Natura multidimensională a schimării climei.

De ce este
schimbarea climei o problemă socială

Compendiu:

Schimbarea climei este un process de natură globală cu care se confruntă

umanitatea în această eră în ceea ce privește protecția mediului. Facem oare destule
în acest sens? Vom face destule? Schimbarea climei trebuie analizată din puncte de
vedere multidimensionale, nu doar pentru dimensiunile economice și de mediu ale
dezvoltării de durată, dar și pentru cele sociale. Această lucrare descrie impactul
schimbării climei asupra uneia din cele mai importante dimensiuni sociale: cea a
ocupării forței de muncă. Un sector econmic, agricultura, va fi analizat va fi analizat
în amănunt cu accent pe ocuparea forței de muncă. Studiul de caz este România, o
țară foarte agricultural tradițională, unde o treime din populația angajată lucrează în
agricultură.

Informații despre angajare în România sunt obținute din Analiza Forței de

Muncă efectuată trimestrial de către Institutul Național de Statistică; sursa de
informații despre legăturile dintre europeni și agricultură din Uniunea Europeană este
Eurobarometrul: europeni, agricultură și Politica Agricolă Comună (2016).

Cuvinte cheie: schimbarea climei, dezvoltareade sustenabilă, ocuparea forței de

muncă, mediu

Clasificare JEL: J4, Q5.

Introducere

Schimbarea climei și alte schimbări ale mediului afectează unele aspecte ale
vieții oamenilor: consumul de mancare ș i sursele de apă, sănătatea și felul în care
producem și consumăm. Va avea cu siguranță efecte și asupra ratei angajărilor. „Sunt
convins că schimbarea climei, și ceea ce facem în această privință, ne va defini pe noi,
era noastră și în cele din urmă moștenirea globală pe care o lăsăm generațiilor viitoare”
a spus Ban Ki-moon, Secretarul General ONU.

Conform cu Raportul celui de-al Șaselea Comunicat Național Român despre

Schimbarea Climei și cu Primului Raport Bianual al Ministerului Mediului și
Schimbarilor Climatice din 2014, „în ultimii 112 ani, cel mai călduros an a fost 2007
(cu o temperatură medie de 11,5°C) și cel mai friguros 1940 (cu o temperatură medie
de 8°C)”. În România, temperatura medie anuală a aerului a crescut cu 0,6°C în ultimii
100 de ani. Evoluția temperaturii medii multianuale în decursul deceniului în perioada
1961-2010 arată că temperatura aerului a crescut cu 0,4 ... 0,6 ° C în intervalul 2001-
2010, comparat cu fiecare deceniu.

O consecință a acestui trend de încălzire este că verile călcuroase vor deveni

mai frecvente. Potrivit Comisiei interguvernamentale privind schimbările climatice,
până în 2080, în unele regiuni ale Europei, aproape în fiecare vară ar putea fi mai cald
decât cea mai fierbinte vară cu 10%, așa cum este definită în climatul actual. În ceea ce
privește precipitațiile, analiza datelor înregistrate între anii 1901-2012 a arătat o
scădere ușoară a cantității anuale de precipitații (23,6 mm) ".

Cum ar putea aceste schimbări să influențeze societatea, in general și

comunitățile și grupurile sociale, în special?

1. Profilul țării
La 1 ianuarie 2015, populația rezidentă permanentă a României era de 22,28
milioane de persoane, cu 67 mii persoane mai puțin decât în anul precedent. Numărul
populației feminine este mai mare (51,2%) decât populația masculină. Proporția în
funcție de gen fost de 95 de bărbați la 100 de femei, în scădere față de 1 ianuarie 2000
(96 bărbați la 100 de femei). Până la vârsta de 49 de ani, numărul de bărbați a fost
depășit de numărul de femei.

Figura 1. Populația rezidentă permanentă pe județe, în data de 1 ianuarie 2000

Sursa: NIS, Anchetă statistică asupra populației rezidentă permanentă

Numărul femeilor, începând cu această vârstă, a depășit pe cel al bărbaților. La

1 ianuarie 2000, această inversare s-a produs la vârsta de 44 de ani. 56,4% din
populația României avea reședința permanentă în mediul urban, fiind în creștere față
de aceeași dată a anului 2000 (55,0%).

Figura 2. Populația rezidentă permanentă pe județe, în data de 1 ianuarie 2015

Sursa: NIS, Anchetă statistică asupra populației rezidentă permanentă

Populația românească nu este distribuită în mode egal la nivel teritorial. În

București se concentrează aproape o zecime din populația cu reședință permanentă în
România (9,4%).
În 2015, județele cu un număr mare de locuitori sunt Iași (4,1%) și Prahova
(3,7%). De cealaltă parte, există județe cu concentrație mai scăzută a populației:
Covasna (1,0%) Sălaj și Tulcea (1,1%). Densitatea populației în România la începutul
anului 2015 era de 93,5 locuitori/km², dar 13 județe depășesc această valoare. Pentru
că suprafața județelor nu este foarte diferită, densitatea populației este în strânsă
legătură cu distribuția teritorială a populației cu reședință permanentă.

Figura 3. Densitatea populației pe județe, în data de 1 ianuarie 2015

 Sursa: NIS, Anchetă statistică asupra populației rezidentă permanentă

Județele cu o densitate mare a populației coincid cu cele în care populația este

mai mare. Municipiul București iese în evidență, întrucât densitatea populației (8837,6
locuitori / km²) este de aproape o sută de ori mai mare decât cea calculată la nivel
național. Cel mai scăzut nivel al densității populației la 1 ianuarie 2015 era în Tulcea
(29 locuitori pe km²). Clima României este de tip temperat-continental de tranziție cu
influențe oceanice din vest, modulații mediteraneene din sud-vest și efecte continentale
excesive din nord-est. Variațiile climatice sunt modulate de către elemente geografice,
poziția principalului lanț muntos, nivelul altitudinii, poziția Mării Negre etc.
În ceea ce privește precipitațiile, cea mai mare cantitate anuală de precipitații
înregistrată în România a fost 2401,5 mm în 1941, stația meteorologică Omu. Cea mai
mare cantitate lunară de precipitații, 588,4 mm, a fost înregistrată în iunie 2011 la
Bâlea Lac. Cantitatea maximă absolută de precipitații în 24 de ore a fost înregistrată la
stația meteorologică Deva, pe data de 19.7.1934. Cea mai călduroasă temperatură
anuală înregistrată în ultimii 112 de ani în România a fost observată în 2007.
Temperatura medie în ianuarie a fost cu 6 ° C mai mare decât media multianuală dintre
anii1961-1990. În iulie 2007, 53 de stații meteorologice au înregistrat cele mai înalte
temperaturi avute până atunci. În 2007, cea mai ridicată temperatură pentru luna iulie
în România - 44,3 ° C - a fost înregistrată la Calafat.
În ceea ce privește precipitațiile, sezonul convectiv din 2005 a înregistrat o serie
de evenimente meteorologice neobișnuit de severe în România: inundații rapide,
grindină, tunete intense și multe evenimente grave legate de vânt, cum ar fi tornade,
furtuni puternice si nori de pâlnie. 13 tornade au fost raportate în țară, multe dintre ele
fiind înregistrate și documentate. Majoritatea au avut loc în partea de sud-est a
României (conform Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice).

2. Impactul schimbărilor climatice asupra ocupării forței de muncă

 Impactul schimbărilor climatice asupra ocupării forței de muncă va fi explicat în
secțiunea următoare în legătură cu un sector anume, agricultura. Au fost analizate
vulnerabilitățile economice legate de sector ale adaptării la schimbările climatice. Mai
mult, se așteaptă ca declinul populației să continue în viitorulul apropiat, principalele
motive fiind fenomenul îmbătrânirii populației locale și migrația internațională a
tinerilor, în special în mediul rural. Acestea vor afecta angajările la nivel național, si
mai mai exact dezvoltarea economică și socială a țării.

În anul 2014, populația activă din punct de vedere economic a României a fost de 9
242,4 000 persoane, din care 8 613 7000 persoane ocupate și 6 287 000 șomeri.

Figura 4. Structura populației conform cu participarea în activitatea economică în

perioada 2004-2014

Sursa: NIS, Analiza forței de muncă din gospodărie (HLFS)

În perioada 2004-2014 populația activă din punct de vedere economic a scăzut

substanțial, cu o reducere de peste 700 mii de persoane în 2014 comparat cu anul 2004,
ca urmare a tendinței descendente și a modificărilor structurii populației în funcție de
vârstă. Majoritatea populației active din punct de vedere economic locuiește în mediul
urban. În perioada 2004-2014, distribuția populației activă din punct de vedere
economic pe zone de rezidență a suferit fluctuații, însă cu mici variații.

Cea mai mare diferență dintre cele două arii de reședință a fost de 10,8% în 2006,
iar cea mai mică valoare a fost de 6,4% în 2008.

Distribuția locurilor de muncă în funcție de activitatea economiei naționale, în

2014, arată că 28,3% din totalul persoanelor angajate erau concentrate în
agricultură, 29,0% în industrie și construcții și 42,7% în servicii. Ocuparea forței de
muncă este definită ca incluzând persoanele de vârstă lucrătoare care erau angajate în
orice activitate de a producție bunuri sau de prestare servicii pentru salarii sau profit,
fie că lucrează în timpul perioadei de referință sau lipsind de la locul de muncă datorită
unei absențe temporare, sau a unei înțelegeri legate de timpul de lucru. Sectorul
agricol cuprinde activități de agricultură, vânătoare, silvicultură și pescuit.

În ultimii zece ani, cota ocupării forței de muncă în agricultură a scăzut ușor, în cel
mai mult în favoarea serviciilor.

Figura 5. Distribuția ocupării forței de muncă în funcție de sectorul de activitate al

economiei naționale în perioada 2004-2014

Sursa: NIS, Analiza forței de muncă din gospodărie (HLFS)

În anul 2014, în activități neagricole au fost angajate 6 172 000 persoane, dintre
care cele mai importante au fost cele în manufactură (25,8%), comerț (18,0%) și
construcții (10,4%).

Figura 6. Distribuția angajaților în funcție de sectorul de activitate în 2014

 Sursa: NIS, Analiza forței de muncă din gospodărie (HLFS)

În zonele rurale, activitatea predominantă este agricultura (58,6%), în timp ce în

mediul urban predomină serviciile (61,2%) în cadrul structurii ocupării forței de
muncăîn funcție de activități ale economiei naționale. În partea următoare a lucrării
vom descrie impactul schimbărilor climatice asupra ocupării forței de muncă în
sectorul agricol. Studiul de caz este în România, o țară agricolă foarte tradițională,
unde o treime din populația angajată lucrează în agricultură.

Estimările experților în meteorologie demonstrează că până și micile creșteri ale

încălzirii globale vor reduce producția culturilor și vor conduce la o mai mare
variabilitate a producțiilor regiunilor situate la o latitudine redusă. Efectele negative
asupra producției agricole vor fi accentuate de fenomenele meteorologice mai
frecvente, cum ar fi inundațiile, valurile de căldură și seceta. Aceste fenomene vor
avea un impact profund asupra ocupării forței de muncă în agricultură, în special
pentru micii agricultori care vor fi afectați în mod deosebit de încălzirea globală,
întrucât capacitatea lor de adaptare este mai mică decât a companiilor mari.

În România, liber profesioniștii și membrii ai familiei productivi reprezintă

31,0% din persoanele angajate, iar 88,9% din aceștia locuiesc în mediul rural,
ceea ce înseamnă că aceștia sunt în general muncitori în ferme mici.

Rste de așteptat ca schimbările climatice să afecteze nivelul și variabilitatea

productivității culturilor și creșterea pe termen lung a anumitor culturi ar fi mulată în
zone de o latitudine mai mare. Cultivarea anumitor culturi nu va mai fi posibilă, iar
altele noi le vor lua locul. În consecință, această situație va crea schimbări în structura
ocupării forței de muncă.

Există o gamă largă de opțiuni pentru adaptarea la diferite niveluri. Pentru a face
față schimbărilor așteptate ale condițiilor climatice, agricultorii pot schimba rotația
culturilor pentru o utilizare cât mai bună a apei disponibile, pot ajusta datele de
însămânțare conform tendințelor de temperatură și precipitații și pot utiliza soiuri de
plante mai potrivite pentru noile condiții meteorologice și secetă sau arbuști de plante
de pădure pe zone mai mici arabile pentru a reduce scurgerile de apă și pentru a
acționa ca paravânt. De asemenea, este importantă o mai bună informare a
agricultorilor cu privire la riscurile climatice și opțiunile viabile de adaptare.

La nivel european, pentru o mai bună înțelegere a relației dintre cetățenii europeni
și agricultura din cadrul UE, prin explorarea nivelului de importanță pe care aceștia îl
acordă agriculturii, a fost realizat un sondaj Eurobarometru. Acesta a fost realizat în
conformitate cu metodele Eurobarometru în cele 28 de state membre ale Uniunii
Europene între 17 și 26 octombrie 2015. Acoperirea geografică a sondajului a fost:
Franța, Austria, Germania, Irlanda, Luxemburg, Cipru, Slovacia, Slovenia, Italia,
Ungaria, Suedia, Polonia, Croația, Belgia, Grecia, Spania, Republica Cehă, Finlanda,
Letonia, Bulgaria, Malta, Danemarca, Lituania, Estonia, Portugalia și Regatul Unit.
27.822 cetățeni UE din diferite categorii sociale și demografice au fost intervievați în
persoană, în propria casă și în limba lor maternă.

Una dintre marile provocări viitoare: schimbările climatice și gestionarea de durată

a resurselor naturale a fost inclusă în sondaj. Concluzia principală a studiului este că
marea majoritate a europenilor consideră că agricultura și zonele rurale sunt importante
pentru viitor, mai mult de nouă din zece respondenți având această părere. Alte
rezultate arată că aproape jumătate dintre europeni ar dori să vadă o creștere a
sprijinului financiar al UE pentru agricultori, în următorii zece ani (45%, +6% din
2009) și doar 13% spun că ar dori să înregistreze o scădere . În ceea ce privește
schimbările climatice, europenii recunosc importanța pădurilor în lupta împotriva
schimbărilor climatice.

Concluzii

Schimbarea climatică trebuie analizată din puncte de vedere multidimensionale, nu

doar din cele ale dimensiunii economice și de mediu ale dezvoltării durabile, ci și
sociale.

Impactul schimbărilor condițiilor meteorologice poate fi deja văzut în numeroase

efecte: perioadele crescute de înflorire ale pomilor, extinderea perioadei de recoltare a
strugurilor, schimbări în alte cicluri naturale ale plantelor. Fenomenele schimbărilor
climatice vor avea un impact profund asupra ocupării forței de muncă în agricultură, în
special pentru micii agricultori ce vor fi afectați în mod deosebit de încălzirea globală.
În România, lucrătorii din gospodărie și liber profesioniștii corespund pentru mai mult
de o treime dintre persoanele lucrătoare și majoritatea locuiesc în mediul rural, fiind
muncitori mici ai fermierilor.

La nivel european, în cele mai multe țări, mai puțin de jumătate dintre participanții
la sondaj menționează protejarea mediului și combaterea schimbărilor climatice ca
obiectiv principal pentru UE, Suedia (66%) și Malta (60%) având cea mai mare
pondere a respondenților cu această opinie. Bulgaria (28%), Letonia (32%) și Polonia
(32%) au cel mai mic procentaj de participanți care considerână că protejarea mediului
ar trebui să fie unul dintre obiectivele principale ale UE în ceea ce privește politica
agricolă și dezvoltarea rurală.
 Bibliografie

Birsan M.V., Dumitrescu A (2014): ROCADA: Setul de date climatice zilnice cu date
geografice (1961-2013) V1.0. Administratia Nationala de Meteorologie, Bucuresti,
Romania, doi: 10.1594 / PANGAEA.833627

Birsan MV, Dumitrescu A. 2015. Reducerea statistică a temperaturii sub-zilnice în

România prin intermediul rețelelor neurale artificiale. Teoria climatologiei teoretice și
aplicate Domnișoru, A. (2007), Efectele pe termen lung ale schimbărilor climatice
asupra resurselor de apă ale Europei

Studiu de caz România

Sandu I, Mateescu Elena, Vătămanu V, (2010), Schimbări climatice în România și

efectele asupra agriculturii, Ed. Sitech, Craiova

Surugiu C., Frent C., Surugiu M.R., Dinca A.I. (2011): Analiza și evaluarea
vulnerabilității și capacității de adaptare la schimbările climatice în sectorul turistic
* * * Comisia Europeană / EACEA / Eurydice / Cedefop, 2014. Abordarea abandonării
timpurii a educației și formării în Europa: strategii, politici și măsuri. Raportul
Eurydice și Cedefop. Luxemburg: Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene

* * * Strategia națională privind schimbările climatice (2013-2020)

* * * A șasea comunicare națională a României privind schimbările climatice și primul

raport bianual