Operatiunea de forfetare a creantelor platibile prin acreditiv documentar parcurge mai multe

etape, cum ar fi:

1. Exportatorul si importatorul au incheiat contractul de vanzare-cumparare;

2. Importatorul transmite bancii sale instructiuni de emitere a acreditivului documentar,platit
la termen;
3. Banca importatorului sau banca emitenta emite acreditivul documentar,conform
instructiunilor primite de la clientul sau;
4. Banca exportatorului avizeaza beneficiarul cu privire la deschiderea acreditivului ;
5. Exportatorul livreaza bunurile sau presteaza serviciul in conformitate cu termenii
contractuali;
6. Exportatorul prezinta bancii autorizate setul de documente conform deschiderii acreditivului
documentar,care atesta indeplinirea obligatiilor contractuale;
7. Banca verifica documentele,le remite bancii emitente si ii solicita acesteia transmiterea unei
confirmari privind conformitatea documentelor cu termenii si conditiile acreditivului.Banca
emitenta elibereaza importatorului setul de documente,care fiind astfel in posesia lor,se
prezinta la caraus pentru a ridica marfa;
8. Finantarea propriu zisa genereaza fluxuri intre exportator si finantator dupa cum urmeaza:
 Exportatorul cesioneaza incasarile aferente utilizarilor din cadru acreditivului in
favoarea finantatorului I;
 Finantatorul I efectueaza plata creantelor in favoarea exportatorului.
9. Finantatorul I vinde creanta pe piata secundara catre finantatorul II dupa cum urmeaza:
 Finantatorul I cesioneaza incasarile aferente utilizarilor din cadrul acreditivului in
favoarea finantatorului II;
 Finantatorul II efectueaza plata creantelor in favoarea finantatorului II.
10. Finantatorul II vinde creanta finantatorului III.Operatiunile de vanzare a creantelor pot
continua pe piata secundara,pana cand creanta ajunge in posesia finantatorului n;
11. Banca emitenta efectueaza plata la scadenta, in favoarea finantatorului n ca ultim detinator
al creantelor platibile prin acreditiv documentar.

Operatiunea de forfetare a creantelor platibile prin scrisoare de garantie bancara parcurge mai
multe etape:

1. Exportatorul si importatorul au incheiat contractul de vanzare cumparare;

2. Importatorul transmite bancii sale instructiuni de emitere a scrisorii de garantie de
plata,platibila la tarmen;
3. Banca importatorului sau banca emitenta emite scrisoarea de garantie conform
instructiunilor primite de la importator si o transmite direct beneficiarului acesteia,adica
exportatorului;
4. Exportatorul livreaza marfa/presteaza serviciul in favoarea importatorului;
5. Finantarea propriu-zisa genereaza fluxuri intre exportator si finantator dupa um urmeaza:
 Exportatorul cesioneaza incasarile aferente scrisorii de garantie in favoarea
finantatorului I;
 Finantatorul I efectueaza plata creantelor in favoarea finantatorului II.
6. Finantatorul I vinde creanta pe piata secundara finantatorului II, dupa cum urmeaza:
  Finatatorul I cesioneaza incasarile aferente scrisorii de garantie in favoarea
finantatorului II;
 Finantatorul II efectueaza plata creantelor in favoarea finantatorului II.
7. Finantatorul II vinde creanta finantatorului III.Operatiunile de vanzare a creantelor pot
continua pe piata secundara,pana cand creanta ajungein posesia finantatorului n.
8. Importatorul sau banca emitenta efectueaza la scadenta plata in favoarea finantatorului , ca
ultim detinator de buna credinta al creantelor platibile prin srisoarea de garantie;
9. Finantatorul I vinde creanta pe piata secundara catre finantatorul II dupa cum urmeaza:
 Finantatorul I cesioneaza incasarile aferente scrisorii de garantie in favoarea finantatorului II;
 Finantatorul II vinde creanta in favoarea finantatorului II.
10. Finantatorul II vinde creanta finantatorului III.Operatiunile de vanzare a creantelor pot
continua pe piata secundara,pana cand creanta ajunge in posesia finantatorului n.
11. Importatorul sau banca emitenta efectueaza la scadenta plata in favoarea finantatorului ,ca
ultim detinator de buna credinta al creantelor platibile prin scrisoare de garantie.

Comparativ cu alte metode de finantare,forfetarea prezinta anumite avantaje pentru expotator

Finantarea se realizeaza,de regula, la o rata fixa de dobanda,riscul cresterii ratei dibanzii fiind
preluat de dinantator.

Este o metoda de finantare fara recurs asupra vanzatorului de creante,finantatorul preluand

asupra sa,in totalitate, riscul de neplata din partea debitorului principal si/sau girantului.De
fapt,prin forfetare, sunt transferate catre cumparatorul creantelor,urmatoarele riscuri:

 Riscul de credit(riscul inrautatirii situatiei financiare a importatorului sau garantului

acestuia);
 Riscul de tara (expunerea la pierderi ce pot aparea intr-o afacere cu un partener strain,
cauzate de evenimente,ce sunt partial sau total sub controlul tarii partenerului);
 Riscul de dobanda;
 Riscul valutar.

Exportatorul isi mobilizeaza rapid fondurile financiare necesare pentru inceprea productiei.Pentru ca
forfetarea nu se inregistreaza ca o datorie, exportatorul poate apela si la credite bancare pentru
finantarea activitatii sale.

Mobilizarea fondurilor are loc ,imediat, in proportie de 100% comparativ cu alte tehnici de finantare
care permite transferarea imediata a unui procent decat de 70-80% din valoarea creantelor.

Exportatorul poate cere finantatorului fie pastrarea creantei in portofoliu pana la scadenta,fie
pastrarea confidelitatii operatiunii derulate,chiar daca creanta se tranzactioneaza pe piata secundara.

Ca principal dezavantaj retinem costul ridicat al aestei tehnici, ca urmare a transferului tuturor
riscurilor ce tin de neincasarea creantei. Cu toate acestea,marja de risc adaugata nu poate fi prea
mare,pentru ca aceasta operatiune de dinantare sa poata concura pe piata cu alte tehnici similare.