea
economica a monopolurilor, intensificarea rolului intervenţionist al statului. Toate acestea conduc
la creşterea vertiginoasă a necesităţilor de resurse băneşti ale satului pentru menţinerea ordinii
- orînduirea socialistă

• statul continuă să mobilizeze la dispoziţia sa o importantă

parte din venitul naţional în scopul îndeplinirii funcţiilor
şi sarcinilor sale;

• se menţin producţia de mărfuri şi schimbul mijlocit de

bani;

• prelevarea unei părţi din venitul naţional la fondurile ce se

constituie în economie şi repartizarea acestora se fac prin
intermediul banilor.
Relațiile financiare, pe scurt, finanțele reprezintă:

• relații sociale

•de natură economică

• în formă bănească, apărute în procesul de

mobilizare şi repartizare a resurselor necesare
statului.
Forma valorică, bănească a finanțelor se manifestă în
procesul constituirii şi repartizării fondurilor financiare astfel:

- resursele mobilizate la dispoziţia statului sînt produsul muncii

celor ocupaţi prin participarea cu o parte din veniturile sale la
formarea acestor fonduri;

- repartizarea acestor resurse pentru finanțarea anumitor obiective

economice, etc,. cât și creșterea economică.

Finanţele, ca relaţie de repartiţie a PIB, reprezintă relaţii economice

 Originea etimologică a noţiunii “Finanţe”
 Latinescul “finare” = a termina sau a încheia o acţiune; a aranja o afacere, a
finaliza un diferend, a soluţiona o hotărâre în instanţă prin intermediul banului.

 Secolele XIII – XIV “Finantio, financias sau financia pecuniara” = plata în

bani

 Secolul XV (Franţa) “Finance” = Veniturile statului dar şi a entităţilor private.

 Secolul XV (Germania) “Finanzen” = resurse băneşti ale statului; şi “Finanz” =

plata de bani efectuată în circuitul economic privat .
 Finanţele reprezintă și o știință:
- a gestionării patrimoniilor individuale, patrimoniilor
organizaţiilor (firme, instituţii etc.) sau a banului public. Prin
ban public înţelegem ansamblul cheltuielilor şi resurselor
(veniturilor) statului sau ale unei colectivităţi locale;
- a constituirii şi administrării mijloacelor băneşti la dispoziţia
unui agent economic pentru îndeplinirea obiectului său de
activitate, a funcţiilor şi sarcinilor sale.
 Finanţele drept categorie economică reprezintă:

• fluxuri economice exprimate în bani, prin care se formează,

se repartizează şi se folosesc resurse băneşti necesare
finanţării activităţii;

• relaţii băneşti prin care statul (la nivel central şi local) şi

unităţile economice, pe de o parte, îşi formează veniturile şi,
pe de altă parte, le cheltuiesc.
 Concepţiile specialiştilor despre finanţe
 Fonduri băneşti la dispoziţia statului;

 Mijloace de intervenţie a statului în economie;

 Metode de gestionare a banului public;

 Act juridic între stat şi membrii societăţii;

 Relaţii sociale, de natură economică care apar în procesul constituirii

fondurilor publice de resurse băneşti şi repartizării acestora în scopul
satisfacerii nevoilor generale ale societăţii.

Finanţele exprimă relaţii sociale de natură economică, în expresie

 O definiţie generalizată a noţiunii de finanţe poate fi formulată astfel:

Finanţele reprezintă relaţii sociale de natură economică, exprimate

în forma bănească, în legătură cu constituirea, utilizarea şi distribuirea
fondurilor generale de dezvoltare a societății în scopul indeplinirii
funcțiilor și sarcinilor statului.
 Obiectul de studiu al finanţelor îl reprezintă:
 relaţiile economice care se manifestă în procesul constituirii şi repartizării fondurilor bugetare
şi extrabugetare ale autorităţilor şi instituţiilor publice;
 metodele de gestionare a resurselor financiare publice cu norme şi reguli specifice;
 metodele de constatare, stabilire, urmărire şi încasare a veniturilor fiscale şi nefiscale;
 metodele de dimensionare şi repartizare a cheltuielilor publice;
 modalităţile de utilizare a fondurilor bugetare şi extrabugetare;
 metode şi tehnici de organizare şi exercitare a controlului financiar fiscal;
 gestionarea datoriei publice;
 programarea priorităţilor bugetare;
 analiza eficienţei şi eficacităţii utilizării resurselor financiare publice.
 2. Rolul finanţelor

Finanţele au un rol primordial în orice activitate:

- proiecte;
- strategii;
- obiective;
- etc..
doar atunci când pot fi finanţate.
 Rolul finanţelor se manifestă în plan financiar, economic şi social.

 Rolul financiar rezultă din faptul că atragerea resurselor financiare publice constituie
modalitatea principală a statului, necesară realizării unor obiective de interes general,
dar şi mijlocul prin care se redistribuie veniturile şi averile între membrii societăţii.

 Rolul economic se evidentiază în condiţiile în care finanţele publice, prin constituirea și

distribuirea fondurilor reprezintă un important instrument de politică economică folosit
de către autorităţile publice în vederea influenţării fenomenelor şi proceselor economice
cât şi înlăturării dezechlibrelor economice.

 Rolul social rezidă din necesitatea asigurării de către autorităţile publice a unor
programe de protecţie socială în vederea sprijinirii categoriilor sociale defavorizate.