Incetarea contractului international de factoring

Incetarea contractului se realizeaza in conditiile specificate de parti in contractul de factoring.

Incetarea se realizeaza prin acordul partilor dar se permite si denuntarea unilaterala atunci cand
intre parti s-a stabilit un plafon pentru a se evita calcularea de catre factor a unor cheltuieli
suplimentare intervenite in gestionarea contului de factoring si in situatia in care aderentul
renuntand la raporturile contractuale pe care le are cu debitorul nu ar mai putea sa utilizeze
sumele din plafonul convenit cu factorul.
Avantajele contractului de factoring
Contractul comercial international  de factoring prezinta numeroase si importante avantaje.

1. In cazul aderentului:
– prin intermediul factoringului, aderentul, transmitand creantele, realizeaza o incasare imediata
si irevocabila a valorilor nominale (concretizate in facturi) din partea factorului, care apare ca
un finantator al aderentului pana la achitarea efectiva de catre client a facturilor. Factoringul
permite aderentului sa dispuna de capitalul necesar continuarii comertului;
– eliminarea riscului insolvabilitatii partenerului comercial al aderentului, un atare risc
asumandu-si factorul;
– aderentul beneficiaza din partea factorului de facilitati curente de trezorerie, fie prin creditele
ce i se acorda, fie prin alimentarea contului curent cu lichiditati necesare operatiunilor de plati
curente, de servicii bancare de specialitate, fie pe linia contractului bancar al garantiei creditelor,
fie pe analiza eficientei economice a activitatii factorului de export;
– capital nelimitat, factoring-ul este singura sursa de finantare prin care finantarile cresc o data
cu vanzarile;
– nu exista limite geografice privind operatiunile de factoring. Un factor poate lucra in orice
zona, iar clientul poate avea parteneri comerciali oriunde in lume;

– utilizand factoring-ul, aderentul inceteaza sa mai ofere reduceri pentru plata imediata. Atata
timp cat exportatorii isi incaseaza creantele imediat, ei nu vor mai trebui sa acorde discounturi
pentru plata imediata;

– operatiunile de factoring sunt mai putin costisitoare decat organizarea unui compartiment
propriu de urmarire si colectare a creantelor;
– mobilizarea prin factoring international a creantelor scadente la termen nu reprezinta din punct
de vedere contabil o datorie. Fiind o operatiune de vanzare-cumparare, creanta tranzactionata nu
se reflecta in posturile bilantiere de datorii ale exportatorului majorand nivelul acestora.

2. In cazul factorului:
– este forma cea mai ieftina de finantare pe termen de 120-180 zile, deoarece toate cheltuielile de
finantare sunt suportate de exportator;

– comisioanele pentru transferuri de fonduri in interiorul tarii catre factorul de import sunt, de
regula, mai mici decat cele percepute de banci pentru transferuri in afara tarii in favoarea
exportatorului, importatorul putand astfel realiza economii cu comisioanele si spezele bancare.

In cadrul site-ului www.pafaceri.ro, puteti gasi si alte informatii cu privire la sursele de finantare

pe care le poate contracta o firma, asadar, va recomand si

2.Efectele contractului de asigurare.

Fiind un contract sinalagmatic, contractul de asigurare presupune drepturi si obligaţii
corelative între părţi ce pot fi delimitate in două perioade; pînă la ivirea evenimentului
asigurat şi după producerea acestuia.

Drepturile si obligaţiile asiguratului:

 pînă la producerea riscului asigurat

Drepturile asiguratului:

 Dreptul de a modifica contractul

 Dreptul de a încheia asigurări suplimentare
 Dreptul de răscumpărare

Obligaţiile asiguratului:

 plata primei de asigurare

 obligaţia de a informa pe asigurător în privinţa modificării circumstanţelor care
agraveaza riscul,
  obligaţia de intreţinere a bunului asigurat in bune condiţii, conform dispoziţiilor
legale in vigoare.

Вupă producerea riscului asigurat

 dreptul de a încasa despăgubirea de asigurare

Obligaţiile asiguratului sunt:

 combaterea efectivă a calamităţilor pentru limitarea pagubei si salvarea bunurilor

asigurate.
 Avizarea asigurătorului, in termenele prevazute de condiţiile de asigurare, cu
privire la producerea riscului asigurat
 Participarea la constatarea cazului asigurat produs şi a pagubei rezultate
 Furnizarea de acte şi date referitoare la riscul asigurat

3. Vânzarea bunului gajat sub controlul instanţei de judecată

Vînzarea bunului sub controlul instanţei de judecată are loc în cazurile legate de
persoana debitorului gajist sau natura bunului gajat. Creditorul gajist care a obţinut
posesiunea bunului gajat poate recurge la această procedură atît în cazul în care bunul
i-a fost transmis prin ordonanţă judecătorească, cît şi atunci cînd i-a fost transmis
benevol. În practică, de regulă, creditorul gajist

căruia debitorul gajist i-a remis benevol bunul gajat nu este interesat să se adreseze
instanţei de judecată, dar îl va vinde el însuşi. Deci, bunul gajat se vinde sub controlul
instanţei de judecată dacă la exercitarea dreptului de gaj între creditorul gajist şi
debitorul gajist a apărut un conflict de drept, care i-a determinat să se adreseze în
instanţa de judecată cu acţiune civilă. În toate cazurile, conform art. 492, alin. 5,
C.civ., bunul gajat se vinde sub controlul instanţei de judecată dacă:

- lipseşte autorizaţia sau acordul unei alte persoane necesar la încheierea

contractului de gaj pentru valabilitatea acestuia;

- sunt bunuri de valoare istorică, artistică sau culturală;

- debitorul gajist lipseşte şi nu poate fi identificat locul aflării lui.

Necesitatea vânzării bunului sub controlul instanţei de judecată este condiţionată de

apărarea intereselor proprietarului bunului gajat, debitorului gajist, care lipseşte sau nu
poate fi identificat locul aflării lui, dar şi de interesele generale ale societăţii.