Contabilitatea plilor de cas la instituiile publice finanate din BACS

Din punct de vedere conceptual creditul bugetar reprezint limita maxim pn la care se poate efectua o plat
de cas. Dicionarul enciclopedic Romn definete creditul bugetar ca fiind suma limit, aprobat prin bugetul de stat,
pn la care se poate efectua o anumit categorie de cheltuieli din buget. Legea Finanelor Publice nu definete, ntr-un
fel anume, noiunea de credit bugetar, dar Legea Finanelor Publice Locale, art.1, pct.5, i d acestuia o definiie, n
nelegerea bugetelor locale, ca fiind suma aprobatn bugetele locale, n bugetele instituiilor i serviciilor publice de
interes local i n bugetele activitilor finanate integral din venituri extrabugetare, reprezentnd limita maxim pn la
care se pot angaja i efectua cheltuieli.
Dei, noiunea de credit bugetar ar trebui s aib aceeai semnificaie, importan i valoarea practic, att
pentru ordonatorii de credite finanai din bugetul de stat, bugetul asigurrilor sociale de stat, ct i pentru cei finanai din
bugetele locale, acest lucru n fapt nu este aa. Aceasta deoarece, pentru instituiile publice finanate prin bugetul de stat i
bugetul asigurrilor sociale de stat pentru ca o cheltuial s poat fi finanat sunt suficiente creditele bugetare aprobate i
deschise, pe ct vreme pentru instituiile publice finanate prin bugetele locale, pe lng creditele bugetare aprobate sunt
necesare i lichiditi efective n cont. Altfel spus, n cazul serviciilor publice finanate prin bugetele locale, n practic, se
pot efectua cheltuieli chiar dac nu exist credite bugetare, n condiiile n care exist lichiditi bneti.
n consecin, pentru a efectua pli, ridicri de numerar din cont, ordonatoriilor de credite finanai din bugetul de
stat i bugetul asigurrilor sociale de stat le este suficient s aib credite bugetare aprobate i deschise pe subdiviziunile
clasificaiei bugetare, pe ct vreme, n cazul bugetelor locale i fondurilor din mijloace extrabugetare i speciale trebuie
s aib asigurate i lichiditi, respectiv disponibiliti bneti n cont. Contabilitatea disponibilitilor aflate n casieria
instituiilor publice se ine distinct n lei i valut. Casierul instituiei publice are obligaia ntocmirii registrului de cas pe
baza documentelor justificative primite (facturi fiscale, chitane, bonuri fiscale, dispoziii de plat-ncasare ctre casierie
etc.). Zilnic, casierul totalizeaz operaiile din ziua respectiv i stabilete soldul casei, care se reporteaz pe fila
urmtoare. Exemplarul al doilea al registrului de cas se detaeaz i se pred compartimentului financiar-contabil n
aceeai zi sau cel mai trziu a doua zi, mpreun cu documentele justificative. Predarea se efectueaz sub semntur n
registrul de cas. Compartimentul financiar-contabil verific n aceeai zi sau cel mai trziu a doua zi, documentele de
ncasri i pli predate de casier, precum i corectitudinea soldului nscris n registrul de cas.
n cazul ncasrilor se verific dac sumele nscrise n registrul de cas corespund cu cele din duplicatele
chitanelor emise, din carnetele de cecuri sau alte documente specifice aprobate de organele competente. Compartimentul
financiar-contabil verific i dac sumele ncasate i pentru care s-au emis chitane au fost depuse la trezorerie n
termenele i condiiile stabilite legal. Verificarea se efectueaz pe baza nregistrrilor din registrul de casa i a foilor de
vrsmnt.
n cazul operaiilor de plat, se verific dac sumele nscrise n registrul de cas corespund cu cele din
documentele prezentate ca: state de salarii, liste de plat, deconturi etc.
Instituiile publice pot ridica din contul de finanare sau din conturile de disponibil deschise la unitile
trezoreriei statului, sume pentru efectuarea de pli n numerar, reprezentnd drepturi de personal, precum i pentru

1
alte cheltuieli care nu se justific a fi efectuate prin virament. Activitatea de casierie trebuie organizat astfel nct
ncasrile i plile n numerar s fie efectuate n condiii de siguran, cu respectarea plafonului de cas stabilit de
ctre trezoreria statului pentru fiecare instituie public. ncasrile efectuate prin casieria proprie trebuie depuse n
conturile bugetare respective deschise la trezoreria statului.
De asemenea, atunci cnd, n cursul exerciiului bugetar intervin aciuni noi, sarcini suplimentare, iar creditele la
anumite subdiviziuni ale clasificaiei bugetare nu sunt suficiente, iar la altele exist disponibiliti, ncepnd cu o anumit
perioad a anului se pot efectua virri de credite bugetare. Virarea presupune o diminuare a creditelor bugetare la o anume
categorie de cheltuieli, unde s-au constatat disponibilitii majorarea acestora la o alt subdiviziune a clasificaiei
bugetare, unde acestea nu sunt insuficiente. Virrile de credite sunt admise numai n anumite condiii i numai pentru
anumite categorii de cheltuieli, iar aceast metod de a corecta bugetul odat aprobat trebuie s reprezinte o excepie i nu
o regul, ntruct dac solicitrile de virri nu sunt generate de motive obiective, denot o programare defectuoas a
creditelor bugetare, urmare a unei fundamentri necorespunztoare a ntregului buget.
Orice cheltuial din sume alocate de la buget se poate efectua de ordonatorul de credite numai dup ce
documentele au fost n prealabil vizate de compartimentul financiar-contabil sau de alte persoane mputernicite cu
exercitarea controlului financiar preventiv.
Ordonatorii de credite, n baza creditelor bugetare deschise (principali) sau repartizate (secundari i teriari),
pentru a-i achita drepturile de salarii, serviciile prestate, procurriile de materiale etc., sunt n drept se efectueze pli din
cont sau s ridice numerar din cont pentru achitarea acestora. Aceste operaiuni de pli efectuate de instituiile publice
finanate din fonduri bugetare sau extrabugetare prin conturile lor deschise la Trezoreriile operative, poartdenumirea de
pli de cas.
O eliberare de numerar de ctre Trezoreria Statului pentru o instituie public,din punct de vedere al Trezoreriei
reprezint o plat de cas, pe ct vreme, pn n acest moment, pentru instituia public n cauz nu se poate vorbi nc
de aa ceva, deoarece numerarul ridicat este, deocamdat, n gestiunea instituiei. Despre o plat de cas, n accepiunea
instituiei publice se va putea vorbi numai dup ce acest numerar a fost consumat prin pli de salarii sau pli pentru
servicii, materiale etc.. Deci, exist o diferen n timp pentru cele dou instituii n ceea ce privete momentul n care
instituia public n cauz a nregistrat o plat de cas.
Astfel, toate ieirile de disponibiliti bneti din cont, prin pli fr numerar sau cu numerar reprezint pli de
cas, care determin un consum efectiv de resurse publice din bugetul de stat i bugetul asigurrilor sociale de stat, chiar
dac partea de cheltuieli a bugetului instituiei n cauz nu are o legtur direct cu partea de venituri, cu modul n care s-
au constituit, adunat aceste resurse, ca n cazul bugetelor locale, n cazul instituiilor finanate din bugetul de stati bugetul
asigurrilor sociale de stat n realitate are loc un consum efectiv de resurse. Acest consum efectiv de resurse este sesizat
mai bine la finalul exerciiului bugetar, atunci cnd au loc nregistrrile de nchidere a conturilor de cheltuieli i venituri
prin cele de excedent sau deficit la nivelul Trezoreriei Centrale.
Sunt frecvente situaiile cnd, dup ce s-a efectuat o plat de cas, se efectueaz o ncasare din lichidarea unor
debitori sau din vnzarea unor materiale, ipostaz n care instituia n cauz, fie c i diminueaz plile de cas efectuate,
fie c le vars pe acestea ca venit la bugetul de unde se efectuase iniial finanarea achitrii materialelor valorificate. n

2
cazul instituiilor publice finanate din fondurile speciale sau extrabugetare asemenea operaiuni diminueaz, pe de o
parte, plile de cas, dar n acelai timp determin i o rentregire a disponibilitilor n cont.
Plile de cas rezultate dup asemenea operaiuni sunt denumite pli nete de cas, adic ceea ce a rmas
definitiv decontat ca i cheltuial sau posibil cheltuial dintr-un buget n cadrul exerciiului financiar respectiv.
n desfurarea activitii lor instituiile publice evideniaz n contabilitatea lor indicatorul cheltuielilor
efective. Aceast noiune n contabilitatea instituiilor publice este echivalent cu consumurile efective de materiale,
combustibili, alimente, medicamente, plile pentru serviciile i lucrrile executate, plata salariilor, burselor elevilor i
studenilor etc..
Identitatea plilor de cas, nu cea a cheltuielilor efective, se realizeaz numai atunci cnd o plat de cas
reprezint n acelai timp i o cheltuial efectiv, cum ar fi de exemplu plata prestrilor de servicii etc., i exist o
diferen n timp, cnd plataprecede cheltuiala; n cazul aprovizionrilor cu materiale acestea nefiind date n consum,
sau cheltuiala efectiv precede plata, la nregistrarea n contabilitate a cheltuielilor cu salariile, bursele, contribuiile
pentru asigurrile siciale de stat etc., plata efectiv a acestora efectundu-se n luna urmtoare.
Atunci cnd plile de cas sunt mai mari dect cheltuielile efective instituia n cauz nregistreaz o sporire a
stocurilor de materiale sau a posturilor de debitori, n timp ce, daccheltuielile efective depesc plile de cas, acest
lucru denot o reducere a stocurilor sau o sporire a unor posturi de creditori.
Menionm c, att nivelul plilor de cas, ct i cel al cheltuielilor efective nu pot depi creditele bugetare aprobate att
pe total ct i n structura clasificaiei bugetare.
n activitatea instituiilor bugetare sunt cazuri cnd cheltuielile efective nu se pot evidenia n momentul efecturii
lor pe locuri de consum din motive care in de faptul c cheltuielile respective privesc, n acelai timp, fonduri bugetare,
mijloace extrabugetare, finanri speciale sau reprezint servicii i lucrri executate de furnizori pentru mai multe aciuni
sau obiective i care po fi precizate corect pe destinaii numai la sfritul lunii sau trimestrului, pe baza unor investigaii
suplimentare. Aceste categorii de cheltuieli n cursul perioadei, lunii, trimestrului se evideniazla un cont Cheltuieli de
repartizat, prin creditul contului Furnizori sau a unui Cont de materiale, urmnd ca la sfritul perioadei cheltuielile
respective s fie reflectate n contul Cheltuielilor efective cruia i aparin.

Finanarea instituiilor de nvmnt superior din BACS

Sumele stabilite pentru finanarea de baz i cea suplimentar a unei instituii de nvmnt superior de stat
provenite de la bugetul Ministerului Educaiei, Cercetrii, Tineretului i Sportului sunt evideniate distinct n contractul
instituional. n contract sunt specificate; numrul de studeni finanai de la bugetul de stat, pe domenii de ierarhizare,
cicluri i limb de predare, i numrul de ani pentru care se aloc finanarea.
Toate fondurile pentru finanarea de baz i suplimentar a universitilor de stat, atrase din diverse surse, sunt
considerate venituri proprii.

3
 Veniturile pentru finanarea de baz sunt utilizate de instituiile de nvmnt superior n condiiile autonomiei
universitare, n vederea realizrii obiectivelor care le revin n cadrul politicii statului din domeniul nvmntului i
cercetrii tiinifice universitare.
Finanarea de baz se refer la:
1.cheltuieli de personal (CP): salarii pentru personalul didactic, auxiliar didactic, precum i pentru personalul de cercetare
implicat n desfurarea programelor de studii, sporuri, CAS, alte contribuii legale, deplasri interne i internaionale;
2.cheltuieli materiale (CM): cheltuieli de ntreinere i gospodrie, cheltuieli pentru materiale i prestri de servicii cu
caracter funcional, cheltuieli cu cercetarea aferente programelor de studii, obiecte de inventar, reparaii curente, cri i
publicaii, perfecionarea personalului, protocol, protecia muncii etc.;
3.Regia instituiilor de nvmnt superior pentru desfurarea unui program de studii.
n vederea ncurajrii excelenei n instituiile de nvmnt superior, se constituie un fond de finanare
suplimentar a universitilor n sum, la nivel naional, de minimum 30% din suma alocat la nivel naional
universitilor de stat ca finanare de baz.
Atribuirea fondurilor pentru finanarea suplimentar are n vedere ierarhizarea programelor de studii, precum i
criterii referitoare la:
a)finanarea preferenial a programelor de studii de master i doctorat n tiine i tehnologii avansate, a programelor n
limbi de circulaie internaional i a doctoratelor n cotutel;
b)creterea capacitii instituionale i a eficienei manageriale;
c)asumarea de ctre instituiile de nvmnt superior a unui rol activ la nivel local i regional.
Utilizarea fondurilor pentru finanare suplimentar se realizeaz n mod autonom de universitile beneficiare.
Rectorii universitilor de stat, prin contractul instituional ncheiat cu MECTS, aloc fondurile pentru finanare
suplimentar prioritar spre departamentele i structurile cele mai performante din universitate.
Tranzitoriu, pn la ncheierea unui ciclu de studii de licen, de masterat sau doctorat, sumele atribuite fiecrei
universiti pentru finanarea de baz pentru studenii nmatriculai ntr-un program de studii de licen sau de master
anterior anului universitar i pentru doctoranzii nmatriculai anterior anului universitar se aloc pe baza cifrelor de
colarizare primite de universitate, proporional cu numrul de studeni echivaleni unitari ai acestora.
Numrul de studeni echivaleni unitari ai universitii se determin prin ponderarea numrului fizic de studeni ai acesteia
cu coeficieni de echivalare i de cost.

Contabilitatea cheltuielilor bugetare efective la instituiile publice

IPSAS 1( International Public Sector Accounting Standards) Prezentarea situatiilor financiare defineste
cheltuielile ca fiind descresteri ale beneficiilor economice sau ale potentialului de servicii in timpul perioadei de
raportare sub forma de iesiri sau de consum de active sau aparitii de datorii care au ca rezultat descresteri in activele
nete/capitaluri proprii, altele decat cele legate de distribuirile catre proprietari.
In situatiile financiare cheltuielile trebuie prezentate utilizand una din metodele de mai jos:

4
 metoda clasificarii dupa natura cheltuielilor;
metoda functionala, care clasifica cheltuielile dupa programul sau scopul pentru care sunt facute.
In situatia in care se alege pentru prezentarea performantei financiare cea de-a doua metoda, obligatoriu vor
prezenta informatii suplimentare despre natura cheltuielilor, inclusiv cheltuielile cu amortizarile si deprecierile, cu
beneficiile angajatilor si costurile de finantare.
In cazul contabilitatii de angajamente, potrivit principiilor contabile general acceptate prevazute in Sistemul
European de Conturi 95, cheltuielile reflecta suma bunurilor si serviciilor consumate de catre institutie in decursul unui
exercitiu financiar, chiar daca acestea au fost platite sau nu in perioada respectiva.
Cheltuielile efectuate de institutiile publice mai pot fi numite si cheltuieli bugetare, deoarece efectuarea acestora
are la baza un buget ce nu trebuie depasit.
Cheltuielile bugetare sunt definite ca fiind cheltuieli aprobate si efectuate din bugetul de stat, bugetele locale,
bugetele institutiilor publice si a serviciilor publice de interes local si din bugetele activitatilor finantate integral din
venituri extrabugetare, in limita si cu destinatiile prevazute in bugetele respective. Aceste cheltuieli sunt grupate conform
clasificatiei bugetare stabilite prin lege, clasificatie care determina gruparea intr-o ordine obligatorie si dupa criterii
unitare, precis determinate, a cheltuielilor cuprinse in bugete.
Cheltuielile bugetare au destinatie precisa si limitata si sunt determinate de autorizarile continute in legi specifice
si in legile bugetare anuale (art.14 - Legea 500/2002).
Ca si in cazul agentilor economici, si institutiile publice au trecut la contabilitatea de angajamente. Potrivit
Cadrului general elaborat de IASC (Comitetul pentru Standarde Internationale de Contabilitate), contabilitatea de
angajamente se refera la modul cum trebuie intocmite situatiile financiare, pentru ca acestea sa-si indeplineasca
obiectivele. Conform acestui concept, efectele tranzactiilor si ale altor evenimente sunt recunoscute atunci cand
evenimentele si tranzactiile se produc (si nu pe masura ce numerarul sau echivalentul sau este incasat sau platit) si sunt
inregistrate in evidentele contabile si raportate in situatiile financiare ale perioadelor aferente.
Conform contabilitatii de angajamente, cheltuielile se vor recunoaste in contabilitate astfel:
pentru bunurile achizitionate, cheltuielile se vor recunoaste in contabilitate in momentul transferului dreptului
de proprietate;
pentru serviciile primite, cheltuielile se vor recunoaste in momentul incheierii prestatiei;
pentru consumul propriu, cheltuiala se recunoaste in momentul in care se desfasoara efectiv productia;
salariile si indemnizatiile brute se recunosc in contabilitate in cursul perioadei pentru care s-a prestat activitatea;
primele si alte plati exceptionale se recunosc drept cheltuieli in momentul in care trebuie platite;
cotizatiile sociale efective din sarcina angajatorilor sunt recunoscute drept cheltuieli in momentul in care sunt
recunoscute si salariile angajatilor;
consumul propriu se recunoaste in contabilitate atunci cand productia are loc;
costurile cu dobanzile se recunosc in perioada in care sunt datorate conform contractului si nu in perioada cand
sunt platite;
cheltuielile cu transferurile neconsolidabile se recunosc la institutia care transfera fondurile;

5
 costurile de capital -amortizarile se recunosc lunar, pe parcursul duratei de viata utile a activului fix.
Clasificarea cheltuielilor institutiilor publice
A. Din interpretarea Standardelor Internationale de Contabilitate pentru Sectorul Public, respectiv IPSAS
1Prezentarea Situatiilor financiare, IPSAS 9 Venituri, IPSAS 12Stocuri, reiese faptul ca, cheltuielile se impart in
doua categorii, si anume:
Cheltuieli (costuri) ale perioadei sunt cheltuielile care se inregistreaza in contabilitate indiferent daca institutia
desfasoara o activitate consumatoare de resurse si producatoare de rezultate. Aceste cheltuieli sunt recunoscute in
contabilitate in momentul in care se efectueaza.
Cheltuieli (costuri) de prelucrare, care cuprind cheltuielile directe, precum si cheltuieli de productie indirecte,
fixe si variabile, care sunt angajate in transformarea materiei prime in productie finita. Aceste cheltuieli se recunosc in
contabilitate in momentul efectuarii activitatii de productie.
B. In general, cheltuielile pot fi recunoscute in contabilitate in urmatoarele momente:
in momentul efectuarii tranzactiei legate de achizitia bunurilor, lucrarilor sau serviciilor;
in momentul consumului efectiv;
in momentul efectuarii tranzactiilor legate de vanzarea bunurilor, lucrarilor sau serviciilor efectuate in scopul
vanzarii;
in momentul platii.
a) Momentul efectuarii tranzactiei legate de achizitia bunurilor, lucrarilor sau serviciilor presupune recunoasterea
cheltuielilor atunci cand acestea sunt achizitionate. Spre deosebire de contabilitatea intreprinderilor, unde cheltuielile se
inregistreaza in momentul in care se fac efectiv sau in momentul in care se vinde productia finita pentru care s-au efectuat
cheltuielile respective, in contabilitatea institutiilor publice, cheltuielile legate de achizitia bunurilor se inregistreaza in
momentul in care are loc transferul dreptului de proprietate.
b) Momentul consumului efectiv presupune ca in contabilitatea institutiei sa se inregistreze cheltuielile atunci cand
acestea se fac efectiv. Deoarece institutiile publice au rolul de a furniza servicii gratuite pentru colectivitate, servicii ce
sunt evaluate la pretul factorilor, atunci cheltuielile sale sunt preponderent cheltuieli ale perioadei si deci, se vor inregistra
in contabilitate in primele doua momente, cel de-al treilea moment fiind specific agentilor economici.
La fel ca si consumurile de stocuri, sunt inregistrate in momentul consumului efectiv si cheltuielile cu munca
vie, respectiv salarii, asigurari sociale etc. Asa cum se stie, cheltuielile cu salariile se reflecta in contabilitatea angajatorilor
la valoarea lor bruta, urmand ca din aceasta sa se retina datoriile sociale si fiscale ale angajatilor, insa care se retin la sursa.
in momentul determinarii si inregistrarii datoriei fata de salariati, institutia trebuie sa inregistreze si datoriile fata de
societate, legate de utilizarea muncii salariate, precum asigurari sociale, asigurari sociale de sanatate, fond de somaj etc.
c) Momentul platii presupune ca cheltuiala sa se inregistreze in contabilitate concomitent cu efectuarea platii.
Acest moment este specific contabilitatii de casa, insa uneori se poate utiliza si in contabilitatea de angajamente.
Spre exemplu, primele si alte plati exceptionale acordate angajatilor institutiei se inregistreaza drept cheltuieli in
momentul in care se face efectiv plata; de asemenea, cheltuielile cu dobanzile aferente unor credite se inregistreaza in

6
contabilitate in momentul in care acestea apar in extrasul de cont, adica atunci cand banii sunt retrasi efectiv din contul de
disponibil al institutiei.
C. Dupa natura activitatii si destinatia cheltuielilor, acestea sunt grupate astfel:
Cheltuieli operationale;
Cheltuieli financiare;
Cheltuieli extraordinare;
Alte cheltuieli finantate din buget.
Cheltuielile operationale cuprind:
cheltuieli privind stocurile;
cheltuieli cu lucrarile si serviciile executate de terti;
cheltuieli cu alte lucrari si servicii executate de terti;
cheltuieli cu alte impozite, taxe si varsaminte asimilate;
cheltuieli cu personalul;
alte cheltuieli operationale;
Cheltuielile financiare ale institutiei publice sunt legate de activitatea financiara a acesteia si se refera la:
pierderi din creante legate de participatii, determinate de plata garantiilor catre alte societati - gaze, telefon,
energie - si care au devenit nerecuperabile;
cheltuieli cu diferentele de curs valutar, determinate de reevaluarea disponibilitatilor banesti si a imprumuturilor
in valuta, operatie efectuata la finele fiecarei luni, precum si in urma incasarii creantelor si platii datoriilor exprimate in
valuta;
cheltuielile cu dobanzile platite pentru imprumuturile contractate de institutie;
cheltuielile determinate de diferentele din reevaluare si diferentele de curs aferente dobanzilor incasate
(diferente nefavorabile);
dobanzi de transferat Comunitatii Europene, in cadrul programului SAPARD, precum si sume transferate
bugetului de stat reprezentand castiguri din schimb valutar in cadrul programului SAPARD si alte pierderi legate de acest
program;
alte cheltuieli financiare care nu se regasesc in structurile de mai sus;
cheltuieli financiare privind amortizarile si provizioanele;
Alte cheltuieli finantate de la buget se refera la cheltuielile efectuate din resurse bugetare provenite din
subventii de la buget, transferuri consolidabile, transferuri neconsolidabile etc. in aceasta categorie de cheltuieli sunt
incluse:
cheltuielile privind subventiile de la buget, care se refera la cheltuielile efectuate din subventiile provenite de la
bugetul de stat;
cheltuielile privind sumele alocate, care cuprind cheltuielile determinate de sumele alocate de ordonator
principal de credite, conform bugetului aprobat;

7
 cheltuieli privind transferurile consolidabile, care se refera la cheltuielile legate de sumele alocate de la buget,
considerate transferuri consolidabile;
cheltuieli privind transferurile neconsolidabile, care sunt cheltuielile determinate de transferurile
neconsolidabile;
cheltuielile privind dobanzile si comisioanele aferente datoriei publice externe si interne;
cheltuielile privind imprumuturile acordate;
cheltuielile privind rambursarile de credite;
Cheltuielile extraordinare sunt cheltuieli ce apar in institutie ca urmare a fenomenelor naturale care determina
pierderi pe care institutia nu le-a prevazut, precum si cheltuieli legate de valoarea neamortizata a activelor fixe scoase din
functiune inainte de expirarea duratei normale de utilizare.
D. Tinand seama de clasificatia economica, cheltuielile bugetare se clasifica in:
A. Cheltuieli curente
B. Cheltuieli de capital
C. Operatiuni financiare
D. Rezerve, excedent/deficit
A. Cheltuielile curente se grupeaza la randul lor pe titluri, astfel:
titlul I - Cheltuieli salariate, care cuprinde cheltuielile cu salariile, defalcate pe salarii in bani si in natura, iar la
randul lor, in salarii de baza, salarii de merit, indemnizatii de conducere, spor de vechime etc, contributiile aferente
salariilor, sume destinate deplasarilor, tichetele de masa;
titlul II - Bunuri si servicii, care cuprinde cheltuielile cu rechizitele, cu hrana animalelor si a oamenilor, cu
medicamentele, cu furniturile de birou, cu obiectele de inventar, cu lucrarile si serviciile executate de terti;
titlul III - Dobanzi, care se refera la dobanzile si comisioanele aferente datoriei publice interne si externe;
titlul IV - Subventii care cuprinde alocatiile de la buget acordate institutiilor publice, precum si subventiile
acordate pentru acoperirea diferentelor de pret si tarif;
titlul V - Fonduri de rezerva, care cuprinde fondurile aflate la dispozitia guvernului si a administratiei publice
locale in vederea utilizarii lor conform dispozitiilor legale;
titlul VI si VII - Transferuri, care cuprinde transferurile dintre diversele bugete si reprezinta transferuri
consolidabile si transferurile neconsolidabile, care cuprind burse, ajutoare sociale, contributii si plati la diverse programe
etc. si transferurile curente;
titlul VIII - Asistenta sociala, care se refera la cheltuieli legate de asigurari si de asistenta sociala;
B. Cheltuieli de capital, in care apar titlurile:
titlul IX unde se reflecta cheltuielile cu investitiile institutiilor publice, ale regiilor autonome, ale companiilor si
societatilor cu capital de stat, precum si ale activitatilor autofinantate, precum si cheltuielile cu reparatiile capitale aferente
activelor fixe corporale si necorporale; pentru efectuarea cheltuielilor de capital, institutiile publice prezinta unitatilor de
trezorerie programul de investitii aprobat

8
 titlul X - Stocuri, care cuprinde fondurile de rezerve de stat si de mobilizare, precum si fondul semintelor de
rezerva.
C. Operatiuni financiare, in care apar urmatoarele cheltuieli:
titlul XI - imprumuturi acordate, care reflecta cheltuielile cu imprumuturile acordate pentru infiintarea unor
institutii sau acordate de diverse agentii guvernamentale prin agentii de credit;
titlul XII - Rambursari de credite, plati de dobanzi si comisioane la credite.
D. Rezerve, excedent / deficit.
3. Fazele efectuarii cheltuielilor
Cheltuielile bugetare, pentru a fi angajate si efectuate, trebuie sa fie stipulate intr-o baza legala.
Pentru efectuarea cheltuielilor, institutiile publice prezinta unitatilor de trezorerie si contabilitate publica la care au
deschise conturile, bugetul de venituri si cheltuieli aprobat si repartizat pe trimestre.
Legile bugetare anuale cuprind creditele bugetare pentru fiecare exercitiu bugetar, precum si structura economica
a acestora. Sumele aprobate prin buget la partea de cheltuieli, in cadrul carora se angajeaza, se ordonanteaza si se
efectueaza plati, reprezinta limite maxime care nu pot fi depasite.
I. Angajareaeste prima faza a executiei bugetare in care se urmareste ca sumele prevazute in buget pe partea de
cheltuieli sa nu fie depasite. Angajarea cheltuielilor imbraca doua forme, si anume:
Angajament bugetar care reprezinta actul prin care o autoritate competenta afecteaza fonduri publice unei
destinatii, in limita creditelor bugetare aprobate. Tot angajament bugetar este si actul administrativ prin care rezerva
creditul bugetar pentru plata unei obligatii ce rezulta din executia ulterioara a angajamentului legal. Angajamentul bugetar
precede angajamentului legal.
Angajamentul legal este o faza in cadrul executiei bugetare care se refera la actele juridice din care rezulta sau
ar putea rezulta o obligatie pe seama fondurilor publice sau actul juridic prin care se creeaza sau se constata obligatii de
plata pe seama fondurilor publice.
Pentru actiuni ce se desfasoara pe mai multe exercitii bugetare, in buget se inscriu separat creditele de angajament
si creditele bugetare, iar ordonatorii de credite vor incheia angajamente legale in limita creditelor de angajament aprobate
pentru exercitiul bugetar respectiv.
II. Lichidarea cheltuielilor este faza in procesul executiei bugetare in care se verifica existenta angajamentelor si
realitatea sumei datorate, se verifica conditiile de exigibilitate ale angajamentului, pe baza documentelor justificative ce
stau la baza operatiei respective.
Verificarea existentei obligatiei de plata vizeaza pe de-o parte verificarea documentelor justificative ce au stat la
efectuarea operatiei si, pe de alta parte, verificarea realitatii operatiei, adica daca bunurile au fost livrate, lucrarile
executate si serviciile prestate sau, dupa caz, existenta unui titlu care sa justifice plata.
Cele doua faze de mai sus - angajarea si ordonantarea - se efectueaza numai cu acordarea vizei de control
financiar preventiv propriu.
III- Ordonantarea cheltuielilor este faza executiei bugetare prin care se confirma ca operatia a avut loc si plata
poate fi realizata.

9
 Primele trei faze - angajarea, lichidarea, ordonantarea - sunt de competenta ordonatorului de credite si se
efectueaza pe baza avizelor date de compartimentele de specialitate ale institutiei publice.
IV. Plata cheltuielilor este faza in cadrul executiei bugetare in care institutia publica isi achita efectiv obligatiile
fata de terti.
In cadrul exercitiului bugetar pot aparea venituri neincasate sau cheltuieli neplatite pana la 31 decembrie. Acestea
se vor incasa sau se vor plati in anul urmator, iar creditele bugetare neutilizate pana la inchiderea exercitiului bugetar se
anuleaza de drept.
4. Continutul economic al conturilor de cheltuieli
Clasificatia bugetara reprezinta gruparea intr-o ordine obligatorie si dupa criterii unitare, precis determinate, a
veniturilor si cheltuielilor cuprinse in bugetul de stat, bugetele locale, bugetele fondurilor speciale si bugetele activitatilor
finantate din venituri proprii. Ea este instrumentul de sistematizare, urmarire si control al realizarii veniturilor si efectuarii
cheltuielilor.
Toate conturile de cheltuieli sunt conturi de activ, se debiteaza in cursul anului cu cheltuielile efectuate si se
crediteaza la sfarsitul anului, cu totalul platilor efectuate in cursul anului, pentru inchiderea conturilor de cheltuieli.
Contabilitatea analitica a cheltuielilor, in institutiile publice, se tine pe structura clasificatiei bugetare. Astfel,
structura unui cont de cheltuieli va cuprinde:
1. simbolul contului din planul de conturi;
2.capitolul;
3. sursa de finantare a cheltuielilor, respectiv: bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurarilor sociale de
stat etc, venituri proprii si subventii, alte surse etc.
4. subcapitolul;
5. titlul;
6. articolul;
7. alineatul;
8. paragraful.
Pentru programele aprobate prin buget, contul va include si un cod al programului.
Spre exemplu, contul 641.51.01.01.1.10.01reflecta:
641 - simbolul contului cheltuieli cu salariile;
51 - reprezinta codul capitolului Autoritati publice, conform clasificatiei bugetare;
01 - arata bugetul finantator, in cazul de fata, bugetul de stat;
01 - reflecta institutia finantata, in cazul de fata, .Administratia prezidentiala;
I - reflecta titlul de cheltuieli conform clasificatiei bugetare, respectiv Cheltuieli de personal, titlul I;
10.01 - arata codul articolului din clasificatia bugetara, in cazul de fataCheltuieli cu salariile, respectiv
Salarii de baza.

10
 Evidena operaiunilor bneti, pli fr numerar
Dezvoltarea economic i apariia bncilor a condus la extinderea masei monetare i la introducerea unui nou
sistem de pli cunoscut sub denumirea de pli fr numerar care a reprezentat un salt calitativ foarte mare n finalizarea
financiar a tranzaciilor dintre participani. n sistemul bancar, plile fr numerar interbancare sau intrabancare se mai
numesc i decontri fr numerar, datorit faptului c implic ncrcarea i descrcarea de gestiune a unitilor bancare
prin care se realizeaz transferul de fonduri. Acest sistem se bazeaz pe diverse procedee i instrumente de plat, unele
generate de debitor (pltitor) iar altele de creditor(beneficiar).
Instrumentele de plat electronice cunosc o expansiune rapid nlocuind numerarul i instrumentele pe suport hrtie i
n acelai timp se realizeaz o diversificare continu n scopul asigurrii plii n timp real, reducerii riscurilor i a
costurilor de transfer al fondurilor.
Instrumentele de plat fr numerar sunt documente standardizate care conin instruciuni de plat date de
pltitor bncii sale pentru transferul fondurilor ctre banca beneficiarului. Pe baza instrumentului de plat se fac
nregistrri n conturile partenerilor de la bncile lor care atest diminuarea respectiv majorarea creanelor monetare
asupra bncilor. Instrumentele de plat folosite n tranzacii sunt urmtoarele:
- ordinul de plat
- cambia
- biletul la ordin
- cecul
- cardul.
Orice document de plat conine dou tipuri de informaii: financiare i non-financiare. Informaia financiar
(monetar sau informaie bani) se refer la suma de bani ce trebuie pltit, valuta, scadena, bncile participante i
conturile debitoare i creditoare, numele prilor participante la tranzacie, iar responsabilitatea pentru acurateea acesteia
revine emitentului. Informaia non-financiar cuprinde elemente adiacente plii ca scopul acesteia sau anumite
instruciuni cu caracter specific.
Ordinul de plat (OP) este instrumentul efectiv care circul ntre emitent i beneficiar, prin intermediul sistemului
bancar, fiind purttorul transferului de fonduri ntre cei doi parteneri. Ordinul de plat presupune ca emitentul s aib
disponibiliti n cont la banca sa n sum cel puin egal cu transferul i comisionul aferent sau dac nu are n cont s
depun la banc suma necesar. Ordinele de plat se emit pe suport hrtie sau electronic avnd structuri diferite, respectiv
cele pe suport hrtie au un format standard tiprit (formular), n timp ce modelele electronice se prezint sub forma unor
mesaje codificate.
Cambia este unul din cele mai vechi instrumente de plat folosit n activitatea comercial intern i internaional,
care sub diverse forme i cu unele modificri funcionale se folosete i astzi. n normele bancare, cambia este definit ca
un instrument de plat ce exprim obligaia asumat de un debitor de a plti la vedere sau la scaden o sum de bani n
favoarea unui beneficiar. Cambia este n primul rnd un titlu de credit cu o anumit valoare nominal. Furnizorul vinde
marfa cu plata ulterioar, deci pe credit, urmnd s ncaseze la scaden contravaloarea mrfii i dobnda aferent. n

11
schimbul mrfii, cumprtorul accept o cambie prin care se oblig s achite la scaden creditul comercial i datoria
ataat.
Cambia este mai puin folosit ca instrument de plat, ponderea acesteia, fiind n rile dezvoltate din Europa de
1% - 3% din volumul plilor fr numerar iar n Romania sub 2% .
Biletul la ordin (engl. bill of exchange) este o form mai simpl a cambiei care reflect relaiile numai dintre doi
parteneri - creditorul (beneficiarul) i debitorul (pltitorul). Emitentul biletului la ordin este pltitorul care se angajeaz
ferm s plteasc la scaden suma nscris pe document.
Biletul la ordin este emis i subscris (completat i semnat) de emitent care n calitatea sa de debitor (pltitor) se
oblig s plteasc o sum de bani, la un anumit termen sau la prezentare, beneficiarului n calitate de creditor al
emitentului sau al oricrui posesor legitim al titlului. La emitere, biletul la ordin este o promisiune scris formal (oficial)
care se transform n instrument de plat n momentul prezentrii la plat. Acesta se emite la cererea creditorului
(beneficiarului) ca o recunoatere a datoriei debitorului pentru activele transferate.
Normele bancare interne definesc cecul ca un instrument de plat care se utilizeaz de titularii de conturi cu
disponibil corespunztor n aceste conturi.. ntr-o formulare mai concret, cecul este un instrument de plat, scris i
subscris, prin care titularul d o instruciune bncii sale de a pune la dispoziie o anumit sum de bani unei alte entiti /
persoane nominalizate sau pentru retragere de numerar de ctre titular.
Cardul este definit ca un instrument de plat electronic, respectiv un suport de informaie standardizat, securizat
i individualizat, care permite deintorului su s utilizeze disponibilitile bneti proprii dintr-un cont deschis pe
numele su la emitentul cardului ori s utilizeze o linie de credit, n limita unui plafon stabilit n prealabil, deschis de
emitent n favoarea deintorului cardului, n vederea efecturii, cumulativ sau nu, a urmtoarelor operaiuni:
- retragerea de numerar, de la terminale precum distribuitoarele de numerar i ATM, de la ghieele emitentului /
bncii acceptante ;
- plata bunurilor sau a serviciilor achiziionate de la comercianii acceptani i plata obligaiilor reprezentnd
impozite, taxe, amenzi, penaliti etc., prin intermediul imprinterilor, terminalelor POS sau prin alte medii electronice.
Acceptarea este consimmntul cumprtorului pentru efectuarea plii solicitate de furnizor, prin intermediul
bncii, pentru mrfuri livrate, lucrri executate sau servicii prestate, precum i ordinul dat de acesta unitii bancare care l
deservete pentru achitarea unei sume de bani datorate furnizorului sau oricrui creditor titular de cont, indiferent de
proveniena obligaiei de plat.
Acceptarea este forma de decontare cel mai mult utilizat, fiind convenabil att pentru furnizor, ct i pentru
cumprtor. Acceptarea, ca form de decontare, stimuleaz prile s respecte clauzele contractuale, comenzile, s
valorifice tot mai bine resursele materiale, accelereaz viteza de rotaie a fondurilor i contribuie la ntrirea gestiuniii
economico financiare. Decontarea prin acceptare se ntrebuineaz, de regul, atunci cnd ntre agenii economici exist
raporturi contractuale permanente.
Acreditivul bancar este un procedeu de decontare prin care plile se efectueaz pe masura livrrii mrfurilor /
prestrii serviciilor dintr-o sum transferat de pltitor la o unitate bancar, de regul a furnizorului. Deschiderea
acreditivului se face de ctre banca pltitorului, pe baza unei cereri a acestuia n care se menioneaz:

12
 - suma acreditivului,
-denumirea furnizorului, sediul acestuia i unitatea bancar la care are deschis contul;
- felul i cantitatea mrfurilor / serviciilor prevzute n contract;
-documentele pe care furnizorul trebuie s le prezinte la banca sa pentru decontare;
- perioada de valabilitate a acreditivului;
- eventual alte condiii prevzute n contract.
Acreditivul se deschide din disponibilitile aflate n contul pltitorului sau din credite bancare iar suma se vireaz la
banca furnizorului mpreun cu un exemplar din ordinul de plat i o copie dup cererea de deschidere a acreditivului (un
set similar de documente se trimite i furnizorului).
Acreditivul documentar este definit ca orice angajament de plat asumat de o banc, indiferent cum este numit
sau descris. n practica bancar, acreditivul documentar mai este cunoscut n englez sub numele de Letter of Credit,
Documentary Credit, Commercial Letter of Credit i n variantele corespunztoare din alte limbi, iar n limba romn s-a
impus termenul de acreditiv documentar.
Acreditivele documentare (AD) sunt de mai multe tipuri:
Dup forma acreditivului documentar:
1 - Acreditive documentare revocabile care pot fi revocate sau anulate de banca emitent fr nici o avizare a
beneficiarului dar nainte de efectuarea plii;
2 - Acreditive documentare irevocabile care nu pot fi revocate de banca emitent, angajamentul de plat al
acesteia ctre exportator fiind ferm.
2 Dup modul de plat:
1 - Acreditiv documentar cu plata la vedere, adic plata se face la prezentarea documentelor la banca pltitoare i
numai dup efectuarea controlului documentelor i constatrii ndeplinirii tuturor condiiilor acreditivului
documentar;
2 - Acreditiv documentar cu plata amnat, respectiv plata se va face la un anumit termen de la primirea
documentelor (importatorul i poate ridica marfa ntruct a intrat n posesia documentelor), ceea ce echivaleaz
cu un credit acordat de exportator pe perioada pn la ncasare;
3 - Acreditiv documentar cu plata prin acceptare n cazul exporturilor insoite de cambii trase asupra unor bnci
(emitent, acceptant, tras), banca pltitoare accept cambiile, devenind debitor cambial i le returneaz
exportatorului iar documentele le trimite importatorului;
4 - Acreditiv documentar cu plata prin negociere, atunci cnd se prezint o cambie tras asupra bncii emitente
care a autorizat o alt banc (negociatoare) s primeasc documentele i s accepte cambia.
1 Cel mai utilizat tip de acreditiv documentar este cel irevocabil cu plata la vedere. Acreditivul documentar a
devenit instrumentul principal prin care se deruleaz peste 70% din plile comerciale n relaiile de comer exterior.

13