UNIVERSITATEA „OVIDIUS’’ DIN CONSTANȚA

FACULTATEA DE ȘTIINTE ECONOMICE

SPECIALIZAREA CONTABILITATE ȘI AUDITUL
AFACERILOR, ÎNVĂȚĂMÂNT CU FRECVENȚĂ

PROIECT
IMOBILIZARI CORPORALE – IAS 16

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC:
CONF. UNIV. DR. ASALOȘ NICOLETA

STUDENT:
MEVLIT ELIF-SEREN
 CUPRINS

INTRODUCERE..................................................................................................................................3
NOȚIUNI GENERALE PRIVIND STANDARDUL IAS 16- IMOBILZĂRI CORPORALE.......4
EXEMPLE DE APLICAȚII UTILIZÂND IAS 16............................................................................6
CONCLUZII.......................................................................................................................................15
BILIOGRAFIE...................................................................................................................................16
 INTRODUCERE

Imobilizarile corporale constau din active sub forma de terenuri si mijloace fixe, care

indeplinesc urmatoarele conditii: sunt destinate utilizarii in productia de bunuri, prestarea de
servicii, inchirierea la terti sau pentru a fi folosite in scopuri administrative; au o durata de
utilizare mai mare de un an.
O imobilizare corporala este recunoscuta ca un activ numai atunci cand satisface
conditiile de recunoastere (contabilizare) ale oricarui activ: este posibila generarea de avantaje
economice viitoare aferente activului, si costul activului poate fi evaluat in mod credibil.
Identificarea elementelor care raspund definitiei imobilizarilor corporale este uneori
mai dificila, mai ales in cazul unor active complexe. Norma contabila IAS 16 mentioneaza
cazul avioanelor si motoarelor aferente, care trebuie tratate ca active amortizabile separate,
daca au durate de viata utila diferite. De asemenea, terenurile si cladirile sunt active
individuale si trebuie tratate din punct de vedere contabil in mod distinct, chiar si atunci cand
sunt achizitionate impreuna deoarece terenurile au o durata de viata nelimitata si nu sunt
amortizabile, pe cand cladirile au o durata de viata limitata, fiind amortizabile.
Standardul international de contabilitate IAS 16 “Imobilizari corporale” (revizuita în
1998) a intrat în vigoare la data de 1 iulie 1999 si are ca obiectiv descrierea tratamentului
contabil pentru imobilizari corporale, astfel încât utilizatorii de situatii financiare sa poata
discerne informarea despre investitia entitatii în aceste active si schimburile într-o investitie.
Problemele principale în contabilitatea activelor fixe, de natura corporala, sunt recunoasterea
activelor, determinarea valorii nete contabile, cheltuielile privind amortizarea si pierderile din
depreciere care sa fie recunoscute în relatie cu acestea.
Standardul trebuie aplicat în contabilitatea imobilizarilor corporale, exceptând cazul în
care un alt standard prevede sau permite o abordare contabila diferita.

In prezenta lucrare am discutat despre standardul IAS 16 „Imobilizari

corporale”. In prima parte a lucrării am discutat despre notiuni generale , continuand in
partea a doua cu cateva exemple de exercitii cuprinzand standardul IAS 16.
La final am tras cateva concluzii despre standardul IAS 16 „Imobilizari corporale” si
am punctat importanta lui in firme, companii, intreprinderi.
 NOȚIUNI GENERALE PRIVIND STANDARDUL IAS 16-
IMOBILZĂRI CORPORALE

Standardul trateaza toate imobilizarile corporale. Imobilzarile corporale sunt active

corporale detinute de o intreprindere pentru a fi utilizate in productie, in furnizarea de bunuri
sau servicii, pentru a fi inchiriate sau pentru a fi folosite in scopuri administrative, si care se
asteapta sa fie utilizate pe parcursul mai multor perioade. Exemplele includ terenuri, cladiri,
masini si echipamente, nave, aeronave, autovehicule, mobilier si piese de schimb.
Standardul IAS 16 nu este aplicabil in cazul:
- Padurilor, resurselor naturale neregenerabile, prospectiunilor si extractiilor de
minereuri, petrol si gaze naturale si concesiunilor miniere, care nu sunt imobilizari corporale
in spiritul Standardului
- Activelor biologice aferente activitatilor agricole pentru care se aplica Standardul
IAS 41.

Valoarea contabila este valoarea la care un activ este recunoscut in bilant dupa
scaderea amortizarii cumulate pana la acea data, precum si a pierderilor cumulate din
depreciere.
Valoarea justa reprezinta suma pentru care un activ ar putea fi schimbat de bunavoie
intre doua parti interesate aflate in cunostiinta de cauza, in cadrul unei tranzactii desfasurate in
conditii obiective, cu pretul determinat obiectiv.
Costul reprezinta suma platita in numerar sau echivalente de numerar, ori valoarea
justa a altor contraprestatii efectuate pentru achizitionarea unui activ, la data achizitiei sau
constructiei acestuia, sau, acolo unde este cazul, valoarea atribuita acelui activ la
recunoasterea initiala, in conformitate cu cerintele specifice ale altor IFRS-uri, de exemplu,
IFRS 2 “Plata pe baza de actiuni”.
Valoarea reziduala este suma neta pe care intreprinderea se asteapta sa o obtina prin
vanzarea unui activ, la sfarsitul duratei sale de utilitate, dupa deducerea cheltuielilor
angajabile in operatia de cesiune.
Valoarea amortizabila reprezinta diferenta dintre valoarea de intrare a activului si
valoarea sa reziduala.
Durata de utilitate a unei imobilizari corporale este definita in functie de utilitatea
asteptata de la activul respectiv. Estimarea duratei de utilitate a unei imobilizari corporale este
o problema de judecata profesionala, bazata pe experienta intreprinderii cu alte active
similare.
Costul de achizitie a unui element de imobilizare corporala este constituit din pretul
sau de cumparare, la care se adauga taxele vamale, taxele nerecuperabile si toate cheltuielile
direct atribuibile, angajate pentru a aduce activul in starea de utilizare prevazuta. Pretul de
cumparare este diminuat cu reducerile de pret.
Conform Standardului, in costul initial al mijloacelor fixe se includ si costurile
estimate pentru demontarea si mutarea activului, respectiv costurile de restaurarea a
amplasamentului la sfarsitul duratei de viata a acestuia. Aceste costuri se reflecta prin
constituirea unui provizion corespunzator. Costurile estimate ale lucrarilor de demontare si
mutare vor fi inregistrate in contul de profit si pierdere de-a lungul vietii mijlocului fix, prin
includerea in cheltuiala anuala cu amortizarea.
Pentru ca un bun sa fie recunoscut ca o imobilizare corporala, el trebuie sa
indeplineasca urmatoarele conditii:
 prin folosirea bunului este posibila obtinerea pentru intreprindere de beneficii
viitoare
 costul bunului sa poata fi masurat in mod credibil
 bunul sa fie detinut de intreprindere pentru a fi utilizat in productia de alte bunuri sau
prestarea de servicii, pentru a fi inchiriat tertilor sau pentru a fi folosit in scopuri
administrative
 bunul sa poata fi folosit pe parcursul mai multor perioade.
 EXEMPLE DE APLICAȚII UTILIZÂND IAS 16

Exemplu:
La inceputul exercitiului N banca Alfa cumpara un echipament tehnologic de operare a
tranzactiilor cu numerar in folosul clientilor sai, costul acestui echipament este de 7.000 um,
valoarea reziduala este considerata ca fiind zero, iar durata de utilizare normala a
echipamentului este de 5 ani. La inceputul anului N+3 echipamentul este modernizat prin
inlocuirea softului cu unul mai performant aducand un timp de prelucrare a datelor mai mic
decat cel pana acum, acest lucru lucru face ca durata de utilizare a bunului sa se mareasca cu
inca un an, iar costul softului este in valoare de 2.000 um. Dupa un an este reparat circuitul
echipamentului cu unul nou deoarece cel vechi prezenta mici defectiuni, costul acestuia fiind
de 1.000 um, cheltuieli cu montarea fiind de 500 um.
 achizitia echipamentului la inceputul anului N

2131 “Echipament” = 404 “funizori de imobilizari” 7.000

 inregistrarea amortizarii aferente anului N, N+1, N+2

6813 “ Ch cu amortizarea echipamentelor”= 281 “Amortizarea echipamentelor”

7.000/5ani = 1.400/an
 inregistrarea modernizarii echipamentului la inceputul anului N+3

2131 “Echipament” = 404 “Furnizori de imobilizari” 2.000

 inregistrarea amortizarii echipamentului la sfarsitul anului N+3

6813 “Ch cu amort.echip.” = 281 “Amort.echip.” [(7.000-1.400*3ani)+2.000]/3ani =

1.600
 inregistrarea repararii echipamentului

6024 “Ch privind piesele de schimb” = 3024 “Piese de schimb” 1.000

 inregistrarea cheltuielilor cu montajul pieselor de schimb

628 “Alte cheltuieli cu servicii executate de terti” = 401 “Furnizori” 500

 Amortizarea constituie alocarea sistematica a valorii amortizabile a unui activ asupra
duratei sale de viata utila. Norma IAS 16 nu impune o anumita metoda de amortizare, ci
recomanda conducatorilor de intreprinderi ca in alegerea metodei sa tina cont de ritmul real de
consumare al avantajelor economice ale activelor imobilzate in cauza.
O intreprindere poate utiliza metoda liniara, metoda degresiva sau alte metode daca
acestea sunt justificate. Metoda aleasa va fi aplicata in acelasi mod de la un exercitiu la altul,
exceptand situatia in care ar aparea o schimbare in ritmul asteptat al avantajelor economice
referitoare la activul in cauza.
Metodele de amortizare practicate pentru determinarea şi repartizarea cheltuielilor cu
amortizarea imobilizărilor pe durata de utilizare a acestora, dintre cele mai reprezentative,
sunt :
a) Metoda amortizarii liniare sau constante, considerata, a fi cea mai apropiata de
deprecierea reala a imobilizarii si cea mai justificata economic, deoarece permite repartizarea
uniforma a cheltuielilor cu amortizarea asupra duratei de utilizare a unei imobilizari.
b) Metoda amortizarii degresive potrivit careia are loc includerea in cheltuielile de
exploatare a unor sume variabile, mai mari in primii ani de utilizare a imobilizarii si mai mici
in ultima perioada de viata a acestuia.

Potrivit cadrului reglementar din tara noastra, cota de amortizare degresiva (Cad) se
determina prin multiplicarea cotei de amortizare liniara (Ca) cu unul din urmatorii coeficienti
in functie de durata normala de utilizare a mijlocului fix, si anume:
 pentru mijloace fixe cu durate normale de utilizare cuprinse intre 2 si 5 ani: Cad =
Ca x 1,5

 pentru mijloace fixe cu durate normale de utilizare cuprinse intre 5 si 10 ani: Cad =
Ca x 2
 pentru mijloace fixe cu durate normale de utilizare mai mare de 10 ani: Cad = Ca x
2,5
c) Metoda amortizarii accelerate consta in includerea, in primul an de functionare, in
cheltuielile de exploatare, a unei amortizari de pana la 50 % din valoarea de intrare a
mijlocului fix respectiv. Amortizarile anuale pentru exercitiile financiare urmatoare sunt
calculate la valoarea ramasa de amortizat, dupa regimul liniar, prin raportare la numarul de
ani de utilizare ramasi.
 Exemplu :
Banca Alfa cumpara in anul N un aparat ATM in valoare de 10.000 um, considerand o
durata de utilizare de 10 ani. Banca incearca sa amortizeze activul prin 3 metode de
amortizare pentru a vedea care e cea mai potrivita pentru recuperarea in timp a cheltuielii cu
achizitia echipamentului.
 metoda lineara

-amortizare egala pe durata celor 10 ani: 10.000/10ani = 1.000 um/an

681 “Ch cu amort.” = 281 “Amortizare” 1.000
 metoda accelerata

-amortizare an N: 10.000*50% = 5.000

681 “Ch cu amort.” = 281 “Amortizare” 5.000
-amortizare aferenta restul anilor: 5.000/9ani = 555,55
681 “Ch cu amort.” = 281 “Amortizare” 555,55
 metoda degresiva
Tabloul deamortizare se prezinta astfel:
Exercitiu Valoare ramasa Amortizare Compararea
degresiva cu amortizarea
degresiva
1 10.000 2.000 1.000
2 8.000 1.600 888,89
3 6.400 1.280 800
4 5.120 1.024 731,43
5 4.096 819,2 682,67
6 3.276,8 655,36 655,36
7 2.621,44 524,28 655,36
8 1.966,08 393,21 655,36
9 1.310,72 262,14 655,36
10 655,36 655,36 655,36

Total 0 10.000
 Cota de amortizare lineara: 100:10ani = 10% => amortizare lineara = 10.000*10%
=1.000
Rata de amortizare anuala = 100:10ani = 10% => coeficient de multiplicare 2 => rata
degresiva 10%*2 = 20%
In anul 7 incepem sa folosim amortizarea lineara deoarece amortizarea degresiva este
mai mica decat cea lineara (2.621,44*20%=524,88 < 655,36).
Standardele Internationale de Raportarea Financiara, clasifica activele in bilant dupa
criteriul naturii, respectiv “active curente” si “active imobilizate” sau, daca nu e posibil, dupa
gradul de lichiditate; intreprinderile au libertatea de a clasifica informatiile referitoare la
imobilizarile corporale dupa criterii proprii, specifice fiecareia, insa aceasta clasificare proprie
trebuie sa fie prezentata in politicile si principiile contabile care stau la baza sistemului
contabil al intreprinderii.

In general, imobilizarile corporale sunt impartite in urmatoarele categorii, in functie de

modul de recuperare a cheltuielilor:
Durata de viata Mod de recrutare a chelt.
Terenuri Nelimitata Nici o recuperare
Cladiri Limitata Amortizare
Echipamente Limitata amortizare

Costul unui activ produs de intreprindere pentru sine este determinat prin utilizarea
acelorasi principii operationale folosite in cazul unui activ achizitionat. Ca atare, toate
profiturile interne sunt eliminate. De asemenea, costurile anormale generate de risipa de
materii prime, folosirea ineficienta a fortei de munca si altor resurse implicate in producerea
activului pentru sine, nu figureaza in costul acestuia.
O imobilizare corporala poate sa fie achizitionata pe calea unui schimb total sau partial
cu o alta imobilizare corporala de aceeasi natura sau cu un alt activ. Costul unui astfel de activ
este evaluat la valoarea justa a activului primit in schimb, care este echivalent cu valoarea
justa a activului schimbat, ajustata cu valoarea lichiditatilor si echivalentelor de lichiditati
transferate.
 Exemplu:
O banca poseda un mijloc de transport estimat la o valoare de 150.000 um. El a fost
achizitionat la un cost de 300.000 um si amortizat pentru 187.500 um. Banca doreste sa
schimbe mijlocul de transport in urmatoarele cazuri:
Caz 1: Schimbarea acestuia contra unui alt mijloc de transport a carui valoare este
aproape identica.
In acest caz, acest tip de operatie nu va genera nici o inregistrare, deoarece este vorba
despre active de aceeiasi natura si de aceeiasi valoare.
Caz 2: Schimbarea mijlocului de transport contra unui alt mijloc de transport estimat
la valoarea justa de 210.000 um.
In acest caz, banca va varsa suma de 60.000 um pentru a compensa diferenta. Operatia
va conduce la cresterea veniturior exercitiului, data de diferenta dintre valoarea justa a
autoturismului achizitionat (210.000 um) si valoarea neta contabila a imobilizarii cedate
(300.000-187.500 = 112.500), la care se adauga o diferenta de disponibil de 60.000 um.
6811 “Amort.privind imob.corp” = % 187.500
2133 “ Mijloc de transport” 90.000(300.000-210.000)
5121 “Disponibil” 60.000
7583 “Venit din cedarea activelor” 37.500
Caz 3: Mijlocul de transport este schimbat contra unui echipament tehnologic estimat
la o valoare de 150.000 um.
In caz caz, chiar daca bunurile au aceeasi valoare, operatia va conduce la constatarea
unui venit, deoarece este vorba de active de naturi diferite.
337.500 % = % 337.500
150.000 2131 “Echipamente” 2133 “Mijloc de transport” 300.000
187500 6811 “Amort.privind imob.corp” 7588 “Venit din cedarea activelor” 37.500

IAS 16 „Imobilizari corporale“ stabileste tratamentele ce pot fi adoptate pentru

evaluarea ulterioara a imobilizarilor. Sunt prevazute doua tratamente:
 un tratament, care prevede ca dupa recunoasterea initiala ca activ, o imobilizare
corporala trebuie inregistrata la costul sau, minus amortizarea cumulata aferenta si orice
pierderi din depreciere cumulate;
 un tratament alternativ, care prevede ca ulterior recunoasterii initiale ca activ, un
element de imobilizari corporale, a carui valoare justa poate fi evaluata credibil, va fi
inregistrat la o valoare reevaluata, care reprezinta valoarea justa la momentul reevaluarii, mai
putin orice amortizare ulterioara cumulata aferenta si pierderile ulterioare cumulate din
depreciere.

Reevaluarile trebuiesc efectuate cu suficienta regularitate astfel incat valoarea contabila sa nu

difere in mod semnificativ de valoarea care poate fi determinata pe baza valorii juste de la
data bilantului (inchiderii exercitiului).
Frecventa reevaluarii depinde de fluctuatiile valorii juste a imobilizarilor corporale
care au fost reevaluate. Atunci cand valoarea justa a unui activ reevaluat, difera in mod
semnificativ de valoarea sa contabila, este necesara o noua reevaluare. Unele imobilizari
corporale pot cunoaste evolutii importante si inconstante ale valorii lor juste, motiv pentru
care solicita o reevaluare anuala. In mod evident, astfel de reevaluari frecvente nu sunt
necesare pentru imobilizarile corporale care inregistreaza evolutii semnificative ale valorii lor
juste. In acest caz, este suficienta o reevaluare la intervale de trei-cinci ani.
Un activ nu poate sa fie reevaluat in mod izolat. Reevaluarea trebuie sa se aplice la
ansamblul bunurilor din aceeasi categorie, altfel spus, la toate activele de natura si utilizare
identice. Terenurile, constructiile, masinile, echipamentele, navele, avioanele, vehiculele cu
motor, mijloacele fixe de birou constituie categorii diferite de active care pot sa fie reevaluate
independent unele de altele.
La data reevaluarii, amortizarea cumulata trebuie sa fie:
 recalculata proportional cu schimbarea in valoarea contabila bruta a activului;
aceasta metoda e folosita in cazul in care activul e reevaluat prin aplicarea unui indice la
costul de inlocuire amortizat; sau

 eliminata din valoarea contabila bruta a activului, iar valoarea neta este recalculata la
valoarea reevaluata a activului (daca reevaluarea se face la valoarea de piata); aceasta metoda
se foloseste, de regula, pentru cladiri.
Atunci cand valoarea contabila a unui activ creste, ca urmare a unei reevaluari, au loc
urmatoarele eveimente:
 cresterea rezervei din reevaluare, daca nu a existat o descrestere anterioara
recunoscuta ca o cheltuiala aferenta acelui activ;
 cresterea unui venit, daca a existat o cheltuiala determinata de descresterea valorii
nete contabile.
 Atunci cand valoarea contabila a unui activ se diminueaza, ca urmare a unei
reevaluari, au loc urmatoarele evenimente:
 cresterea unei cheltuieli cu intreaga valoare a deprecierii, daca in rezerva din
reevaluare nu exista un surplus din reevaluare;

 descresterea rezervei din reevaluare, cu minimul dintre valoarea rezervei si diferenta de

valoare aparuta, restul sumei fiind recunoscuta ca o cheltuiala.

Exemplu :
La inceputul exercitiului N banca Alfa cumpara un echipament de operare a
tranzactiilor cu numerar in folosul clientilor sai, la costul de achizitie de 200.000 um.
Managerii estimeaza ca durata de utilitate va fi de 5 ani, iar la expirarea acestei perioade vor fi
angajate cheltuieli cu dezafectarea echipamentului si refacerea amplasamentului in valoare de
10.000 um. Metoda de amortizare este cea lineara, iar evolutia ratei dobanzii este estimata
astfel: in N 12%, in N+1 13%, in N+2 16%, in N+3 18%, in N+4 20%.
La sfarsitul exercitiului N valoare recuperabila a activului este de 150.000 um.
La sfarsitul lui N+1 cheltuielile cu dezafectarea sunt reestimate la valoarea de 15.000
um, iar ratele dobanzii sunt reestimate astfel: in N+2 17%, in N+3 20%, in N+4 25%.
Valoarea recuperabila este estimata la 120.000 um.
La sfarsitul lui N+2 cheltuielile cu dezafectarea activului sunt reestimate la valoarea de
8.000 um, iar valoarea recuperabila la 100.000 um.
 inceput an N

-achizitie echipament
2131 “Echipament” = 404 “Fz de imob” 200.000
10000
-valoarea actualizata a ch cu dezafectarea =
(1+12 %)(1+13 %)(1+16 % )(1+ 18 %)(1+20 %)
=4.810
- inregistrarea val.actualizate a ch cu dezafectarea se va face prin constituirea unui
provizion pt riscuri si cheltuieli
213 “Echipament” = 1513 “Provizion pt riscuri si cheltuieli” 4.810
 31.12.N
 -recunoasterea ch cu dobanda aferenta anului N
666 “Ch cu dob” = 1513 “Provizion pt ricuri si cheltuieli” 4.810*12% = 577
-inreg.amortizarii
6811 “ch cu amortizarea” = 281 “Amort.imob.corp” (200.000+4.810)/5ani = 40.962
-test de depreciere
VNC = 204.810 – 40.962 = 163.848 =>depreciere de 13.848
Val.recup = 150.000 => depreciere de 13.848

6813 “Ch cu ajustari pt deprecierea imob” = 2913 “Ajustari pt deprecierea echip”

13.848
 31.12.N+1

15000
-val.actualizata a ch cu dezafectarea = = 8.547
(1+17 %)(1+20 % )(1+ 25 %)
Modificarea provizionului in sensul cresterii de la 5.387 la 8.547 se datoreaza:
 trecerii timpului: 5.387*13% = 700 (reprezinta o ch a perioadei)
 reestimarii costurilor de dezafectare pt restul: 8.547-8.387-700 = 2.460 (va afecta
costul imob)

%= 1513 “Provizion pt riscuri si cheltuieli” 3.160

666 “Ch cu dob” 700
2131 “Echipament” 2.460

inreg.amortizarii echipamentului
6811 “Ch cu amort.imob.” = 281 “amort.imob” (15.000+2.460)/4ani = 38.115
-test depreciere
VNC = (150.000+2.460) – 38.118 = 114.345 =>apreciere de 5.655
Val.recup=120.000 => apreciere de 5.655
Valoare pe care ar fi avut-o activul daca anterior nu ar fi fost depreciat:
= [163.848-(163.848+2.460)/4ani] = 122.271
Se recunoaste aprecierea constatata la sfarsitul anului N+1 de 5.655, deoarece astfel nu
se depaseste valoarea pe care ar fi avut-o azi echipamentul daca nu ar fi fost depreciat la
sfarsitul lui N (122.271).
2913 “Ajustari pt deprecierea echip” = 7813 “Venituri din ajustari pt deprecierea imob” 5.655
 31.12.N+2
8000
-val.actualizata a ch cu dezafectarea = = 5.333
(1+20 %)(1+25 % )
Modificarea provizionului de la 8.547 la 5.333 se datoreaza:
 trecerii timpului pt care se recun. o ch cu dob. de 8.547*17% = 1.453

666 ”Ch cu dob” = 1513 “Prov.pt riscuri si cheltuieli” 1.453

 reestimarea costurilor cu dezafectarea: 5.333 – 8.547 – 1.453 = - 4.667
1513 “Prov.pt riscuri si cheltuieli” = 2131 “Echip” 4.667
-inreg.amortizarii
6811 “Ch cu amort” = 281 ”Amort.imob” (120.000 – 4.667)/3ani = 38.444
-test de depreciere
VNC = 120.000 – 4.667 – 38.444 = 76.889 => apreciere de 23.111
Val.recup = 100.000 => apreciere de 23.111

Deprecierea recunoscuta in N si neanulata = 13.848 – 5.655 = 8.193

Valoarea care ar fi avut-o echipamentul daca anterior nu ar fi fost depreciat:
= 163.848 – (163.88+1.460) – (163.848 +2.460 – 41.577 – 4.667) = 82.250
Deprecierea poate fi reluata doar pt 82.250 – 76.889 = 5.361
2913 “Ajustari pt deprecierea echip” = 7813 “Venituri din ajustari pt deprecierea imob” 5.361
(provizion de depreciere ramas neanulat inca: 8.193 – 5.361 = 2.832 )
IAS 16 precizeaza ca prin anularea deprecierii nu trebuie sa se ajunga la o valoarea
mai mare decat cea pe care ar fi avut-o activul daca anterior nu ar fi fost depreciat.
 CONCLUZII

In final, putem reaminti faptul ca IAS 16 este unul dintre cele mai utilizate si des
mentionate standarde in activitatea firmelor de contabilitate sau in departamentele de
contabilitate ale agentilor economici, ale institutiilor de credit dar si in inscrierile de
specialitate ale diferitilor autori de profil din tara dar si din strainatate.

Tinand cont de definitia imobilizarilor corporale, prezentata in Standard, ca fiind

active ce pot fi utilizate de intreprindere in productia de bunuri si prestarea de servicii, pe
parcursul mai multor exercitii financiare, si care sunt supuse amortizarii, putem observa faptul
ca aceasta relatare este asemanatoare cu cea din normele contabile romanesti, fapt ce confirma
tendinta de armonizare a legislatiei contabile romanesti cu cea internationala.

In concluzie, inca din anul 1973, Comitetul Standardelor Internationale de

Contabilitate a inceput emiterea unor standarde si totodata dezvoltarea lor pana in prezent, cu
scopul de a sari in ajutorul armonizarii pe plan international a tranzactiilor si inregistrarilor
contabile, si a situatiilor financiare. In prezent, toate societatile comerciale cotate din Uniunea
Europeana, sunt obligate sa intocmeasca situatii financiare consolidate in conformitate cu
IFRS.
 BILIOGRAFIE
 Consiliul pentru Standardele Internationale de Contabilitate (2007), Standardele
Internationale de Raportare Financiara (IFRSs), Editura CECCAR, Bucuresti
 Feleaga Liliana & Feleaga Niculae (2007), Contabilitate financiara, vol II, Editura
Economica, Bucuresti
 Girbina Maria & Bunea Stefan (2007), Sinteze, studii de caz si teste grila privind
aplicarea IAS (revizuite) – IFRS, vol I, Editura CECCAR, Bucuresti
 Ristea M. (2004), Contabilitatea financiara a intreprinderii, Editura Universitara,
Bucuresti
 Toma Marin dr. ec. (2003), Ghid pentru intelegerea si aplicarea IAS 16, Editura
CECCAR, Bucuresti