DEZVOLTAREA RURALA

POPULATIA RURALULUI IN ROMANIA SI IN TARILE UE

STUDENT-HITICAS DARIUS DACIAN

TIMISOARA,2020
CUPRINS
DEFINIREA RURALULUI
STATISTICI
RURALUL IN ROMANIA
RURALUL IN EUROPA
CONCLUZII
 Definirea ruralului

Daca este sa definim populatia rurala in Europa putem spune ca mai mult din jumatatea
populatiei din cele 27 state europene traieste in zone rurale. Ca suprafata aceste localitati
rurale ocupa peste 90% din teritoriul Uniunii Europene, lucru important intrucat pana recent
in cadrul politicilor Uniunii Europene , ruralul a fost considerat un sector si nu s-a pus accent
pe caracterul si dimensiunea spatiala a acestuia.
Mediul rural cuprinde localitatile care au o densitate a populatiei mai mica de de 150
locuitori pe metro patrat , putand astfel sa avem o clasificare conform NUTS(3)
(Nomenclatorul unitatilor teritoriale pentru statistica la nivelul 3 dupa cum urmeaza :
 Regiuni predominant rurale
Aici peste 50 % din locuitori locuiesc in comune cu mai putin de 150 de locuitori pe metro
patrat
Regiuni rurale
Aici intre 15% si 50% din locuitori locuiesc in comune cu mai putin de 150 locuitori pe
metro patrat.
Regiuni urbane
Aici sub 15% din locuitori traiesc in comune cu mai putin de 150 de locuitori pe metro patrat.
 STATISTICI

Sudul Europei se confurnta cu probleme de productivitate

Una din explicatiile date de Wall Street Journal este ca europenii din sudul
continentului muncesc mai mult in ferme , iar agricultura are productivitate scazuta. Eurostat
sustine ca in 2010 dintre greci 12% munceau in agricultura dintre portughezi 7% in timp ce
media in zona euro este de 3%.
In Germania doar 2% din angajati muncesc in agricultura.Conform unui studio relizat
de The Thelegraph , populatia care traieste in mediul rural are o speranta de viata mai mare cu
doi ani decat cea din mediul urban. Datele necesare studiului au fost colectate pe parcursul a
sase ani in perioada 2001-2007.
 RURALUL IN ROMANIA

Mediul rural, spre deosebire de mediul urban, reprezintă totalitatea spaţiilor din afara
oraşelor şi locuite la noi de populaţia numită generic „ţărani”, ca antonim pentru populaţia
urbană de „orăşeni”. În România spaţiul rural reprezintă circa 90% din suprafaţa ţării, iar
ponderea locuitorilor din mediul rural - printre cele mai ridicate din Europa - se ridică la 47,3%
din totalul populaţiei, adică 10.245.894 locuitori (2002).
România are aproximativ 12.951 de sate organizate în 2.854 de comune. La
recensământul din 2002 rezultau 3,8 milioane de locuinţe.
La nivelul anului 2005 , 46.3% dintre romani traiau in mediul rural , in crestere fata
de recensamantul din 2002 de 44.8 proecente asemanator cu al unor tari din zona Africana cum
ar fi Zambia , Angola , Jamaica conform unui studio realizat in acea perioada de BANCA
MONDIALA.De remarcat este faptul ca acea pondere era in crestere si mai mare fata de
nivelul din 1990 de 45.7%.
Gradul de ruralizare variaza intre ; 20-30,30-40,40-50,50-60, pana la 60-70 la suta.

reprezentarea populatiei urbane

100

90

80

70

60

50

40

30

20

10

0
1930 1948 1956 1966 1977 1992 2002
 In graficul de mai sus se poate observa ca in intervalul 1992-2002
populatia urbana a fost relativ mica, restul fiind reprezentata de populatia rurala in crestere.
La recensemantul de anul trecut Institutul National de Statistica si-a
exprimat ingrijorarea fata de lipsa de la domiciliu a celor din zona rurala.
Cati romani din mediul rural si-au gasit loc de munca in 2011?
Raspunsul este dat de ANOFM potrivit paginii web www.realitatea.net
Aproximativ 145000 de romani din mediul rural si-au gasit loc de munca
ceea ce inseamna un procent cu 30 % mai mic decat cei din mediul urban.
Astfel o clasare pe judete a numarului de oameni de la sate care au gasit
loc de munca anul trecut ar arata asa :

Top angajari mediul rural 2011: Top cele mai putine angajari 2011
1.Suceava - 9.800 1.Covasna-975
2. Neamţ - 9.200 2.Vrancea -1100
3. Timiş - 8.200 3.Mehedinti-1200
4. Prahova - 7.600
5. Mureş - 6.600
6. Iaşi - 5.400
7. Buzău - 5.400
8. Olt - 5.200
9. Bihor- 4.600
10. Dâmboviţa - 4.500

In timp ce procentul angajatilor este mai mic cu 30 la suta in mediul

rural decat in cel urban , criminalitatea constata a crescut in intervalul
2005-2010 cu 30 la suta, existent suficienti indicatori care releva un
trend mai mult decat descendent al infractionalitatii in mediul rural. Un procent de 43,6% din
populaţia României trăieşte în mediul rural, în condiţiile în care în statele din Uniunea Europeană
procentul este de doar 25%.
Dezvoltarea rurala a Romaniei, dar si a populattiei este implicit legata de turism si
agricutura.Turismul rural, în ansamblul său, include o paletă largă de modalităţi de cazare, de
activităţi, evenimente, festivităţi, sporturi şi distracţii, toate desfăşurându-se într-un mediu tipic
rural. Este un concept care cuprinde activitatea turistică organizată şi condusă de populaţia locală
rurală şi care are la bază o strânsă legătură cu mediul ambiant natural şi uman. Agroturismul
vine ca o activitate complementară, ce valorifică excedentul de spaţii de cazare existent în
gospodăria ţărănească, pregătit şi amenajat special pentru oaspeţi; care se constituie dintr-un
ansamblu de bunuri şi servicii oferite de gospodăria ţărănească spre consumul persoanelor.
Ferma rămâne un simbol foarte puternic pentru locuitorii din mediul urban prin casa fermierului,
a ţăranului, a celui care cunoaşte secretele naturii, cunoaşte locurile cele mai bune de pescuit din
zonă, de cules ciuperci apreciate de consumatori; este locul în care se cresc animale domestice,
cu care orăşeanul a pierdut contactul, este locul în care se pot mânca fructe proaspete, locul unde
se succed generaţii, reprezentând în acelaşi timp, un loc şi un mod de viaţă aparte. Satul ocupă un
loc deosebit în imaginea orăşeanului, semnificând dimensiunea umană, animaţia locală specifică,
evocă primăria, birtul, şcoala, biserica, locuri care au marcat viaţa oamenilor secole de-a rândul.
Aici se regăsesc artizani, comercianţi, mici întreprinzători, actori locali care fac viaţa mai uşoară
la ţară. Reprezintă, de asemenea, locul de baştină a celor mai frumoase sărbători, a celor mai
frumoase obiceiuri de nuntă, botez sau de iarnă. Ferma, satul şi spaţiul rural, împreună sau
separat, constituie farmecul turismului rural prin atractivitate. Turismul rural trebuie înţeles ca o
formă de activitate care asigură populaţiei urbane cele mai adecvate condiţii de terapie împotriva
stresului, determinat de tumultul vieţii cotidiene. Această formă de turism, este puternic
influenţată de factorii psihologici şi se adresează prin excelenţă iubitorilor de natură, celor care
ştiu să o folosească în avantajul sănătăţii şi reconfortării lor, fără să o distrugă.
Zonele rurale dispun de un potential de crestere substantial si au un rol social vital. Conform
definitiei din legislatia nationala, zonele rurale din Romania acopera 87,1% din teritoriul tarii,
cuprinzand 45,1% din populatie, si anume, 9,7 milioane de locuitori. Desi asemanatoare din
punctul de vedere al distributiei in teritoriu, populatia Romaniei are un nivel de ruralitate mult
mai pronuntat, ponderea populatiei rurale din Romania reflecta incidenta mai mare a acesteia fata
de alte tari din UE, unde asezarile rurale sunt mai putin populate si la scara mai redusa, ca
alternativa fata de concentrarile urbane. Multe dintre aceste comunitati rurale contribuie, intr-o
mica masura, la cresterea economica, insa isi pastreaza structura sociala si modul traditional de
viata.
Avand o suprafata agricola de 14.741,2 mii ha (sau 61,8% din suprafata totala a tarii) in
anul 2005, Romania dispune de resurse agricole importante in Europa Centrala si de Est. Desi
zone semnificative din suprafaţa agricola utilizata sunt clasificate ca fiind zone defavorizate,
conditiile pedologice sunt deosebit de favorabile activitătilor agricole de productie in regiunile de
sud si de vest ale tarii. Cea mai mare parte a suprafetei agricole este arabila (63,9%) iar pasunile
si fanetele detin de asemenea ponderi importante (22,8% si respectiv 10,2%). Podgoriile si
livezile, inclusiv pepinierele, reprezinta restul de 1,5% si respectiv, 1,4% din suprafata arabila a
tarii (INS – Anuarul Statistic al României, 2006).
Spatiul rural romanesc se caracterizeaza prin resurse naturale aflate intr-o stare de conservare
in general buna, printr-un nivel ridicat de biodiversitate, asociat unei diversitati de habitate si
ecosisteme, de paduri si de peisaje agricole valoroase dar, in acelasi timp, viitorul apropiat aduce
provocari serioase: mentinerea acestor valori naturale si lupta impotriva schimbarilor climatice.
Romania detine un mediu natural in cadrul caruia se integreaza vaste arii rurale care se remarca,
in general, printr-o buna stare de conservare a resurselor naturale de sol si apa, prin varietatea
peisajelor traditionale si printr-o remarcabila diversitate biologica. De asemenea, Romania are o
mostenire naturala unica reprezentata in principal de Muntii Carpati (65% din eco-regiunea
Carpati) si de catre una dintre cele mai importante zone umede din Europa, Delta Dunarii (a doua
ca marime din Europa). Este estimat ca ecosistemele naturale si semi-naturale reprezinta 47% din
teritoriul national si au fost identificate pe teritoriul Romaniei 52 de eco-regiuni.
 Ruralul in Europa

Europa este o uniune de oraşe mai mari sau mai mici; circa 75% din populaţia UE a ales să
trăiască în zone urbane, asadar doar 25% din populatie traieste in zonele rurale fapt ce marcheaza
impactul marilor orase in viziunea europeana. Impactul urbanizării se extinde însă dincolo de
limitele oraşelor. Europenii au adoptat stiluri de viaţă urbane şi folosesc facilităţi urbane precum
servicii culturale, educaţionale sau medicale. Deşi oraşele sunt motoarele economiei europene şi
generatoarele bunăstării Europei, ele depind în mare măsură de resursele regiunilor exterioare
pentru a putea face faţă cererilor de energie, apă, alimente şi pentru a putea gestiona deşeurile şi
emisiile poluante.
In Europa, ruralul a fost studiat foarte multă vreme din punct de vedere etnografic sau
geografic. De-a lungul timpului, s-au conturat mai multe paradigme de cercetare:
1. modelul tradiţionalist, care consideră mediul rural, respectiv satul, ca fiind adevăratul
păstrător al spiritualităţii, specificităţii şi originalităţii unei culturi, a unei societăţi,
cercetările de acest fel căutând să releve valorile, comportamentele şi simbolurile rurale
tradiţionale;
2. modelul meliorist, care consideră mediul rural ca fiind forma genetică a unei societăţi,
dar insuficient evoluată şi care trebuie adusă la nivelul structurilor urbane. Cercetările din acest
domeniu măsoară, în general, decalajele dintre urban şi rural, din perspectiva veniturilor,
educaţiei, confortului şi a productivităţii;
3. modelul ecologic, care relevă specificitatea, particularităţile şi avantajele modului de viaţa
contemporan rural;
4. modelul cronoregresiv, utilizat, în general, în monografiile de aşezări rurale.

Noua politică a Uniunii Europene pune un accent deosebit pe dezvoltarea rurală.

În Uniunea Europeană (25) peste jumătate din populaţie locuieşte în localităţi rurale, care
acoperă peste 90% din teritoriu. Încă din 2001(iunie), la Göteborg, Consiliul European a
concluzionat faptul că politica de dezvoltare rurală va accentua mai puţin aspectele legate de
susţinerea pe piaţă a agriculturii şi va fi mai mult orientată asupra asigurării bunăstării
oamenilor, animalelor şi plantelor, a conservării mediului, a grijii faţă de natură şi asigurării unei
alimentaţii sănătoase.
Foarte mult timp, în Uniunea Europeană politicile rurale s-au suprapus politicilor
agrare şi sectorului agricol. Ruralul european a fost considerat ca fiind un sector, nepunându-
se accent pe dimensiunea spaţială a acestuia. Noua abordare a ruralului presupune, implicit,
şi o definire spaţială a acestuia. În practica Uniunii Europene a fost adoptat criteriul
OECD, bazat pe densitatea populaţiei. În acest fel, încep să devină posibile comparaţiile la
nivel internaţional ale condiţiilor şi dinamicii mediului rural din Europa.
Datele socioeconomice disponibile sunt la nivelul regiunilor NUTS 3. Acestea includ
însă şi aglomerările urbane, astfel că datele nu pot fi agregate pe coordonate rural–urban, fapt
care dezavantajează decidenţii de politici în domeniul dezvoltării rurale.
Conform OECD, mediul rural cuprinde toate localităţile care au o densitate a populaţiei
mai mică de 150 de locuitori pe metru pătrat. La nivel regional (NUTS 3) sunt definite ca fiind:
– regiuni predominant rurale cele în care peste 50% dintre locuitori trăiesc în comune (cu mai
puţin de 150 locuitori pe km2);
– regiuni rurale cele în care 15 până la 50% dintre locuitori trăiesc în comune (cu mai puţin de
150 locuitori pe km2);
– regiuni predominant urbane cele în care sub 15% dintre locuitori trăiesc în comune (cu mai
puţin de 150 locuitori pe km2). Aplicând această definiţie la populaţia UE-25, aproximativ 57%
din populaţie trăieşte în regiuni rurale, care acoperă peste 90% din teritoriu.
 CONCLUZII

Concluzionând, dezvoltarea rurală are, în Europa, o istorie proaspătă. Uniunea

Europeană şi-a definit, relativ recent, intenţia de a aplica programe specifice de dezvoltare
în zonele rurale. Ruralul european a fost abordat, zeci de ani, doar din perspectiva politicilor
agrare. Designul ruralului a fost conturat de politici care aveau drept scop asigurarea
securităţii alimentare sau promovarea Uniunii Europene ca pe o putere exportatoare de produse
agricole în lume, şi nu dezvoltarea în sine. Începând cu 1998 (Agenda de la Lisabona), spaţiul
rural este definit ca una dintre valorile fundamentale şi definitorii pentru Europa, care trebuie
prezervată, îngrijită şi promovată. Miezul forte al politicilor de dezvoltare rurală în cadrul
Uniunii Europene îl reprezintă dezideratele promovate de Sistemul Naţiunilor Unite, fiind,
practic, adecvarea perceptelor de dezvoltare durabilă, integrată şi multisectoarială la
realităţile Europei..
Ruralul trebuie gândit din perspectiva viitorului, nu ca pe o rezolvare a problemelor
din trecut: „zona rurală nu trebuie să fie privită doar ca o problemă, ci şi ca o oportunitate.
Politica de dezvoltare rurală trebuie să includă agricultura într-un context socioeconomic şi
ecologic mai larg”. Are loc înlocuirea subvenţiilor prin crearea de surse noi, competitive.
Din această perspectivă, preocuparea pentru diversificarea activităţilor din mediul rural este în
continuă creştere.