Standardul International de

Contabilitate nr. 16 (IAS 16) -

Imobilizări corporale
Student: Stanciu Simona-Adelina
Obiectiv
 Obiectivul acestui standard este descrierea tratamentului contabil pentru imobilizările
corporale, astfel încât utilizatorii situațiilor financiare sa fie informați cu privire la
investițiile companiei în active corporale.
Problemele principale care sunt atinse în acest Standard sunt:
valoarea la care se recunosc activele în patrimoniul societății
beneficiare la momentul inițial al achiziției;
modalitatea de amortizarea a activului în funcție de beneficiile
viitoare;
modificarea valorii activului în funcție de evenimente ulterioare
(reparații, înlocuiri de elemente, reevaluare, schimb de active, etc.);
 înregistrarea activului în cazul vânzării ulterioare.
Sunt excluse din sfera de aplicare a standardului:

 imobilizările corporale deținute pentru vânzare, întrucât ele constituie obiectul IFRS 5 Active
imobilizate deținute pentru vânzare si activități întrerupte;

 activele biologice aferente activităților agricole care intra in aria de aplicabilitate a IAS 41
Agricultura

 activele de explorare si de evaluare constituie obiectul IFRS 6 Explorarea si evaluarea

resurselor minerale;

 concesiunile miniere si rezervele minerale: petrol, gaze naturale, cărbune, resurse naturale
neregenerabile.
Criterii de recunoaștere a imobilizărilor corporale

Activul va genera beneficii economice viitoare certe pentru întreprindere;

Modalitățile in care un activ poate sa genereze beneficii economice pentru întreprindere
sunt multiple:
• prin utilizare in vederea prestării de servicii sau producției de bunuri destinate vânzării;
• prin schimbarea sa cu alte active;
• prin utilizarea sa pentru decontarea unei datorii;
• prin repartizare către acționarii asociații societății.
Conform standardului:
Imobilizările corporale sunt acele active care:
a) sunt deținute de o întreprindere pentru a fi utilizate în producția de bunuri sau
prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terților, sau pentru a fi utilizate în scopuri
administrative;
b) este posibil a fi utilizate pe mai multe perioade.
Costul activului

 reprezintă suma plătita în numerar sau echivalente de numerar, ori

valoarea justa a altor contra-prestații efectuate pentru achiziționarea
unui activ, la data achiziției sau construcției acestuia.
Evaluarea inițială a activelor

Costul inițial la care poate fi evaluata o imobilizare corporala îmbracă mai multe forme:
 cost de achiziție pentru imobilizările corporale dobândite cu titlu oneros;
 cost de producție pentru imobilizările corporale produse in cadrul întreprinderii;
 valoare justă pentru imobilizările corporale dobândite cu titlu gratuit.
Costul de achizitie al unei imobilizari corporale cuprinde:

 prețul de cumpărare, inclusiv taxele nerecuperabile, după deducerea reducerilor comerciale;

 costuri cu beneficiile angajaților legate direct de achiziția imobilizării corporale;
 costuri de amenajare a amplasamentului;
 costuri inițiale de livrare si manipulare;
 costuri de instalare si asamblare;
 costurile de testare a funcționarii corecte a activului după deducerea încasărilor nete
provenite din vânzarea eșantioanelor produse in timpul aducerii activului la parametrii de
funcționare normali;
 onorariile profesionale;
 costurile estimate inițiale de demontare si de mutare a elementului si restaurarea
amplasamentului unde va fi mutat;
 costurile îndatorării care sunt direct atribuibile achiziției unui activ.
Costul de productie al unei imobilizari corporale cuprinde:

 costurile cu materiile prime si materialele necesare producției;

 costurile cu salariile personalului direct productiv, precum si orice contribuții aferente
acestora;
 cota-parte din costurile indirecte ocazionate de procesul de producție, repartizate rațional
asupra costului de producție;
 estimarea inițiala a costurilor de demontare si de mutare a elementului si restaurarea
amplasamentului unde va fi mutat;
 costurile îndatorării care sunt direct atribuibile construcției sau producției unui ac- tiv cu
ciclu lung de fabricație.
În condițiile in care intrarea in întreprindere a imobilizării corporale se efectuează cu titlu
gratuit, atunci pentru recunoașterea inițială se utilizează valoarea justa.
Costurile ulterioare recunoașterii inițiale a unui element de imobilizări corporale
suportă două tratamente:

 costurile cu întreținerea si reparațiile curente ale imobilizărilor corporale nu sunt

recunoscute in valoarea contabila a elementelor respective, întrucât ele nu respecta cele
doua condiții pentru recunoașterea ca active;

 cheltuielile care conduc la creșterea performantelor imobilizării corporale, a duratei de

viață utila a acesteia sau care aduc sub orice forma beneficii mai mari decât cele estimate
inițial pentru activul respectiv vor majora valoarea activului corporal.
Pentru evaluarea ulterioară, entitatea are două optiuni:

 Modelul costului, conform căruia, după recunoașterea inițială, o imobilizare corporală va

fi evaluata la costul sau minus orice amortizare acumulata si orice pierdere din depreciere
acumulata.

 Modelul reevaluării , conform căruia, după recunoașterea inițială, o imobilizare corporală

va fi evaluata la valoarea reevaluata ca fiind valoarea sa justa la data reevaluării minus
orice amortizare ulterioara acumulata si orice pierdere din depreciere acumulata ulterior.
Valoarea amortizabilă și perioada de amortizare

 Valoarea amortizabila reprezinta diferenta dintre valoarea de intrare a imobilizarii

corporale in intreprindere (cost de achizitie, cost de productie, valoare justa) si valoarea
reziduala estimata pentru activul respectiv.

 Valoarea reziduala a unei imobilizari corporale este suma estimata pe care o entitate ar
putea sa o obtina din cedarea unui activ, dupa deducerea costurilor estimate aferente
cedarii, la sfarsitul duratei de viata utila.

 Durata de viata nu se exprima doar in ani de utilizare. Ea poate fi reprezentata si de

numarul de produse pe care intreprinderea preconizeaza sa le obtina din utilizarea imo-
bilizarii corporale.
Vă mulțumesc!