Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
-2012-
CUPRINS
1.CREDITUL OBLIGATAR
1.1.Generalitati
1.2.Etapele emisiunii de obligatiuni
1.2.1.Oferta publica de vanzare
1.2.2.Plasamentul privat
1.3.Imprumutul obligatar privat
1.4.Imprumutul obligatar public
1.5.Partile care intervin in imprumutul obligatar
1.6.Tipologia obligatiunilor
1.7.Cotarea si cursul obligatiunilor
1.8.Imprumuturi obligatare ordinare
1.8.1.Caracteristici financiare ale imprumuturilor obligatare
1.8.2.Modificarea caracteristicilor financiare ale obligatiunilor
1.9.Randamentul obligatiunilor
1.10.Modalitati de rambursare a imprumutului obligatar
1.11.Amortizarea imprumuturilro obligatare
1.11.1.Amortizarea prin anuitati constante
1.12.Imprumuturi obligatare convertibile
1.13.Finantarea prin obligatiuni sau prin actiuni
1.14.Costul imprumutului obligatar
1.15.Emisiunea de obligatiuni ale societatilor comerciale din Romania
2.STUDIU DE CAZ PRIVIND EMITEREA UNUI CREDITOBLIGATAR
LA S.C. "CONFSTAR" S.A. BAIA MARE
2.1.Prezentarea societatii SC "CONFSTAR" S.A.
2.1.1.Domeniul de activitate
2.1.2.Capitalul social si structura actionariatului
2.2.Programul de dezvoltare al SC "CONFSTAR" S.A. pentru anul 2005
2.3.Emiterea creditului obligatar
2.4.Aprecierea viabilitatii proiectului de investitie
2.5.Amortizarea creditului obligatar emis
3. Studiu de caz
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
1. CREDITUL OBLIGATAR
1.1. GENERALITĂŢI
Apelul la economiile publice sau împrumutul obligatar este un contract de credit încheiat
între o masa de creditori si un singur debitor, o modalitate de procurare de resurse financiare pe
termen lung si într-un cuantum ridicat, necesare asigurarii cresterii economice si respectarii unor
obligatii de plati asumate.
Creditul obligatar se obtine prin emisiunea de titluri de credit, în principal de obligatiuni.
Obligatiunea este un titlu de credit pe termen lung emis de catre o societate pe actiuni, o
institutie guvernamentala sau municipala, a carei rambursare este, în mod obisnuit, garantata prin
bunuri patrimoniale sau ipoteci. In timp ce pentru emitent obligatiunile reprezinta datorii care
genereaza plati periodice sub forma de dobânzi, pentru subscriitori ele reprezinta drepturi de
creanta.
Obligatiunile semnifica un împrumut acordat de o masa de creditori unui anumit debitor.
Fiecare creditor primeste un înscris care se numeste certificat de obligatiune sau mai simplu
obligatiune, care are înscrisa valoarea nominala, fiecare obligatiune reprezentând o fractiune a
datoriei contractate de catre întreprindere. Obligatiunile reprezinta valori mobiliare, emise în
diferite sume si pot fi transmise liber de la un detinator la altul, prin negociere pe piata bursiera
sau extrabursiera.
Emitenti ai obligatiunilor sunt în principal statul si colectivitatile locale, care recurg la
împrumuturi publice pentru finantarea lucrarilor publice, a constructiilor si reconstructiilor
edilitare costisitoare sau, pur si simplu, pentru acoperirea deficitelor bugetare. Ratiunea de a
apela la aceasta modalitate de finantare este aceea de a repartiza asupra mai multor generatii
(beneficiare si ele ale lucrarilor publice) efortul financiar al realizarii acestor obiective sociale.
Întreprinderile cu o buna reputatie financiara sunt admise de autoritatile bursiere ca
emitenti de obligatiuni. Alaturi de împrumutul bancar traditional, acestea apeleaza complementar
la împrumutul obligatar pentru asi realiza o anumita structura -"tinta" a capitalurilor lor, dar si
pentru a disipa împrumutul asupra mai multor împrumutatori mici si a evita riscul ca o banca
împrumutatoare sa devina un partener puternic si exigent .
Investitorii institutionali (fondurile si societatile de investitii, casele de asigurari, cele de
pensii etc.), precum si cei privati (persoane fizice) doresc sa-si plaseze economisirile în
cumpararea de obligatiuni ca urmare a sigurantei superioare ce se asociaza acestui tip de
plasament financiar. Obligatiunile au garantia (Statului, a organismelor publice si a
întreprinderilor de renume) ca vor fi remunerate cu dobânda specificata si ca vor fi rambursate
integral.
Împrumutul obligatar se distinge de cel clasic printr-o serie de caracteristici:
- emisiunea de obligatiuni reuneste un numar mare de creditori, spre deosebire de
împrumutul clasic, la care creditorul este unic (banca, intermediar financiar specializat);
- recuperarea investitiei în cazul împrumutului obligatar se poate face înainte de scadenta, la
pretul pietei, diferit de pretul platit initial pentru achizitionarea obligatiunilor.
Împrumutul obligatar are mai multe caracteristici care îi definesc continutul si scopul,
pentru a putea fi gestionat în conditii cât mai bune.
Astfel, se deosebesc parametri distinctivi si parametri de randament care caracterizeaza
un împrumut obligatar.
În prima categorie sunt cuprinse: numele emitentului, suma totala a împrumutului, numarul de
titluri, valoarea nominala, data subscrierii.
În cea de-a doua categorie sunt incluse: pretul de emisiune, valoarea de rambursare, rata
dobânzii, modul de calcul al remuneratiei, conditii de amortizare sau de rascumparare.
Drepturile ce însotesc obligatiunile sunt urmatoarele:
dreptul la o dobânda (cupon) - dobânda reprezinta un câstig fix, determinat prin
ponderarea valorii nominale a obligatiunii cu rata nominala a dobânzii;
dreptul de rambursare a împrumutului - la scadenta, obligatarilor li se restituie suma
împrumutata sau înainte de scadenta, o valoare superioara celei nominale (diferenta reprezinta
prima de rambursare) prin care se încearca compensarea dobânzilor aferente perioadei ramasa
pâna la scadenta;
dreptul de participare la Adunarea Generala a Obligatarilor - care se întruneste doar
la cererea a cel putin un sfert din obligatari, posesori de obligatiuni nerambursate.
Spre deosebire de actiuni, obligatiunile îi priveaza pe posesorii acestora de dreptul de a
participa la deciziile din cadrul firmei (obligatarii nu au drept de vot). În schimb, obligatarii nu
sunt afectati de riscurile firmei: chiar daca firma înregistreaza o situatie financiara nefavorabila,
ea este obligata sa achite în continuare dobânzile datorate detinatorilor de obligatiuni.
Tot în avantajul obligatarilor este si procedura de garantare a obligatiunilor cu anumite
active. Obligatarii sunt astfel protejati de riscul neplatii (dobânzilor si/sau împrumutului),
deoarece se pot baza pe dreptul pe care îl au asupra respectivului activ. Exista însa si obligatiuni
negarantate. Emisiunea acestora se bazeaza numai pe încrederea de care se bucura firma
emitenta.
Un alt avantaj al obligatiunilor, comparativ cu actiunile, îl reprezinta regimul fiscal mai
avantajos: veniturile din dobânda sunt impozitate conform legislatiei române în vigoare cu 1%
din suma acestora, fata de veniturile din dividende care se impoziteaza cu 5%, pentru actionari
persoane fizice si cu 10% pentru actionari persoane juridice.
Pentru prezentarea emisiunii de obligatiuni pe piata de capital din România se poate face,
de asemenea, distinctia între piata primara si piata secundara.
Daca piata primara a obligatiunilor emise de societatile comerciale este abia la început,
piata secundara a acestor titluri de valoare este practic inexistenta. Cei mai dezavantajati sunt
investitorii, care, în aceste conditii, nu au nici garantia recuperarii sumelor investite înainte de
scadenta si nici obtinerea unui câstig prin vânzarea pe piata a obligatiunilor la un pret mai mare
decât cel de emisiune.
În aceasta situatie, discutia se va concentra în principal pe prezentarea pietei primare a
obligatiunilor.
Emisiunea de titluri de valoare (inclusiv obligatiuni) ale societatilor comerciale
presupune parcurgerea mai multor etape:
1) Pregatirea emisiunii:
Societatea emitenta trebuie sa îndeplineasca anumite conditii: trebuie sa aiba cel putin un
numar minim de ani de existenta (2-3 ani), sa prezinte ultimele bilanturi contabile aprobate de
organele fiscale, sa ofere garantie (direct - patrimoniul sau, indirect - terti, banci etc.).
Decizia de emisiune apartine Adunarii Generale a Actionarilor, având o valabilitate de 5
ani, sau Consiliului de Administratie al societatii.
De obicei, societatea emitenta apeleaza la un intermediar (adesea o banca) care urmareste
plasarea (distribuirea) obligatiunilor.
2) Lansarea titlurilor:
Societatea emitenta are obligatia de a prezenta public o descriere juridica si financiara a
societatii, o descriere a titlurilor care urmeaza sa fie emise si ultimul bilant contabil.
3) Plasarea titlurilor:
Societatea intermediara între emitent si investitori (de obicei, banci) se angajeaza prin contracte
ferme sa plaseze titlurile si sa verse emitentului fondurile obtinute.
Modalitatile prin care o societate comerciala sau un organ al administratiei publice plaseaza
obligatiunile aferente unui împrumut sunt:
a) oferta publica de vânzare;
b) plasamentul privat.
Pentru a emite un împrumut obligatar, societatile pe actiuni trebuie sa aiba cel putin
doi ani de existenta si doua bilanturi legal aprobate de organele fiscale, sa ofere garantii
obligatarilor, fie direct, prin patrimoniul propriu, fie indirect, prin mijlocirea unor terti precum
banci, consortii bancare etc. Decizia de emisiune de obligatiuni revine consiliului de
administratie al societatii pe actiuni sau adunarii generale a actionarilor cu o majoritate de cel
putin doua treimi.
Este cunoscut faptul ca pentru întreprinderi, de multe ori, capitalul propriu este
nesatisfacator, iar cresterea acestuia prezinta greutati, atât sub aspectul conditiilor juridice, cât
mai ales ca urmare a reticentei subscriitorilor determinata de existenta riscului de pierdere si
chiar a riscului de pierdere a controlului pentru conducatorii întreprinderii sau pentru actionarii
majoritari.
Pe de alta parte, finantarea întreprinderilor prin apelul la credite bancare se dovedeste adesea
dificil de realizat ca urmare a costului ridicat si a conditiilor restrictive ale contractului de credit,
cerute de banci.
Acesti factori fac ca întreprinderile sa recurga la împrumuturi obligatare care prezinta
avantajul esential ca remuneratia (cupoanele) se deduce din profitul impozabil, facându-l mai
accesibil.
Exista cauze multiple care influenteaza pozitiv dezvoltarea împrumuturilor obligatare
în tarile cu economie de piata. Concurenta dintre emitentii de obligatiuni conduce la conditii de
emisiune atragatoare pentru subscriitori. Aparitia unor organisme de plasament colectiv a
valorilor mobiliare (obligatiuni), institutii mari, importante dar care reprezinta si opereaza în
contul unei multitudini de mici subscriitori, face posibila apelarea la împrumuturi obligatare si a
întreprinderilor mai mici. Reducerea, în anumite perioade, a dobânzii la plasamentele pe termen
scurt favorizeaza, de asemenea, orientarea subscriitorilor catre plasamente pe termen lung.
Împrumuturile obligatare se pot emite fie individual, de catre societati comerciale
puternice, fie grupat. Aceasta a doua varianta poate avea loc prin asocierea mai multor agenti
economici care sa garanteze solidar împrumutul sau prin intermediul unor institutii sau
organisme de plasament colectiv, constituite ca societati anonime, care repartizeaza fondurile
receptionate sub forma de credite întreprinderilor aderente cu nevoi de finantare .
Împrumutul obligatar grupat prezinta avantajul pentru emitent ca suporta costuri
administrative mai reduse, întrucât o parte a cheltuielilor este repartizata întreprinderilor
împrumutate. Chiar si întreprinderile mari pot folosi împrumuturi obligatare grupate când au
nevoi relativ reduse de finantare si nu doresc sa-si consume capitalul de încredere fata de public
prin împrumuturi obligatare individuale frecvente, pastrându-si aceasta alternativa doar pentru
împrumuturi mai consistente.
Alaturi de îndatorare pe termen scurt prin bonuri de tezaur, statul recurge la piata
financiara si în scopul împrumuturilor pe termen lung. În ultima instanta, în tarile cu economie
de piata statul, sau diverse institutii ale sale, este principalul emitent de obligatiuni, urmarind
obtinerea de resurse necesare finantarii unor lucrari publice, pentru acoperirea deficitului
bugetar, dar si pentru restrângerea cantitatii de numerar existente în circulatie prin colectarea
lichiditatilor existente pe piata.
Apelul la economiile publice poate fi lansat pe piata interna sau pe pietele financiare
externe. Durata de viata a unui împrumut obligatar a capatat, în ultimul timp, tendinta de
reducere, determinata de marea fluctuatie a ratei dobânzii, dar si de aversiunea subscriitorilor
fata de lichiditate.
Obligatiunile sunt negociabile la bursa dar numai daca societatea comerciala emitenta
solicita sa fie cotate. Cererea de cotatie apartine întreprinderii, iar cotatia consta într-o analiza a
situatiei generale a întreprinderii, pe baza datelor financiare, organizatorice, a climatului social
din întreprindere, perspectivelor de crestere economica, precum si a calitatii gestionarii.
Exista agentii independente, specializate în astfel de operatiuni, care, pe baza datelor
furnizate de întreprindere, evalueaza gradul de lichiditate al emitentului de obligatiuni, în
principal capacitatea de rambursare. Rezultatul se transmite întreprinderii printr-o scrisoare.
Cotatia aduce un plus de securitate plasamentelor în obligatiuni, putându-se obtine conditii mai
bune de dobânda pentru emitent.
Cotarea obligatiunilor se face procentual, indiferent de valoarea nominala a acestora.
Daca, spre exemplu, o obligatiune are valoarea nominala de 7000, poate fi cotata cu 106%, ceea
ce înseamna ca valoreaza . Cotarea se efectueaza si asupra cuponului
cuvenit, exprimându-se tot procentual si se adauga la cursul obligatiunii.
unde:
Rra = rata randamentului anual;
Vn = valoarea nominala;
Pe = pretul de emisiune;
Pr = pretul de rambursare;
Va = venitul anual;
Nr.ani = numarul de ani pentru care se lanseaza împrumutul (durata de viata a împrumutului).
17) Venitul anual reprezinta valoarea dobânzii anuale adusa subscriitorului de cuponul
obligatiunii. Prin contractul de emisiune se pot stabili si alte termene pentru plata dobânzii care
recompenseaza titlul obligatar.
Va = Vn d
unde:
d = rata dobânzii anuale stabilita prin contractul de emisiune.
Pe piata financiara cele mai frecvente titluri obligatare, ca numar si ca valoare, sunt
obligatiunile cu rata dobânzii fixa, dar care incumba un risc ridicat în cazul în care rambursarea
titlurilor se va face într-o moneda depreciata. În vederea acordarii unei protectii împotriva acestui
risc, se pot modifica caracteristicile obligatiunilor cu rata dobânzii fixa prin urmatoarele metode:
1) Reducerea scadentei obligatiunilor - se diminueaza astfel incertitudinea
subscriitorilor si a emitentilor cu privire la stabilitatea ratei dobânzii pe piata.
Emisiunea de obligatiuni retractabile ofera posibilitatea emitentului sa devanseze scadentele de
amortizare a obligatiunilor.
In acest caz rata randamentului anual va înregistra o crestere:
unde:
Rra = rata randamentului anual;
Vn = valoarea nominala;
Pe = pretul de emisiune;
Pr = pretul de rambursare;
Va = venitul anual;
Nr.ani = numarul de ani pentru care se lanseaza împrumutul (durata de viata a împrumutului);
t = perioada (în luni) cu care se reduce durata de viata a obligatiunilor.
2) Cresterea duratei de viata a împrumutului prin emisiunea de obligatiuni
extensibile. Acestea ofera posibilitatea ca durata de viata a obligatiunilor sa fie prelungita în
aceleasi conditii de rata a dobânzii. În acest caz rata randamentului anual va înregistra o scadere:
unde:
t = perioada (în luni) cu care se prelungeste durata de viata a obligatiunilor.
3) Emitentul trebuie sa garanteze prin contractul de emisiune modificarea acestor
caracteristici tehnice. Alta posibilitate este de a proceda la o emisiune deobligatiuni cu rata
dobânzii variabila care au un cupon indexat în functie de evolutia ratei dobânzii de referinta;
4) Modificarea simultana a ratei dobânzii si a scadentei obligatiunilor da posibilitatea
obtinerii unui venit constant pe o perioada lunga de timp, atunci când pe piata financiara se
produce o scadere a ratei dobânzii.
Subscriitorii de obligatiuni sunt dispusi sa-si plaseze lichiditatile în asemenea titluri, daca
obtin rentabilitatea scontata. Elementele care conduc la rentabilitatea obligalarului sunt rata
dobânzii împrumutului (D), prima de emisiune (PE < VN) si, eventual, prima de rambursare (PR
> VN).
Dar randamentul obligatiunilor nu este egal în toti anii de rambursare; el este mai mare
daca obligatiunile se amortizeaza în primii ani, prin tragere la sorti, si va fi mai mic daca
amortizarea are loc catre sfârsitul de viata al împrumutului. Sub acest aspect, nu este lipsita de
importanta determinarea randamentului obligatiunilor, într-un an sau altul, precum si
determinarea randamentului mediu.
unde Rd = rata nominala a dobânzii anuale aplicabile la valoarea faciala a obligatiunii (în
general, egala cu 100%).
sau
Notam:
A = anuitati, adica amortismentul anual plus dobânda;
a = amortismentul anual;
K = capitalul sau suma împrumutului obligatar;
Kr = împrumutul nerambursat;
N = numarul de obligatiuni emise;
Nr = numarul de obligatiuni rambursate anual;
VN = valoarea nominala a obligatiunilor emise;
PE = pretul de emisiune al obligatiunilor;
PR = pretul de rambursare al obligatiunilor;
Pr = prima de rambursare pentru o obligatiune (PR - VN);
D = rata dobânzii împrumutului (dobânda nominala);
De = rata efectiva a dobânzii (influentata de prima de rambursare);
∆D = suma anuala a dobânzii;
t,T = durata în ani a împrumutului obligatar.
Amortizarea prin anuitati constante este reprezentata schematic în figura nr.6.
Amortizarea sau rambursarea prin anuitati constante se poate face la valoarea nominala
(PR = VN) sau la prima de rambursare (PR > VN).
1) Amortizarea la valoarea nominala prin anuitati constante.
În acest scop se folosesc urmatoarele formule:
sau
Dupa determinarea lui A, se determina cât din A este dobânda si cât amortizari la capital.
- dobânda ;
- se determina capitalul restituit: ;
; ; .
Rambursarea anticipata se poate efectua numai daca clauza aceasta este prevazuta în
contractul de împrumut. Ţinând cont de evolutia ratei dobânzii pe piata financiara, o societate
comerciala poate avea interesul de a rambursa anticipat obligatiunile emise si plasate, daca
valoarea actuariala a acestora este inferioara valorii contabile din bilant. Rambursarea anticipata
se poate obtine prin rascumparari la bursa, dar este o operatiune de lunga durata pentru ca nu toti
detinatorii sunt dispusi sa-si vânda obligatiunile.
Daca se înregistreaza un proces de rascumparari masive, aceasta duce la cresterea cursului
obligatiunilor ceea ce, la un moment dat, poate face rascumpararea neconvenabila. Daca,
dimpotriva, la bursa se contureaza un proces sustinut de vânzari de obligatiuni, cursul lor scade,
facând ca rascumpararea sa fie rentabila.
Daca rascumpararea se face în afara bursei, ca urmare a clauzei de rascumparare din
contract de care uzeaza întreprinderea, aceasta va trebui sa acorde o compensatie detinatorului, în
sensul ca pretul de rascumparare sa fie mai mare decât valoarea nominala a obligatiunii. Daca
rascumpararea se face la bursa, detinatorul nu mai primeste nici un fel de compensatie, indiferent
de raportul dintre valoarea nominala si cursul bursier al obligatiunii.
În toate cazurile rascumpararea înainte de scadenta a obligatiunilor din initiativa societatii
comerciale are loc când aceasta poate obtine fonduri mai ieftine din alte surse.
se exprima procentual: .
Daca cursul actiunilor este scazut, nu este oportun sa fie utilizat dreptul de
conversiune, în consecinta prima de conversiune va fi mai ridicata; cresterea cursului actiunilor
poate conduce la cresterea pretului de conversiune, diminuând corespunzator prima de
conversiune. Deci, conversiunea se produce daca pretul de conversiune este mai mare decât
pretul de rambursare. Societatea comerciala poate forta conversiunea - luând decizia de
amortizare a împrumutului cu anticipatie - daca pretul de conversiune > pretul (valoarea) de
rambursare.
Avantaje ale conversiunii pentru societatea comerciala. Conversiunea permite
întreprinzatorului sa se îndatoreze la un pret (rata dobânzii) mai scazut decât în cazul
obligatiunilor ordinare. Se creeaza posibilitatea unei cresteri de capital prin conversiunea
datoriilor, atunci când nu este posibila o crestere prin aport de numerar sau prin încorporarea
rezervelor.
Clauza de convertibilitate permite rezolvarea eventualelor conflicte între obligatari si actionari.
Daca riscul proiectelor finantate prin împrumut obligatar este mai ridicat decât cel avut în vedere
în momentul emisiunii, optiunea de conversie permite detinatorilor de obligatiuni sa se asocieze
profiturilor rezultate din activitatea întreprinderii, dând curs clauzei de conversiune.
Finantarea pe termen lung se poate realiza fie prin emisiune de actiuni ca o finantare prin
fonduri proprii, fie prin angajamente la termen si deci si prin împrumuturi obligatare. Se prefera
adesea împrumutul si, în principal, împrumutul obligatar, pentru avantajele pe care le confera.
Împrumutul obligatar este mai putin costisitor decât o emisiune de actiuni, în ciuda
faptului ca rata dobânzii asupra obligatiunilor este, în mod obisnuit, mai ridicata decât
dividendul. În plus, intervine si incidenta fiscala în sensul ca dobânzile platite micsoreaza baza
impozabila, ceea ce nu este cazul dividendelor.
Daca finantarea prin obligatiuni creeaza incontestabil avantaje consistente, trebuie spus, în
acelasi timp, ca obligatiunile comporta un risc mai mare pentru întreprindere decât finantarea
prin emisiune de actiuni. În cazul împrumutului obligatar societatea trebuie sa plateasca dobânzi
periodic, cu caracter obligatoriu, în timp ce plata dividendelor, chiar în cazul actiunilor cu
privilegiul de dividend, nu este obligatorie în fiecare an.
Apoi, societatea este obligata sa ramburseze împrumuturile obligatare, ceea ce conduce la
micsorarea lichiditatilor, în timp ce finantarea prin actiuni nu trebuie restituita, în sfârsit, în caz
de recesiune economica societatea finantata prin obligatiuni va avea greutati mai mari pentru
efectuarea platilor (principal plus dobânda) decât în cazul finantarii prin emisiune de actiuni.
Pentru un credit clasic, fara comisioane diverse, fara prima de emisiune sau de
rambursare, costul actuarial este egal cu dobânda nominala. Pentru împrumutul obligatar, în
volumul costurilor figureaza, alaturi de dobânda stabilita la nivelul ratei dobânzii de pe piata
financiara si de numarul de ani pentru care se emit obligatiunile, si alte cheltuieli: de emisiune,
de publicitate, comisioane bancare, cheltuieli cu imprimarea certificatelor de obligatiuni, prime
de emisiune, prime de rambursare etc. Toate aceste cheltuieli se stabilesc de la început în cota
procentuala, urmând sa se deduca din suma totala a împrumutului.
Rata dobânzii nominale (faciale) este cea care permite calcularea remuneratiei
(cuponului) pe baza valorii nominale a obligatiunii si se stabileste în momentul emisiunii
împrumutului. Rata dobânzii poate sa fie fixa, când cuponul ramâne nemodificat ca volum pe
toata durata împrumutului, si variabila, când valoarea cupoanelor se modifica în functie de
diversi factori si în primul rând de oscilatia dobânzii pe piata financiara.
Rata dobânzii nominale nu trebuie confundata cu rata actuariala a investirii în obligatiuni,
care tine cont atât de rata dobânzii nominale, cât si de primele de emisiune, primele de
rambursare, comisioane si cheltuieli diverse de emisiune. Rata actuariala pentru subscriitor este
randamentul anual al unui împrumut care se determina actualizând suma fluxurilor pozitive
primite în timpul duratei de viata a împrumutului (cupoane, valoarea de rambursare), în timp ce
pentru emitentul obligatiunilor, rata actuariala reprezinta costul brut al împrumutului.
Rata actuariala (costul actuarial) a împrumutului obligalar reprezinta rata efectiva platita
de debitor si încasata de creditori, determinata nu numai de rata nominala a dobânzii, dar si de
alti factori: emisiunea la scont, emisiune la prima si pretul de rambursare.
Notam cu:
ra = rata actuariala sau costul actuarial;
rn = rata nominala (faciala) a dobânzii;
PE = pretul de emisiune al obligatiunilor;
PR = pretul de rambursare al obligatiunilor;
VN = valoarea nominala a obligatiunilor.
ra = rn daca PE = PR = VN;
ra > rn daca PE < VN si PR > VN.
Rata actuariala bruta, fara incidenta fiscala, este rata care egalizeaza pretul de emisiune cu
valoarea actuariala a fluxurilor viitoare pozitive generate de obligatiune (cupoane, pret de
emisiune, pret de rambursare). Cumparatorul de obligatiuni varsa un pret si în fiecare an primeste
un cupon, iar la scadenta valoarea obligatiunii la pretul de rambursare.
Societatea Comerciala "CONFSTAR" S.A. cu sediul în Baia Mare, b-dul Republicii nr. 2
a luat fiinta în 19.01.1976. S.C. "CONFSTAR" a fost construita în anul 1975 ca un atelier, apoi
ca sectie a întreprinderii de confectii Mondiala Satu Mare. Ulterior, datorita cererii de confectii
are loc o dezvoltare a capacitatii de productie existente, prin realizarea în 1980 a sectiei de
productie din Sighetu Marmatiei, iar în 1985 prin preluarea sectiei de confectii din somcuta
Mare. Mai târziu realizându-se o sectie de finisaj si un nou sector de productie în incinta din Baia
Mare.
În paralel cu realizarea investitiilor a început o imensa munca de pregatire a fortei de
munca prin cursuri de calificare, recrutarea unor muncitori calificati de la alte întreprinderi
similare, pregatirea viitorilor muncitori si conducatori ai locurilor de munca prin scoli de maistrii
la Satu Mare si Bucuresti.
Astfel în prima etapa au fost calificati circa 500 muncitori, activitate ce a fost
coordonata de circa 10 încadrati, fapt ce a permis demararea activitatii productive la începutul
anului 1976.
Datorita unui sistem de organizare bine pus la punct, precum si a modernizarii continue
a procesului de productie, întreprinderea a reusit sa se impuna atât pe piata interna, cât si pe cea
externa. Astfel, de-a lungul anilor întreprinderea a încheiat contracte cu o serie de firme externe
din tari, cum ar fi: Anglia, Germania, Italia, Suedia si Belgia.
În prezent firma colaboreaza cu firma Habitex International din Belgia, o firma cu renume în
domeniul confectiilor textile si care asigura acoperirea integrala a capacitatii de productie.
S.C. "CONFSTAR" S.A. lucreaza în sistem lohn, adica firma Habitex International
asigura materiile prime si materialele necesare confectionarii produselor de îmbracaminte
prevazute în contractul 67 încheiat în 08.05.1996 si reînnoit în anul 2000. În acelasi timp asigura
documentatia tehnica si asistenta tehnica necesara.
Productia în sistem lohn are avantajul ca scuteste unitatea de problemele legate de
aprovizionare si desfacere, toata productia având baza materiala necesara asigurata si o piata de
desfacere.
S.C. "CONFSTAR" S.A. Baia Mare s-a constituit prin preluarea partiala a patrimoniului fostei
Întreprinderi de Confectii, ca urmare a Hotarârii Guvernului numarul 1224 din 23 noiembrie
1990.
Societatea are personalitate juridica, fiind înregistrata la Camera de Comert si Industrie
Maramures sub numarul J24/39/1991 si având codul fiscal R2206040.
Fiind unitate cu personalitate juridica, depune bilant si are cont deschis la B.C.R., Sucursala Baia
Mare, numarul 30.24.04.03 si cont în valuta.
Obiectul principal de activitate al S.C. "CONFSTAR" S.A. îl constituie producerea
si comercializarea de confectii textile pentru femei, barbati si copii, într-o structura variata:
compleuri, impermeabile, jachete, fuste, pantaloni, sacouri, etc.
Societatea comerciala îsi desfasoara activitatea în concordanta cu obiectul de activitate în
urmatoarele domenii:
Producerea si comercializarea de confectii textile pentru femei, barbati si copii;
Producerea si comercializarea de confectii unicate si de serie mica;
Producerea si comercializarea unor piese de schimb specifice domeniului de activitate;
Crearea unor modele noi pentru sondarea pietei interne si externe.
În cadrul domeniului de activitate enuntat, firma realizeaza o structura sortimentala
variata, adaptata cerintelor modei si celor doua sezoane principale, toamna - iarna si primavara -
vara.
2.1.2. CAPITALUL SOCIAL sI STRUCTURA ACŢIONARIATULUI
S.C. "CONFSTAR" S.A. este o societate comerciala cu capital integral privat, dispunând
de un capital social de 2.275.175.000 lei.
În anul 1995, în urma semnarii contractului 71/23 martie 1995 cu Fondul Proprietatii de Stat
Bucuresti si cu Fondul Proprietatii Private Moldova, prin contractul numarul 26/23 martie 1995,
societatea a fost privatizata, preluând atât de la FPS cât si de la FPP întreg pachetul de actiuni.
Societatea a fost privatizata prin metoda MEBO, prin negociere directa cu FPS si
FPP, actionarii, în numar de 845, fiind salariati si fosti salariati ai societatii. În urma semnarii
contractului cu FPS Bucuresti, Asociatia PAS CONFECŢIA a cumparat 70% din capitalul social
cu valoare de 1.580.025.000 lei, respectiv 63.201 actiuni cu valoare nominala de 25.000 lei.
Privatizarea societatii a avut rezultate benefice asupra situatiei economico-financiare a unitatii
prin faptul ca a crescut interesul oamenilor muncii în utilizarea cu maxima eficienta a întregului
potential uman si material.
Gestionarea capitalului se face de catre Adunarea Generala a Actionarilor careia îi
revine misiunea de a continua procesul investitional pentru a face fata noilor cerinte ale pietei si
concurentei acerbe din acest domeniu.
Capitalul social al societatii este de 2.275.175.000 lei. Structura capitalului social este prezentat
în tabelul nr.6.
Tabelul nr.6.
Structura capitalului social
Nr. Capital Valoarea uneiNumar deProcent din
Actionari
crt. (mii lei) actiuni actiuni total capital
1. FPS 1.580.025 25.000 63.201 70%
2. FPP 677.150 25.000 27.086 30%
Alti actionari-total 2.257.175 25.000 90.287 100%
3.
Din care salariati 2.257.175 25.000 90.287 100%
Suma obtinuta prin creditul obligatar se propune a fi utilizata pentru realizarea unei
investitii de achizitionare de masini si utilaje necesare realizarii în conditii de eficienta maxima a
activitatii întreprinderii.
Viabilitatea financiara a proiectului de investitie poate fi apreciata prin calculul:
Valoarea actuala neta (VAN);
Ratei interne de rentabilitate financiara (RIR).
1. Valoarea actuala neta (VAN), indicator numit si venit net total actualizat reflecta
masa efectelor financiare nete totale actualizate,în raport cu un anumit moment de referinta,
aferente proiectului de investitii. Acest indicator surprinde efortul si efectele procesului
investitional în functie de întreaga durata de executare si exploatare a obiectivului, impunând
actualizarea lor în raport cu un anumit moment de referinta conform procedeului de actualizare
prin compunere sau discontare.
Valoarea actuala neta este, în fapt, diferenta între valoarea actuala a excedentelor nete ale
exploatarii asteptate si cea a capitalului investit. Valoarea actuala neta poate fi pozitiva, poate fi
negativa sau nula.
Pentru a avea o semnificatie corespunzatoare este important a se stabili, în prealabil, rata
de actualizare. Nivelul cifric al acesteia nu este indiferent pentru investitor, ea constituind pragul
minim de rentabilitate impus investitiei. De regula rata de actualizare recomandabila pentru
calculul acestui indicator este costul capitalului sau costul finantarii întreprinderii.
Considerând investitia I, durata de viata a obiectivului n, fluxul net de trezorerie (cash-flow)
anual din exploatare F1, F2,...,Fn si rata de actualizare r, egala cu costul capitalului, atunci
valoarea actuala neta va putea fi exprimata prin relatia:
Daca VAN > 0, proiectul este eficient si are o eficienta mai mare decât rata de actualizare.
Calculul VAN pentru anii 2005 - 2009 este redat în tabelul nr.8.
Tabelul nr.8.
Calculul VAN
- mil. lei -
Anul Cash-flow Factor de actualizare Cash-flow
(r = 0,12) actualizat
Investitia 7.300
2005 1.644 0,8929 1.467
2006 2.357 0,7972 1.879
2007 3.192 0,7118 2.272
2008 4.168 0,6355 2.649
2009 5.303 0,5674 3.009
∑ = 11.277
VAN 3.976
în care:
R, reprezinta rata de actualizare, minima (Rmin), maxima (Rmax), interna (RIR);
VAN - Valoarea actuala neta.
Elementele necesare pentru calculul ratei interne de rentabilitate sunt prezentate în tabelul nr.9.
Tabel nr.9.
Calculul ratei interne de rentabilitate
Cash-flow Factorul de actualizare
Anul
(mil. lei) r = 28% r = 30%
Investitia 7.300
2005 1 644 0,7813 0,7692
2006 2 357 0,6104 0,5917
2007 3 192 0,4768 0,4552
2008 4 168 0,3725 0,3501
2009 5 303 0,291 0,2693
VNA (mil. lei) 40,457 -300,88
RIR (%) 28,24%
Valoarea RIR este mai mare decât dobânda creditului obligatar (RIR = 28,24 > 12%), prin
urmare proiectul investitional propus se poate realiza cu succes.
atunci lei.
; lei.
Anul 1:
- Suma dobânzii aferenta anului 1 este:
lei;
- Fractiunea de capital (a1) cuprinsa în anuitate este de:
lei;
- Numarul obligatiunilor rambursate este:
obligatiuni;
- Prima de rambursare platita în anul 1 va fi:
lei.
.
Anul 5:
lei;
lei;
lei;
obligatiuni;
lei.
Valoarea totala a dobânzii platita pentru creditul obligatar este:
∆D = 2.825.455.215 lei.
Valoarea primelor de rambursare platite pentru creditul obligatar este:
Pr = 36.500.000 lei.
Tabloul de amortizare al creditului obligatar prin anuitati constante este prezentat în tabelul
nr.11.
Tabel nr.11.
Tabloul de amortizare al împrumutului obligatar cu rambursare la prima
prin anuitati constante
- mii lei -
(a) (Nr)
(Kr) (∆D) (Pr)
Capitalul (A) Numarul
Anul Împrumut Suma anuala Prima de
rambursat anualAnuitati oblig.
nerambursat a dobânzii rambursare
(amortisment) ramburs.
2005 7.300.000 876.000 1.149.091 2.025.091 11.491 5.745
2006 6.150.908 738.109 1.286.981 2.025.091 12.870 6.435
2007 4.863.926 583.671 1.441.419 2.025.091 14.414 7.207
2008 3.422.507 410.700 1.614.390 2.025.091 16.144 8.072
2009 1.808.117 216.974 1.808.117 2.025.091 18.081 9.041
Total 0 2.825.455 7.300.000 10.125.455 73.000 36.500
CONCLUZII