Viața socială în lumea

contemporană
 Societatea postindustrială

societate post-industrială - este acea societate în

care a avut loc o tranziție de la economia bazată pe
producție la economia bazată pe servicii, o difuzie a
capitalului național și a celui global.

O societate postindustrială se naște pe locul unei

societăți industrializate, în timpul căreia bunurile
erau produse în masă folosind mașini.
Post-industrializarea există în Europa, Japonia și
Statele Unite, iar SUA a fost prima țară cu peste
50% din lucrătorii săi angajați în sectorul serviciilor.
O societate post-industrială nu numai că transformă
economia; modifică societatea în ansamblu.
Caracteristicile societăților post-industriale

 Sociologul Daniel Bell a descris următoarele

schimburi asociate cu societățile postindustriale:
 Producția de bunuri (cum ar fi îmbrăcămintea) scade,
iar producția de servicii (cum ar fi restaurantele)
crește.
 Munca manuală și locurile de muncă cu guler
albastru sunt înlocuite cu locuri de muncă tehnice și
profesionale .
 contribuie la dezvoltarea și avansarea schimbărilor
tehnologice.
 Societatea trece printr-o trecere de la concentrarea
asupra cunoștințelor practice la cunoașterea
teoretică. Aceasta din urmă implică crearea de noi
soluții de invenție.
 Se pune accentul pe noile tehnologii, pe cum să le
creați și să le utilizați, precum și să le valorificați.
 Noile tehnologii promovează necesitatea unor noi
abordări științifice, cum ar fi IT și securitatea
informatică .
Societatea are nevoie de mai mulți absolvenți de
colegiu cu cunoștințe avansate care pot contribui la
dezvoltarea și avansarea schimbărilor tehnologice.
 Procese caracteristice
societății postindustriale

Globalizarea - este un proces de interactiune si

integrare intre oameni (populatii), firme (companii) si
guvernele diferitelor state ale lumii, proces determinat
(condus) de catre comertul si investitiile internationale
si sprijinit de catre revolutionarele tehnologii ale
informatiei si comunicatiilor (IT & C). Procesul are
efecte directe si semnificative asupra mediului
ambiant, culturii, sistemelor politice, bunastarii si
dezvoltarii societatilor de pe intreaga suprafata a
globului.
Regionalizarea — este un proces ce a marcat
semnificativ sfarsitul secolului XX. Procesul de
regionalizare se accentueaza si se impune ca o
contrapondere a globalizarii in starea lumii de azi.

Fenomenul regionalizarii înseamnă tendinta de a

vedea statele apartinand aceleiasi regiuni geografice
apropiindu-se din punct de vedere economic si / sau
politic. Pana in prezent, motivatia a fost, in primul rand,
economica si aceasta a fost transpusa in practica prin
adoptarea si inmultirea, treptata, de acorduri regionale,
mai intai comerciale, apoi de alta natura.
 Regimuri politice

În epoca contemporană există trei tipuri majore de regimuri politice: regimuri

democratice, regimuri totalitare şi regimuri autoritare.

• Regimul politic democratic se caracterizează prin:

- separaţia puterilor în stat: puterea legislativă (face legile: Parlamentul),

puterea executivă (le pune în aplicare: şeful statului şi guvernul),
puterea judecătorească (veghează la aplicarea corectă a lor: instituţiile
judecătoreşti);

- respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti;

- dreptul de vot universal;

- existenţa mai multor partide şi ideologii politice (pluripartidism).

 Regimul politic totalitar se caracterizează prin:

- controlul total al statului asupra economiei, culturii şi societăţii în general;

- nerespectarea principiului separaţiei puterilor în stat;

- existenţa unui singur partid politic, cu un lider dominator;

- nerespectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti;

- existenţa unei poliţii politice care reprimă orice protest împotriva

regimului;

- realizarea unei intense propagande care promovează ideologia partidului

unic şi o imagine înfrumuseţată a realizărilor regimului şi ale liderului său.

 Regimul politic autoritar se caracterizează prin existenţa unui lider cu

puteri dictatoriale şi nerespectarea unora dintre drepturile şi libertăţile
cetăţeneşti.
 Creștera demografică, 1950 - 2020

An 1950 1960 1970 1980 1990 2000 2010 2020

Populație 2525.14 3018.34 3682.48 4439.63 5309.66 6126.62 6929.72 7758.157

(mil.) 9 4 8 2 8 2 5
23.2.21
 Evoluția demografică în diferite părți ale lumii
(anii1950 - 2000)

Populație (mii locuitori)

Continent a. 1950 a. 1970 a. 2000

Africa 228.902 365.626 814.063

Asia 1.394.018 2.120.430 3.714.470

Europa 549.098 657.221 726.407

America
Latină 168.844 288.494 526.890

America de
Nord 171.615 231.029 313.724

Oceania 12.682 19.688 31.068

Dacă vom căuta în Google după cuvintele-cheie de mai jos, vom putea observa
creșterea demografică din perioada 1960 - 2020
Urbanizarea este un proces deseori asociat cu industrializare, modernizare
și dezvoltare. De asemenea se referă la procentul dintre numărul locuitorilor
care locuiesc la oraș și populația unei țări.

Mai mult de jumătate din populația lumii trăiește într-un mediu urban. Mulți
oameni se mută în orașe din zonele rurale, în căutarea unor oportunități de
angajare mai bune și a accesului la servicii, cum ar fi asistența medicală și
educația. Cu toate acestea, o concentrare mai mare a persoanelor dintr-o
regiune poate provoca o lipsă de resurse importante, cum ar fi alimentele și
apa.

Datorită creșterii populației și a teritoriului, dezvoltării activităților economice

și de altă natură, marile orașe înglobează, treptat, așezările din jur, inclusiv
alte orașe, formînd mari concentrări urbane. Pe continentul european se află
în această situație aproape toate capitalele și orașele mari.
Aproape 60% din populația lumii trăiește în zona urbană, comparativ cu
numai 5% în urmă cu doar un secol. Dacă trendul continuă, populația
urbană a planetei va ajunge la 6,3 miliarde de locuitori pînă în anul
2050, ceea ce va însemna 70% din populația lumii la acea data.

Și în țara noastră este tendința de concentrare a populației în oreșele

mari. Conform datelor Biroului Național de Statistică, pentru mun.
Chișinău în anul 2008 erau înregistrate 716,8 mii persoane, iar în an.
2018 - 750,5 mii persoane. Pentru mun. Bălți datele atestă o ușoară
creștere a numărului populației: an. 2008 - 143,2 mii perosne, pentru
anul 2018 - 146,6 mii persoane.
Imaginea urbanizării este diferită de la țară la țară. Cel mai mare procent de
urbanizare există în America de Nord, Europa și Australia atingând în unele
locuri 75%.

Fenomenul urbanizării nu este nou, aceasta este o tendință proprie încă

antichității, dar anume în epoca contemporană urbanizarea ia așa proporții
mari, devenind una din principalele tendințe sociale.
 categorii sociale
Acestea sunt grupuri de indivizi care sunt înrudite unul cu celălalt, deoarece
împărtășesc unele trăsături comune. Ele pot fi de o natură foarte diferită, de
exemplu, vârstă, de sex, etnie, activitate profesională sau cultură.
Categoriile sociale nu produc o identitate de grup. Aceasta înseamnă că
oamenii care aparțin unei categorii sociale nu ar folosi-o pentru a vorbi despre
ei înșiși sau pentru a se descrie și nici nu s-ar simți inițial mai aproape de ceilalți
indivizi din cadrul ei.
Indirect, categoriile sociale pot avea un impact mare asupra vieții oamenilor.
Faptul de a aparține unui anumit grup etnic sau strat social poate schimba
complet experiența de viață a unui individ, viziunea lor asupra lumii,
oportunitățile și modul lor de gândire.
Dar categoriile sociale sunt în multe cazuri un precursor al altor forme de
relații mai strânse, cum ar fi identitățile de grup.
Societatea are o populatie care poate fi impartita in urmatoarele clase sociale:
Clasa de sus, contine 0.5% din populatie. De cele mai multe ori este luat ca grupa
de referinta. Au putere si influenta politica foarte mari. Sursa principala de venit,
deriva din mosteniri si investitii proprii.
Clasa marginala (corporatista) alcatuita din cei care au pozitii importante in
companiile multi-nationale, contine 0.5% din populatie. Au venituri si averi mari dar
nu mostenite ci dobandite prin eforturi proprii. Detin prestigiu si putere politica.
Clasa de mijloc care contine circa 45% din populatie. Alcatuita din antreprenori,
intelectuali, mici meseriasi, functionari. Ca nivel de educatie au cel putin liceul.
Sursa principala de venit este salariul.
Clasa muncitoare care contine 38% din populatie. Alcatuita din muncitori calificati
si semicalificati. Nivel de educatie maxim liceul. Venituri mici provenite integral din
salarii. Deseori se bazeaza pe sprijinul rudelor.
Clasa de jos contine 16% din populatie. Sunt oameni care deseori depind de
ajutorul unor institutii specializate pentru a supravietui: guvern, organizatii de
caritate.