Obiectivul acestui standard este descrierea tratamentului contabil pentru imobilizarile corporale.

Problema principala in contabilizarea imobilizarilor corporale este identificarea momentului de recunoastere a acestor active , a valorii contabile si a cheltuielilor cu amortizarea si cu pierderile din depreciere suferite.Imobilizarile corporale sunt acele elemente tangibile care : a) sunt detinute pentru a fi utilizate in productia de bunuri sau prestarea de servicii , pentru a fi inchiriate tertilor sau pentru a fi folosite in scopuri administrative , si : b) este preconizat a fi utilizate pe parcursul mai multor perioade. Costul unui element de imobilizari corporale va fi recunoscut ca activ daca si numai daca : a) este posibila generarea catre entitate de beneficii economice viitoare aferente activului; b) costul activului poate fi masurat in mod credibil; Piesele de schimb si echipamentul de service sunt, in general, inregistrate ca stocuri si recunoscute in profit si pierdere atunci cand sunt consumate. Totusi , piesele de schimb si echipamentul permanent sunt considerate imobilizari corporale cand o entitate preconizeaza sa le utilizeze mai mult de o perioada. In mod similar , daca piesele de schimb si echipamentele de service pot fi utilizate numai in legatura cu un element de imobilizari corporale, ele sunt contabilizate ca imobilizari corporale. Durata de viata utila este : a) perioada in care un activ este prevazut a fi disponibil pentru utilizare de catre o entitate sau b) numarul de unitati de productie similare preconizate sa se obtina din activ de catre o entitate; Elementele de imobilizari corporale pot fi achizitionate pentru siguranta sau din motive legate de mediu. Achizitia unor astfel de imobilizari corporale, desi nu creste in mod direct beneficiile economice viitoare , poate fi necesara unei entitati in obtinerea beneficiilor economice viitoare din alte active. Astfel de elemente de imobilizari corporale se califica pentru a fi recunoscute ca active deoarece dau posibilitatea entitatii sa obtina beneficii economice viitoare din activele conexe in exces fata de ceea ce s-ar putea obtine daca acele elemente nu ar fi fost achizitionate. Confrom principiului de recunoastere a costului, mentionat intr-un paragraf anterior, o entitate nu recunoaste la valoarea contabila a unui element de

imobilizari corporale costurile intretinerii zilnice a elementului respectiv. Mai degraba acestea sunt recunoscute in profit sau pierdere o data ce apar. Costurile intretinerii zilnice sunt in primul rand costurile de lucru si de consumabile si pot include costul componentelor mici. Scopul acestor cheltuieli este adesea descris ca fiind pentru reparatiile si si intretinerea elementului de imobilizari corporale. Unele componente ale unor imobilizari corporale pot necesita inlocuirea la intervale regulate. De exemplu, un furnal poate necesita recaptusirea dupa un numar de ore de utilizare specificat, sau interiorul unui avion , cum ar fi scaunele si galeriile , poate necesita inlocuirea de mai multe ori in timpul vietii avionului. Valoarea contabila a acelor parti inlocuite este derecunoscuta in conformitate cu prevederile de derecunoastere din acest Standard. Un element al imobilizarilor corporale care este recunoscut ca activ va fi evaluat initial la costul sau. Costul este format din: a) pretul de cumparare , incluzand taxele vamale si taxele nerecuperabile, dupa deducerea reducerilor comerciale si a rabaturilor; b) orice costuri care se pot atribui direct aducerii activului la locatia si conditia necesare pentru ca acesta sa poata opera in modul dorit de conducere; c) estimarea initiala a costurilor de demontare si mutare a elementului si restaurarea amplasamentului unde va fi mutat, obligatia pe care o dobandeste entitatea la achizitionarea elementului sau ca o consecinta a utilizarii elementului pe o perioada anumita in alte scopuri decat cele de a produce stocuri in timpul acelei perioade. Exemple de costuri direct atribuibile : - costuri initiale de livrare si manipulare; - costuri de instalare si asamblare; - onorariile profesionare; - costuri de testare a functionarii corecte a activului , etc. Despre amortizare si perioda de amortizare Asa cum mentionam intr-un articol anterior, IAS 16 prescrie tratamentul contabil al imobilizarillor corporale. Vom veni aici cu precizari suplimentare referitoare la amortizarea acestora. Valoarea amortizabila a unui activ va fi alocata pe o baza sistematica duratei sale de utilizare. Durata de viata utila si valoarea reziduala ar trebui revizuite cel putin la sfarsitul exercitiului financiar si daca situatia reala difera de estimarea initiala modificarile vor trebui inregistrate ca o cheltuiala, intr-o estimare contabila, in conformitate cu prevederile din IAS 8 Politici contabile, modificari in estimarile contabile si erori . Valoarea amortizabila a unui activ este determinata dupa ce s-a scazut valoarea lui reziduala. In practica, valoarea reziduala a unui activ este

nesemnificativa si prin urmare nu se in considerare la calcularea amortizarii. Amortizarea unui activ incepe atunci cand acesta este diponibil pentru folosinta , adica atunci cand se afla in locatia si conditia necesare functionarii sale intr-o maniera dorita de conducere. Amortizarea inceteaza cel mai devreme la data cand activul este clasificat ca detinut pentru vanzare (in conformitate cu IFRS 5) si la data la care activul este derecunoscut. Durata de viata utila reflecta utilitatea preconizata a activului pentru entitate. Conducerea entitatii poate decide cedarea activelor dupa o perioada specificata de timp sau dupa consumarea unei proportii specificate din beneficiile economice viitoare inglobate in activ. Prin urmare, durata de viata utila a unui activ poate fi mai mica decat durata economica. Estimarea duratei de viata utile este o problema de rationament a bazat pe experienta entitatii cu active similare. La stabilirea duratei de viata utile se iau in considerare urmatorii factori : a) utilizarea preconizata a unui activ; b) uzura fizica preconizata care depinde la randul sau de o serie de factori operationali (de exemplu programul de intretineri si reparatii ); c) uzura morala tehnica si comerciala care rezulta din modificarile sau imbunatatirile din productie sau din modificarile de pe piata pentru produsul respectiv; d) limitele legale sau similare privind utilizarea activului , cum ar fi datele de expirare ale contractelor de leasing aferente Din categoria exceptiilor mentionam terenurile. Acestea au o durata de viata nelimitata si prin urmare nu se amortizeaza. O crestere a valorii terenului pe care se afla o cladire nu afecteaza valoarea amortizabila a cladirii. Daca costul terenului contine si costuri de demontare, de mutare si restaurare a amplasamentului , acea portiune de activ de teren este amortizata pe perioada beneficiilor obtinute din inregsitrarea costurilor. Exista situatii in care terenul insusi poate avea o durata de utilizare limitata , caz in care este amortizat intr-un mod care reflecta beneficiile care vor deriva din el. Acest Standard este aplicabil contabilizarii imobilizarilor necorporale, cu exceptia: (a) imobilizarilor necorporale care cad sub incidenta unui alt Standard;

(b) activelor financiare, asa cum sunt definite n IAS 39, Instrumente financiare: Recunoastere si evaluare; si (c) drepturilor privind minereurile si cheltuielilor cu exploatarea, dezvoltarea si extragerea de minereuri, petrol, gaze naturale si alte resurse similare neregenerabile. n cazul imobilizarilor necorporale de tip specific se aplica Standardele care descriu contabilitatea aplicabila lor si nu acest Standard. De exemplu, acest Standard nu se aplica: (a) imobilizarilor necorporale detinute de o entitate n scopul vnzarii pe parcursul desfasurarii obisnuite a activitatii (le sunt aplicabile IAS 2, Stocuri si IAS 11, Contracte de constructie). (b) creantelor privind impozitul amnat (fiind aplicabil IAS 12, Impozitul pe profit). (c) contractelor de leasing care cad sub incidenta IAS 17, Leasing. (d) activelor provenind din beneficiile angajatilor (fiind aplicabil IAS 19, Beneficiile angajatilor). (e) activelor financiare, asa cum sunt ele definite n IAS 39. Recunoasterea si evaluarea anumitor active financiare sunt prevazute n IAS 27 Situatii financiare consolidate si separate, IAS 28 Investitii n entitati asociate si IAS 31 Interese n asocierile n participatie. (f) fondului comercial achizitionat ca urmare a unei combinari de ntreprinderi (fiind sub incidenta IFRS 3 Combinari de ntreprinderi). (g) costurilor de achizitie amnate si imobilizarilor necorporale aparute din drepturile contractuale ale unui asigurator detinute n temeiul unui contract de asigurare din aria de aplicabilitate a IFRS 4 Contracte de asigurari. IFRS 4 prevede cerinte specifice de prezentare a informatiilor pentru acele costuri de achizitie amnate dar nu si pentru acele imobilizari necorporale. Prin urmare, cerintele referitoare la prezentarea informatiilor prevazute de acest Standard se aplica si imobilizarilor necorporale n cauza. (h) imobilizarilor necorporale clasificate ca detinute pentru vnzare sau incluse ntr-un grup destinat cedarii, clasificat ca fiind detinut pentru vnzare le sunt aplicabile IFRS 5 Active imobilizate detinute n vederea vnzarii si activitati ntrerupte. Sunt situatii n care trebuie sa se faca apel la rationament pentru a decide care Standard este aplicabil. De exemplu, unele imobilizari necorporale pot exista n sau pe suporturi fizice, cum ar fi un compact disc (n cazul echipamentelor software pentru calculatoare), documentatie oficiala (n cazul licentelor sau al patentelor) sau pe film. n aceste situatii trebuie sa se decida daca este aplicabil acest standard sau IAS 16, Imobilizari

corporale, n functie de elementul care se considera ca este mai reprezentativ. n cazul unei componente software inclusa ntr-o masina controlata de calculator, care nu poate functiona fara acel software particular, se considera ca este o parte integrala a hardware-ului respectiv si este tratata ca imobilizare corporala. Acelasi lucru se aplica si sistemului de operare al unui calculator. Atunci cnd software-ul nu este parte integranta a hardware-ului respectiv, componenta software este tratata drept imobilizare necorporala. Acest Standard se aplica, printre altele, cheltuielilor asociate activitatilor de publicitate, de pregatire profesionala, de constituire, de cercetare si dezvoltare. De exemplu, activitatile de cercetare si dezvoltare pot genera un activ cu un suport fizic (de exemplu, un prototip), dar elementul fizic al activului este secundar fata de componenta sa necorporala constituita de pachetul de cunostinte ncorporate n acesta, motiv pentru care se aplica acest Standard. n cazul unui leasing financiar, activul de baza poate fi att corporal, ct si necorporal. Dupa recunoasterea initiala, locatarul contabilizeaza o imobilizare necorporala detinuta n baza unui leasing financiar, n conformitate cu Standardul de fata. Drepturile ce decurg din acordarea unei licente pentru elemente, cum ar fi o productie cinematografica, nregistrari video, piese de teatru, manuscrise, patente si drepturi de autor sunt excluse din aria de aplicabilitate a IAS 17 si cad sub incidenta acestui Standard. Acest Standard nu se aplica acelor elemente care necesita un tratament special deoarece apartin anumitor activitati tranzactii foarte specializate. Este cazul cheltuielilor de exploatare, dezvoltare si extractie a petrolului, gazelor naturale si depozitelor minerale n industriile extractive, precum si a contractelor de asigurari. Prin urmare, acest Standard nu se aplica cheltuielilor aferente unor astfel de activitati si contracte, dar se aplica imobilizarilor necorporale (cum ar fi software-ul de calculator) si altor cheltuieli (cum ar fi costurile de nfiintare) suportate n industriile extractive sau de asiguratori. C. Definitii O piata activa este o piata n care exista toate conditiile urmatoare: (a) elementele comercializate n cadrul pietei sunt omogene; (b) cumparatori si vnzatori interesati pot fi gasiti n permanenta; si (c) preturile sunt disponibile publicului. Data acordului pentru o combinare de ntreprinderi este data la care se ajunge la un acord de fond ntre partile participante la combinare si, n cazul entitatilor cotate, data la care respectivul acord este anuntat publicului. n cazul unei preluari ostile, cea dinti data la care un este obtinut un acord de fond ntre partile participante la combinare este data la care un numar

suficient de actionari ai entitatii achizitionate au acceptat oferta dobnditorului referitoare la obtinerea de catre acesta a controlului asupra entitatii achizitionate. Amortizarea este alocarea sistematica a valorii amortizabile a unei imobilizari necorporale de-a lungul duratei sale de viata utila. Un activ este o resursa: (a) (b) controlata de catre entitate, ca rezultat al unor evenimente trecute; si de la care se asteapta sa genereze beneficii economice viitoare catre entitate.

Valoarea contabila este suma la care un activ este recunoscut n bilant, dupa deducerea oricaror amortizari acumulate si a oricaror pierderi din depreciere acumulate. Costul este suma de numerar sau echivalente de numerar platita, sau valoarea justa a oricarei contraprestatii oferite pentru achizitionarea unui activ la momentul dobndirii sau construirii acestuia sau, atunci cnd este posibil, suma atribuita acelui activ la momentul la care a fost initial recunoscut n conformitate cu cerintele specifice ale altor IFRS-uri, de exemplu IFRS 2 Plata pe baza de actiuni. Valoarea amortizabila este costul unui activ sau o alta suma substituita costului, mai putin valoarea sa reziduala. Dezvoltarea este aplicarea rezultatelor cercetarii sau a altor cunostinte ntr-un proces de planificare sau proiectare, n scopul productiei de materiale, aparate, produse, procese, sisteme sau servicii noi sau mbunatatite substantial, naintea stabilirii productiei de serie sau utilizarii. Valoarea specifica a unei entitati este valoarea actualizata a fluxurilor de numerar pe care o entitate se asteapta sa le obtina din utilizarea continua a unui activ si din cedarea acestuia la sfrsitul duratei sale de viata utila sau pe care entitatea se asteapta sa fie generate la momentul decontarii unei datorii. Valoarea justa a unui activ este suma la care poate fi tranzactionat un activ sau decontata o datorie, ntre parti aflate n cunostinta de cauza, care si exprima vointa n cadrul unei tranzactii desfasurate n conditii obiective. O pierdere din depreciere este suma cu care valoarea contabila a unui activ depaseste valoarea sa recuperabila. O imobilizare necorporala este un activ nemonetar identificabil, fara substanta fizica.

Activele monetare sunt bani detinuti si active ce urmeaza a fi primite n sume fixe sau determinabile de bani. Cercetarea este o investigatie originala si planificata, efectuata n perspectiva cstigului de noi cunostinte stiintifice sau tehnologice, precum si a unei mai bune ntelegeri. Valoarea reziduala a unei imobilizari necorporale este suma estimata pe care o entitate ar putea sa o obtina n momentul de fata din cedarea unui activ dupa deducerea costurilor estimate ale cedarii, daca activul ar fi deja la vrsta si n forma preconizate pentru finalul duratei sale de viata utila. Durata de viata utila este: (a) perioada de timp de-a lungul careia se asteapta ca activul sa fie disponibil pentru utilizarea de catre entitate; sau (b) numarul de produse sau unitati similare care se asteapta sa fie obtinute de catre entitate prin folosirea activului respectiv. Aspecte principale Recunoastere si evaluare
Deseori entitatile aloca bani si alte resurse pentru cumpararea sau dezvoltarea imobilizarilor necorporale cum ar fi: cunostintele stiintifice, marci comerciale, design-ul si implementarea unor procese noi. Cadrul general al IASC stabileste criteriile de recunoastere a activelor, aceste criterii aplicndu-se si recunoasterii imobilizarilor necorporale. O imobilizare necorporala poate fi achizitionata sau generata intern. In oricare din cazuri, trebuie sa fie recunoscuta doar daca:

activul este controlat de entitate ca rezultat al unor evenimente trecute;

entitatea se asteapta ca activul sa genereze beneficii economice viitoare;

costul activului poate fi masurat credibil; si activul poate fi separat de fondul comercial.

De asemenea, standardul include criterii de recunoastere suplimentare pentru imobilizarile necorporale generate intern, acestea fiind discutate mai detaliat pe parcursul prezentarii. Evaluarea initiala Criteriile de recunoastere (control, beneficii economice viitoare, masurarea credibila a costului si separarea de fondul comercial) trebuie sa fie satisfacute nainte ca o imobilizare necorporala sa poata fi recunoscuta. Unul din cele mai dificile criterii de satisfacut este masurarea credibila a costului. Presupunnd ca aceasta conditie poate fi ndeplinita, imobilizarile necorporale trebuie, n general, sa fie evaluate la cost. Aceasta va include, printre altele, pretul de achizitie si orice cheltuieli care pot fi direct legate de pregatirea activului pentru utilizare. Exemple de astfel de cheltuieli ce pot fi atribuite direct sunt costurile cu beneficiile angajatilor fiind atribuite aducerii activului la conditia sa de lucru onorariile profesionale legate de aducerea activului la conditia sa de lucru costurile testarii functionarii corespunzatoare a activului Cheltuielile care nu constituie parte a costului unei imobilizari necorporale sunt

costurile introducerii unui nou produs sau serviciu (inclusiv costurile cu publicitatea si serviciile promotionale) costurile de desfasurare a activitatii ntr-un nou loc sau cu o noua clasa de clienti (inclusiv costurile de pregatire a personalului) costurile de administrare si alte costuri aferente regiei generale

Recunoasterea costurilor n valoarea contabila a unei imobilizari necorporale nceteaza cnd activul se afla n conditia necesara pentru a fi capabil sa functioneze. Astfel, costurile suportate n utilizarea unei imobilizari necorporale nu sunt incluse n valoarea contabila a respectivului activ. De exemplu, urmatoarele costuri nu sunt incluse n valoarea contabila a unei imobilizari necorporale: (a) costul suportat atunci cnd un activ capabil sa functioneze asa cum a intentionat conducerea nca nu este pregatit sa fie dat n folosinta (b) pierderile initiale din exploatare, cum sunt acelea implicate de cererea pentru productia acestor active

Singura exceptie de la aceasta regula este costul oricarei imobilizari necorporale obtinute n timpul unei achizitii. Asemenea imobilizari necorporale trebuie recunoscute la valoarea justa, care este pretul, determinat obiectiv, pentru care poate fi schimbat un activ, de bunavoie, ntre parti n cunostinta de cauza. O imobilizare necorporala obtinuta printr-o combinare de ntreprinderi poate fi separabila, dar numai mpreuna cu o alta imobilizare necorporala sau corporala aferenta. Spre exemplu, este posibil ca titlul sub care se publica o revista sa nu poata fi vndut separat de o baza de date cu abonati sau o marca de apa minerala naturala sa nu poata fi vnduta fara izvorul aferent. In astfel de cazuri, dobnditorul recunoaste grupul de imobilizari ca pe o imobilizare individuala separata de fondul comercial daca valorile juste individuale ale imobilizarilor din grup nu pot fi evaluate credibil. Fondul comercial este capitalizat n cazul n care a fost achizitionat. Deci, desi societatea achizitionata ar putea sa nu fi recunoscut fondul comercial pentru ca a fost generat intern, societatea care a achizitionat poate sa-l recunoasca, avnd n vedere ca au achizitionat acest fond comercial, fiind recunoscut ca au platit o suma suplimentara pentru ceva ce cred ca este inerent n societatea achizitionata, cum ar fi reputatia pentru ca produc sau fac ceva bine. Un pret obtinut pe o piata activa va oferi cea mai credibila estimare a valorii juste. Este neobisnuit sa existe o piata activa pentru imobilizari necorporale, de exemplu, nu poate exista o piata activa pentru patente si marci comerciale, avnd n vedere ca fiecare activ este unic. Atunci cnd nu poate fi obtinut un pret actual, pretul celei mai recente tranzactii similare poate oferi o baza suficient de rezonabila pentru estimarea valorii juste. Acolo unde nu exista o piata activa, costul va fi suma pe care o entitate ar trebui sa o plateasca pentru un activ, ntr-o tranzactie facuta de bunavoie ntre parti n cunostinta de cauza si n care pretul a fost stabilit obiectiv. De exemplu:

o entitate are o echipa de fotbal si ea decide sa vnda un aparator si sa cumpere un atacant. De asemenea, n procesul de vnzare-cumparare a jucatorilor se afla mai multe entitati similare si exista o piata activa a jucatorilor care sunt transferati de la o entitate la alta. Pretul care trebuie platit sau primit va depinde de ct sunt dispuse celelalte entitati de pe piata sa plateasca. o entitate a elaborat un nou produs care mareste siguranta din interiorul masinilor. Totusi, din cauza procesului de productie implicat, acesta nu se potriveste prea bine cu procesul de productie deja existent al entitatii si va trebui construita o fabrica complet noua. In ntreaga tara exista doar alte doua entitati care fac produse similare. Entitatea decide sa vnda procesul respectiv de productie uneia din cele doua entitati. Dupa discutii, vnzatorul si cumparatorul cad de acord asupra unui pret. Ambele parti sunt de acord ca acest pret este cel mai bun pret pe care l-ar fi putut obtine si nici una dintre parti nu a fost supusa unei influente venita din partea celeilalte (de exemplu, vnzatorul nu a amenintat ca daca nu obtine un pret mai bun, abordeaza si celalalt cumparator), deci tranzactia a fost facuta de bunavoie.
Datorita acestor rationamente, trebuie sa se analizeze daca costul (valoarea justa) a unei imobilizari necorporale poate fi evaluat credibil si daca este posibil sa se reevalueze periodic valoarea justa, pentru a se asigura ca valoarea contabila nu difera semnificativ de valoarea care ar fi calculata utiliznd valoarea justa la data bilantului. Desi nu este explicit n standard, cnd nu poate fi gasita o valoare justa, imobilizarile corporale achizitionate ntr-o combinare de ntreprinderi trebuie incluse n situatiile financiare ale societatii achizitoare la costul la care au fost incluse anterior n situatiile financiare ale societatii achizitionate.

In general, nu are nici un rost sa se separe imobilizarile necorporale de fondul comercial, avnd n vedere ca tratamentul contabil n ceea ce priveste amortizarea este posibil sa fie la fel. Totusi, cnd o entitate a achizitionat o imobilizare necorporala specifica, ar putea sa vrea ca utilizatorii situatiilor financiare sa cunoasca acest fapt si, de aceea, ar putea sa recunoasca activul separat. Un exemplu ar putea fi IBM care ar cumpara Microsoft si, de aceea, ar avea dreptul de distributie al software-ului Windows. Acolo unde cheltuielile nu satisfac criteriile de recunoastere, elementele trebuie sa fie trecute pe cheltuieli n momentul n care apar. Exemplele includ costurile de cercetare (de care ne vom ocupa mai trziu n prezentare) si marcile generate intern.

n cazul schimbului de active, costul unei astfel de imobilizari necorporale este evaluat la valoarea justa cu exceptia cazurilor n care (a) tranzactia de schimb nu are substanta comerciala sau (b) valoarea justa a nici uneia dintre cele doua imobilizari care au facut obiectul schimbului nu poate fi evaluata credibil. Imobilizarea achizitionata este evaluata n acest fel chiar daca entitatea nu poate derecunoaste imediat lipsa imobilizarii pe care tocmai a dat-o la schimb. Daca imobilizarea achizitionata nu este evaluata la valoarea justa, costul sau este evaluat la valoarea contabila a imobilizarii cedate. O entitate stabileste daca o tranzactie de schimb are substanta comerciala lund n considerare masura n care se asteapta ca viitoarele sale fluxuri de numerar sa se schimbe ca rezultat al acelei tranzactii. O tranzactie de schimb are substanta comerciala daca: configurarea (adica riscul, timpul si valoarea) fluxurilor de numerar ale imobilizarii primite difera de configurarea fluxurilor de numerar ale imobilizarii transferate; sau valoarea specifica entitatii pentru portiunea din operatiunile entitatii afectata de tranzactie se modifica n urma schimbului; si diferenta de la punctele anterioare este semnificativa n relatie cu valoarea justa a imobilizarii care a facut obiectul schimbului.

Pentru a stabili daca o tranzactie de schimb are substanta comerciala, valoarea specifica entitatii pentru portiunea din operatiunile entitatii afectata de tranzactie va reflecta fluxurile de numerar de dupa impozitare. A mai fost specificat faptul ca o conditie pentru recunoasterea unei imobilizari necorporale o constituie posibilitatea de a evalua credibil costul imobilizarii. Valoarea justa a unei imobilizari necorporale pentru care nu exista tranzactii comparabile pe piata poate fi evaluata credibil daca (a) variabilitatea din seria estimatelor rezonabile ale valorii juste nu este semnificativa pentru acea imobilizare sau (b) probabilitatile diferitelor estimari din aceeasi serie pot fi evaluate rezonabil si utilizate n estimarea valorii juste. Daca o entitate poate stabili credibil valoarea justa a uneia dintre cele doua imobilizari care au facut obiectul schimbului, atunci valoarea justa a imobilizarii cedate este utilizata pentru a evalua costul, exceptnd cazul n care valoarea justa a imobilizarii primite este mai evidenta.
Imobilizari necorporale generate intern

Uneori, este dificil sa se precizeze daca o imobilizare necorporala generata intern se califica pentru a fi recunoscuta ca activ, datorita urmatoarelor aspecte: identificarii existentei si a momentului n care apare o imobilizare necorporala care sa genereze beneficii economice viitoare;

determinarii credibile a costul activului. n unele cazuri, costul de generare interna a unei imobilizari necorporale nu poate fi separat de costul mentinerii sau sporirii fondului comercial generat intern al entitatii sau al functionarii de zi cu zi. In consecinta, pe lnga respectarea regulilor generale pentru recunoasterea si evaluarea initiala a unei imobilizari necorporale generata intern, o entitate va aplica regulile si recomandarile mentionate n continuare. Pentru a preciza daca o imobilizare necorporala generata intern ntruneste criteriul pentru a fi recunoscuta ca activ, o entitate desparte procesul de generare a acestuia n doua faze: o faza de cercetare; si o faza de dezvoltare. Desi termenii de cercetare si dezvoltare sunt definiti, termenii de etapa de cercetare si etapa de dezvoltare au un nteles mai larg pentru scopul acestui Standard. Daca o entitate nu poate face o distinctie clara ntre etapa de cercetare si etapa de dezvoltare a unui proiect intern ce va duce la crearea unei imobilizari necorporale, entitatea trateaza cheltuiala cu acel proiect ca si cum ar fi fost realizata numai n etapa de cercetare.
Etapa de cercetare

Imobilizarile necorporale provenite din cercetare sau din etapa de cercetare a unui proiect intern nu va fi recunoscuta ca activ. Cheltuiala de cercetare sau efectuata n etapa de cercetare a unui proiect intern va fi recunoscuta drept cost atunci cnd este efectuata. In faza de cercetare a unui proiect intern, o entitate nu poate demonstra ca o imobilizare necorporala exista si ca aceasta va genera beneficii economice viitoare. In consecinta, aceasta cheltuiala este recunoscuta drept cost atunci cnd este efectuata. Exemple de activitati de cercetare sunt: activitati n scopul obtinerii de noi cunostinte;

activitati de evaluare si selectie finala a aplicatiilor din cercetare sau altor cunostinte; cercetarea pentru gasirea de materiale, aparate, produse, procese, sisteme sau servicii alternative;

formularea, proiectarea, evaluarea si selectia finala a alternativelor posibile pentru materiale noi sau mbunatatite, aparate, produse, procese, sisteme sau servicii.
Etapa de dezvoltare

O imobilizare necorporala provenita din dezvoltare sau din etapa de dezvoltare a unui proiect intern va fi recunoscuta ca activ daca si numai daca o entitate poate demonstra urmatoarele: (a) fezabilitatea tehnica ca aceste imobilizari necorporale sa fie finalizate, n asa fel nct sa fie disponibile pentru utilizare sau vnzare; (b) intentia sa de a finaliza acea imobilizare necorporala spre a fi folosita sau vnduta; (c) capacitatea sa de a folosi sau vinde imobilizarea necorporala; (d) modul n care imobilizarea necorporala va genera beneficii economice viitoare probabile. Printre altele, entitatea poate sa demonstreze existenta unei piete pentru produsele obtinute folosind acea imobilizare necorporala sau pentru imobilizarea necorporala n sine, sau, daca se prevede folosirea sa pe plan intern, utilitatea imobilizarii necorporale; (e) disponibilitatea unor resurse tehnice, financiare si a altor resurse adecvate pentru a duce la bun sfrsit dezvoltarea sa n vederea utilizarii sau vinderii imobilizarii necorporale; (f) capacitatea sa de a evalua cu credibilitate cheltuiala atribuibila imobilizarii necorporale n timpul dezvoltarii sale. In etapa de dezvoltare a unui proiect intern, o entitate poate, n unele cazuri, sa identifice o imobilizare necorporala si sa demonstreze ca activul va genera probabile beneficii economice viitoare. Acest lucru este posibil din cauza ca etapa de dezvoltare a unui proiect este mai avansata dect etapa de cercetare. Exemple de activitati de dezvoltare sunt: proiectarea, constructia si testarea productiei intermediare sau folosirea intermediara a prototipurilor si modelelor;

 proiectarea uneltelor si matritelor care implica tehnologie noua; proiectarea, constructia si operarea unei uzine-pilot care nu este fezabila din punct de vedere economic pentru productia pe scara larga; proiectarea, constructia si testarea unei variante alternative pentru aparatele, produsele, procesele, sistemele sau serviciile noi sau mbunatatite. Marcile, emblemele, titlurile de publicare, liste de clienti si elemente similare n substanta, generate intern, nu vor fi recunoscute ca imobilizari necorporale. Cheltuiala cu generarea interna a marcilor, emblemelor, titlurilor de publicare, listelor de clienti si a elementelor similare n substanta nu poate fi separata de costul dezvoltarii afacerii ca un ntreg. In consecinta, astfel de elemente nu sunt recunoscute drept imobilizari necorporale.
Costul unei imobilizari necorporale generate intern

Costul unei imobilizari necorporale generata intern este cheltuiala suportata de la data la care imobilizarea necorporala a ntrunit pentru prima data criteriul derecunoastere. Este interzis sa se renregistreze cheltuiala recunoscuta anterior drept cost. Costul unei imobilizari necorporale generate intern este compus din toate costurile direct atribuite necesare pentru crearea, producerea si pregatirea imobilizarii pentru a fi capabila sa functioneze n maniera intentionata de catre conducere. Exemple de costuri ce pot fi atribuite direct sunt: costurile materialelor si serviciilor folosite sau consumate pentru generarea imobilizarii necorporale; costurile beneficiilor angajatilor reiesite din generarea imobilizarii necorporale; taxele de nregistrare a unui drept legal; si amortizarea brevetelor si licentelor care sunt utilizate pentru a genera imobilizarea necorporala. Recunoasterea dobnzii ca o componenta a costului imobilizarii necorporale generate intern este stabilita pe baza criteriilor din IAS 23 Costurile ndatorarii. Nu sunt recunoscute ca elemente ale costului unei imobilizari necorporale generate intern:

 cheltuielile de regie pentru comercializare, administrative sau generale, cu exceptia cazului n care aceste cheltuieli pot fi direct atribuite procesului de pregatire a activului pentru folosinta; ineficientele identificate n fazele de nceput si pierderile din exploatare initiale aparute nainte ca activul sa atinga nivelul de performanta planificat; cheltuiala cu instruirea personalului pentru exploatarea activului.