• Finanţarea reprezintă, în esenţă,

procurarea fondurilor băneşti necesare

pentru realizarea unei afaceri. Aceasta se
poate realiza din surse interne ale firmei
(exemplu, capitalul propriu) sau din surse
externe (fonduri împrumutate); în acest
ultim caz, finanţarea este întemeiată pe o
relaţie de creditare.
 Tehnici de pre-finanţare a
exportului
• Creditele de prefinanţare specializate
se particularizează prin aceea că
acordarea lor este legată de fabricarea şi
pregătirea pentru export a unui produs
strict determinat
• Creditele de prospectare au ca scop
facilitarea activităţii de cercetare a noi
pieţe de desfacere de către exportatori.
 Tehnici de pre-finanţare a
exportului
• Avansul în valută -acordarea de către o bancă
a unui împrumut în valută firmei exportatoare în
baza creanţei acesteia faţă de clientul său din
străinătate.
• Avansul bancar prin cesiunea de creanţe
facilităţi sub formă de avans exportatorilor
pentru reîntregirea fondurilor avansate de
aceştia în livrări de mărfuri pe credite pe termen
scurt, prin cesionarea creanţelor deţinute asupra
importatorilor străini.
 Tehnici de pre-finanţare a
exportului
• Scontarea reprezintă o formă de mobilizare a
creditelor pe termen scurt şi constă în vânzarea
unui titlu de credit unei bănci înainte de
scadenţă.
• Creditul de accept constituie o altă modalitate
frecvent utilizată în finanţarea exporturilor pe
termen scurt, asemănătoare în principiu cu
tehnica creditelor de scont. Acest tip de credit
poate fi acordat în favoarea exportatorului sau a
importatorului.
 Creditul de accept
mecanism de derulare

1. Contract
Importator Exportator

5. Livrarea mărfurilor
2. Ordin
deschidere L/C
4. Notificare L/C
6.
10. Semnează 11. Depunere documente
bilet la ordin Importatorul & Trată la termen
intră în posesia 9. Plata valorii
documentelor scontate / (BA) a
tratei
14. Plăteşte
valoarea
nominala a BA
8. Plata valorii scontate / (BA) a tratei
3. Notificare
L/C Banca
Banca exportatorului
importatorului
7. Documente & trată la termen
12. BA 1-7 : înaintea BA
16. Plăteşte valoarea nominală a BA 8 - 13 : când BA este
Piaţa monetară aceptat
14 - 16 : când BA
13. Plata valorii scontate / (BA) a tratei
ajunge la scdenţă
15. BA la scadenţă
 Factoringul
• Factoringul (engl. factoring ) este
operaţiunea desfăşurată pe baza
contractului încheiat între factor şi clientul
său (exportatorul), prin care primul, în
schimbul unui comision, preia în
proprietatea sa creanţele exportatorului
prin plata facturilor acestuia, facturi ce
poartă semnătura cumpărătorului.
 Variante de factoring
● colectare (collection) - factorul nu face decât să colecteze creanţele şi să administreze
vânzările, fără a acoperi riscul de credit.

● factoring în vrac (bulk factoring), este o formă de scontare a facturilor- invoice

discounting : clientul-vânzător beneficiază de finanţarea şi facilităţile de acoperire a
riscului de credit fără celelalte servicii. Se foloseşte de aderenţii care au numeroase
creanţe asupra terţilor: în loc să trateze fiecare factură în parte, vânzătorul le
înregistrează „în vrac” şi le prezintă factorului spre scontare, putând obţine până la
70% din valoarea nominală a acestora.

● factoringul cu notificare ( disclosed factoring) – exportatorul cedează creanţele

factorului , anunţând importatorul, care va plăti direct factorului; aranjamentul este ,
de regulă, fără recurs, importatorul asumându-şi riscul de plată.

● factoringul fără notificare ( undisclosed factoring) – nu implică importatorul şi este ,

de regulă, cu recurs; este o tehnică (mai răspândită în Marea Britanie) bazată pe
acordul între exportator şi factor, importatorul rămânând obligat să plătească conform
contractului comercial, iar exportatorul deschizând pentru plată un cont separat
dedicat ( trustee ) factorului.

● factoringul back to back : exportatorul are un acord cu export-factorul, care stabileşte

raporturi cu import-factorul, acesta din urmă având un aranjament separat cu
distribuitorul din ţara de import.
 Factoringul
- Aderent-
Avantaje
Transformarea creanţelor sale în lichidităţi. Se poate
ocupa de extinderea afacerii, poate să facă imediat
plăţi, să se angajeze imediat în vânzări.
Este protejat împotriva riscului de neplată din partea
debitorilor săi; riscul este preluat de către factor.
Prin factoring, aderentul nu se angajează la un credit,
cu toate dezavantajele pe care le implică acesta.
Factoringul oferă aderentului diverse facilităţi de
natură contabilă, prin reducerea conturilor de clienţi şi
înlocuirea lui cu cel al factorului.
Factorul oferă aderentului consiliere de afaceri, cu
privire la clienţii săi sau la politica sa comercială.
Factoringul îl degrevează pe aderent de o serie de
activităţi administrative (evidenţa clienţilor, informarea
cu privire la plată)
Factoringul presupune o procedură şi documentaţie
mai simplificată.
Dezavantaje
Factoringul implică costuri destul de ridicate; sumele
ar putea fi folosite de aderent pentru eficientizarea
activităţii sale.
Factoringul presupune un risc indirect de natură
comercială. Pe parcursul recuperării creanţelor, factorul
poate avea o atitudine mai tranşantă decât aderentul,
ceea ce poate duce la pierderea unor clienţi.
Respingerea unor debitori ai aderentului poate
interveni chiar după o acceptare prealabilă; în acest
caz, factorul trebuie să motiveze în scris refuzul său.
Factoringul este un contract de „adeziune” a
aderentului la condiţiile factorului; nu lasă prea mult
spaţiu de negociere.
În scopul acceptării unui aderent, factorul va verifica
anumite condiţii în persoana aderentului: existenţa unui
profit minim, o valoare minimă a facturilor cedate.
 Factoringul
- Factor-
Avantaje Dezavantaje
Factorul percepe un comision (de finanţare Factorul îşi asumă riscul insolvabilităţii
şi factoring), care variază în funcţie de cifra debitorilor prin preluarea creanţelor.
de afaceri.
Factorul percepe o dobândă la creditul de În cazul factoringului clasic, factorul îşi
factoring asumă şi riscul creditului.
Factoringul presupune şi diverse taxe de
transfer inter-conturi, care îl avantajează pe
factor
Factorul îşi cuantifică şi costurile juridice
ale tranzacţiei şi percepe taxe avantajoase
pentru el.
Factorul îşi asumă riscul de neplată al
debitorilor numai după o analiză prealabilă a
acestora; factorul are opţiunea de a nu
accepta anumite creanţe.
Factorul poate invoca acţiunile în regres
sau în repetiţiune împotriva aderentului în
cazul în care neplata debitorilor este
imputabilă aderentului sau în cazul
inexistenţei creanţei datorate.
În situaţia factoringului de export cu doi factori, preţul tranzacţiei se compune
din:
• ● taxa de scont: dobânda de referinţă corespunzătoare perioadei de
creditare (perioada dintre momentul finanţării şi scadenţa facturilor) la care
se adaugă o marjă ,care se deduce la momentul finanţării facturilor din
suma avansată exportatorului

• ● comision de factoring: procent aplicat direct la valoarea facturilor

cesionate (fie că sunt sau nu finanţate de factorul de export); acest comision
se deduce la momentul prezentării facturilor, la el adaugându-se totodată şi
comisioanele şi spezele solicitate de factorul de import, în funcţie de nivelul
de implicare al acestuia;

• ● comision de procesare, procent aplicat la valoarea tragerilor, plătibil la

momentul fiecărei trageri, sau taxe fixe pentru fiecare document şi alte taxe
solicitate de factorul de import – pe baza solicitării scrise a factorului de
import, aceste comisioane se plătesc la extern debitându-se contul curent al
exportatorului.
 Forfetarea
• Forfetarea exportului (engl. forfaiting) pe
credit constă în transmiterea creanţelor
provenite din operaţiunile de comerţ
exterior efectuate pe credit unei instituţii
financiare specializate care le plăteşte
imediat, urmând să se recupereze
contravaloarea acestora, la scadenţă, de
la debitorul importator.
 Ani ESTUL MIJLOCIU Ani Ani
EURÓPA AMERICA
Max AFRICA Max Max
  Andora 3   Bahrain 5   Argentina 5

  Austria 7   Cipru 3   Bermuda 5

  Belgia 7   Egipt 5   Brazilia 3

  Bulgaria 3   Israel 5   Canada 7

  Croatia 3   Kuweit 5   Cile 5

  Rep.Cehă 5   Liban 3   Columbia 2

  Danemarca 7   Maroc 5   Mexik 5

  Estonia 3   Oman 5   Uruguai 5

  Finlanda 7   Qatar 5   Venezuela 2

  Franţa 7   Africa de Sud 5   SUA 7

  Germania 7   Arabia Saudita 5    

  Grecia 3   Tunisia 5    
  Ungaria 3   EAU 5    
  Islanda 5        
  Irlanda 7        
  Italia 7 Ani    
ASIA PACIFIC
  Letonia 3 Max    
  Liechtenstein 5        
  Lituania 3   Australia 7    
  Luxemburg 7   China 3    
  Macedonia 2   Hong Kong 1    
  Malta 3   India 5    
Monaco
  
  Olanda 7   Japonia 1

 
  Norvegia 7   Kazakhstan (*)

 
  Polonia 5   Malaezia 3

 
  Portugalia 7   Noua Zeelandă 7

 
  România 1   Filipine 5

 
  Slovacia 3   JCorea de Sud 3

 
  Slovenia 5   Taiwan 3

 
  Spania 7   Tailanda 3

 
  Suedia 7   Uzbekistan 1

 
  Elveţia 7    

 
  Turcia 3    

 
  Marea Britanie 7    

 
  Ucraina (*)    
 Leasingul
• Leasingul este o formă de închiriere
realizată de societăţi financiare
specializate (societăţi de leasing) a unor
bunuri de echipament către firme
(beneficiari) care nu dispun de fonduri
proprii ori nu pot sau nu doresc să recurgă
la credite bancare pentru cumpărarea
acestora de la producători.
 Principalele caracteristici ale operaţiunii de leasing

⇒ disocierea dreptului de proprietate de cel de posesiune;

⇒ alegerea echipamentelor şi furnizorilor de către beneficiari;
⇒ societatea de leasing este direct interesată de activitatea locatarului
(utilizatorului) cu privire la întreţinerea, reparaţiile şi service-ul echipamentelor
pentru că şi ea, la fel ca şi ceilalţi participanţi, este interesată unei bune
desfăşurări a operaţiunii din care să reiasă o rentabilitate satisfăcătoare;
⇒ utilizatorul plăteşte chirie pe timpul utilizării echipamentelor în care, de regulă, este
inclusă şi dobânda aferentă eventualei finanţării;
⇒ durata de închiriere depinde de timpul optim de exploatare a utilajelor, de regulă
3-5 ani, dar se poate ajunge la închirieri pe perioade de 10-15 ani, în funcţie de
valoarea şi complexitatea echipamentelor, dar şi de puterea de rambursare a
beneficiarului;
⇒ beneficiarul, la sfârşitul perioadei de închiriere, poate opta: să rezilieze contractul şi
să restituie echipamentul; să reînnoiască perioada de închiriere; să cumpere bunul
la un preţ care să cuprindă şi amortizarea acestuia,
respectiv, la valoarea rămasă (reziduală), corelată cu valoarea de utilitate
(preţul pieţei).
 Forme ale leasingului

Dacă se ia în considerare poziţia furnizorului în

contractul de leasing, se disting următoarele forme:
• - leasing direct, realizat prin încheierea
contractului între producătorul exportator şi
utilizatorul bunului care face obiectul operaţiunii,
finanţarea fiind făcută de către furnizor;
• - leasing indirect, ce presupune existenţa
societăţilor specializate de leasing, care preiau
funcţia de creditare, pe cea de prestare de servicii,
precum şi asumarea riscurilor ce decurg din aceste
operaţiuni.
În funcţie de conţinutul ratelor de leasing, se pot
distinge:
• - leasing brut, care cuprinde în ratele sale, pe
lângă preţul de vânzare al mărfii (în totalitate sau
parţial), şi cheltuielile de întreţinere, service şi
reparaţii. Uneori, în cadrul acestui tip de leasing,
furnizorii asigură şi instruirea şi specializarea
personalului clientului, aceasta în scopul creării unor
premise pentru exploatarea cât mai raţională a
maşinilor;
• - leasing net, în care ratele conţin numai
preţul de vânzare al obiectului de închiriat.
 Forme speciale de leasing
• Lease-back se înţelege operaţiunea prin care proprietarul, aflat în urgentă nevoie de
fonduri băneşti, îşi vinde produsul unei societăţi de leasing şi apoi îl închiriază printr-
un contract obişnuit. Scopul acestor operaţiuni este transformarea fondurilor
imobilizate în fonduri disponibile.
• Time-sharing s-a adoptat în practică din considerente de rentabilitate
economică, cum ar fi, de exemplu, costul ridicat al unor utilaje (echipamente
electronice de calcul, avioane moderne) şi uzura morală extrem de rapidă a acestora.
Ca urmare, pentru intensificarea utilizării calculatoarelor electronice şi a altor utilaje,
s-a introdus sistemul închirierilor pe timpi partajaţi, simultan de către mai multe
întreprinderi.
• Leasingul experimental se foloseşte în scopul promovării vânzărilor.
Astfel, pentru a promova vânzarea unor maşini şi utilaje, acestea sunt închiriate pe
perioade scurte, de câteva luni, în mod experimental, cu condiţia ca, după expirarea
acestei perioade, aceste bunuri să fie achiziţionate de clienţi, dacă sunt
corespunzătoare cerinţelor, sau să fie restituite dacă prezintă unele neajunsuri.
• Operaţiunile hire şi renting sunt operaţiuni de leasing pe termen scurt şi
foarte scurt şi cuprind închirierile, cu ziua sau cu ora, în special a mijloacelor de
transport sau a unor utilaje de construcţii: macarale, excavatoare etc.
 Leasingul
• Leasingul financiar (engl. financial
leasing) presupune ca în perioada de
închiriere de bază (prima închiriere) să se
realizeze întregul preţ de vânzare al
obiectului contractat, inclusiv costurile
auxiliare, precum şi un beneficiu.
 Leasingul
• Leasingul operaţional (operating
leasing), numit şi leasing funcţional
presupune ca, în perioada de bază, să se
realizeze doar o parte din preţul de
vânzare al obiectului contractului. În acest
tip de leasing, accentul cade pe serviciile
furnizate de societatea de leasing
 Leasing financiar vs. leasing operaţional
Leasing financiar Leasing operaţional

Rata de leasing reprezintă o cotă parte din suma Rata de leasing reprezintă amortizarea lunară plus
finanţată plus dobânda aferentă finanţării prin leasing beneficiul societăţii de leasing

Amortizarea se calculează şi se înregistrează de către Amortizarea se calculează şi se înregistrează de către

utilizator locator

Amortizarea şi dobânda sunt deductibile fiscal Rata de leasing este deductibilă integral

Există opţiunea de cumpărare Nu există opţiunea de cumpărare

Valoarea reziduală este de maximum 50%. Valoarea reziduală este de minimum50%.

Taxele vamale se calculează la valoarea reziduală

 Finanţarea pe termen lung
• Creditul furnizor este un credit bancar acordat
exportatorului, atunci când acesta consimte
partenerului său o amânare de plată pentru
marfa livrată în străinătate. Practic, operaţiunea
presupune două relaţii distincte de creditare:
• - un credit în marfă, acordat de exportator
importatorului prin acceptarea efectuării plăţii la
un anumit termen de la livrare;
• - un credit în bani, acordat de bancă
exportatorului pentru finanţarea operaţiunii de
export.
 Finanţarea pe termen lung
• Creditul cumpărător este o finanţare directă
acordată importatorului de către o bancă din ţara
exportatorului pentru a-i permite cumpărătorului
să plătească imediat contravaloarea mărfii.
Creditele cumpărător sunt acordate, de regulă,
de bănci sau instituţii specializate în finanţarea
exporturilor din ţara exportatorului, în acest scop
încheindu-se o convenţie de credit între
importator (sau banca sa) şi banca
exportatorului.
 Deosebiri credit furnizor-credit
 
cumparator
Criterii Creditul furnizor Creditul cumpărător

Valoarea creditului Contracte de valoare mai Contracte de valoare

redusă ridicată

Perioada de montare a Mai redusă Mai mare

creditului

Costul creditului Mai ridicat pentru exportator Mai redus pentru

exportator

Libertate de mişcare Mai mare pentru exportator Mai mare pentru

importator
 
• Asigurarea creditelor constă în asumarea
de către o instituţie specializată a obligaţiei
de a rambursa furnizorului autohton
creditul acordat de acesta beneficiarului
străin, în cazul în care respectivul credit nu
a fost rambursat din diverse cauze.