BUNURILE

Bunuri corporale și bunuri incorporale

Art. 535 C. Civ “ sunt bunuri lucrurile, corporale sau, necorporale, care
constituie obiectul unui drept patrimonial“
- Distincția dintre bunurile corporale și bunuri in corporale este de sorginte
romană.
- Gaius și apoi Iustinian considerau că bunurile corporale sunt acelea care
cad sub simțurile noastre datorită materialității lor, adică pot fi pipăite.
- dimpotrivă, bunurile incorporale nu cad sub simțurile noastre și constau
dintr-un drept, ca de pildă moștenire, o creanță.

Bunurile corporale
- Categorie lucrurilor corporale, care au o existență materială perceptibilă
- Lucrurile devin bunuri atunci când sunt susceptibile de apropiere .
- este ceea ce rezultă cu evidență și din art. 941 C. Civ., care, potrivit
titlului său marginal, reglementează “dobândirea bunului prin
ocupațiune“.
- Examinând articolul putem constata, pe deoparte, că, dobândirea
bunului evocă de fapt dobândirea dreptului de proprietate asupra
lucrului mobil .
- lucrul mobil devine bun atunci când a ajuns în proprietatea cuiva
- Lucrurile corporale devin bunuri din momentul apropierii lor sub
formă juridică a dreptului de proprietate .
- bunurile corporale sunt acele lucruri corporale ce provin de la natură
oricum create de om care au fost apropiate de către o persoană fizică
ori juridică sub forma dreptului de proprietate privată sau publică

Bunurile incorporale
- Corespund categoriei lucrurilor necorporale, categorie necunoscuta
anterior atat legislativ, cât și doctrinar.
- sunt în realitate valori economice care au existență ideală, abstractă.
- În articolul 542 C. Civ. Legiuitorul prevede că regulile aplicabile
bunurilor imobile și mobile se aplică și drepturilor corespunzătoare lor
- Drepturile patrimoniale în general, adică atât cele reale, cât și cele de
creanță, a fost eliminată din categoria bunurilor incorporale
 - Drepturile patrimoniale sunt bunuri incorporale în măsura în care
natura lor nu împiedică sau legea nu interzice ca ele să fie obiect al
unor prestații contractuale, asemenea bunurilor corporale
- potrivit art. 714 alin. (1) C. Civ., uzufructuarul poate ceda dreptul său unei
alte persoane, în schimb, potrivit art. 752 C. Civ., dreptul de uz ori de
abitație nu poate fi cedat.
- Așa fiind, înseamnă că dreptul de uzufruct este un bun incorporal, în
vreme ce uzul și abitația nu au această calitate
- În categoria bunurilor incorporale trebuie în incluse și o seamă de alte
valori economice pe care legea însăși le califică drept bunuri incorporale,
ca de exemplu: marca, firma, emblema, brevetele de invenție, vadul
comercial.

DIFERITE CLASIFICĂRI ALE BUNURILOR

BUNURI IMOBILE ȘI MOBILE

PRELIMINARII
- Originile distincție se regăsesc în dreptul roman.
- Importantă, din acest punct de vedere, era distincția dintre bunurile
mancipi și cele nec mancipi, distincte care avea la bază valoarea
bunurilor, și nu natura lor

Bunurile imobile

Enunțarea categoriilor de bunuri imobile

- În vechea reglementare, erau menționate trei grupe de bunuri mobile:

1. imobile prin natura lor

2. imobile prin destinație
3. imobile prin obiectul la care se aplică

1. Bunurile imobile prin natura lor

- Bunurile imobile prin natura lor, sunt acelea care nu se pot mișca sau
mutat dintr-un loc în altul
A. Dispozițiile legale în materie.
- Singurele bunuri imobile prin natura lor sunt terenurile
- Art 537 c Civ “ izvoarele și cursurile de apă, plantațiile prinse în
rădăcini, construcțiile și orice alte lucrări fixate în pământ cu caracter
permanent, platformele și alte instalații de exploatare a resurselor
 submarine situate pe platoul continental, precum și tot ceea ce, în mod
natural sau artificial, este încorporat în acestea cu caracter permanent“
B. Terenurile
- Se desemnează o parcelă sau suprafață de pământ, indiferent de
destinația acesteia
- Art 559 Alin. (1) cod civil “ proprietate asupra terenului se întinde și
asupra subsolului și eu spațiului de deasupra lui, cu respectarea limitelor
legale”,
- Articolul (2) “Proprietarul poate face, deasupra și în subsolul terenului,
toate construcțiile, plantațiile și lucrurile pe care le găsește de cuviință,
în afară de excepțiile stabilite de lege, și poate trage din ele toate
foloasele pe care acesta le-ar produce. El este ținut să respecte, în
condițiile și limitele determinate de lege, drepturile terților asupra
resurselor minerale ale subsolului, izvoarelor și apelor subterane,
lucrărilor și instalațiilor subterane și altora asemenea“
- Cât privește însă subsolul, mai trebuie avute în vedere chiar cu prioritate,
prevederile articolului 136 alin. 3 din Constituție potrivit cărora
,,bogățiile de interes public ale subsolului fac obiectul exclusiv al
proprietății publice”

C. Construcțiile
- Sunt imobile prin natura lor toate construcțiile sau edificiile făcute prin
încorporarea unor bunuri mobile, cum sunt depozitele, șoproanele,
atelierele, digurile, podurile, barajele, tunelurile, garaje subterane,
lucrările de canalizare, minele.
- Clădirile și, în general, toate construcțiile sunt rezultatul asamblări unor
bunuri mobile ce își pierd individualitatea pe măsura asamblări ori a
încorporării lor într-o clădire

D. Vegetațiile
- Plantațiile prinse în rădăcini, adică recoltele care nu au fost tăiate, fructele
neculese, cât și arborii, atâta vreme cât nu a fost tăiat, și în general orice
vegetație, atâta vreme cat aderă la sol prin rădăcină, sunt bunuri imobile
- Vegetațiile sunt bunuri imobile, indiferent dacă au crescut de la sine
ori sunt rezultatul sădirii ori al însămânțării

2. Bunurile imobile prin destinația lor

a) Potrivit alin. (1) din art 538 C. Civ ,,rămân bunuri imobile materialele
separate în mod provizoriu de un imobil, pentru a fi din nou
întrebuințate, atât timp cat sunt păstrate în aceeași formă, precum și
părțile integrante ale unui imobil care sunt temporar detașate de
acesta, dacă sunt destinate spre a fi reintegrate”
 b) Potrivit Alin (2) ,,materialele aduse pentru a fi întrebuințate în locul
celor vechi devin bunuri imobile din momentul în care au dobândit
această destinație”

- aceste materiale trebuie să fie aduse, adică achiziționate și depozitate în

așa fel încât să poată fi folosite în orice moment, fără a putea fi înlocuite
necondiționat cu altele, deoarece au deja o destinație stabilită.
- legea nu prevede care sunt consecințele practice ale calificării acestor
bunuri imobile datorită destinației lor.
- ele vor fi însă identice cu acelea ale distincției dintre bunurile
principale și cele accesorii
c) Vechea reglementare califica drept imobile prin destinație o seamă de
bunuri mobile care deveneau accesoriu al unor imobile prin voința
proprietarului comun, care le afecta exploatării acestora din urmă
- consecințe identice cu cele care caracterizau categoria bunurilor imobile
prin destinație din vechiul cod civil rezultă din aplicarea prevederilor art.
546 cod civil ,,bunul care a fost destinat, în mod stabil și exclusiv,
întrebuințării economice altui bun este accesoriu atât timp cât îi satisface
această utilizare“ și alin (3) ,,Dacă nu se prevede altfel, bunul accesoriu
urmează situația juridică a bunului principal, inclusiv în caz de
înstrăinare sau grevare a bunului principal”

3. Bunurile imobile incorporale prin obiectul lor

Articolul 471 C. Civ. 1864 ,,sunt imobile prin obiectul la care se aplică:
uzufructul lucrurilor imobile, servituțile, acțiunile care tind a revendica un
imobil”
Articolul 542 Alin. (1) c. Civ. ,,dacă nu se prevede altfel, sunt supuse regulilor
referitoare la bunurile imobile și drepturile reale asupra acestora“
- Regulile privitoare la imobile nu se aplica drepturilor de creanță
privitoare la imobile

Bunurile Mobile
- În actuala reglementare, respectiv cea din articolul 539 și articolul 540
cod civil, legiuitorul nu mai menționează expres categoria bunurilor
mobile prin natura lor și nici pe aceea a bunurilor mobile prin
determinarea legii, dar o menționează pe aceea bunurilor mobile prin
anticipație
- cu toate acestea pentru a nu denumi bunurile mobile ca fiind cele care nu
sunt imobile vom face deosebire între: bunurile mobile prin natura lor și
bunurile mobile prin anticipație.. La acestea se mai poate adăuga însă și
 o a treia categorie, aceea a bunurilor mobile incorporale prin obiectul
lor

 Bunurile mobile prin natura lor

Art 539 cod civil in Alin (1) prevede ca ,, bunurile pe care legea nu le consideră
imobile sunt bunuri mobile”, iar în alineatul (2) adaugă că “sunt bunuri mobile
și undele electromagnetice sau asimilate acestora, precum și energia de orice
fel produse, captate și transmise, în condițiile legii, de orice persoană și puse în
serviciul său, indiferent de natura mobiliară sau imobiliară a sursei acestora”
- aceste bunuri nu sunt un accesoriu al surselor, ca atare urmează regimul
bunurilor mobile din momentul în care au fost produse, chiar dacă sursa
lor are o natură imobiliară
- Sunt bunuri mobile corporale prin natura lor toate acele bunuri care:
- • nu sunt imobile prin natura lor,
- •nu au devenit imobile prin încorporarea naturală ori artificială într-un
imobil;
- • nu au rămas au devenit imobile prin destinație

 Bunurile mobile prin anticipație

a) Noțiune
Art 540 Alin (1) ca ,,Bogățiile de orice natură ale solului și subsolului, fructele
neculese încă, plantațiile și construcțiile încorporate în sol devin mobile prin
anticipație, atunci când, prin voința părților, sunt privite în natura lor
individuală în vederea detașării lor
b) Precizări
- pentru ca anticipare a calității de bun mobil a recoltelor, arborilor,
materialelor rezultate din demolare ordin exploatarea unui zăcământ, să
aibă eficacitate juridică, ea trebuie făcută, de regulă, prin voința
părților, adică printr-o convenție încheiată între cel care poate dispune
de aceste bunuri și o terță persoană .
- fiind vorba despre un contract, vor găsi aplicare prevederile articolului
1270 cod civil potrivit cărora “ contractele valabil încheiate produc
efecte numai între părțile contractante”
- Cel ce achiziționează printr-o convenție fructele culese, arbori netăiați
are tot interesul ca anticiparea calității de bun mobil a acestora să poată
fi cunoscută de terți din momentul încheierii convenției spre a le fi
opozabilă.
- De aceea în articolul 540 aliniat (2) Cod civil se prevede că ,,pentru
opozabilitatea față de terți, este necesară notarea în cartea funciară”
c) Utilitate
- În caz de vânzarea unor bunuri mobile prin anticipație, nu vor găsi
aplicare dispozițiile legale privitoare la înstrăinarea imobilelor; tot în caz
de vânzare a imobilului, atunci când Convenția de anticipare a fost
înscrisa în cartea funciară, cumpărătorul imobilului nu va putea să
emită pretenții asupra fructelor neculese, arborilor netăiați.

 Bunurile mobile incorporale prin obiectul lor

- În noua reglementare nu putem identifica un text care să consacre o

categorie de bunuri mobile corespunzătoare categoriei bunurilor mobile
prin determinarea legii, din vechea reglementare
- Art 542 Alin. (1) si (2) potrivit carora regulile referitoare la bunurile
imobile se aplica si drepturilor reale asupra acestora, iar ,,celelalte
drepturi patrimoniale sunt supuse, în limitele prevăzute de lege, regulilor
referitoare la bunurile mobile”
- Pot fi interpretate în sensul că drepturile reale asupra bunurilor mobile și
drepturile de creanță în general, sunt bunuri mobile incorporale prin
obiectul lor

 Utilitatea distincției dintre bunurile imobile si bunurile mobile,prin

natura lor

- Actualul cod civil a prevăzut, spre pildă, ca și bunurile mobile pot fi

dobândite prin Uzucapiune ori pot fi ipotecate .
- Competența teritorială a instanțelor de judecată diferă după cum obiectul
litigiului este un bun mobil sau unui imobil .
- în cazul în care obiectul litigiului este bun mobil, se vor găsi aplicare de
regulă prevederile articolului 107 cod procedură civilă potrivit cărora
,,cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei
circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu
prevede altfel”
- este un bun imobil, vor găsi aplicare prevederile articolului 117 potrivit
cărora ,,cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc
numai la instanța în a cărei circumscripție este situat imobilul”

1. Bunuri determinate individual (certe)

2. Bunuri determinate prin genul lor (generice)
3. Bunuri viitoare
Observații
- Problema apartenenței bunurilor la categoria celor determinate individual
sau acelor determinată prin gen se ridică numai în legătură cu drepturile
de creanță.
- Este ceea ce se poate deduce și prin prevederea articolului 1059 cod civil
potrivit căreia ,,legatarul cu titlul particular al unor bunuri de gen este
titularul unei creanțe asupra moștenirii”
- Exemplu : atunci când se vinde o anumită suprafață neidentificată dintr-
un teren obiectul vânzării este determinat generic, deși terenurile sunt
percepute ca fiind bunuri individual determinate, în schimb, atunci când
se vând ,,în bloc” și la un preț global bunuri considerate de a fi de gen,
cum sunt cerealele, carburanții vânzarea are practic ca obiect un bun
determinat individual prin locul în care acesta este situat
- “Bunuri generice” : exprimare convenționale menită să sugereze că
obiectul prestațiilor la care se obligă părțile unui act juridic este
determinat doar într-un mod abstract, nu mai prin arătarea cantității, a
suprafeței , a numărului

Bunuri viitoare

- Tot din perspectiva obiectului prestațiilor ce rezultă din actele juridice și a

drepturilor de creanță putem vorbi despre bunuri viitoare, pentru a evoca
situația în care un contract privește lucruri care nu există încă la data
încheierii lui .
- exemplu în cazul achiziționării unui anumit apartament dintr-un
ansamblu de locuințe ce urmează a fi construit, al ipotecare unei
construcții viitoare, al cumpărării unei cantități de cereale dintr-o recolta
neculeasă

Utilitatea practica a distincției dintre bunurile determinate individual și

bunurile determinate prin genul lor

Este utila îndeosebi cât privește : (1) momentul transmiterii dreptului de

proprietate prin intermediul actelor juridice translație ; (2) locul plății

Momentul transmiterii dreptului de proprietate

a) Regula. Atunci cand se încheie un act translație de proprietate , cum este
vânzarea-cumpărarea , modul în care este determinat obiectul prestațiilor
părților a avut și are consecinte decisive cât privește momentul
transmiterii dreptului de proprietate
1273 Alin. (1) c Civ și 1674 c Civ proprietatea și celelalte drepturi reale se
transmit prin acordul de voință al părților, în momentul încheierii
contractului .
- dacă acordul poartă asupra unor bunuri de gen, chiar și atunci când este
vorba despre bunuri care aparțin unui delimitat, dreptul de proprietate se
transmite doar odată cu individualizarea bunurilor .
- dacă obiectul vânzării este un bun viitor, iar cumpărătorul dobândește
proprietatea în momentul în care bunul s-a realizat .
- în cazul vânzării unor bunuri dintr-un gen limitat care nu există la data
încheierii contractului, cumpărătorul dobândește proprietatea la momentul
individualizării de către vânzător a bunurilor vândute
b) Precizări
- În cazul actelor solemne, transferul proprietății bunurilor individual
determinate va opera nu mai de la data împlinirii aceste formalități,
chiar dacă întrebări dar exista un antecontract, în temeiul căruia bunul ar
fi fost deja predat ori prețul ar fi fost plătit în parte sau în totalitate
- atunci când la data înstrăinării individualizarea bunurilor generice
era deja făcută, dreptul de proprietate se va transmite în aceleași
condiții ca și cazul bunurilor individual determinate
- Exemplu : cazul bunurilor vândute în bloc sau cu grămada, pentru un preț
unic și global .
- aceeași situație este și atunci când se înstrăinează o cotă – parte dintr-o
masă de bunuri de gen dar individualizate prin așezarea lor, deoarece, în
această situație, dobândi torul devine practic coproprietar cu înstrăinătorul

c) Separarea riscului pieirii fortuite a bunului de momentul transmiterii

dreptului de proprietate în contractele translative de proprietate
- Pieirea fortuită a bunului evocă dispariția acestuia datorită unei
împrejurări care are caracter de caz fortuit sau de forță majoră, iar
suportarea riscului evoca suportarea pagubei cauzate de această pieire
- Art 558 cod Civ “ proprietarul suportă riscul pieirii bunului, dacă acesta
nu a fost asumat de o altă persoană sau dacă prin lege nu se dispune
altfel”
- În noua reglementare legiuitorul menține regula potrivit căreia, în general
riscul pieirii unui bun se suportă de către proprietarul său, însă nu o
mai aplică în cazul în care problema suportării riscului se ridică în urma
pierderii unui bun a cărui proprietate s-a transmis prin efectul unui
contract translative, fără ca Bunul să fi fost încă predat dobânditorului,
cum este cazul unui bun vândut dar încă nepredat cumpărătorului
- 1274 Alin (1) “ În lipsă de stipulate contrară, cat timp unul nu este
predat, riscul contractului rămâne în sarcina debitorului obligației de
predare chiar dacă proprietatea a fost transferată dobândit torului. În
cazul pieirii fortuite a bunului, debitorul obligației de predare pierde
dreptul la contra prestație, iar dacă a primit-o, este obligat să o restituie”
 - cu toate acestea, potrivit alineatului (2) ,,creditorul pus în întârziere
preia riscul pieirii fortuite a bunului. El nu se poate elibera chiar dacă ar
dovedi că bunul ar fi pierit și dacă obligația de predare ar fi fost
executată la timp”

Locul plății

Art 1494 Alin (1) cod civil , Plata se va face în locul stipulat prin convenție, iar
dacă nu există astfel de stipulate în locul plății nu se poate stabili potrivit naturii
prestației sau în temeiul contractului, practicilor statornicite între părți ori a
uzanțelor, plata trebuie efectuată după cum urmează:
a) obligațiile bănești trebuie executate la domiciliul tău după caz, sediul
creditorului de la data plății;
b) obligația de a preda un lucru individual determinat care trebuie executată în
locul în care bunul se află la data încheierii contractului;
c) celelalte obligații se executa la domiciliul sau, după caz, sediul debitorului de
la data încheierii contractului

Bunuri fungibile si nefungibile

Art 543 Alin (2) ,,sunt fungibile bunurile determinabile după număr, măsură
sau greutate, astfel încât pot fi înlocuite unele prin altele în executarea unei
obligații
- Distincția dintre bunurile fungibile și nefungibile este utilă îndeosebi
pentru determinarea modului în care se poate face executarea valabilă a
unei obligații .
- nu este vorba însă despre executarea unei obligații civile în general, așa
cum pare să rezulte din articolul 543 alineatul (2) , și în deosebi despre
executarea unei obligații constând din:
 predarea unor bunuri contractate,
 restituirea unor bunuri a căror folosință a fost cedată de proprietar
altor persoane, prin intermediul unor contracte cum este, spre
exemplu, împrumutul;
 restituirea unor prestații potrivit prevederilor articolelor 1635 – 1649
cod civil
- Art 543 Alin (3) cod civil “ prin act juridic, un bun fungibil prin natura sa
poate fi considerat ca nefungibil”
- În ipoteza în care o parte predă celeilalte o cantitate de bunuri fungibile ,
urmând ca la expirarea termenului contractual să se restituie exact aceleași
 bunuri și nu altele de același fel, așa cum ar fi permis caracterul fungibil
al bunurilor respective

Bunuri consumptibile si neconsumptibile

- 544 Alin (2) ,,sunt consumtibile bunurile mobile a căror întrebuințare

obișnuită implică înstrăinarea sau consumarea substanței”
- În categoria bunurilor consumptibile trebuie incluse atâta cele a căror
întrebuințare obișnuită => înstrăinarea, cum sunt bani, atunci când sunt
folosiți ca mijloc de plată, cât și acelea căror întrebuințare obișnuită,
conformă cu destinația firească, presupune consumarea substanței lor

Utilizarea distincției

a) Dreptul de uzufruct
- Uzufructuarul este îndreptățit nu mai să se folosească de bunurile care
formează obiectul acestui drept, fiind dator să le restituie la încetarea
uzufructului .
- uzufructul să poată avea ca obiect doar bunuri de consumptibile.
- dacă uzufructul cuprinde, printre altele, și bunuri fungibile și
consumtibile , cum ar fi bani, grâne, băuturi, uzufructuarul are dreptul de
a dispune de ele, însă cu obligația de a restitui bunuri de aceeași cantitate,
calitate și valoare sau, la alegerea proprietarului, contravaloarea lor la data
stingerii uzufructului
b) Contractul de împrumut
- atunci când se împrumută bunuri neconsumptibile, cel împrumutat are
dreptul să le folosească și obligația să le restituie la expirarea termenului
pentru care împrumutul a fost consimțit .
- se mai numește comodat .
- atunci când împrumutul are ca obiect o sumă de bani sau alte bunuri
fungibile și consumptibile, care urmează să fie folosite de către cel
împrumutat, acesta din urmă dobândește asupra bunurilor împrumutate
dreptul de proprietate, putând astfel să consume substanța bunurilor
primite și are obligația de a restitui împrumutătorului aceea sumă de bani
sau aceeași cantitate de bunuri de același fel sub aspectul naturii și a
calității.
- Se mai numește mutuum
 c) Contractul de depozit
- Depozitarul primește de la deponent un bun mobil, cu obligația de a-l
păstra pentru o perioadă de timp și de a le restitui în natură .
- se va putea restitui aceea sumă de bani sau aceeași cantitate de bunuri de
același fel, afară de cazul în care intenția părților a fost aceea de a păstra
bunurile care au fost primite cu titlu de depozit spre a fi restituite la
încetarea contractului

d) Rechiziția
- Rechiziția de bunuri este o măsură cu caracter excepțional prin care
autoritățile publice împuternicite prin lege obligă agenții economici,
instituțiile publice, precum și alte persoane juridice și fizice la cedarea
temporară a unor bunuri sau imobile .
- sunt puse la dispoziția forțelor destinate apărării naționale sau autorităților
publice la declararea mobilizării, a stării de urgență ori de asediu, ori
pentru prevenirea și înlăturarea urmărilor unor dezastre

Bunuri divizibile și bunuri indivizibile

Art 545 Alin (2) cod civil ,,Bunurile care nu pot fi împărțite în natură fără a li se
schimba destinația sunt bunuri indivizibile”
Art 545 Alin (3) ,,Prin act juridic, un bun divizibil prin natura lui poate fi
considerat indivizibil”

Utilitatea distincției

a) Sistarea stării de coproprietate

- Se face pe calea împărțelii (partajul), iar modalitățile în care aceasta se
poate realiza diferă după cum bunul este indivizibil sau divizibil .
- în caz de împărțeală a unui bun divizibil, modalitatea cea mai firească de
încetarea stării de coproprietate este împărțeala în natură a bunului, îmi
proporția dată de cota-parte ce o are fiecare dintre coproprietari .
- aceasta se face pe cale amiabilă

- Când coproprietatea privește un bun indivizibil, soluțiile pot diferit după

cum împărțeala se face prin învoiala coproprietarilor sau pe cale
judecătorească .
- în cazul în care coproprietarii împart de bunăvoie bunul comun, nimic nu-
i poate împiedica să îl fragmenteze și să distribuie între ei ceea ce a
rezultat în urma acestei fragmentări, atât doar că această fragmentare va
duce la schimbarea destinației bunului .
 - ei pot să convină asupra vânzării bunului urmată de împărțeală prețului,
ori pentru atribuirea bunului unuia dintre ei, urmând ca ceilalți să
primească un echivalent bănesc, corespunzător cotei-părți a fiecăruia
dintre ei
- În cazul în care împărțeala se face pe cale judecătorească, instanța nu
va putea să dispună împărțirea bunului indivizibil fără consensul
proprietarilor

b) Obligațiile cu pluralitate de subiecte

- Atunci când o obligație are ca obiect un bun divizibil, ea este, la rândul
ei, divizibile .
- în cazul în care există mai mulți debitori fiecare dintre acestea va fi ținut
să execute nu mai partea ce îi revine din obiectul obligației, iar în cazul
în care există mai mulți creditori, fiecare dintre acestea va fi îndreptățit
să primească doar partea ce i se cuvine.
- În schimb, atunci când bunul ce formează obiectul obligației este unul
indivizibil, și obligația va fi una indivizibilă .
- nu se divide între debitor, între creditori și nici între moștenitorii
acestora.
- Ca urmare, fiecare dintre debitori sau dintre moștenitorii acestora poate fi
constrâns separat la executarea întregii obligații și, respectiv, fiecare
dintre creditori sau dintre moștenitorii acestora poate cere executarea
integrala

Bunuri principale și bunuri accesorii

- Legătura dintre bunul principal și bunul accesoriu, nu este necesar să

dureze pe toată perioada existenței vizita celor două bunuri. Așa cum i-a
fost creată, adică prin voința proprietarului comun, tot așa e poate să
înceteze, proprietarul putem să decidă ca bunul accesoriu să nu mai fi
afectate folosinței celuilalt bun.
- Deși bunul accesoriu urmează regimul bunului principal, nu-și pierde
identitatea fizică.
- De aceea chiar dacă un bun mobil a devenit accesoriul unui bun imobil și
urmează regimul acestuia, el poate dăduse constitui obiect al infracțiunii
de furt, întrucât prin natura sa el a continuat să fie un bun mobil.

Utilitatea distincției

a) Dreptul la proprietate comună

 - Atunci când bunul comun are caracter accesoriu în raport cu mai multe
bunuri principale aparținut unor proprietari diferiți, în absența unei
convenții contrare, cota-parte din drept al fiecărui coproprietar se
stabilește în funcție de întinderea bunului principal al acestuia
b) Actele juridice
- Aplicarea regulii accesorium sequitur principale în privința actelor
juridice rezultă din prevederile articolului 546 alin. (3), potrivit cărora
dacă nu se “prevede altfel, bunul accesoriu urmează situația juridică a
bunului principal, inclusiv în caz de înstrăinare sau de grevare a bunului
principal”
c) Urmărirea silită
- Se desfășoară după reguli diferite în funcție de natura mobiliare sau
imobiliară a bunului urmărit.
- Deoarece bunul accesoriu urmează regimul juridic al bunului principal,
existența unei astfel de relații prezintă utilitate cat privește urmărirea silită
doar atunci când bunul principal este imobiliar bunul accesoriu este
mobil, nu și atunci când ambele bunuri sunt de același fel
- Art 814 c. Proc. Civ. “Urmărirea silită imobiliară se întinde deplină drept
și asupra bunurilor accesorii imobilului, prevăzute de Codul civil, precum
și asupra fructelor și veniturilor acestuia, iar în alin. Urmărirea silită
imobiliară se întinde deplină drept și asupra bunurilor accesorii
imobilului, prevăzute de Codul civil, precum și asupra fructelor și
veniturilor acestuia”, iar în alin. (2) Că “bunurile accesorii nu pot fi
urmărite decât odată cu imobilul Că bunurile accesorii nu pot fi urmărite
decât odată cu imobilul”

Fructe si producte

Bunurile frugifere și nefrugifere

- Primele sunt considerate a fi acelea care, în mod periodic și fără

consumarea substanței lor, dau naștere la alte bunuri, numite fructe.
Celelalte sunt acelea care nu prezintă această însușire

Fructele

Art 548 alin. (1) cod. Civil ,, fructele reprezintă acele produse care derivă din
folosirea unui bun, fără a diminua substanța acestuia”

Felurile fructelor
In articolul 547 alin. (1) cod civil se dispune ca ,,fructele sunt: naturale,
industriale și civile. Fructele civile se numesc și venituri”

a) Fructele naturale : ,,sunt produsele directe și periodice ale unui bun,

obținute fără intervenția omului, cum ar fi acelea pe care pământul le
reproduce de la sine, producția și sporul animalelor .”
Exemplu : fructe de pădure, iarba de pe o pășune
b) Fructele industriale ,,sunt produsele directe și periodice ale unui bun,
obținute ca rezultat al intervenției omului, cum ar fi recoltele de orice fel”
(548 alin (3) cod civil)
c) Fructele civile: ,,veniturile rezultate din folosirea bunurilor de către o
altă persoană în virtutea unui act juridic, precum chiriile, are invidie,
dobânzile, venitul rentelor și dividendele “ (548 alin 4)

Cui i se cuvin fructele ?

a) Regula
- fructele se cuvin proprietarului bunului din care ele rezultă, dacă prin
lege nu se prevede altfel .
b) Excepții
- prin excepții legea poate dispune ca fructele se cuvine altei persoane
decât proprietarului bunului din care ele rezulta

- Articolul 709 codul civil atunci când asupra unui bun s-a constituit un
drept de uzufruct “ în lipsă de stipulate contrară, uzufructuarului are,
inclusiv dreptul de a culege fructele acestuia. Ele devin proprietatea
uzufructuarului “

- 948 alin (1) cod civil “ posesorul de bună – credință dobândește dreptul
de proprietate asupra fructelor bunului posedat”. Bună – credință se
apreciază disting după cum Fructele sunt produse de un imobil înscris în
cartea funciară sau de un alt bun, ea trebuie să existe întotdeauna la data
perceperii fructelor naturale și industriale ori la data scadentei fructelor
civile

c) Natura actelor de înstrăinare

- Actele juridice prin care se înstrăinează Fructele sunt considerate acte de
administrare a patrimoniului. De aceea, pentru încheierea lor de către
reprezentantul legal al celui lipsit de capacitate, ori pentru încuviințarea
lor de către ocrotitorul celui cu capacitate restrânsă, nu este necesar să se
obține autorizarea instanței de tutelă
Productele

549 cod civil “Productele sunt produsele obținute dintr-un bun cu consumarea
sau diminuarea substanța acestuia, precum copacii unei păduri, Piatra dintr-o
carieră și altele asemenea “

Cui se cuvin productele?

- Deoarece dispoziția materiale asupra bunului revine proprietarului,

înseamnă că și productele i se cuvine acestuia .
- atunci când productele sunt obținute de o persoană care nu este
îndreptățită să le perceapă, asemenea fructelor ele vor trebui predate celui
căruia i se cuvin, cheltuielile pentru obținerea lor urmând a fi suportate tot
Potrivit articolului 550 alineatul (4) și (5), la care am făcut referire în
cazul fructelor

Momentul în care se dobândește proprietatea asupra productelor

- Proprietatea asupra Productelor se dobândește, de către cel căruia i se

cuvin, numai ca urmare a separării lor și numai în măsura în care au
fost separate

Natura actelor de înstrăinare

- Din moment ce obținerea Productelor presupune consumarea substanței

bunului, înseamnă că înstrăinarea lor trebuie considerată drept act de
dispoziție .
- un asemenea act nu poate fi încheiat doar de către persoane cu capacitate
deplină de exercițiu sau, după caz, cu respectarea regulilor privind
reprezentarea legală a incapabililor ori încuviințarea actelor acestora, iar
atunci când se încheie prin reprezentarea convențională, reprezentantul
trebuie să fie împuternicit printr-un mandat special .

Bunuri proprietate publica și bunuri proprietate privată

Art 554 alin (1) Cod Civil ,,sunt obiect al proprietății private toate bunurile de
uz sau de interes privat aparținând persoanelor fizice, persoanelor juridice de
drept privat sau de trei public, inclusiv bunurile care alcătuiesc domeniul privat
al statului și al unităților administrativ – teritoriale”

553 alin(4) ,,Bunurile obiect al proprietății private, indiferent de titular, sunt și

rămân în circuitul civil, dacă prin lege nu se dispune altfel. Ele pot fi înstrăinate
pot face obiectul ne urmăriți silită și pot fi dobândite prin orice mod prevăzut de
lege “

Art 136 alin (3) din Constitutie ,,bogățiile de interes public ale subsolului,
spațiul aerian, apele cu potențial energetic valorificabil da, de interes național,
plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice și ale
platoului continental, precum și alte bunuri stabilite de legea organică, fac
obiectul exclusiv al proprietății publice”

Art 136 alin (4) Constitutie ,,bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În
condițiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori
instituțiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; De asemenea, ele pot
fi date în folosință gratuită instituțiilor de utilitate publică“