Muzeul Raional de Istorie și Etnografie Telenești

Muzeul e arsenalul cel mai puternic cu care un popor își apără originea, identitatea și
tot ce a moștenit de la străbuni. De 14 ani încoace orașul Telenești se poate mândri cu Muzeul
de Istorie și Etnografie. Muzeul a fost fondat în anul 2008 prin decizia Consiliului Raional
Telenești, iar deschiderea oficială a avut loc în anul 2014. La început muzeul s-a aflat în două
încăperi la Centrul raional de Cultură. Clădirea cu două nivele, edificată de boierul Teodosiu
la mijlocul secolului al XIX- lea în care mai multe decenii s-a aflat spitalul raional, este acum
noua casă a muzeului cu nouă săli mari unde sunt prezentate perioadele istorice prin care a
trecut ținutul. Fiecare sală are o tematică aparte.
„Casa Mare” este un fel de trezorerie a fiecărei gospodării. În Casa Mare sun expuse
articole conform tradiției: păretare, lăicere, covoare, țoluri toate confecționate manual. În
această cameră se însemnau cele mai importante momente, ritualuri ale neamului, satului. Tot
aici se păstra lada cu zestrea fetelor, pomenile pentru înmormântare, actele de identitate și
alte tipuri de documente, fotografii, costumele populare, prosoape, cărți, bani și multe alte
obiecte de preț. Atmosfera de măreție este completată de icoana de pe peretele din colțul
camerei.
„Cămara”: obiectele amplasate în această sală reproduc cu aproximație interiorul
locuinței țărănești în perioada anilor 60-70 ai secolului XX, unde găsim și un cuptor nelipsit
în casa țăranului basarabean, stativele și toate ustensilele care erau folosite la confecționarea
păretarelor, covoarelor și prosoapelor.
„Istoria boierimii” este încăperea în care se păstrează piesele de mobilă veche și
pozele marilor boieri din Telenești.
Sala „Expoziții temporare” este sala în care o dată la două - trei luni piesele sunt
schimbate în dependență de sezon și evenimentele importante ce se referă la istoria Moldovei.
De exemplu expoziție de mărțișoare, expoziții ale meșterilor populari: lucruri confecționate
din fibre naturale, lemn, lozie și altele, expoziții de documente și fotografii.
„Istoria sportului”: încăperea în care se află pozele sportivilor originari din Telenești
medaliați la jocurile olimpice, medaliile, cupele și diplomele câștigate de sportivii teleneșteni.
„Inventar țărănesc”. În sală sunt concentrate diverse unelte de muncă din trecut,
utilizate în gospodăria țăranului basarabean. Datorită acestei colecții vizitatorii pot judeca
despre evoluția agriculturii din regiunea dată.
Sala consacrată istoriei instituțiilor de cultură din orășelul Telenești: evoluția istorică
a satelor și a comunelor din raionul Telenești din antichitate, evul mediu și până în prezent,
este ilustrată prin exponatele prezente în sală: obiecte vechi colectate de la cetățeni, cum ar fi
telefoane, aparate de fotografiat, patefon, mașină de scris, radio, televizor și altele.
O secțiune aparte este consacrată lui Dionisie Gulkin, fost locuitor al orășelului
Telenești, fost deputat în Duma Țaristă, care a abordat problema moldovenilor basarabeni de
a studia limba maternă în școală. Aici sunt expuse fotografii și cărți din arhiva personală a sa.
 Conacul boierului Teodosiu
Este o casă mare cu numeroase odăi mari și luminoase. În unele odăi s-au păstrat până
nu demult sobe de teracotă albe, verzi sau albastre. Coloanele, geamurile mari, au darul să
mire pe oricine...câtă bogăție a fost cândva aici. Clădirea cu fațadă albă și strălucitoare nu are
etaje, dar dimensiunile sunt impresionante, în față cu pridvor spre care urcă scări, cândva de
marmură. În spatele casei se afla un grajd de cai și un beci masiv, ce ajungea prin căi
subterane până la alt capăt de moșie. De jur împrejurul conacului bucurau inima o întindere
mare de vii și livezi ce aparțineau boierului. Familia Teodosiu s-a refugiat în România iar
casa a fost transformată în școală.
Beciul Familiei Teodosiu
Printre edificiile seculare pe care le-a lăsat boierul Teodosiu, se numără și beciul din
orașul Telenești. La început beciul avea forma unui tunel, închis cu două porți mari de lemn
din stejar secular. În interior beciul este construit din cărămidă, avea o lungime de 100 m și o
lățime de 20 m . Clădirea beciului are un design deosebit. Pe pereții externi ai edificiului sunt
lipite prin mozaic diferite compoziții: viță de vie cu struguri, care începea de la nivelul întâi și
ducea până la nivelul doi, un cocostârc în zbor, alt desen reprezintă un țăran ce mistuie vinul
si al treilea desen - țăranul scoate vinul din butoi, al patrulea desen - țăranul închină paharul.
Odată cu instaurarea puterii sovietice beciul a trecut în proprietatea colhozului local și era
destinat pentru păstrarea roadei. În prezent, cu mici modificări arhitecturale acest beci este
parte a patrimoniului cultural local.

Realizat: Bunduchi Olga