Analizarea unui stat membru UE

5. Populația Irlandei

1. Piața muncii

Noile cifre publicate de Oficiul Central de Statistică (OCS) arată că ocuparea forței de
muncă a crescut cu 2,7% în al patrulea trimestru în 2022. Acest lucru duce numărul
persoanelor active la 2,5 milioane de persoane în Irlanda, cu o creștere a ocupării forței de
muncă cu normă întreagă de 65.200 (+3,3%) de la an la an în trimestrul al patrulea.

Sectorul care a înregistrat cea mai mare creștere a ocupării forței de muncă este
sectorul Activități de servicii administrative și de sprijin, care a crescut cu 14.500 sau cu
15,2% în anul până în T4 2022. În timp ce sectorul care a înregistrat cea mai mare scădere
a ocupării forței de muncă a fost sectorul Agricultură, silvicultură și pescuit, care a scăzut
cu 6.100 sau -5,7%.

2. Rata șomajului

În 2022 s-a înregistrat o rată a șomajului de 6,5 %. Rata șomajului estimându-se că va

scădea la 5,6%, anul viitor, și la 4,8%, în 2024, când se prognozează o creștere a forței de
muncă active la peste 3,1 milioane de persoane.

Rata șomajului în rândul persoanelor cu vârste cuprinse între 15 și 24 de ani (rata

șomajului în rândul tinerilor) a fost de 9,1% în trimestrul IV 2022, în scădere de la 10,2%
în trimestrul IV 2021.

3. Programe pentru piața muncii

Pe fondul previziunilor de creștere a populației Irlandei până la aproape 6 milioane de

persoane, până în 2040, și a necesității creării a 660.000 de locuri de muncă
suplimentare, la 16 februarie 2018, guvernul irlandez a anunțat politica sa globală și
inițiativa de planificare pentru pregătirea Irlandei pentru viitor – ”Proiectul Irlanda
2040”.
 Proiectul cuprinde două planuri: Planul Național de Dezvoltare 2018-2027: un
program de 116 miliarde Euro pentru modernizarea infrastructurii și Cadrul Național de
Planificare (FNP): pentru realizarea unei dezvoltări regionale echilibrate care să
prioritizeze creșterea în marile orașe: Dublin, Cork, Galway, Limerick și Waterford.

Principalele prevederi sunt:

 Planul Național de Dezvoltare pe o perioadă de 10 ani, de 116 miliarde Euro,

reprezintă o creștere uriașă a investițiilor publice pentru Irlanda, care o va transforma
în lider european în investiții;
 Legarea politicilor de planificare și investiții se va concentra nu numai pe lucrări de
construcții, ci și pe dezvoltarea socială, economică și culturală, pentru o creștere
durabilă pe termen lung;
 Planul include patru noi fonduri totalizând 4 miliarde Euro, destinate dezvoltării
rurale și urbane, acțiunilor legate de schimbările climatice și tehnologiile disruptive,
creând astfel noi locuri de muncă.
 O importanță majoră va fi acordată domeniului transporturilor pentru asigurarea unor
legături directe și rapide între diferite zone din Irlanda, pentru îmbunătățirea rețelelor
de transport public în orașe și pentru a completa lacunele din nord-vest, ceea ce va
facilita circulația spre locurile de muncă, astfel acest lucru să nu mai reprezinte un
impediment pentru populație.

4. Educația si training-ul

Mulți oameni din piața muncii utilizează flexibilitatea orelor de lucru pentru a studia cu
jumătate de normă sau cu normă întreagă pentru a câștiga noi competențe și calificări,
aflându-se într-un proces de formare continuă. În acest mod aceștia au mai multe oportunități
de angajare și posibilități de a-și schimba locul de muncă, care este mult mai stabil și sigur în
cazul anumitor impedimente.

În Irlanda, există multe locuri diferite pentru a studia și lua cursuri; universități, institute
tehnologice, colegii de stat, colegii private și scoli în limba engleză. Multe colegii privat face
cursuri cu frecvență parțială seara.

Costurile și taxele pentru cursuri depind de starea de naționalitate și imigrare.

 5. Schimbarea populației și imigrarea

Mișcarea liberă a forței de muncă este considerată de multă vreme un element

fundamental al competitivității forței de muncă ce facilitează reducerea dezechilibrelor
teritoriale, a rigidităților și a inadecvării competențelor. Astfel, multe orașe și regiuni
metropolitane dinamice din punct de vedere economic se confruntă cu impactul social, politic
sau de altă natură al afluxului de migranți pentru muncă.

Ratele anuale de creștere demografică au depășit 2% în perioada dintre recensăminte

2006–20011, fapt atribuit atât sporului natural mare, cât și imigrației. Această rată a mai
scăzut în perioada dintre recensămintele următoare, 2014–2019, cu o modificare procentuală
medie anuală de 1,6%.

La momentul recensământului din 2019, numărul locuitorilor neirlandezi a fost

înregistrat la 544.357, cuprinzând 12% din populația totală. Aceasta înseamnă aproape de 2,5
ori mai mult ca numărul de locuitori neirlandezi înregistrat la recensământul din 2011
(224.261), când s-a pus pentru prima oară întrebarea referitoare la naționalitate. Cele mai
mari cinci comunități minoritare sunt polonezii (122.585), britanicii (112.259), lituanienii
(36.683), letonii (20.593) și nigerienii (17.642).

6. Comparație cu România

6.1. Introducere. Date generale:

 Suprafața - 238.397  km²
 Populația - 20.121.641 locuitori
 Densitatea populației - 84,4 loc/km
 Capitala – București
 Limba oficială – română
 Forma de guvernământ – Republică semi-prezidențială
 Parlament – legislativ
 Organizarea administrativă - teritoriul țării este organizat în comune (2.685), orașe
(263) și județe (41). În condițiile legii, unele orașe sunt declarate municipii. Din punct
 de vedere istoric, există 3 provincii tradiționale : Țara Românească (formată din
regiunile Oltenia, Muntenia și Dobrogea), Moldova (formată din Moldova
Occidentală și Bucovina de Sud) și Transilvania (formată din regiunile Banat,
Crișana, Maramureș și Ardeal).
 Moneda - leul românesc (RON)
 Anul aderării - 1 ianuarie 2007
 Ziua națională – 1 Decembrie
 Structura etnică:

Principalul grup etnic în România îl formează românii. Ei reprezintă, conform

recensământului din 2011, 88,9% din numărul total al populației. După români, următoarea
comunitate etnică importantă este cea a maghiarilor, care reprezintă 6,1% din populație,
respectiv un număr de aproximativ 1 200 000 de cetățeni. După datele oficiale, în România
trăiesc 665 000 de romi. Alte comunități importante sunt cele ale germanilor, ucrainenilor,
lipovenilor turcilor, tătarilor, sârbilor, slovacilor, bulgarilor, croaților, grecilor, rutenilor,
evreilor, cehilor, polonezilor, italienilor, armenilor.

6.2. Descrierea procesului de aderare la UE

 1 februarie 1993 - România semnează Acordul European, ce instituie o asociere între

România, pe de o parte, și Comunitățile Europene și statele lor membre, pe de altă
parte;
 1 februarie 1995 - Întră în vigoare Acordul European;
 Iunie 1995 - România depune cererea de aderare la Uniunea Europeană;
 Noiembrie 1998 - Comisia Europeană publică primul Raport de Țară privind procesul
de aderare a României la Uniunea Europeană;
 Iunie 1999 - România adoptă Planul Național de Aderare la Uniunea Europeană;
 Decembrie 1999 - La Helsinki, Consiliul European decide începerea negocierilor de
aderare cu șase țări candidate, printre care și România;
 Februarie 2000 - În cadrul reuniunii Consiliului UE pentru Afaceri Generale, dedicată
lansării Conferinței Interguvernamentale, sunt deschise oficial negocierile de aderare
cu România;
 13 noiembrie 2002 - Comisia adoptă o ”Foaie de parcurs” pentru România și
Bulgaria;
  20 noiembrie 2002 - Parlamentul European ia în considerare data de 1 ianuarie 2007
ca dată-țintă pentru aderarea României la Uniunea Europeană;
 12-13 decembrie 2002 - Consiliul European de la Copenhaga decide asupra aderării a
10 noi state membre și adoptă foile de parcurs pentru România și Bulgaria;
 26 martie 2003- Comisia Europeană prezintă ediția revizuită a Parteneriatului de
Aderare cu România;
 17 decembrie 2004- La Consiliul European de la Bruxelles, România primește
confirmarea politică a încheierii negocierilor de aderare la Uniunea Europeană;
 13 aprilie 2005- Parlamentul European dă undă verde aderării României și Bulgariei
la Uniunea Europeană;
 25 aprilie 2005- În cadrul unei ceremonii oficiale, desfășurate la Abația de
Neumunster din Luxemburg, președintele României, Traian Băsescu,
semnează Tratatul de Aderare la Uniunea Europeană;
 1 ianuarie 2007- România devine stat membru al Uniunii Europene.

6.3. Economia

1. PIB

PIB-ul este egal cu 731,466 miliarde USD, iar PIB-ul pe cap de locuitor reprezintă 38.097
USD.

2. Agricultura

Agricultura este un sector foarte important pentru economia românească. Aceasta implică
3 931 350 de întreprinderi, iar suprafața agricolă utilizată este egală cu 9 498 de milioane de
hectare (aproximativ o cincime din suprafața totală a țării). Forța de muncă angajată în acest
sector se ridică la circa 965 500 de unități anuale de muncă (UAM), echivalentul a 965 500
de persoane angajate cu normă întreagă. Sectorul agricol utilizează aproximativ 28,7 % din
forța de muncă ocupată în țară (față de media UE de 5,7 % ) și contribuie la aproximativ 6 %
din PIB-ul țării.

Principalele produse ale agriculturii românești sunt: grâul, cartofii, vinul și produsele
obținute din zootehnie. Trebuie subliniată, în acest sens, însăși proporția foarte ridicată a
valorii atribuibile sistemului zootehnic, în special producției de lapte și de carne de porc,
care, în linii mari, reprezintă peste 45 % din valoarea generată de sectorul agricol.

Problemele majore ale agriculturii din România sunt: lipsa unor investiții majore în
agricultură - nu atât din cauza lipsei fondurilor de finanțare, ci mai degrabă din dificultatea
accesării acestora - fărâmițarea pământurilor, litigiile legate de proprietate și tehnologia
precară. Produsele românești nu corespund întotdeauna standardelor de calitate ale UE, ceea
ce și explică lipsa prezenței pe piețele externe, în timp ce mărfurile din import au invadat
rafturile magazinelor autohtone.

3. Comerțul extern

Conform datelor Institutului Național de Statistică (INS), pentru comerțul cu bunuri, și

ale Băncii Naționale ale României (BNR), pentru comerțul cu servicii, volumul total al
schimburilor comerciale ale României în anul 2020, bunuri plus servicii, s-a ridicat la 180,0
miliarde euro, din care: 85,6 mld. euro export și 94,4 mld. euro import.

Top grupe de produse la exportul României în 2020:

Nr. Grupa de produse Export (mld euro)

1 Mașini și echipamente pentru transport 30,2
2 Mărfuri manufacturate clasificate în principal după materia primă 10,0
3 Articole manufacturate diverse 8,9
4 Alimente și animale vii 4,3
5 Produse chimice și produse derivate 3,1
6 Materiale crude, necomestibile, exclusiv combustibili 2,3
7 Combustibili minerali, lubrefianți și materiale derivate 1,6
8 Băuturi și tutun 1,5
9 Uleiuri, grăsimi și ceruri de origină animală și vegetală 0,2
10 Alte bunuri necuprinse în altă secțiune 0,1
TOTAL 62,2

Conform celor mai recente date Eurostat, România înregistrează excedent pe latura de
comerț exterior cu bunuri și servicii a contului curent, în relația cu principalele economii din
Uniunea Europeană: Franța, Regatul Unit, Italia, Spania și Germania. Aceste excedente sunt
datorate în special exportului de servicii.
 Pe de altă parte, România înregistrează deficite comerciale semnificative în relația cu
țările apropiate din punct de vedere geografic și structural (Ungaria, Polonia, Slovacia sau
Republica Cehă), precum și alte state din Vestul Europei, precum Olanda sau Austria.

4. Schimburi economice majore

În termeni relativi, cele mai mari creşteri ale exporturilor de bunuri la nivelul grupelor de
produs în 2021 (față de anul 2020) s-au înregistrat în domeniul combustibililor (+16,6%);
maşinilor şi echipamentelor pentru transport (+10,5%), respectiv domeniul uleiurilor,
grăsimilor și cerurilor de origine animală și vegetală (9,8%). În categoria importurilor de
bunuri, cele mai mari creşteri anuale s-au înregistrat la combustibilii minerali (25,4%); mașini
și echipamente pentru transport (11,4%) şi articole manufacturate diverse (10,7%).

74 % din exporturile României se efectuează în UE (Germania 23 %, Italia 11 % și

Franța 7 %). În afara UE, 3 % din exporturi se realizează către Turcia și respectiv către
Regatul Unit.

Importurile României provin în proporție de 74 % din celelalte state membre ale UE
(Germania 21 %, Italia 9 % și Ungaria 7 %). Printre importurile din afara UE, se remarcă cele
din China (6 %) și din Turcia (4 %).

6.3. Populația

1. Piața muncii

Deși ca structură demografică, populația României este similară celei statelor din
vecinătate și mediei europene, în general, datele privind participarea populației în vârstă
de muncă (15 – 64 de ani) la activitatea economicăridică anumite semne de alarmă,
reiese din datele Eurostat.

Circa 65% din populația României are între 15 și 64 de ani, echivalentul a 12,4
milioane de persoane. Dintre acestea, doar 8,1 milioane, respectiv 65% sunt active în
piața muncii, cel mai redus procent de la nivel european, cu zece puncte procentuale sub
 media UE. Cu alte cuvinte, aproape patru milioane de persoane nu vor să participe la
piața muncii.

Una dintre consecințele acestui fenomen este faptul că România are cea mai scurtă
perioadă de activitate în câmpul muncii din UE. Durata perioadei active în câmpul
muncii este de 31,3 ani, cu cinci puncte procentuale sub media UE, potrivit datelor
Eurostat aferente anului 2021.

2. Rata șomajului

Rata șomajului în luna decembrie 2022 a fost de 5,6%, în creștere cu 0,2 puncte
procentuale față de cea înregistrată în luna noiembrie 2022 (5,4%), arată datele publicate de
Institutul Național de Statistică. Rata șomajului la bărbați a fost cu 0,7 puncte procentuale
mai mare decât la femei.

Numărul șomerilor (în vârstă de 15 – 74 ani) estimat pentru luna decembrie a anului
2022 a fost de 461.900 de persoane. Acest număr a fost în creștere față de luna precedentă
(447.700 persoane), dar în scădere față de aceeași perioadă a anului precedent.

Pe sexe, rata șomajului la bărbați a depășit-o cu 0,7 puncte procentuale pe cea a femeilor,
valorile respective fiind 5,9% în cazul persoanelor de sex masculin și 5,2% în cazul celor de
sex feminin.

3. Programe pentru piața muncii

Strategia Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă 2014-2020 și Planul de acțiuni

pe perioada 2014 - 2020 pentru implementarea Strategiei au fost elaborate de Ministerul
Muncii și Protecției Sociale, cu sprijinul instituțiilor și autorităților publice relevante pe piața
muncii.

Strategia Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă 2014-2020 și-a propus să

impulsioneze eforturile naționale în scopul atingerii țintei de ocupare de 70% stabilită de
România pentru anul 2020 pentru populația în vârstă 20-64 de ani. Strategia a avut la bază o
viziune integrată asupra politicilor relevante pentru piața muncii, atât din perspectiva
dezvoltării cererii, cât și din perspectiva gestionării ofertei de forță de muncă.

Obiectivele specifice și direcțiile de acțiune ale acestui document strategic au fost:

 O1. Creșterea ocupării în rândul tinerilor și prelungirea vieții active a persoanelor în
vârstă;

O2. Îmbunătățirea structurii ocupaționale și participării pe piața muncii în rândul

femeilor și persoanelor aparținând grupurilor vulnerabile;

O3. Dezvoltarea unei resurse umane cu un nivel înalt de calificare și competențe adaptate
la cerințele pieței;

O4. Îmbunătățirea mecanismului de fundamentare, implementare, monitorizare și

evaluare a politicilor cu impact pe piața muncii.

Strategia națională pentru locuri de muncă verzi 2018-2025 și Planul de acțiuni

pentru implementarea Strategiei naționale pentru locuri de muncă verzi 2018-2025 au
fost elaborate de Ministerul Muncii și Protecției Sociale, prin consultări cu ministerele de
resort și cu Institutul Național de Statistică.

Strategia are fixate trei obiective specifice asociate procesului amplu de tranziție la
„economia verde”, respectiv:

Obiectivul Specific 1 - Stimularea antreprenoriatului și creării de locuri de muncă verzi

cu accent pe sectoarele de competitivitate crescută identificate în Strategia Națională pentru
Competitivitate 2014 - 2020 și Strategia Națională de Cercetare, Dezvoltare și Inovare 2014 –
2020;

Obiectivul Specific 2 - Dezvoltarea competențelor forței de muncă în vederea asigurării

unei ocupări de calitate în sectoarele competitive, generatoare de locuri de muncă verzi;

Obiectivul Specific 3 - Consolidarea cooperării cu actorii relevanți și a dialogului cu

partenerii sociali din sectoarele cu potențial pentru crearea de locuri de muncă verzi.

Planul de Implementare a Garanției pentru Tineret 2017-2020

Garanția pentru Tineret a urmărit să asigure ca toți tinerii sub vârsta de 25 de ani să
primească o ofertă de bună calitate de obținere a unui loc de muncă, de continuare a
educației, de intrare în ucenicie sau de efectuare a unui stagiu, într-un interval de patru luni de
la intrarea în șomaj sau de la momentul în care nu mai urmează o formă de învățământ
formal.
 ANOFM a implementat măsuri de stimulare a ocupării tinerilor, atât prin bugetul
asigurărilor pentru șomaj, cât și prin Fondul Social European (ucenicie, stagii, prime de
mobilitate, prime de activare și subvenționarea locurilor de muncă).

4. Educația și training-ul

Concluzii privind învățământul în România:

 Educația se schimbă odată cu tehnologiile, știința de carte e mult mai greu de transmis
decât acum 20 de ani. Acum lumea are nevoie de lucruri mult mai complexe decât
acum 20 de ani – iar aici e punctul cel mai slab al României;
 Problema echității în școlile românești este una foarte mare;
 Există variații foarte mari în performanța diverselor școli din România – trebuie
diminuată distanța între ele și încurajată colaborarea;
 “Poți spune că în secolul al 20-lea democrația ținea de dreptul de a fi egal cu ceilalți.
În secolul al 21-lea, democrația ține de dreptul de a fi diferit. E nevoie să înțelegem de
ce elevii au nevoie să învețe în mod diferit.”
 În contextul tehnologic actual e nevoie de dezvoltarea gândirii complexe și a
abilităților diferite – “marea provocare pentru România”. Nu e nevoie să predai și mai
mult în maniera de până acum;
 E nevoie de mai multă satisfacție a vieții pentru elevi și entuziasm profesional pentru
profesori. E nevoie de profesori de mare calibru, de lideri, de profesori care să
colaboreze, să învețe unul de la altul și să petreacă mai mult timp cu elevul, în afara
clasei.

Piața de training-uri din România este în continuă creștere de la un an la altul și este de

așteptat ca și în 2023 avansul acesteia să continue, poate într-un ritm chiar mai accelerat decât
până în prezent. Și este normal să fie așa, mai ales, în condițiile în care, potrivit ultimelor date
Eurostat, proporția persoanelor adulte în vârstă de muncă (15-64 ani), care iau parte la
programe de educație formală sau non-formală ori la programe de formare profesională a
crescut în ultimul deceniu în Uniunea Europeana, de la 35,2% in 2009 la 45,1% in 2021, însă
România se situează pe ultimul loc din UE, cu o rată de participare de doar 7% in 2021.

5. Schimbarea populației și imigrarea

Se repetă tot mai des ideea unei Românii de 16 sau doar 15 milioane la orizontul anului
2050. Altă temă este cea a emigrației și a relației cu diaspora în sens mai larg. Emigrația a
schimbat atât demografia regională, cât și structura forței de muncă și chiar dacă ritmul
acesteia pare să fi scăzut în ultimii ani, există în continuare percepția că aceasta va contribui
la un declin economic și social și chiar la o transformare culturală cauzată de plecarea
persoanelor dinamice și cu spirit antreprenorial.

Dar transformarea demografică a României înseamnă mult mai mult. Pe de o parte,

implică o transformare a compoziției populației. Structura pe vârste se va schimba, la fel cum
se va schimba cel mai probabil compoziția etnică și religioasă. Nu în ultimul rând, echilibrul
dintre regiuni va suferi modificări de substanță, în moduri care nu sunt încă pe deplin clare.

Deși imigrația externă a devenit tot mai vizibilă, mulți români continuă să se gândească
la migrație ca factor contribuitor la scăderea populației. Evident, o balanță negativă a
migrației propriilor cetățeni este comună majorității țărilor europene. Dar migrația în masă
asociată ultimilor 30 de ani este puțin probabil să continue dacă se mențin actualele tendințe
economice. Majoritatea statelor UE din Europa Centrală și de Est au înregistrat o inversare
parțială de tendință. Și România e probabil să aibă o balanță migratorie pozitivă în viitor,
numărul străinilor care se stabilesc în țara noastră depășindu-l treptat pe cel al rezidenților
care pleacă.

Cel mai probabil, o mare parte a diasporei deja plecate se va „pierde” prin integrare în
țara de rezidență. Distanța culturală mică dintre români și alți europeni facilitează căsătoriile
mixtă, iar școlarizarea copiilor în țările-gazdă contribuie la aculturație. Chiar dacă diferențele
de dezvoltare economică dintre România și cele șapte țări care găzduiesc majoritatea
diasporei europene (actualmente Italia, Germania, Marea Britanie, Spania, Franța, Austria și
Belgia) scad, cei care sunt plecați de mult timp, au format familii sau au cariere bine
ancorate. Pentru mulți, rețeaua personală de sprijin nu conține persoane actualmente rezidente
în România.

Relațiile bilaterale România – Irlanda

Irlanda și România sunt țările cu cele mai mari rate de creștere ale economiei dintre țările
UE. Irlanda reprezintă unul dintre parteneri economici ai României din cadrul UE cu care
partea română urmărește creșterea volumului și diversificarea schimburilor comerciale, cu o
dinamizare a exporturilor românești în vederea echilibrării balanței comerciale.

Pentru stimularea investițiilor reciproce, apreciem ca necesare următoarele:

 Promovarea în mediul de afaceri irlandez a proiectelor autorităților locale din
România, având ca scop atragerea de noi investitori irlandezi în țara noastră;
 Cooperare în realizarea de proiecte cu fonduri structurale;
 Atragerea de investiții irlandeze în domenii de interes pentru România
(infrastructura rutieră, industria alimentară, industria mobilei, tehnologii de
mediu, agricultură, materiale de construcții, energie regenerabilă, turism s.a.).
 Atragerea firmelor irlandeze în procesul de privatizare din Romania;
 Servicii românești de IT&C pentru diverse sectoare de dezvoltare din Irlanda;
 Cooperarea firmelor românești cu parteneri irlandezi în realizarea de proiecte în
Irlanda și pe terțe piețe.