MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII AL REPUBLICII

MOLDOVA

DEPARTAMENTUL DREPT

Referat
Tema: ,, Noțiunea și clasificarea bunurilor,,

A efectuat : studentul grupei DP-1705, Dorin Coscodan

A verificat: Munteanu Ion

Chișinău 2020

Cuprins:
1. Clasificare bunurilor in Drept Civil. Definiție.
2. Bunuri imobole și mobile
3. Aflate in circuitul civil si scoase din circuitul civil
4. Frugifere și nefrugifere
5. Fungibile și nefungibile
6. Corporale și incorporale
7. Principale si accesorii
8. Divizibile și indivizibile
9. Sesizabile și insesizabile
10.Consumptivile și inconsumptivile
11. Din domeniul public și din domeniul privat
12.Dobandite generic și individual
Definiție;

Conform Codului Civil, art.285 alin.1: bunurile sunt toate lucrurile susceptibile apropierii
individuale sau colective sau coelctive si drepturilev patrimoniale .

Conform art.480 din Codul Civil: propritatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si a
dispune de un lucru in mod exclusive si absolut .

Codul civil intrebuinteaza termenul de ,,bun’’ in 2 sensuri:

In sens larg: prin bunuri se desemneaza atit lucrurile, cit si drepturile privitoare la acestea.
In sens restrins: prin bunuri se desemneaza numai lucrurile asupra caraora pot exista drepturi
patrimoniale. Il mai putem defini ca fiind o valoare economic ace este utila pentru satisfacerea
nevoilor materiale si spirituale ale omului.

Clasificarea bunurilor:

Bunurile pot fi clasificate din mai multe puncta de vedere.

Clasificare bunurilor in Drept Civil:

1.imobile si mobile.
2.aflate in circuit civil si scoase din circuit civil.
3.frugifere si nefrugifere
4. fungibile si nefungibile
5.corporale si incorporale
6.principale si accesorii
7.divizile si indivizibile
8.conspumptibile si neconspumtibile
9.sesizabile si insesizabile
10.din domeniul public si din domeniul privat
11.individual determinate si determinate generic

1.Bunuri imobile si mobile:

Bunuri imobile:
în dreptul nostru civil, bunurile imobile sunt de trei feluri:
- imobile prin natura lor;
- imobile prin destinaţie;
- imobile prin determinarea legii.

Bunurile imobile prin natura lor sunt terenurile, izvoarele şi cursurile de apă,
plantaţiile prinse în rădăcini, construcţiile şi orice alte lucrări fixate în pământ cu caracter
permanent, platformele şi alte instalaţii de exploatare a resurselor submarine situate pe platoul
continental, precum şi tot ceea ce, în mod natural sau artificial, este încorporat în acestea cu
caracter permanent (art. 537 C.civ.).
Bunurile imobile prin destinaţie sunt, prin natura lor, lucruri mobile, însă, dată fiind
destinaţia lor, stabilită de proprietar, legea le consideră imobile.
Astfel, potrivit art. 538 alin. (1) C.civ., rămân bunuri imobile materialele separate în mod
provizoriu de un imobil, pentru a fi din nou întrebuinţate, atât timp cât sunt păstrate în aceeaşi
formă, precum şi părţile integrante ale unui imobil care sunt temporar detaşate de acesta, dacă
sunt destinate spre a fi reintegrate, iar alineatul 2 al aceluiaşi articol prevede că materialele aduse
pentru a fi întrebuinţate în locul celor vechi devin bunuri imobile din momentul în care au
dobândit această destinaţie.
Bunurile imobile prin determinarea legi (Vechiul cod.civil denumea această categorie
„bunuri imobile prin obiectul la care se aplică”, dar în literatura de specialitate s-a precizat, în
mod justificat, că denumirea mai exactă ar fi aceea de imobile prin determinarea legii .
Sunt drepturile reale imobiliare, precum şi acţiunile în justiţie care au ca scop valorificarea unui
drept real asupra unui lucru imobil.

Bunuri mobile:
Bunurile mobile sunt şi ele de trei feluri:
- mobile prin natura lor;
- mobile prin anticipaţie;
- mobile prin determinarea legii.

Bunurile mobile prin natura lor sunt, potrivit art. 539 C.civ., acele lucruri pe care legea
nu le consideră imobile, această calitate fiind stabilită şi pentru undele electromagnetice sau
asimilate acestora, precum şi pentru energia de orice fel produse, captate şi transmise, în
condiţiile legii, de orice persoană şi puse în serviciul său, indiferent de natura mobiliară sau
imobiliară a sursei acestora.
Bunurile mobile prin anticipaţie, art. 540 alin. (1) C.civ. prevede că bogăţiile de orice
natură ale solului şi subsolului, fructele neculese încă, plantaţiile şi construcţiile încorporate în
sol devin mobile prin anticipaţie, atunci când, prin voinţa părţilor, sunt privite în natura lor
individuală în vederea detaşării lor.
Prin urmare, bunurile mobile prin anticipaţie sunt acele bunuri care, prin natura lor, sunt imobile,
dar pe care părţile unui act juridic le privesc ca mobile în considerarea a ceea ce vor deveni în
viitor. Sunt bunuri mobile prin anticipaţie, spre exemplu, fructele şi recoltele neculese încă,
arborii, materialele ce vor rezulta din demolarea unei construcţii, piatra din carieră, desigur
pentru toate aceste bunuri numai dacă sunt înstrăinate cu anticipaţie prin act juridic. Se poate
observa că mobilele prin anticipaţie au un caracter mobiliar relativ, în sensul că aceste bunuri
sunt mobile numai în raporturile dintre părţile actului juridic respectiv. Faţă de terţi însă, ele
devin mobile numai după desprinderea efectivă de fond.
Bunurile mobile prin determinarea legii sunt: drepturile reale asupra unui lucru
mobil; toate drepturile de creanţă; drepturile intelectuale (numite şi drepturi de proprietate
intelectuală sau drepturi de creaţie intelectuală, categorie ce cuprinde drepturile de proprietate
industrială, drepturile de autor şi drepturile conexe acestora); acţiunile în justiţie referitoare la un
drept mobiliar (mobilis est actio quae tendit ad quid mobile, immobilis quae tendit ad quid
immobile).

2. Bunuri aflate în circuitul civil şi bunuri scoase din circuitul civil

Bunuri aflate în circuitul civil:

Această clasificare a bunurilor porneşte de la regimul circulaţiei lor juridice.

Bunurile aflate în circuitul civil sunt acelea care pot fi dobândite sau înstrăinate prin acte
juridice. Regula este că bunurile sunt în circuitul civil, afară de excepţiile prevăzute expres de
lege.
în cadrul acestei categorii putem distinge între, pe de o parte, bunurile care pot circula liber,
neîngrădit, iar, pe de altă parte, bunurile care pot fi dobândite, deţinute sau înstrăinate, însă
numai cu respectarea anumitor condiţii restrictive (de exemplu, armele de foc şi muniţiile,
materialele explozive, produsele şi substanţele toxice, obiecte de cult etc.).

Bunuri scoase din circuitul civil:

Bunurile scoase din circuitul civil sunt acelea care nu pot face obiectul unui act juridic civil
translativ sau constitutiv de drepturi reale (art. 1229 C.civ.).
în sensul propriu-zis al cuvântului, sunt scoase din circuitul civil numai lucrurile care, prin natura
lor, nu sunt susceptibile de a forma obiectul dreptului de proprietate şi, pe cale de consecinţă,
obiect (derivat) al actelor juridice, adică aşa-numitele lucruri comune (res communis - aerul,
razele soarelui, apa mării etc.), care, fiind inepuizabile, nu aparţin nimănui şi al căror uz e comun
tuturor, în condiţiile şi limitele prevăzute de lege.
Noţiunile de bunuri aflate în circuitul civil, respectiv bunuri scoase din circuitul civil, în realitate,
vizează fie numai inalienabilitatea unor bunuri (bunuri ce nu pot fi înstrăinate, dar care pot forma
obiectul unor acte juridice netranslative de proprietate), fie numai regimul juridic restrictiv al
circulaţiei anumitor bunuri.

3.Bunuri frugifere si nefrugifere

Bunuri frugifere:

Bunurile frugifere sunt acelea care, în mod periodic şi fără consumarea substanţei lor, dau
naştere altor bunuri, numite fructe.

Bunurile nefrugifere:
Bunurile nefrugifere sunt acelea care nu au însuşirea de a da naştere altor produse, în mod
periodic şi fără consumarea substanţei lor.
Pornind de la prevederile înscrise în art. 548 C.civ., vom distinge trei categorii de fructe:
- fructe naturale, care sunt produsele directe şi periodice ale unui bun, obţinute fără intervenţia
omului, cum ar fi acelea pe care pământul le produce de la sine, producţia şi sporul animalelor
[art. 548 alin. (2) C.civ.];
- fructe industriale, care reprezintă produsele directe şi periodice ale unui bun, obţinute ca
rezultat al intervenţiei omului, cum ar fi recoltele de orice fel [art. 548 alin. (3) C.civ.];
- fructe civile prin care desemnăm veniturile rezultate din folosirea bunului de către o altă
persoană în virtutea unui act juridic, precum chiriile, arenzile, dobânzile, venitul rentelor şi
dividendele [art. 548 alin. (4) C.civ.].
Nefrugifere sunt bunurile care nu au insusirea de a produce fructe.

4.Bunuri fungibile si nefungibile Bunuri fungibile:

Bunurile fungibile sunt acele bunuri determinabile după număr, măsură sau greutate, astfel încât
pot fi înlocuite unele prin altele în executarea unei obligaţii [art. 543 alin. (2) C.civ. (Precizăm
că, în dreptul civil, prin plată se înţelege executarea oricărei obligaţii, indiferent de obiectul ei,
iar nu numai remiterea unei sume de bani.)
Bunuri nefungibile:

Bunurile nefungibiie sunt acelea care nu pot fi înlocuite cu altele în executarea unei obligaţii, aşa
încât debitorul nu este liberat decât prin predarea bunului datorat.

5.Bunuri corporale si incorporale

Bunuri corporale:
Bunurile corporale sunt acele bunuri care au o existenţă materială, fiind uşor perceptibile
simţurilor omului. Au o existenta materiala, fiind percepute prin simturile omului. Bunurile
corporale pot fi vazute, atinse, dominate in fapt si posedate. Sunt bunuri corporale in forma
lichida, solida sau sub forme de gaze.

Bunurile incorporale:
Bunurile incorporale sunt valorile economice care au o existenţă ideală, abstractă. Sunt astfel de
bunuri drepturile subiective patrimoniale.
distinge următoarele categorii de bunuri incorporale:
- drepturile reale, altele decât dreptul de proprietate;
- proprietăţile incorporale. în această categorie sunt incluse bunuri a căror existenţă depinde de
activitatea şi de puterea creatoare a omului, fie dintr-o activitate în curs, fie dintr-o activitate
trecută şi materializată în creaţii spirituale (drepturile de proprietate industrială, drepturile de
autor şi drepturile conexe acestora);
- titlurile de valoare. în această categorie sunt incluse valorile mobiliare (acţiunile, obligaţiunile,
instrumentele financiare derivate sau orice alte titluri de credit încadrate de Comisia Naţională a
Valorilor Mobiliare în această categorie), precum şi efectele de comerţ (cambia, biletul la ordin
şi cecul);
- drepturile de creanţă.
6. Bunuri principale si accesorii
Bunuri principale:
Bunul principal este acela care poate fi folosit în mod independent, fără să fie destinat a servi la
întrebuinţarea altui bun. Care au o existenta de sine statatoare, o destinatie economica
proprie ,adica pot fi folosite independent, fara a servi intrebuintarii unui alt bun.
Bunuri accesorii:
Bunul accesoriu este acela care a fost destinat, în mod stabil şi exclusiv, întrebuinţării economice
a altui bun; este accesoriu atât timp cât satisface această utilizare [art. 546 alin. (1) C.civ].
Ca exemple de bunuri accesorii, cităm: cheia pentru lacăt, cureaua pentru ceas, coperta pentru
caiet etc. Cu toate acestea, prin transformarea unui bun principal într-un bun accesoriu nu se
aduce atingere drepturilor unui terţ cu privire la acesta . Starea de accesoriu poate rezulta din
raportul juridic de depenta fata de altul ca, de exemplu, in cazul raportului de garantie sau din
natura lucrilor.

Caracterul de bun principal sau accesoriu derivă nu atât din însuşirile fizice ale bunului, cât mai
ales din voinţa omului, numai proprietarul ambelor bunuri putând stabili destinaţia comună a
acestora. Separarea temporară a unui bun accesoriu de bunul principal nu îi înlătură această
calitate. Importanţa împărţirii bunurilor în principale şi accesorii constă în aceea că, atunci când
face obiectul unui act juridic, bunul accesoriu urmează soarta bunului principal.

7.Bunuri divizile si indivizibile

Bunuri divizile:
Bunul divizibil este acela care poate fi împărţit fără să îşi schimbe, prin aceasta, destinaţia sa
economică.
Bunuri indivizibile:
Bunul indivizibil este acela care, prin împărţire, îşi schimbă destinaţia economică.
Bunul indivizibil nu poate fi fracţionat, el va fi atribuit unuia dintre copărtaşi sau va fi scos în
vânzare prin licitaţie, iar preţul obţinut va fi împărţit între copărtaşi. De asemenea, bunul
indivizibil care formează obiectul unei obligaţii cu mai multe subiecte determină o
indivizibilitate naturală, aşa încât, după caz, fiecare creditor poate cere întreaga prestaţie sau
fiecare debitor este ţinut să execute întreaga prestaţie.

8.Bunuri conspumptibile si neconspumtibile

Bunuri conspumptibile:
Bunul consumptibil este acel bun care nu poate fi folosit fără ca prima lui întrebuinţare să nu
implice consumarea substanţei sau înstrăinarea lui [art. 544 alin. (2) C.civ.]. Spre exemplu, banii,
alimentele, combustibilii etc. sunt bunuri consumptibile. . Aceste bunuri nu se pot intrebuinta de
cat consumindu-se fie material, fie juridic prin instrainarea si iesirea din patrimoniu, intr-un
singur act de folosire. Toate bunurile comestibile sunt consumptibile.

Bunuri neconspumtibile:
Bunul neconsumptibil este acel bun care poate fi folosit în mod repetat, fără să fie necesară,
pentru aceasta, consumarea substanţei sau înstrăinarea lui. Sunt bunuri care pot fi intrebuintate in
continu.Ca exemple de bunuri neconsumptibile pot fi menţionate: clădirile, terenurile, maşinile
etc.

9.Bunuri sesizabile si insesizabile:

Atunci când creditorul are împotriva debitorului o creanţă având ca obiect remiterea unei sume
de bani (certă, lichidă şi exigibilă), iar debitorul nu plăteşte de bunăvoie, el va putea să treacă la
executarea silită a bunurilor debitorului său, îndestu-lându-şi creanţa din sumele obţinute prin
valorificarea acestora. Trebuie reţinut însă că nu toate bunurile debitorului pot forma obiect al
executării silite.
În consecinţă, vom deosebi, pe de o parte, bunurile sesizabile, adică acele bunuri care sunt
susceptibile de a forma obiect al urmăririi silite, iar, pe de altă parte, bunurile insesizabile, adică
acele bunuri care nu pot fi urmărite silit pentru realizarea unei creanţe băneşti.
întrucât această clasificare prezintă importanţă în dreptul procesual civil şi va fi studiată pe larg
la această disciplină, ne mulţumim aici doar să precizăm că regula o reprezintă caracterul
sesizabil (urmăribil) al bunurilor debitorului, iar numai în cazurile expres prevăzute de lege
bunurile sunt insesizabile (neurmăribile).

10.Bunuri din domeniul public si din domeniul privat

Bunuri din domeniul public şi bunuri din domeniul privat. Această clasificare priveşte, cu
precădere, bunurile ce aparţin statului şi unităţilor administrativ-teritoriale, deoarece, potrivit art.
136 alin. (2) din Constituţie, „proprietatea publică aparţine statului sau unităţilor administrativ-
teritoriale”, Din dispoziţia constituţională reprodusă în text nu trebuie însă trasă concluzia (cum
de altfel s-a şi întâmplat) că toate bunurile statului şi ale unităţilor administrativ-teritoriale ar fi
proprietate publică, deci că „domeniul privat constituie o parte a proprietăţii publice”, că
„proprietatea publică poate fi de domeniul public sau de domeniul privat”. De altfel, art. 4 din
Legea nr. 213/1998 prevede expres că asupra bunurilor din domeniul privat statul şi unităţile
administrativ-teritoriale au drept de proprietate privată. acestea din urmă fiind enumerate de art.
3 alin. (3) din Constituţie (comunele, oraşele, inclusiv municipiile, precum şi judeţele).

Aşadar, statul şi unităţile administrativ-teritoriale sunt titulari fie ai dreptului de proprietate

publică, fie ai dreptului de proprietate privată, după cum bunurile intră fie în „domeniul public de
interes naţional” (dreptul de proprietate publică aparţine statului) sau în „domeniul public de
interes local sau judeţean” (dreptul de proprietate publică aparţine comunelor, oraşelor,
municipiilor sau judeţelor), fie în „domeniul privat” (dreptul de proprietate privată aparţine
statului sau, după caz, unităţilor administrativ-teritoriale).
Este de reţinut că fac parte din domeniul public nu numai bunurile declarate ca atare, în mod
expres, de lege, dar şi bunurile din patrimoniul statului sau unităţilor administrativ-teritoriale
care, prin natura lor, sunt de uz sau de interes public. Aşadar, apartenenţa unui bun la domeniul
public sau la domeniul privat se stabileşte în funcţie de două criterii, anume fie prevederile legii,
fie criteriul afectaţiunii bunului la uzul public (bunurile care sunt afectate folosinţei
publicedirecte) sau la interesul public (bunurile care sunt afectate serviciilor publice).

11.Bunuri individual dterminate si determinate generic

Bunuri individual dterminate:
Se consideră determinat individual bunul care, potrivit naturii sale, se individualizează prin
semne, însuşiri caracteristice doar lui. Deci, bunul este determinat individual dacă se
individualizează prin însuşiri proprii caracteristice doar lui, de exemplu, o casă, un lot de teren,
un tablou original.  Unele bunuri determinate individual pot fi cosiderate generice şi viceversa
dacă părţile raportului juridic au stabilit aceasta în mod expres printr-un act juridic.
Bunuri determinate generic
bacelaş gen şi care se individualizeată prin numărare, măsurare, cîntărire. Deci, aceste bunuri sînt
privite prin prisma caracterelor comune ale întregii lor categorii. O cart.e din aceaşi ediţie este un
bun determinat generic. De regulă, bunurile generice sînt fungibile, deci pot fi înlocuite în
executarea prestaţiei.

Bunurile: prin bun se intelege o valoare economica ce este utila pentru satisafacerea nevoii
materiala ori spirituala a omului si este suceptibila de apropiere sub forma dreptului.

Categorii de bunuri si exemple:

Bunuri imobile: Bunuri mobile:

 Teren  Automobil
 Apartament  Animal
 Moarad de vant  Telefon
 Moara de apa  Adidasi
 Izvor  Laptop

Bunuri divizibile: Bunuri indivizibile:

 Stofa  Tablou

 Alimente  Carte

 Miere  Automobile

 Pine  Televizor

 Apa  pat

 oxigen
 raze solare
Bunuri aflate in circuit civil:

 icoane
 usi imparatesti Bunuri fungibile:
 mitraliera  banii
 material expozibil  grine
 munitii  ciment
 nisip
 stilouri

Bunuri scoase din cicuit civil:

 aer Bunuri nefungibile:

 apa
 tricou cu autograful lui Messi
 vint
  monde de colectie  boxele
 masini de colectie  curau
 diamant de colectie  tastiera
 tablourile lui Picasso  cheie

Bunuri consmptibile: Bunuri principale:

 banii  telefon
 rosii
 casetofon
 cartofi
 tractor
 griu
 mere  calculator
 auomobil

Bunuri neconsmtibile:
Bunuri determinate generic:
 cladiri
 3 kg cartofi
 terenuriu
 2 metri de stofa
 masini
 5 sticle de vin
 motocicleta  2 litri de lapte
 bicicleta  1 tona de ulei

Bunuri din domeniul public:

 monumentul lui Stefan cel Mare Bunuri determinate individual:

 sabia lui Stefan cel Mare
 Closca cu pui
 Tabloul lui Picasso

 casa lui Donici  Tabloul The Grying Boi

 turnul Galata  Arhitectura lui Sciusev
 Compozitia lui Ciprian Porumbescu
 Turnul Galata
Bunuri accesorii:

 castile