Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
DINAMICII
POPULAȚIEI ÎN
DIFERITE REGIUNI
Mutuzoc Evelina
Cl. XI-”B”
L.T.”A.Mateevici”
Or. Dondușeni
Profersor: Vasilișin V.
CONȚINUTUL LUCRĂRII
Subcompetențe 1.Construim graficul privind dinamica
Constrirea populației Terrei în baza analizei datelor
graficului
privind statistice din tabelul 12. și facem analiza
dinamica acestuia.
numărului
populației în
2. Comparăm și analizăm indicii demografici
baza datelor principali ai natalității, mortalității, ratei
statistice anuale de creștere și speranța de viață la
Analiza
indicilor naștere a două regiuni utilizînd tabelul 13,
demografici 15, 16, 17.
utilizînd datele
statistice. 3.Analizăm hărțile natalității și mortalității
Compararea din figurile 10 și 11 respectiv.
structurei
economice a
4.Utilizînd textul manualului, comparăm
populației în structura economică a populației și calitatea
cele două grupe
de state
forței de muncă în diferite grupe de state.
Examinăm problema șomajului în lume.
1.
8000 Graficul 12. Evoluția numerică
populației lumii
Populația
7000 mln.loc.
6000
5000
4000
3000
2000
1000
0
Anii Populația mln. loc.
1000 275,0 Oamenii constituie
1500 450,0 principala forță de
1650 550,0 producției a societății prin
1800 906,0
experiența deprinderilor de
1850 1170,0
lucru și numărul mare al
lor.
1900 1656,0
În tabelul prezentat putem
1950 2486,0
observa cum diferiți factori
1970 3635,0
au influențat asupra
1980 4415,0
creșterii numărului
1985 4842,0 populației.
1995 5716,0
2003 6285,7
2007 6625,7
2012 Evoluția7057,0
Tab.12 numerică
a populației lumii
O perioadă îndelungată populația
Terrei era puțin numeroasă, dar de
atunci pînă în prezent a ajuns la
cifra de 7057,0 mln. locuitori, iar
istoria demografică poate fi
împărțită în două etape.
Prima etapă este etapa civilizației
agrare, ce a durat pînă în a doua
jumătate a secolului XVIIlea,
aceasta fiind caracterizată printrun
spor redus al populației, cînd
nataliatea înaltă se afla în echilibru
cu mortalitatea înaltă.
A doua etapă este numită etapa modernă,
și cuprinde următoarele trei secole.
Din 1800 pînă în 1900, începe să se
manifeste o creștere consiterabilă a
populației de la 550,0 pînă la 1656,0 mln.
locuitori, avînd loc prima dublare a
numărului populației.Acesta este
determinată de mai mulți factori cum ar fi
scădere mortalității, ameliorarea condițiilor
de trai, păstrarea natalității înalte.
În 1950 are loc a doau dublare a
populșației numărul ei atingînd valoarea de
2486,0 mln. locuitori.
Cel mai înalt ritm de creștere a populației a fost
detectat în deceniul șapte al sec XX-lea, cînd a și
apărut noțiunea de ”explozie demografică”, care a fost
cauzată iarăși de ameliorarea condițiilor de trai,
oferirea asistenței medicale calitative, reducerea
mortalității infantile.
În anii 1990 se observă o creștere mai lentă a
numărului populației, ceea ce demonstrează
depășirea exploziei demografice, dar în țările slab
dezvoltate cum ar fi Africa, America de Sud, se mai
păstrează ritmurile înalte de creștere
Regiunea Populația, Rata Natali- Morta Speranț % Vîrsta %
mln.loc. anuală tatea li- a de populației medie popu-
a la tatea viață la ani lației
0- Pest
creșteri 1000 la naștere urbane
15 e 65
i loc. 1000
% loc. ani ani
tîrzii, concubinajul, propaganda homosexualismului,
folosirea contraceptivilor, utilizarea substanțelor
nocive(alcool, tutun, droguri), avorturile și modul de
viață sexulă dezordonat.
O imagine opusă o putem onserva întrun stat slab
dezvoltat Uganda , unde rata natalității constituie
46,0 ‰. Acest fapt este cauzat de mai multe
circumstanțe, printre care se numără influența
puternică a religiei, aceasta fiind decisivă în formarea
familiei, neincadrarea femeilor în cîmpul muncii,
căsătoriile timpurii,interzicerea oricărei relații în
afara căsătoriei, interzicerea homosexualismului,
interzicerea categorică a avorturilor, utilizarea
minimă a contraceptivelor ,consumul redus al
substanțelor nocive și un mod de viață sexuală
ordonat, astfel încît bolile sexual transmisibile nu
sunt răspîndite.
Tabelul 17. Statele care înregistrează cele mai mari și cele mai
mici rate ale mortalității
Resursele umane reprezintă principala forță de
muncă și în dependență de structura pe grupe de
vîrstă și sexe , de gradul de dezvoltare a economiei
și de nivelul de pregătire profesională puteam
distinge: populația economic activă și populația
întreținută.
O altă categorie a populației o constituie populația
neproductivă care include persoanele necuprinse în
activitatea socială.
Cea mai mare pondere a populației active este
în țările din Europa și America de Nord fiind
de 6070%. Iar nivelul scăzut de dezvoltare
economică, insuficiența locuriloe de muncă,
gradul scăzut de incadrare a femeilor în
cîmpul muncii determină o pondere mai mică
în țările în curs de dezvoltare constituind 45
48%.
Se cunoaște că cea mai mare parte a
populației active mondiale fiind țărani sunt
încadrați în sectorul primar al structurii
economice majorității tăzilor slab dezvoltate,
pe cînd în altele se pote observa incadrarea
populației în sectorul serviciilor, astfe job
urile cele mai fecvent întîlnite fiind deservirea
turiștilor, familiilor bogate, comerțul cu
mărunțușul, sectorul secundar fiind foarte
slab dezvoltat.
În țările înalt dezvoltate lucrurile stau
diametral invers, ponderea cea mai mare a
populației active fiind concentrată în
industrie(2025%) și în sfera de
deservire(6075%) care sunt strîns legate
între ele, sectorului primar revenindui doar
24% din populația activă. În S.U.A. Și
Canada în sectorul țerțiar sunt încadrate
circa 79% din populație.
Calitatea resurselor de muncă diferă esențial de la o
grupă de state la alta.
Astfel în statele în curs de dezvoltare resursele umane
sunt de o calificare mai joasă, populația e puțin cărturară
și e răspîndit analfabetismul.
O situație opusă urmărim în statele înat dezvoltate, care
sunt asigurate cu resurse de muncă de o calificare
înaltă.În majoritatea țărilor înlat dezvltate are loc intensa
înlocuire a ”gulerașeloralbastre”(muncitori necalificați)
cu ”gulerașealbe” și ”gulerașeaurii”(muncitori de înaltă
calitate) care sunt capabili să deservească cele mai
sofisticate procese de producție.
Una dintra cele mai acute și mai discutabile
probleme în toate grupele de state este
șomajul fenomen socialeconomic care se
manifestă prin inactivitatea a unui număr
mare de salariați, ca rezultat al dezechilibrului
dintre cererea și oferta forței de muncă.Dar
dacă în țările înalt dezvoltate el nu se simte
atît de mult, atunci în țările slab dezvoltate el
preia o anumită amploare. Eu totuși cred că e
posibil de rezolvat acestă problemă. Ca
exemplu ne poaate servi chiar și Moldova.
În opinia mea, pentru a micșora șomajul e necesar:
1)Să se dechidă interprinderi mici care nu necesită
investiții mai, pentru a crea noi locuri de muncă.
2) Să se dezvolte sectorul serviciilor, și anume
turismul, iarăși pentru a crea locuri de muncă.
3) Să se micșoreze vîrsta de pensionare, pentru a
permite noilor generații de specialiști să intre la
lucru.
Concluzionînd pot zic că orice problemă apărută are
și o soluție, care trebuie găsită și aplicată la timp.