minescu

stră

undat în stele
n ceruri nalte?
ita încalte,
mele.

i în soare
n a ta gândire
sire
a mare;

vechite
ârful lor mare -
epărtare
ubite!

ititica,
ndu-mi părul.
e adevărul;
-am zis nimica.

ul cu verdeaţă,
plâng în vale,
ă se prăvale
măreaţă.

de pădure,
cea senină
cea lină
n foi de mure.

-atunci poveşti
u-a ta guriţă,
de romaniţă
mă iubeşti.

elui căldură
a mărul,
e de-aur părul,
u dânsul gura.

sărutare,
n-a s-o ştie,
b pălărie -
reabă are!

engi s-a fi ivit

tea cea de vară,
subsuoară,
e după gât.

bolţi de frunze,
e sat în vale,
rutări pe cale,
e ascunse.

porţii prag,
întunecime:
n-aib-o nime,
ă că-mi eşti drag?

şi dispare...
eu stam în lună!
, ce nebună
i, dulce floare!

....

dulce minune,
irea noastră -
tră! floare-albastră!...
ist în lume!