Universitatea Ecologica din Bucuresti

Facultatea de Stiinte Economice

(Referat la Finante Internationale)

~~ ~~ ~~ ~~ ~~ ~~
Forme speciale de creditare a comertului exterior
~~ ~~ ~~ ~~ ~~ ~~
Forfaiting & Factoring
~~ ~~ ~~ ~~ ~~ ~~

Student: ............................................
Specializarea FINANTE si BANCI - Anul III

FEBRUARIE 2018
 INTRODUCERE
~~ ~~ ~~ ~~ ~~ ~~
Lipsa mijloacelor lichide de stingere a obligatiunilor externe in conditiile participarii la circuitul
economic mondial a unor tari cu un potential economic si financiar redus, precum si a aparitiei frecvente
a unor conjuncturi economice nefavorabile au facut necesar apelul tot mai frecvent la creditarea externa.
Necesitatea creditarii externe este reclamata si de alte conosiderente decat miscarea banilor si
serviciilor. Tot mai mult creditul a devenit o conditie pentru sporirea competitivitatii exporturilor. De
asemenea relatiile de credit sunt in mare masura generate de miscarile de capital pe plan mondial.
Acestea pot crea pozitii debitoare sau creditoare considerabile in raporturile dintre tari influentand
puternic situatia balantelor externe. Necesitatea creditelor apare si in legatura cu asigurarea lichiditatii,
mai ales inprezent cand instabilitatea Sistemului Monetar International genereaza mari dezechilibre ale
balantelor de plati externe in mod deosebit pentru tarile in curs de dezvoltare, dar destlul de frecvent si
pentru tarile industrializate.
Alaturi de formele clasice de finantare a comertului exterior s-au dezvoltat tot mai mult si
formele speciale de creditare, unele asigurand o finantare pe termen lung- forfetare si leasing-ul, iar altele
finantarea pe termen scurt- factorinul si creditele de mobilizarea a creantelor comerciale.

FORFAITINGUL - forfetarea internationala

~~ ~~ ~~ ~~ ~~ ~~ ~~ ~~ ~~ ~~ ~~ ~~ ~~
Termenul de forfetare provine din expresia franceza “a forfait” si inseamna renuntarea la
anumite drepturi. Aceasta este caracteristica esentiala a operatiunii de forfetare, renuntarea de catre
cumparator la dreptul sau de recurs asupra vanzatorului.
Operatiunea de forfetare este o "... forma derivata a operatiunii de scontare prin care
institutia finantatoare, denumita “forfetist”, contra unei taxe de forfetare (calculata pentru perioada
de la data cumpararii creantei pana la data scadentei acesteia), cumpara “fara recurs “ creantele
scadente la termen, incorporate in titluri de credit sau platibile printr-o alta metoda de plata
asiguratorie, de la beneficiarii acestora “. 1
Forfetarea a aparut si s-a dezvoltat ca urmare a cresterii ponderii utilajelor si echipamentelopr
industriale in cadrul comertului international, care datorita valorii lor mari si a concurentei accentuate
dintre producatori, se vand pe credit. Desi, furnizorul care acorda credit comercial cumparatorului, are
posibilitatea de a se refinanta la banci, este nevoit totusi sa suporte o parte din riscurile economice, care
decurg din operatiunile de credit bancar.
Principala deosebire intre operatiunea de fofetare si cea de scontare consta in transferul de la un
posesor la altul, fara recurs, a creantei si al tuturor drepturilor si riscurilor pe care creanta tranzactionata
le implica pana la data scadentei.

Tabel 1. Deosebiri intre scontare si forfetare:

SCONTARE
- banca cumpara efectele de comert cu drept de regres,
tinand solidar la plata pe toti semnatarii titlului ;
FORFETARE
- banca sau institutia financiara specializata, cumpara
efectele de comert, cu renuntarea la dreptul de regres
asupra vanzatorului creantei (exportatorul). In acest fel
exportatorul nu mai este angajat solidar cu ceilalti
semnatari ai efectului de comert ;

- scadenta efectelor de comert acceptate poate fi de - se negociaza titluri de creanta pe termen mediu ;
regula de 90 de zile ;
1
Mihaela Roventa, Introducere in forfetare si factoring. Tehnici moderne de finantare a activitatii de
export,Eeditura Eeconomica, 2002
Page 2
 - se realizeaza prin fonduri mobilizate de bancile
comerciale pe piata nationala si apoi prin refinantare de
la banca centrala ;
- costul este stabilit in functie de conditiile pietei
nationale a creditului, al carui reglator este taxa oficiala
a scontului sau taxa de rescont ;
- bancile comerciale, de regula, sconteaza titluri de
credit exprimate in moneda lor nationala.
- are ca sursa de finantare fondurile atrase de institutiile
de forfetare, prin mobilizarea lor pe plan international ;
- costul are ca baza de formare nivelul dobanzii de
referinta in care este exprimata creanta ;
- institutiile de forfetare primesc titluri de credit
exprimate in orice moneda acceptata ca eurovaluta ;
- taxa de forfetare este mai mare decat taxa scontului
datorita riscurilor preluate de institutia de forfetare.

Este unanim acceptat ca termenul “fara recurs” exclude total raspunderea vanzatorului unei
creante daca la scadenta debitorul si/sau garantul acestuia sunt insolvabili si nu pot efectua plata sau daca
plata creantei este blocata din cauza unor restrictii valutare sau alte evenimente similare.
Scadenta in cadrul operatiunilor de forfetare este foarte importanta intrucat numai creantele
scadente la termen pot face obiectul operatiunilor de forfetare. 2
In practica este vorba de cumparare de creante pe termen mediu, materializate in general prin
cambii si bilete la ordin. Cumpararea se realizeaza sub forma unui scont comercial (adica se plateste
valoarea nominala, mai putin costul forfetarii). Fofetarea se refera numai la finantarea bunurilor de
investitii. Durata de finantare va tine cont de durata de viata economica a bunului finantat, dar in
principiu, nu depaseste 5 ani. Rambursarea se realizeaza prin esalonarea in transe semestriale sau anuale,
stabilite prin contract.

Figura 1. Prezentarea mecanismului schematic al forfetarii

1 C
F U
U M
2
R P
N A
I 3 FORFETIST R
Z A
O 5 T
R 4 O
R
1. vinde marfuri pe credit;
2. emite bilete la ordin sau accepta trate;
3. remite creanta;
4. prêt marfa minus taxa de randament;
5. plata pretului marfii.

Din cele prezentate rezulta ca perfectarea unei creditari prin forfetare nu intervine decat in
momentul in care marfurile au fost preluate efectiv de comparator, confirmand calitatea lor si obligatia
ferma de plata 28 p 305 din 1.
Cumparand ferm creantele, forfetistul preia si toate riscurile aferente, in schimbul unei
remunerari, numita taxa de randament, compusa din costul fondurilor(dobanda) plus o prima de asigurare
pentru a acoperi pierderile asumate.
Prima de asigurarea se stabileste in functie de durata creditului, de moneda in care sunt
exprimate creantele, de bonitatea debitorului si a tarii acestuia, de masura in care sunt sau nu avalizate
sau garantate in alt mod de bonitatea avalistului sau a garantului.

Page 3
 Costul global al forfetarii, pe care il suporta furnizorul, este mai ridicat decat costul unei scontari
obisnuite, ceea ce constituie principalul dezavantaj al forfetarii.
Forfetarea indeplineste doua functii principale:
1. Functia de finantare este realizata prin faptul ca forfetistul pune fonduri disponibile la
dispozitia beneficiarului creantei ;
2. Functia de asigurare – deoarece prin clauza “fara recurs “forfetistul preia toate riscurile
si nu poate sa se intoarca impotriva vanzatorului creantei, in cazul neplatii sumei la scadenta.
Clauza “fara recurs”, care in ultima instanta diferentiaza forfetarea de alte forme de creditare
internationala (scontare si rescontare), se materializeaza diferit dupa cum este vorba de creante sub forma
biletelor la ordin sau trate.
 Biletele la ordin se emit de catre cumparator la ordinul vanzatorului. Acesta din urma
cedand creantele, andoseaza biletul la ordin forfetistului , incluzand inainte de semnatura, clauza “fara
recurs”.
 In cazul tratelor , deoarece dreptul cambial prevede ca toate clauzele prin care tragatorul
se exonereaza de garantia platii sunt socotite ca nescrise, clauza “fara recurs” nu mai poate fi inscrisa in
trata. In acaest caz forfetistul remite cedentului unei trate o declaratie in care se confirma ca renunta la
dreptul sau leal de recurs contra tragatorului in caz de neplata a tratei la scadenta.
In conditiile in care forfetistul este cumparatorul direct al creantelor in valuta de la exportator,
acesta este denumit forfetist primar , iar operatiunea forfetare primara internationala.
Daca la randul lui, forfetistul vinde pe piata, inainte de maturitate sau scdenta, creantele in
valuta cumparate de la exportator, ne referim la o forfetare secundara internationala.
Forfetarea faciliteaza exportatorilor care vand marfuri in strainatate pe credit comercial ,
garantarea cu cambii acceptate de cumparator, transformarea lor in vanzari cash, prezinta o serie de alte
avantaje:
- transformarea unei vanzari pe credit intr-o vanzare la vedere;
- finantarea integrala a tranzactiei;
- imbunatatirea lichiditatii ca urmare a incasarii imediate a contravalorii exporturilor;
- transferul riscului de neplata in proportie de 100%, deoarece nu exista regres asupra sa, o
data ce inscrisurile au fost vandute forfetistului;
- eliminarea costurilor de admnistrare si urmarire a platii ;
- documentatie relativ simpla ;
- neconditionarea tarii de origine, asa cum se procedeaza in general de agentii de garantare
a creditelor de export ;
- dobanda fixa ;
- imbunatatirea balantei proprii;
- evitarea pierderilor care ar putea sa apara din schimbarea dobanzii, deprecierea valutei etc.

FACTORINGUL INTERNATIONAL
~~ ~~ ~~ ~~ ~~ ~~ ~~ ~~ ~~ ~~ ~~ ~~
Spre deosebire de forfetare, care, in esenta, este o operatie de scontare fara recurs a unor titluri
de credit pe termen mijlociu, factoringul este “…un instrument de mobilizare a creantelor comerciale
pe termen scurt, care, contrar scontarii exclude cu tot recursul contra titularilor initiali ai creantelor
si nu necesita emiterea de cambii ”
Mobilizarea creantelor comerciale se concretizeaza in vanzarea de catre exportator a creantelor
sale (facturilor), societatii de factoring. Acest mod de mobilizare a creantelor deosebeste factoring-ul de
avansurile pe gaj de creante (creditul de cesiune). In afara de aceasta, operatiunea de factoring este o
activitate mult mai complexa in cadrul careia o societate specializata de factoring pune la dispozitia
producatorilor si distribuitorilor de bunuri o gama larga de servicii specializate privind aspectele
financiare, creditul, incasarile si contabilitatea.
Scopul factoring-ului nu este deci numai financiar, ca in cazul creditului de cesiune.
La operatiunea de factoring participa trei parti si anume : factorul, adica firma specializata in
asemenea operatiuni, aderentul adica vanzatorul de marfuri sau prestatorul de servicii si clientul,
respectiv cumparatorul.
Page 4
 Factorul constituie un element de legatura intre aderent si client, carora le presteaza anumite
servicii. Pentru efectuarea acestora si pentru riscul pe care si-l asuma, factorul primeste un comision, care
variaza dela caz la caz si de la o tara la alta. Pe langa comision, factorul percepe si dobanda clientilor sai,
in cazul in care avanseaza fonduri sub forma de plati anticipate. Dobanda este in functie de conditiile in
vigoare ale pietei monetare. Tinand cont de aceste doua elemente (comisionul si dobanda) costul
factoring-ului apare ridicat, fiind invocat deseori ca unul din inconvenientele acestei operatiuni.
Desi, aderentul beneficiaza din partea factorului de o larga gama de servicii, ratiunea de a fi si
impulsul initial al tehnicii de factoring consta in serviciul adus de factor de a incasa creantele aderentului
provenite din vanzari de marfuri si de servicii catre un anumit cumparator.
Principiul de baza al factoring-ului este “principiul globalitatii”, dupa care, furnizorul se
angajeaza sa prezinte factorului toate creantele sale comerciale asupra tuturor clientilor sai. Acest
principiu urmareste sa evite o selectie prealabila a clientilor de catre aderent si remiterea catre furnizor
numai a creantelor indoielnice sau dificil de acoperit. In felul acesta principiul sus amintit garanteaza
factorului compensarea riscurilor.
Factorul, in schimb, poate sa-si rezerve prin contract dreptul de a selecta creantele si de a nu
retine decat facturile sigure.

Tipurile de factoring practicate in prezent sunt:

1. Dupa timpul cand factorul isi realizeaza angajamentul , se disting :
 factoring de finantare – daca factorul plateste aderentului valoarea facturilor imediat, sau
chiar in contul unor livrari ulterioare ;
 factoring la scadenta – daca aderentul este platit dupa incasarea creantelor de la client.
In cazul in care factorul plateste aderentului imediat creantele de incasat, factoringul apare ca o
tehnica de creditare pe termen scurt, de 3, 4 luni, iar in cazul avansarii de fonduri in contul unor vianzari
viitoare capata aspectul unei activitati clasice de finantare.
2. Dupa aria de aplicare, se distinge :
 factoring intern ;
 factoring international.
In cazul factoring-ului intern, furnizorul (aderentul) si cumparatorul locuiesc in aceeasi tara,
pe cand factoriingul de export implica faptul ca furnizorul si cumparatorul locuiesc in tari diferite.
Functionarea factoring-ului de export este practic aceeasi ca a factoring-ului intern, dar
realizarea sa materiala este mai complexa, deoarece intervin si alti participanti, cum sunt:
 Import-factorul, adica factorul care actioneaza in tara importatorului de marfuri si care isi
asuma obligatia, alaturi de client, sa onoreze facturile marfurilor primite de el ;
 Export-factorul, adica factorul stabilit in tara exportatorului de marfuri, care furnizeaza
informatii import-factorului asupra exportatorului, carora acesta din urma va trebui sa le recupereze
creantele de la client;
 Lantul de factoring, adica reteaua internationala de societati de factoring si sistemul de
relatii dintre ele. In aceste lanturi internationale sunt incluse societati nationale de factoring din mai
multe tari capitaliste dezvoltate si din unele in curs de dezvoltare.
In ultimul timp, activitatea de factoring international a inceput sa se practice tot mai mai larg in
efectuarea de servicii reciproce de catre societatile de factoring incluse in lant, pentru a deservi in comun
pe diferiti aderenti(furnizori-exportatori ) si clienti (importatori).
In mod concret operatiunea de factoring se desfasoara astfel : exportatorul cedeaza creantele sale
factorului sau(export-factorului), care le acopera contravaloarea, dupa retinerea dobanzii
corespunzatoare. La randul sau, export-factorul cedeaza creantele respective, import-factorului(caruia ii
cedeaza o parte din dobanda) care le recupereaza (incaseaza) de la importator(client). Riscurile
insolvabilitatii debitorului se transfera astfel de la aderent(exportator), la export-factor si de la acesta, la
import factor.

Page 5
 Figura 2. Schema de functionare a factoringlui international:
EXPORT-FACTOR IMPORT-FACTOR
5

4 7
1
3 8

ADERENT CLIENT
(Exportator) (Importator)
2

1. incheierea contractului de factoring ;

2. aderentul livreaza marfurile cumparatorului ;
3. aderentul cedeaza creantele export-factorului ;
4. export-factorul achita aderentului in moneda nationala contravaloarea creantelor retinand
dobanda aferenta ;
5. export factorul cedeaza creantele import-factorului ;
6. import-factorul il achita in valuta contravalorea creantelor retinand dobanda aferenta ;
7. import-factorul remite clientului (importatorului)documentele spre incasare ;
8. importatorul plateste export-factorul, in moneda nationiala, creanta straina.
Conlucrarea permanenta dintre export-factor si import-factor in efectuarea de servicii catre
aderenti si clienti, pe de o parte, si colaborarea dintre acestia si societatile de factoring, pe de alta parte,
confera operatiunilor de factoring caracterul unei cooperari bancare internationale.
Marele avantaj al factoring-ului international consta in faptul ca exportatorul are de a face
numai cu factorul din tara sa (cu export-factorul), care se ingrijeste de incasarea creantelor sale. In
conditiile extinderii si multilateralizarii actelor de schimb international, a cresterii numarului de clienti si
pietei de desfacere, acest mijloc de urmarire, de contabilizare si chiar de incasare a creantelor externe
este deosebit de eficient pentru exportator; operatinile amintite sunt efectuate ptin factorul de export din
tara sa, totul devenind o tranzactie interna, comoda.
In afara de acesta, factoring-ul international mai ofera si alte avantaje :
 factorul cunoaste in detaliu clientii eventuali ai aderentului si nu risca, deci, sa fie antrenat in
relatii cu clienti indoielnici, aflati in pragul falimentului ; totodata factorul ii recomanda aderentului noi
clienti, care se bucura de toate garantiile si pe care ii cunoaste prin vastele sale retele de corespondenti
din cadrul lantului international de factoring ;
 contabilitatea aderentilor (intreprinderii facturate) este simplificate substantial, gestiunea
multitudinii de conturi “clienti ”fiind practic, inlocuita prin tinerea unui singur cont: factorul; acest fapt
conduce la reducerea activitatilor neproductive ale aderentului ; o parte din angajatii sai se poate consacra
mai multor operatiuni pur comerciale si prin urmare, randamentul muncii lor creste substantial ;

Page 6
  aderentul nu trebuie sa se mai preocupe de incasarea creantelor sale pentru ca toate platile
sunt efectuate de factor la scadenta su inainte de scadenta, dupa cum este vorba de un factoring cu, sau
fara finantare.
Pe langa aceste avantaje de ordin individual , pentru fiecare intreprindere care participa la
operatiunea de factoring, factoring-ul exercita o influienta pozitiva si in ceea ce priveste insanatosirea
pietei mondiale, atenuarea riscurilor, sporirea stabilitatii ei ; caci inainte dea a accepta o creanta, factorul
procedeaza la o triere si o selectionare severa a viitorului debitor. Multi dintre ei vor fi in mod sistematic
refuzati de societatile de factoring, care vor pune totodata in garda pe aderentii lor asupra subrezeniei
gestiunii unora dintre clienti. Pentru a evita izolarea multi clienti vor fi obligati sa-si imbunatateasca
situatia si sa devina mai corecti in afaceri.
In afara numeroaselor avantaje, factoring-ului international i se atribuie si unele
inconveniente.
In primul rand i se imputa costul relativ ridicat al operatiunii, element care se dovedeste a fi o
frana in dezvoltarea factoring-ului international. In realitatea acest cost se justifica si nu constituie, in
final, o pierdere pentru aderenti, daca se intelege corect eficienta acestei operatiuni. Bineinteles, trebuie
apreciat corect cand se justifica si cand nu intrebuintarea factoringului. De exemplu, la vanzari masive de
mare valoare, nu se justifica atat din cauza numarului mare de clienti, care pot fi usor urmariti prin
mijloacele proprii ale vanzatorului, cat si dinc auza valorii mari al exporturilor, ceea ce ar implica
cedarea catre factor, sub forma de dobanda, in mod nejustificat a unei sume apreciabile.
Un inconvenient real al factoring-ului rezida in faptul ca el poate afecta autonomia
intreprinderilor factorate ; cunoscand in amanunut gestiunea aderentului, relatiile sale cu clientii,
capacitatea sa de productie si de desfacere etc., factorul dispune de un fel de control asupra caestuia,
putand influenta activitatea lui, ceea ce nu convine in general aderentilor.

Care este diferenta dintre factoring si forfaiting?

~~ ~~ ~~ ~~ ~~ ~~ ~~ ~~ ~~ ~~ ~~ ~~ ~~ ~~
Un serviciu important pe care bancile si alte institutii financiare il pun la dispozitia companiilor
este asa-numitul factoring, precum si administrarea creantelor.
Prin intermediul factoringului, firmele pot obtine lichiditati in avans de
la banci pe facturile pe care le au de incasat de la clienti.
Practic, bancile cumpara aceste facturi de la firme, inainte de scadenta
acestora, urmand ca, la maturitatea creantelor, sa incaseze valoarea facturilor de
la clientii firmelor.
In schimbul acestui serviciu, bancile retin un procent din valoarea facturilor decontate in avans.

Page 7
 Firma care recurge la factoring obtine in acest fel, contra unui comision perceput de factor, in
timp scurt, sumele de bani pentru produsele livrate cu termen de plata mai indepartat, elimina riscul de
neplata (care trece asupra factorului) si costurile gestionarii creantelor (sumele ce trebuie incasate de la
clienti).
Finantarea se realizeaza prin accelerarea circulatiei capitalului.
Un serviciu mai putin cunoscut si doar partial asemanator cu factoringul este asa-numitul
forfaiting.
Forfaitingul este utilizat in general in tranzactii de export in care sunt implicate marfuri, bunuri
de capital sau alte bunuri de valori mari si pentru care termenele de efectuare a platii facturilor sunt
destul de lungi, putand ajunge si la cativa ani.
Forfaitingul constituie o forma de finantare a exporturilor in cadrul careia forfaiteurul preia
creantele din export pe termen mediu si lung ale exportatorului.

Serviciul este de o natura similara cu factoringul, dar aria riscului transferat si perioada de
transfer a acestuia sunt mai extinse.
Cea mai importanta diferenta dintre factoring si forfaiting se refera la titlurile de valoare care
sunt cumparate de banca sau institutia financiara care ofera lichiditate comerciantilor.
In cazul factoringului, este vorba pur si simplu de facturile emise de firmele vanzatoare pentru
produsele livrate sau pentru serviciile efectuate pentru partenerii comerciali. In schimb, in cazul
forfaitingului, forfaiteurul cumpara de la exportator efecte de comert, respectiv cambii si bilete la ordin
detinute de exportator si emise in beneficiul sau de catre clientii externi.
Aceste titluri de valoare cumparate de forfaiteur trebuie sa indeplineasca cumulativ mai multe
conditii pentru a fi acceptate.
Astfel, cambiile si biletele la ordin trebuie sa fie neconditionate, sa fie acceptate legal la plata si
sa fie avalizate, respectiv garantate de catre o banca agreata de forfaiteur.

Page 8
 De cele mai multe ori, operatiunile de forfaiting sunt fara recurs catre exportator, ceea ce
inseamna ca, odata ce a cedat forfaiteurului contra lichiditati efectele de comert emise pe numele sau de
client, exportatorul nu mai are nici o implicare, fiind treaba exclusiva a forfaiteurului sa recupereze de la
clientul exportatorului sumele prevazute pe efectele de comert respective.
Din punct de vedere istoric, forfaitingul este un tip de operatiune financiara aparuta relativ
recent, ca urmare a necesitatii ca exportatorii sa acorde credite clientilor pe perioade tot mai lungi si in
cote tot mai mari. Astfel, la unele exporturi complexe, cota de credit poate ajunge la 80 - 85 %, iar
perioada de creditare depaseste 5 ani.
In aceste conditii, resursele financiare ale exportatorilor si chiar ale bancilor comerciale sunt
insuficiente, inclusiv din cauza scadentelor foarte lungi.

BIBLIOGRAFIE
~~ ~~ ~~ ~~ ~~ ~~
1. Mariana Paja – Relatii Internationale, Bucureşti, 2017
2. Suport curs
3. Roventa, Mihaela - Introducere in forfetare si factoring. Tehnici moderne de finantare a
activitatii de export. Bucuresti, Editura Economica, 2002
4. https://www.tradeville.eu/tradepedia/forfaiting-si-factoring

Page 9