Cuprins

CAPITOLUL I. OBIECTUL RECONSTITUIRII/CONSTITUIRII

DREPTULUI DE PROPRIETATE___________________________ 1
1. Cerere de atribuire a terenului pe un amplasament
indicat de către reclamant. Existenţa altor titluri de
proprietate emise pentru acest amplasament. Refuzul
de încheiere a unui acord cu proprietarul investiţiilor
aflate pe teren_ ____________________________________ 1
2. Restituire pe vechiul amplasament al terenului deţinut.
Condiţii. Lipsa probelor. Reconstituirea dreptului de
proprietate prin echivalent____________________________ 4
3. Teren ocupat de plantaţii pomicole. Reconstituirea
dreptului de pro­prietate în natură. Cerere de anulare
a titlului___________________________________________ 7
4. Teren aparţinând domeniului public. Reconstituirea
dreptului de proprietate asupra acestuia şi înstrăinarea
bunului. Inaplicabilitatea principiului bunei‑credinţe________ 10
5. Reconstituire în natură asupra unui teren cu destinaţia
de carieră de piatră. Lipsa dovezii apartenenţei terenului
la domeniul public. Reconstituirea dreptului în acelaşi
perimetru în favoarea altor persoane. Dovada calităţii de
moştenitor. Proba dreptului de proprietate ______________ 18
6. Reconstituire în natură asupra terenului cu destinaţie de
izlaz. Nedeţinerea unei suprafeţe cu această categorie
de folosinţă la data preluării terenului în cooperativă.
Nelegalitate_ _____________________________________ 26
NOTĂ___________________________________________ 28
7. Suprafaţă de teren atribuită unei unităţi de cercetare din
rezerva de stat. Revendicarea acesteia în temeiul legilor
funciare. Condiţii_ _________________________________ 28
8. Indicarea unei alte categorii de folosinţă a terenului
nu schimbă obiectul cererii de chemare în judecată.
Autoritate de lucru judecat___________________________ 37
9. Lipsa terenurilor disponibile pentru restituirea în natură.
Retro­cedare în comune limitrofe, iar nu pe întregul
teritoriu al judeţului_________________________________ 41
10. Acord încheiat cu investitorul asupra investiţiilor
existente pe terenul ce face obiectul cererii de restituire.
Necesitatea eliberării hotărârii de validare a propunerii
de reconstituire. Lipsa titlului de proprietate. Consecinţe_ __ 45
X Fond funciar

11. Solicitare de atribuire, în temeiul legilor fondului funciar,

a terenului aferent construcţiei dobândite în baza Legii
nr. 112/1995. Neîncadrare în dispoziţiile art. 36 din
Legea nr. 18/1991_ ________________________________ 51
12. Solicitare de atribuire a terenului aferent construcţiei
restituite în temeiul Legii nr. 10/2001 prin ordinul
prefectului. Neîndeplinirea condiţiilor. Inexistenţa unui
bun în sensul Convenţiei europene a drepturilor omului____ 58
13. Refuz de atribuire a terenului aferent construcţiei.
Admisibilitatea sesizării instanţei de judecată în lipsa
unui răspuns din partea unităţii deţinătoare______________ 64
14. Amplasament neidentificat al terenului pe care s‑a
dispus reconstituirea în natură. Hotărâre a Comisiei
judeţene privind reconsti­tuirea într‑o altă modalitate
decât cea dispusă prin hotărâre judecă­torească.
Nelegalitate_ _____________________________________ 70
15. Reconstituirea dreptului de proprietate pe un alt
ampla­sament. Acceptare de punere în posesie.
Solicitare ulterioară de anulare pe motivul
amplasamentului__________________________________ 73

CAPITOLUL AL II‑LEA. PERSOANELE BENEFICIARE ALE

PROCEDURILOR DE ATRIBUIRE A DREPTULUI
DE PROPRIETATE______________________________________ 76
16. Neexercitarea dreptului de opţiune succesorală.
Repunerea în termenul de acceptare prin cerere
adresată Comisiei de fond funciar. Distincţie în raport
de succesibilul renunţător la moştenire. Lipsa temeiului
pentru anularea titlului de proprietate_ _________________ 76
17. Acceptarea moştenirii prin cererea de reconstituire a
dreptului de proprietate. Act individual de acceptare _ _____ 80
18. Ierarhia probelor în dovedirea calităţii de persoană
îndreptăţită la reconstituirea dreptului de proprietate.
Lipsa probării preluării bunului de către stat sau a
predării lui către cooperativa agricolă de producţie________ 84
19. Dovada dreptului de proprietate la momentul preluării
terenului în cooperativa agricolă de producţie. Valoarea
probatorie a registrului agricol________________________ 88
20. Reconstituirea dreptului de proprietate doar pe numele
unuia dintre soţi. Efecte juridice. Nulitate________________ 93
Cuprins XI

21. Proba cu martori pentru dovedirea dreptului de

proprietate asupra terenului cu privire la care se cere
reconstituirea dreptului de proprietate. Condiţiile
administrării probei testimoniale. Forţa probatorie a
documentelor existente la arhivele statului_ _____________ 99
22. Lipsa de relevanţă a menţiunilor din registrul agricol,
în contextul neformulării cererii privind reconstituirea
dreptului de proprietate_ ___________________________ 105
23. Constituirea dreptului de proprietate în virtutea calităţii
de inginer agricol. Neîndeplinire condiţii. Nefinalizarea
procesului de reconstituire__________________________ 111
24. Dovada dreptului de proprietate. Neînscrierea
actului de dobân­dire în evidenţele funciare locale.
Consecinţe. Suplimentarea proba­toriului_______________ 115
25. Cerere de constituire a dreptului de proprietate
formulată şi în numele soţiei. Existenţa unui mandat
tacit_ __________________________________________ 120
26. Neîndeplinirea obligaţiei de stabilire a domiciliului
în localitatea pe raza căreia s‑a constituit dreptul de
proprietate. Momentul îndeplinirii obligaţiei. Consecinţa
neîndeplinirii acesteia. Proprietate sub condiţie
rezolutorie_ _____________________________________ 126
27. Situaţia terţului dobânditor al unui imobil teren
reconstituit în baza Legii nr. 18/1991, în cazul în care
titlul de proprietate al autorului iniţial este desfiinţat prin
admiterea unei acţiuni în nulitate absolută. Posibilitatea
subrogării în drepturile persoanelor îndreptăţite la
reconstituire_____________________________________ 131
28. Declaraţie de renunţare la moştenire, ulterioară
depunerii cererii de reconstituire a dreptului de
proprietate. Neîndeplinirea condiţiilor de formă pentru
renunţare. Efectele acesteia în contextul nedepunerii
actelor doveditoare îndeplinirii condiţiilor pentru
reconstituirea dreptului_____________________________ 138
29. Calitatea de moştenitor şi îndreptăţirea la reconstituirea
dreptului de proprietate, în lipsa cererii adresate
Comisiilor de fond funciar_ _________________________ 142
30. Renunţare expresă la moştenirea celui care a adus
teren în cooperativa agricolă de producţie. Lipsa
calităţii de persoană îndreptăţită_ ____________________ 146
XII Fond funciar

31. Vocaţie succesorală la moştenirea defunctului.

Insuficienţa acesteia pentru reconstituirea dreptului de
proprietate. Lipsa cererii de reconstituire a dreptului de
proprietate pentru diferenţa de teren__________________ 150
32. Modalitatea de renunţare la succesiune. Efecte
asupra re­constituirii dreptului de proprietate____________ 154
33. Reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea
unităţii administrativ‑teritoriale. Legalitate. Verificarea
calităţii de proprietar asupra bunului_ _________________ 157
34. Eliberare titlu de proprietate persoanei care nu s‑a
înscris în cooperativa agricolă de producţie şi căreia
nu i s‑a preluat teren de către stat. Condiţii_____________ 165
35. Completarea cererii de reconstituire a dreptului de
proprietate. Coroborarea ei cu alte înscrisuri pentru
determinarea persoanei de pe urma căreia s‑a cerut
atribuirea dreptului________________________________ 169
36. Condiţii pentru constituirea dreptului de proprietate
în temeiul prevederilor art. 36 alin. (3) din Legea
nr. 18/1991. Necesitatea atribuirii bunului în baza art. 30
din Legea nr. 58/1974_ ____________________________ 174

CAPITOLUL AL III‑LEA. PROCEDURA DE RESTITUIRE_______ 179

37. Cerere de reconstituire adresată direct instanţei de
judecată, în lipsa emiterii hotărârii Comisiei judeţene de
fond funciar. Nesoluţionarea cererii în termenul impus
de Legea nr. 165/2013. Lipsă de prematuritate. Lipsa
dovezii continuităţii dreptului de proprietate ____________ 179
NOTĂ__________________________________________ 185
38. Noţiunea de cerere formulată în materie de fond funciar,
prevăzută de Legea nr. 165/2013_ ___________________ 186
39. Solicitare de reconstituire adresată direct
instanţei de judecată. Neparcurgerea procedurii
administrative. Inadmisibilitate_______________________ 192
40. Contestaţie împotriva hotărârii Comisiei locale de fond
funciar, adresată instanţei de judecată. Inadmisibilitate____ 196
41. Lipsa răspunsului Comisiei de fond funciar la solicitările
adresate de către instanţa de judecată. Neaplicarea
mijloacelor procesuale de coerciţie. Consecinţe asupra
soluţiei pronunţate de către instanţă în aceste condiţii_ ___ 199
42. Termenul instituit de Legea nr. 1/2000 pentru depunerea
cererii de reconstituire. Caractere juridice______________ 202
Cuprins XIII

43. Reconstituirea dreptului de proprietate pentru o

suprafaţă de teren mai mică decât cea solicitată.
Cerere de constatare a nuli­tăţii absolute a titlului de
proprietate. Neparcurgerea etapelor pre­mer­gătoare.
Respingere______________________________________ 205
44. Lipsa finalizării procedurilor administrative. Invocarea
încălcării prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional
la Convenţia europeană a drepturilor omului____________ 211
45. Tardivitatea formulării cererii de reconstituire. 
Invocarea unui înscris nou__________________________ 214
46. Termene prohibitive declarate neconstituţionale.
Consecinţe asupra soluţiei de prematuritate.
Constituirea dreptului de proprietate asupra terenului
aferent casei de locuit şi anexelor gospodăreşti_ ________ 216
47. Termenul de formulare a plângerii îndreptate împotriva
refuzului de soluţionare a cererii de atribuire a terenului
aferent construcţiei. Lipsa comunicării soluţiei prin
scrisoare recomandată. Efecte_ _____________________ 220
48. Decăderea din dreptul de completare a dosarelor
administrative depuse la Comisia de fond funciar, cu
înscrisuri doveditoare. Indi­vizibilitatea culpei
moştenitorilor____________________________________ 225
49. Termen rezonabil pentru finalizarea procedurilor
administrative de reconstituire a dreptului de proprietate.
Trecerea unui interval de 26 de ani.
Culpa Comisiilor de fond funciar_ ____________________ 230
NOTĂ__________________________________________ 236
50. Proba dreptului de proprietate. Dispariţia din rolul
fiscal a unei suprafeţe de teren______________________ 237
51. Lipsa titlului de proprietate asupra unei teren stăpânit în
fapt. Nerespectarea termenului de decădere prevăzut
de Legea fondului funciar pentru reconstituirea dreptului
de proprietate____________________________________ 244
52. Acceptarea reconstituirii dreptului de proprietate asupra
altui amplasament decât cel prevăzut în hotărârea
judecătorească de re­constituire. Lipsa culpei Comisiei
de fond funciar___________________________________ 249
53. Reconstituirea dreptului de proprietate pe un alt
amplasament, de pe raza unei alte localităţi. Solicitare
de anulare a hotărârii Comisiei judeţene de fond funciar
pentru nerespectarea criteriilor de atribuire. Lipsa de
finalizare a procedurilor de reconstituire_ ______________ 254
XIV Fond funciar

54. Litigiu privind modalitatea concretă de reconstituire

a dreptului de proprietate, demarat în temeiul Legii
nr. 165/2013. Lipsa unei cauze noi în raport cu o
judecată anterioară_ ______________________________ 258
55. Titlu de proprietate datat din 1928. Lipsa coroborării
acestui titlu cu alte mijloace de probă. Lipsa dovezii
preluării terenului în co­operativa agricolă de producție____ 262
56. Dispozitiv cu caracter relativ generic. Neîncălcarea
atribuţiilor Comisiilor de fond funciar__________________ 264
57. Conflictul intertemporal al prevederilor de lege funciară.
Aplica­bilitatea normelor în timp cu privire la întinderea
dreptului şi la cererile nesoluţionate până la data
apariţiei conflictului________________________________ 268
58. Necomunicarea opţiunii de alegere a terenului pe care
urmează să se dispună punerea în posesie. Lipsa
culpei persoanei îndreptăţite________________________ 274
59. Autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri judecătoreşti
ce sta­bileşte suprafaţa maximă a terenului ce poate
face obiectul reconstituirii. Modificarea ulterioară a
legislaţiei sub acest aspect. Consecinţe_ ______________ 277
60. Cerere de majorare a suprafeţelor de teren pentru
care s‑a reconsti­tuit deja dreptul de proprietate.
Nedepunerea solicitării şi a actelor doveditoare în
termenul prevăzut de lege. Drepturi distincte prevă­zute
de art. 33 din Legea nr. 1/2000. Tardivitate_____________ 280
61. Anularea propriei hotărâri de către Comisia judeţeană
de fond funciar. Nelegalitate. Posibilitatea obligării
Comisiilor de fond funciar la plata cheltuielilor de
judecată________________________________________ 286
62. Neîntocmirea planurilor parcelare şi a lucrărilor de
cadastru. Consecinţe. Culpa Comisiilor locale de fond
funciar_ ________________________________________ 291
63. Semnarea „în alb” a procesului‑verbal de punere
în posesie. Invocarea propriei culpe. Legalitatea
operaţiunii de modificare a titlului_____________________ 295
64. Neîndeplinirea obligaţiei de emitere a titlului de
proprietate după 25 de ani de la data stabilirii obligaţiei
prin hotărâre judecătorească. Inter­venirea unor
modificări legislative privind procedurile de evidenţă
cadastrală. Culpa autorităţilor implicate în restituire_ _____ 298
Cuprins XV

65. Cerere de repunere în termen. Motive temeinice.

Inaplicabilitatea prevederilor art. 33 din
Legea nr. 1/2000_ ________________________________ 304
66. Refuz de punere în posesie şi eliberare titlu de
proprietate. Incidenţa Legii nr. 165/2013 şi actelor
normative ulterioare. Justificare______________________ 308

CAPITOLUL AL IV‑LEA. NULITATEA TITLULUI

DE PROPRIETATE_____________________________________ 318
67. Distincţia dintre acţiunea în anulare a titlului de
proprietate şi acţiunea în rectificare a acestuia__________ 318
68. Acţiune în anularea titlului de proprietate. Analiza
compatibilităţii cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1
al Convenţiei europene a drepturilor omului_ ___________ 326
69. Anulare act de constituire a dreptului de proprietate,
emis în baza Legii nr. 18/1991. Controlul judecătoresc al
actelor emise de Comisiile de aplicare a legilor fondului
funciar. Stabilirea competenţei_______________________ 332
70. Legitimarea procesuală activă şi justificarea interesului
în pro­movarea acţiunii în constatarea nulităţii absolute a
titlului de proprietate_______________________________ 336
71. Titlu de proprietate emis în procedura Legii nr. 18/1991.
Natură juridică___________________________________ 338
72. Admisibilitatea acţiunii în constatarea nulităţii.
Justificare_______________________________________ 342
73. Neconcordanţe privind calitatea beneficiarului
împroprietării, pre­cum şi a suprafeţei de teren ce face
obiectul titlului de proprietate. Nulitate_________________ 347
74. Rezoluţiunea convenţiei de dobândire a construcţiei.
Efecte cu privire la titlul de proprietate dobândit în
temeiul Legii nr. 18/1991 asupra terenului aferent.
Nulitate_________________________________________ 350
75. Nulitatea titlului de proprietate întemeiată pe motive de
drept comun. Respingerea cererii____________________ 357
76. Interesul formulării acţiunii în anularea titlului de
proprietate. Lipsa acestuia__________________________ 361
77. Radierea dreptului de proprietate constituit. Anularea
titlului de proprietate. Lipsa renunţării la drept în formă
autentică. Efecte_ ________________________________ 366
XVI Fond funciar

CAPITOLUL AL V‑LEA. PROCEDURI ULTERIOARE

EMITERII TITLULUI DE PROPRIETATE: RECTIFICAREA,
MODIFICAREA ŞI ÎNDREPTAREA ERORILOR_____________ 370
78. Cerere de rectificare a titlului de proprietate formulată
pe calea acţiunii oblice. Necompetenţa generală a
instanţelor de judecată ____________________________ 370
79. Rectificarea titlului de proprietate sub aspectul
numărului parcelei. Necompetenţa generală a
instanţelor judecătoreşti____________________________ 373
80. Rectificarea titlului de proprietate pentru o suprafaţă
de teren mai mare decât cea reconstituită. Lipsa
parcurgerii procedurii prealabile______________________ 378
81. Solicitare de rectificare a titlului de proprietate ca
urmare a noilor delimitări teri­to­riale între localităţile
limitrofe. Lipsa unor planuri cadas­trale actualizate şi
avizate cores­punzător de către Oficiul de Cadastru şi
Publicitate Imobiliară______________________________ 383
82. Îndreptarea erorilor materiale intervenite în cuprinsul
titlului de proprietate. Procedură administrativă.
Refuz de parcurgere_ _____________________________ 389
83. Rectificarea titlului de proprietate cu privire la
vecinătăţi şi amplasamentul parcelei, respectiv al
tarlalei. Condiţii_ _________________________________ 395

CAPITOLUL AL VI‑LEA. ASPECTE PROCEDURALE__________ 401

84. Inexistenţa interesului în solicitarea de anulare a titlului
de proprietate, în condiţiile neformulării unei cereri de
atribuire a terenului_ ______________________________ 401
85. Lipsa calităţii procesuale active a Comisiei locale de
fond funciar în acţiunea privind constatarea nulităţii
absolute a titlului de proprietate _ ____________________ 402
86. Prezumţia justificării interesului în formularea acţiunii de
către Primar, în calitate de preşedinte al Comisiei locale
de fond funciar. Inadmisibilitatea acţiunii în constatarea
nulităţii absolute a hotărârii Comisiei judeţene de fond
funciar, promovată de un participant la procedura de
reconstituire a dreptului de proprietate_ _______________ 406
87. Coparticiparea procesuală obligatorie a Comisiei
locale de fond funciar şi a Comisiei judeţene de fond
funciar într‑un litigiu privind re­consti­tuirea dreptului de
proprietate. Inadmisibilitatea acţiunii formulate doar în
contradictoriu cu una dintre comisii___________________ 411
Cuprins XVII

88. Culpa Comisiilor de fond funciar în derularea procesului.

Obligarea la plata cheltuielilor de judecată. Fundamentul
acordării lor_ ____________________________________ 415
89. Legitimarea procesuală activă în exercitarea acţiunii în
consta­tarea nulităţii titlului de proprietate. Justificarea
unui interes_ ____________________________________ 420
90. Lipsa calităţii procesuale a Agenţiei Domeniilor Statului
în cererea de reconstituire a dreptului de proprietate_ ____ 425
91. Hotărâre judecătorească de reconstituirea a dreptului
de pro­prietate nepusă în executare. Pierderea
caracterului de titlu executoriu. Întreruperea prescripţiei
executării_______________________________________ 429

CAPITOLUL AL VII‑LEA. JURISPRUDENŢA OBLIGATORIE

A ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
ÎN MATERIA FONDULUI FUNCIAR_______________________ 438
92. Moştenitorii care beneficiază de repunerea în termenul
de acceptare a moştenirii, în temeiul art. 13 alin. (2)
din Legea fondului funciar nr. 18/1991_________________ 438
93. Calitatea procesuală activă a Regiei Naţionale a
Pădurilor – Romsilva în cadrul plângerilor formulate
în procedura prevăzută de art. 53 din Legea fondului
funciar nr. 18/1991, republicată, împotriva hotărârilor
comisiilor judeţene emise în procedura de reconstituire
a dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere
şi al acţiunilor în constatarea nulităţii absolute a actelor
de reconstituire a dreptului de proprietate asupra
terenurilor forestiere, întemeiate pe dispoziţiile art. III din
Legea nr. 169/1997_ ______________________________ 440
94. Trecerea terenurilor aflate în administrarea instituţiilor
prevăzute de art. 9 alin. (1) şi (11) din Legea nr. 1/2000
din domeniul public al statului în domeniul privat
al unităţii administrativ‑teritoriale, prin hotărâri ale
Comisiilor judeţene pentru stabilirea dreptului de
proprietate asupra terenurilor, în vederea reconstituirii
dreptului de proprietate pe vechile amplasamente în
favoarea foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora.
Obligativitatea parcurgerii procedurii de trecere a
terenurilor din domeniul public în domeniul privat, prin
hotărâre a Guvernului_ ____________________________ 448
XVIII Fond funciar

95. Caz de constituire a dreptului de proprietate. Termenul

de formulare a cererilor de constituire de către categoria
de beneficiari prevăzută expres de Legea nr. 212/2008
privind modificarea art. 36 din Legea nr. 1/2000_________ 456
96. Regimul juridic al terenurilor din intravilanul localităţilor,
rămase la dispoziţia autorităţilor administraţiei publice
locale de la persoanele care au decedat şi/sau nu au
moştenitori. Abrogarea dispoziţiilor art. 26 din Legea
fondului funciar nr. 18/1991, republicată_ ______________ 459
97. Constituirea dreptului de proprietate în temeiul art. 21
din Legea nr. 18/1991, republicată, fără ca beneficiarul
titlului să îşi îndeplinească obligaţia de stabilire a
domiciliului pe raza localităţii unde s‑a atribuit terenul.
Sancţiunea aplicabilă______________________________ 464
98. Aplicabilitatea dispoziţiilor Legii nr. 165/2013 în
situaţia în care, anterior intrării în vigoare a acestei
legi, persoanele îndreptăţite la reconstituirea dreptului
de proprietate în baza cererilor formulate în temeiul
legilor fondului funciar au cesionat unor terţe persoane
drepturile ce decurg din hotărâri ale Comisiei judeţene
pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra
terenurilor_______________________________________ 470
99. Cereri în constatarea nulităţii absolute formulate de
primar, în calitate de preşedinte al Comisiei locale
de fond funciar, în temeiul art. III alin. (1) din Legea
nr. 169/1997. Inaplicabilitatea cerinţei „interesului
legitim”, prevăzută de art. III alin. (2) din Legea
nr. 169/1997_____________________________________ 481
100. Restituirea pe un alt amplasament a terenurilor agricole
şi foştilor proprietari, persoane juridice, sau succesorilor
acestora, după validarea dreptului lor de proprietate
de către Comisiile judeţene, respectiv Comisia de fond
funciar a municipiului Bucureşti______________________ 485
101. Modul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. III
alin. (24) din Legea nr. 169/1997 privind cerinţele
concrete în care poate fi solicitat şi obţinut preţul
actualizat al unui teren vândut în baza unui titlu
constatat nul ulterior vânzării, prin explicitarea
sintagmelor „vânzări succesive ale terenurilor” şi „preţul
actualizat”_______________________________________ 491
 Dr. Mihaela Cristina Mocanu
Judecător la Curtea de Apel Constanţa

Fond funciar
Practică judiciară recentă
III. Procedura de restituire 211

Atât timp cât este evident că, anterior intrării în vigoare a H.G. nr. 1832/2005,
hotărârea Comisiei judeţene de validare a propunerii Comisiei locale nu a
fost contestată în termenul legal, susţinerea apelantei referitoare la faptul că
autorul său a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru întreaga
suprafaţă de 8,46 ha şi pentru suprafaţa de 2,4576 ha pădure este lipsită
de eficienţă juridică, în raport de dispoziţiile art. II sus‑menţionate, care
asigură stabilitatea raporturilor de drept fixate definitiv prin acte cu caracter
administrativ‑jurisdicţional, atribuindu‑le prezumţia de legalitate.

44. Lipsa finalizării procedurilor administrative. Invocarea încălcării

prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia europeană
a drepturilor omului

Punerea în posesie şi eliberarea titlurilor de proprietate celor îndrep­

tăţiţi nu pot avea loc decât numai după ce s‑au făcut în teren delimitările
necesare pentru măsurători, stabilirea vecinătăţilor pe temeiul schiţei,
amplasamentului stabilit şi întocmirea docu­mentelor constatatoare
prealabile. În cauză, astfel de operaţiuni nu au fost efectuate, iar recla­
manta nu a urmat procedura instituită de lege – calea plângerii – pentru
a contesta atitudinea pasivă a Comisiei locale, căreia nu i s‑a adresat cu
nicio cerere privind efectuarea actelor prealabile înaintării documentaţiei
către Comisia judeţeană în vederea validării propunerii de reconstituire
a dreptului. În lipsa finalizării procedurilor administrative impuse de
Legea nr. 165/2013, instanţa se află în imposibilitatea stabilirii modului
în care ar putea face reconstituirea dreptului de proprietate, în natură
sau prin echivalent, neavând toate elementele pentru a dispune în
cunoştinţă de cauză. 
Nu au fost încălcate nici prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional
la Convenţia europeană a drepturilor omului. Dreptul reclamantei nu a
fost recunoscut în prealabil printr‑o hotărâre judecătorească definitivă,
care să o îndreptăţească să invoce, în prezent, dreptul său sau o
speranţă legitimă, drept care, întemeiat pe art. 1 din Protocolul nr. 1 al
Convenţiei, să poată fi valorificat în prezenta cauză. Curtea Europeamă
a Drepturilor Omului a statuat (cauza Poenaru c. României) că simpla
solicitare de a obţine un bun preluat de stat nu reprezintă un bun actual
şi nicio speranţă legitimă. De altfel, în jurisprudenţa recentă a Curţii
Europene a Drepturilor Omului se apreciază că transformarea într‑o
valoare patrimonială, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei, a
interesului patrimonial ce rezultă din simpla cerere de reconstituire este
condiţionată de întrunirea de către partea interesată a cerinţelor legale
în cadrul procedurilor prevăzute de legile de reparaţie şi de epuizarea
212 Fond funciar

căilor de atac prevăzute de aceste legi” (cauza Maria Atanasiu şi alţii

c. României, Hotărârea din 12.10.2010, publicată în M. Of. nr. 778 din
22.11.2010).
Nu pot fi reţinute susţinerile apelantei referitoare la finalizarea situaţiei
terenurilor disponibile, remăsurarea şi actualizarea planurilor, parcelarea,
în lipsa oricăror dovezi în acest sens. Simpla ajungere şi depăşire
a termenului stabilit de lege pentru predarea terenurilor disponibile
către comisiile locale nu constituie o dovadă în acest sens, ci doar o
prezumţie relativă care nu poate fi reţinută, în lipsa altor elemente care
să contureze situaţia expusă de apelantă.
Trib. Constanţa, s. I civ., dec. civ. nr. 978 din 29 octombrie 2015

Prin sentinţa civilă nr. 638/28.04.2015, Judecătoria Constanţa a respins,

ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta
[...], în contradictoriu cu pârâtele C.L.F.F. a Comunei Limanu şi C.J.S.D.P.T.
Constanţa. 
În esenţă, instanţa de fond a reţinut că procedura administrativă prevăzută
de Legea nr. 165/2013 nu s‑a încheiat, la acest moment cererea reclamantei
este de competenţa tuturor autorităţilor implicate în procedura de punere
în aplicare a legii, urmând ca acestea, pe baza situaţiilor centralizate, să
stabilească modalitatea de soluţionare potrivit art. 11, art. 12, art. 14 sau art. 16
din actul normativ. Reclamanta are posibilitatea ca, în situaţia neîndeplinirii
obligaţiilor în termenul prevăzut de lege, să formuleze plângere conform
procedurii speciale prevăzute de art. 11 alin. (2). Prin urmare, soluţionarea
cererii reclamantei înainte de împlinirea termenului impus de lege pentru
finalizarea procedurii administrative ar avea drept efect lipsirea tuturor
instituţiilor implicate în această procedură de posibilitatea de a analiza ele
însele mai întâi, pe baza situaţiilor centralizate, dacă este sau nu posibilă
soluţionarea cererii conform art. 12 din lege sau dacă s‑ar putea impune
aplicarea unor alte dispoziţii ale legii, cum ar fi cele cuprinse în art. 16. Prin
urmare, până la întocmirea situaţiei fondului funciar la nivelul fiecărei unităţi
administrativ‑teritoriale, instanţele judecătoreşti se află în imposibilitate de
a soluţiona cererile privind restituirea, câtă vreme restituirea se poate face
în natură sau prin echivalent.
Împotriva acestei soluţii a declarat apel reclamanta, care a criticat hotărârea
instanţei de fond sub aspectul greşitei soluţionări a cauzei. Făcând trimitere
la prevederile Legii nr. 165/2013, apelanta a susţinut că până la 01.01.2015
trebuia efectuată predarea terenurilor disponibile către Comisia locală de
fond funciar, fapt care nu s‑a întâmplat în speţă, deşi cererea de punere în
posesie a fost admisă de către Comisia locală de fond funciar. În prezent,
situaţia terenurilor disponibile a fost finalizată, s‑a efectuat remăsurarea şi
III. Procedura de restituire 213

actualizarea planurilor parcelare, au fost validate anexele şi documentaţia

aferentă procesului‑verbal de punere în posesie, astfel că se impune punerea
în posesie a reclamantei‑apelante. Susţine apelanta că instanţa de fond i‑a
încălcat dreptul de proprietate garantat de art. 1 din Protocolul adiţional la
Convenţia europeană, fiindu‑i cauzat un prejudiciu disproporţionat şi excesiv,
întrucât în prezent este în imposibilitate de a intra în posesia unui bun ce îi
aparţine şi nu are certitudinea privind data la care ar putea să îi fie predat.
Soluţionând apelul, Tribunalul a apreciat că acesta este nefondat pentru
considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Reclamanta a cerut instanţei de judecată, direct, obligarea pârâtelor
la atribuirea unei suprafeţe de teren de 8,05 ha de pe urma autorului [...].
Din cuprinsul probatoriului administrat în cauză rezultă că cererea de
reconstituire a dreptului de proprietate formulată de către reclamantă a fost
discutată în şedinţa din 07.09.2011 a C.L. Limanu, care a trimis propunerea
de atribuire către C.J. Constanţa, fără însă a efectua niciun demers specific,
aşa cum impun preve­derile Legii nr. 18/1991 ce guvernează procedura
de reconstituire a dreptului de proprietate asupra suprafeţelor de teren
agricole. Astfel, Comisia locală nu a stabilit dacă localitatea mai are excedent
de teren pentru atribuirea în natură, nu a identificat terenul, nu a întocmit
schiţa planului de amplasament şi, în lipsa acestor documente, evident că
nu a întocmit nici procesul‑verbal de punere în posesie. În acest context,
Comisia judeţeană în mod întemeiat a invalidat propunerea de reconstituire
a dreptului de proprietate. 
Potrivit art. 27 din Legea nr. 18/1991, punerea în posesie şi eliberarea
titlurilor de pro­prietate celor îndreptăţiţi nu pot avea loc decât numai după
ce s‑au făcut în teren delimitările necesare pentru măsurători, stabilirea
vecinătăţilor pe temeiul schiţei, amplasamentului sta­bilit şi întocmirea
documentelor constatatoare prealabile.
Or, în cauză, astfel de operaţiuni nu au fost efectuate, iar reclamanta nu
a urmat procedura instituită de lege – calea plângerii – pentru a contesta
atitudinea pasivă Comisiei locale, căreia nu i s‑a adresat cu nicio cerere
privind efectuarea actelor prealabile înaintării documentaţiei către Comisia
judeţeană în vederea validării propunerii de reconstituire a dreptului. De
altfel, lipsa plângerii a fost surprinsă şi de instanţa de fond, iar apelanta nu
s‑a apărat sub acest aspect.
Tribunalul mai reţine şi că documentaţia aferentă cererii de reconstituire
nu este completă, întrucât nu cuprinde toate actele ce trebuie anexate cererii,
cum ar fi declaraţia pe propria răspundere prevăzută de art. 9 alin. (5) şi
urm. din Legea nr. 18/1991.
În plus, tribunalul observă, în acord cu motivarea instanţei de fond, că,
la acest moment, în lipsa finalizării procedurilor administrative impuse de
214 Fond funciar

Legea nr. 165/2013, se află în imposibilitatea stabilirii modului în care ar putea

face reconstituirea dreptului de proprietate, în natură sau prin echivalent,
neavând toate elementele pentru a dispune în cunoştinţă de cauză. Această
situaţie se datorează şi lipsei de acţiune a reclamantei, care nu a înţeles să
propună probatorii în acest sens, instanţa neputându‑se substitui, în baza
rolului activ, reclamantului, care are obligaţia de a‑şi dovedi cererea sa.
Nu pot fi reţinute susţinerile apelantei referitoare la finalizarea situaţiei
terenurilor disponibile, remăsurarea şi actualizarea planurilor, parcelarea, în
lipsa oricăror dovezi în acest sens. Simpla ajungere şi depăşire a termenului
stabilit de lege pentru predarea terenurilor disponibile către comisiile locale
nu constituie o dovadă în acest sens, ci doar o prezumţie relativă care, în
speţă, nu poate fi reţinută, în lipsa altor elemente care să contureze situaţia
expusă de apelantă.
Tribunalul va înlătura şi critica referitoare la încălcarea prevederilor art. 1
din Protocolul adiţional la Convenţie. În cauză, dreptul reclamantei nu a
fost recunoscut în prealabil printr‑o hotărâre judecătorească definitivă şi
irevocabilă, care să o îndreptăţească să invoce, în prezent, dreptul său
sau o speranţă legitimă, drept care, întemeiat pe art. 1 din Protocolul nr. 1
al Convenţiei, să poată fi valorificat în prezenta cauză. C.E.D.O. a statuat
(cauza Poenaru c. României) că simpla solicitare de a obţine un bun preluat
de stat nu reprezintă un bun actual şi nicio speranţă legitimă. De altfel,
în jurisprudenţa recentă a C.E.D.O. se apreciază că transformarea într‑o
valoare patrimonială, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei, a
interesului patrimonial ce rezultă din simpla cerere de reconstituire este
condiţionată de întrunirea de către partea interesată a cerinţelor legale în
cadrul procedurilor prevăzute de legile de reparaţie şi de epuizarea căilor
de atac prevăzute de aceste legi (cauza Maria Atanasiu şi alţii c. României,
Hotărârea din 12.10.2010, publicată în M. Of. nr. 778/2010).
Cu aceste argumente suplimentare motivării instanţei de fond, tribunalul
a respins ca nefondat apelul reclamantei, cu consecinţa menţinerii soluţiei
instanţei de fond, ca temeinică şi legală.

45. Tardivitatea formulării cererii de reconstituire. Invocarea unui

înscris nou

Susţinerea potrivit căreia dispoziţiile art. 33 din Legea nr. 165/2013,

prin care s‑au adus modificări la Legea nr. 18/1991, şi cele ale O.U.G.
nr. 66/2015 stabilesc, ca ultim termen de soluţionare a cererilor de
reconstituire, data de 01.01.2017, nu poate fi primită, întrucât termenul
menţionat vizează momentul final de soluţionare a cererilor de recon­sti­
tuire deja formulate, şi nu termenul de depunere/formulare a cererilor
de reconstituire.
III. Procedura de restituire 215

În condiţiile în care reclamantul, deşi i s‑a comunicat hotărârea

Comi­siei judeţene, nu a înţeles să o conteste în instanţă în termenul
de 30 de zile de la comunicare, nu poate fi primită nici susţinerea
acestuia că a obţinut ulterior un înscris nou, care îl îndreptăţeşte să
formuleze cererea de chemare în judecată. Existenţa unui înscris, chiar
necunoscut la data pronunţării hotărârii Comisiei judeţene, nu dă dreptul
reclamantului la o nouă cale de atac sau repunerea în termen, în afara
cazurilor prevăzute de lege.
Trib. Tulcea, s. civ., cont. adm. şi fisc., dec. civ. nr. 446 din 4 mai 2017

Judecătoria Măcin, prin sentinţa civilă nr. 677/23.11.2016, a respins, ca

tardive, acţiunea principală şi cererea de intervenţie formulate în contradictoriu
cu pârâtele C.J.S.D.P.P.T. [...] şi C.L.S.D.P.P.T. [...]
Analizând excepţia invocată, prima instanţă a reţinut că, potrivit art. 53
alin. (2) din Legea nr. 18/1991, împotriva hotărârii comisiei judeţene se poate
face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în
termen de 30 de zile de la comunicare. 
Evocând dispoziţiile art.  4 alin.  (1) din Legea nr.  169/1997, art.  33
din Legea nr.  1/2000, respectiv art.  3 din O.U.G.  nr.  127/2005, prima
instanţă a arătat că, în speţa de faţă, potrivit înscri­surilor depuse la dosar,
reclamantului şi intervenientei li s‑a reconstituit, prin titlul de proprietate
nr. xxx/26.10.1995, dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 6,35 ha teren
arabil, situat în extravilanul Comunei [...], Judeţul Tulcea, teren ce a aparţinut
părinţilor lor. Ulterior emiterii titlului de proprietate, ca urmare a solicitării
de reconstituire a dreptului de proprietate pentru încă 7 ha teren arabil
extravilan, formulată de [...], în temeiul Legii nr. 247/2005, C.L.F.F. [...] a
emis hotărârea nr. xx/21.11.2015, prin care a respins cererea, motivat de
faptul că nu se face dovada proprietăţii.
Împotriva acestei hotărâri se formulează contestaţie, soluţionată de
C.J.S.D.P.P.T. Tulcea, prin hotărârea nr. 5xx/4.05.2006, prin care se respinge
contestaţia, ca nefondată. Hotărârea comisiei judeţene este comunicată
numitului [...] la data de 07.08.2006, iar aceasta nu este atacată în instanţă.
A mai reţinut prima instanţă că susţinerea reclamantului în sensul că,
potrivit dispoziţiilor art. 33 din Legea nr. 165/2013, prin care s‑au adus
modificări la Legea nr. 18/1991, şi a prevederilor O.U.G. nr. 66/2015, ultimul
termen de soluţionare a cererilor de reconstituire este 01.01.2017, nu are
aplicabilitate în speţa de faţă, termenul de 01.01.2017 vizând ter­menul final
de soluţionare a cererilor de reconstituire deja formulate, şi nu termen de
depunere/formulare a cererilor de reconstituire. 
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul, susţinând, în
esenţă, că prevederile legale la care a făcut trimitere instanţa de fond nu
216 Fond funciar

sunt aplicabile speţei de faţă. Interpretarea prevederilor art. 33 din Legea

nr. 165/2013 este injustă, întrucât cererea este depusă din anul 1991 şi
soluţionată, dar nu pentru întreaga suprafaţă, drept urmare, a trebuit să se
depună acte doveditoare pentru restul terenului de 3,95 ha, intimata neluând
în seamă înscrisurile pe care însăşi Comisia locală le deţinea. 
Examinând cauza, tribunalul […] a reţinut că a fost emis titlul de proprietate
nr. xxx/26.10.1995 pentru suprafaţa de 6,35 ha teren arabil. Ulterior, ca urmare
a solicitării de reconstituire a dreptului de proprietate pentru încă 7 ha teren
arabil extravilan, formulată în temeiul Legii nr. 247/2005, C.L.F.F. a emis
hotărârea nr. xx/21.11.2005, prin care a respins cererea, motivat de faptul
că nu se face dovada proprietăţii, iar prin hotărârea nr. 5xx/04.05.2006 se
respinge contestaţia formulată, ca nefondată.
Potrivit art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, împotriva hotărârii comisiei
judeţene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este
situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea Comisiei
judeţene este comunicată numitului [...] la data de 07.08.2006, iar aceasta
nu este atacată în instanţă.
Instanţa nu poate primi susţinerea apelantului că a obţinut ulterior un
înscris nou, care îl îndreptăţeşte să formuleze prezenta cerere. Existenţa
unui înscris, chiar necunoscut la data pronunţării hotărârii comisiei judeţene,
nu dă dreptul apelantului la o nouă cale de atac sau repunerea în termen,
în afara cazurilor prevăzute de lege, ceea ce nu este cazul.
Cum acesta, deşi i s‑a comunicat hotărârea nr. 5xx/4.05.2006, nu a înţeles
să o conteste în instanţă în termenul de 30 de zile de la comunicare, demersul
acestuia a fost în mod legal respins, ca tardiv, de către prima instanţă.

46. Termene prohibitive declarate neconstituţionale. Consecinţe

asupra soluţiei de prematuritate. Constituirea dreptului de proprietate
asupra terenului aferent casei de locuit şi anexelor gospodăreşti

1. În speţă, reclamanţii au depus, în anul 2016, la Comisia locală de

aplicare a legilor fondului funciar, o cerere privind punerea în posesie
şi eliberarea titlului de proprietate, cerere la care nu au primit răspuns.
Instanţa de fond a admis excepţia prematurităţii cererii de chemare în
judecată, întrucât Comisia locală avea obligaţia de a soluţiona cererea,
de a efectua punerea în posesie şi de a elibera titlul de proprietate până
la data de 01.01.2018, potrivit prevederilor Legii nr. 165/2013. 
Soluţia de respingere a cererii ca prematur introdusă contravine
însă Deciziei nr. 44/2017 a Curţii Constituţionale, prin care s‑a stabilit
neconstituţionalitatea art. 7 alin. (1) şi a art. 11 alin. (1) din Legea
nr. 165/2013 privind măsurile pentru fina­lizarea procesului de restituire,
III. Procedura de restituire 217

în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în

perioada comunistă din România.
Prin instituirea unor termene prohibitive (01.01.2016, 01.01.2017 şi,
mai nou, 01.01.2018) în cadrul Legii nr. 167/2013, persoanele interesate au
fost împiedicate în exercitarea accesului liber la justiţie, drept garanţie a
realizării dreptului pretins, dreptul de proprietate, fiind în imposibilitatea
de a reclama pasivitatea, lipsa unui răspuns, efectuarea unor demersuri
de către comisiile funciare, entităţi statale.
Prorogările succesive ale termenelor de finalizare a procedurilor
de restituire nu îşi mai găsesc justificarea, condiţii în care comisiile
funciare nu se mai pot prevala de prorogarea termenului de finalizare a
procedurii de restituire, iar instanţele pot verifica conduita autorităţilor
Statului în sensul îndeplinirii obligaţiilor legale.
2. Reglementarea situaţiei juridice a terenului în litigiu se realizează
din perspectiva aplicării art. 23 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, republicată,
fiind teren aferent casei de locuit şi anexelor gospodăreşti. Întinderea
suprafeţei de teren pentru care se poate constitui dreptul se limitează
însă la 1.000 mp, determinat potrivit art. 8 din Decretul‑lege nr. 42/1990,
care a înlăturat situaţia nefirească în care proprietarul casei de locuit
avea numai un drept de folosinţă asupra terenului.
Este adevărat că din convenţiile încheiate de către apelanţi rezultă
o suprafaţă mai mare, însă acestea au fost încheiate ulterior intrării în
vigoare a Legii nr. 18/1991. Prin urmare, nu poate fi aplicată ipoteza
prevă­zută de art. 23 alin. (21) din Legea nr. 18/1991, republicată, care are
ca principal scop stabilirea dreptului de proprietate şi asupra terenurilor
pentru care nu au fost încheiate acte în formă autentică din cauza
regimului prohi­bitiv al tranzacţiilor din perioada comunistă. De asemenea,
în ipoteza textului de lege de mai sus, existau cereri reciproce atât ale
fostului proprietar, cât şi ale celui care a cumpărat casa şi terenul,
anterior anului 1991.
Trib. Satu Mare, s. I civ., dec. civ. nr. 674/Ap din 7 decembrie 2017

Prin sentinţa civilă nr. 1117/24.03.2017, Judecătoria Satu Mare a admis

excepţia prematurităţii cererii de chemare în judecată şi a respins, ca prematur
introdusă, cererea formulată de reclamanţii [...], în contradictoriu cu Comisia
locală de aplicare a legilor fondului funciar Lazuri şi C.J.S.D.P.P.T. Satu Mare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, potrivit
art. 11 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, coroborat cu art. III din O.U.G.
nr. 98/2016, comisiile locale şi judeţene de fond funciar au obligaţia de a
soluţiona toate cererile de restituire, de a efectua punerile în posesie şi de
a elibera titlurile de proprietate până la data de 01.01.2018.
218 Fond funciar

Instanţa a constatat că reclamanţii au depus la data de 22.02.2016, la

Co­misia locală de aplicare a legilor fondului funciar Lazuri, o cerere privind
pu­nerea în posesie şi eliberarea titlului de proprietate pentru terenul în su­
prafaţă de 2.615 mp, situat în sat Peleş, x, cerere la care nu au primit răspuns. 
Comisia locală are obligaţia de a soluţiona cererea, de a efectua punerea
în posesie şi de a elibera titlul de proprietate până la data de 01.01.2018,
astfel că instanţa a admis excepţia prematurităţii cererii de chemare în
judecată şi a respins, ca prematur introdusă, cererea formulată de reclamanţi. 
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii.
În motivarea căii de atac exercitate, apelanţii au arătat că, potrivit art. 11
alin. (1) din Legea nr. 165/2013, coroborat cu art. III din O.U.G. nr. 98/2016,
Comisiile locale şi judeţene de fond funciar au obligaţia de a soluţiona toate
cererile de restituire, de a efectua punerile în posesie şi de a elibera titlurile
de proprietate până la data de 01.01.2018, fără a constata lipsa răspunsului
la cererea apelanţilor de eliberare a unui titlu de proprietate.
Cu toate că instanţa a constatat că apelanţii, la data de 22.02.2016, au
solicitat C.L. Lazuri eliberarea unui titlu de proprietate pe numele lor, nu au
primit niciun răspuns, deşi cererea a fost adresată unei instituţii publice,
care nu a formulat şi nici nu a comunicat un răspuns în termenul legal de
30 de zile. (…)
În condiţiile în care, conform legii, cererile de eliberare a titlurilor de
pro­prietate se depun la comisiile locale, şi nu la comisiile judeţene pentru
stabilirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor, iar cererea apelanţilor
a fost formulată şi depusă la data de 22.02.2016, apreciază ca îndeplinită
procedura prealabilă, cu toate că intimata C.J. [...] nu a emis în acest sens
o hotărâre, dar o putea face în intervalul de timp scurs de la data depunerii
cererii şi până în prezent sau să‑şi exprime un punct de vedere în acest sens.
În aceste condiţii, în opinia apelanţilor, hotărârea instanţei de fond este
netemeinică şi nelegală prin admiterea excepţiei prematurităţii cererii de
chemare în judecată invocate, aceasta cu prea multă uşurinţă a constatat doar
obligaţia de soluţionare a cererii în termenul prevăzut de art. 11 alin. (1) din
Legea nr. 165/2013, fără a analiza existenţa calităţii de persoane îndreptăţite
la constituirea dreptului de proprietate.
Precizează că apelanţii au făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile,
cât şi a deţinerii acestui imobil de la data cumpărării 16.02.2009, existând
astfel, prin joncţiunea posesiilor, o posesie utilă, continuă şi neîntreruptă în
calitate de proprietari, achitând toate taxele şi impozitele locale la zi aferente
imobilului, tot în calitate de proprietari, astfel consideră că nu poate fi pusă
în discuţie calitatea lor de deţinători legali, cât şi calitatea lor de persoane
îndreptăţite la constituirea dreptului de proprietate.
Subliniază că, prin decizia nr. 6119/2001 a Curţii Supreme de Justiţie, Secţia
civilă şi de proprietate intelectuală, s‑a stabilit că legea şi‑a fixat preferinţele
III. Procedura de restituire 219

sale, astfel că în procesul de reconstituire şi de constituire a dreptului de

proprietate privată asupra terenurilor s‑a dat prevalenţă deţinătorilor caselor de
locuit şi a anexelor gospodăreşti, astfel încât terenul aferent acestora, precum
şi curtea şi grădina din jurul lor intră, prin voinţa legii, în proprietatea privată
a deţinătorilor construcţiilor, în timp ce foştii proprietari trebuie compensaţi cu
o suprafaţă de teren echivalentă în intravilan sau, în lipsă, cu teren situat în
extravilan, în imediata vecinătate. (…) Precizează că decizia Curţii Supreme
de Justiţie sus‑indicată mai dispune că în conflictul de drepturi dintre foştii
proprietari de terenuri de pe timpul colectivizării care au fost ocupate de
construcţiile unor terţi şi deţinătorii actuali ai acestor construcţii, legea, fie din
considerente de echitate, fie din raţiuni de stabilitate a raporturilor juridice,
i‑a preferat pe aceştia din urmă, înţelegând să dispună compensarea celor
dintâi cu o suprafaţă de teren echivalentă în intravilan ori, după caz, în
extravilan, în imediata vecinătate a terenurilor ocupate de construcţii.
Tribunalul, analizând cu prioritate excepţia de prematuritate pe care
prima instanţă şi‑a întemeiat hotărârea, reţine că soluţia adoptată contravine
Deciziei nr. 44/31.01.2017 a Curţii Constituţionale, prin care s‑a stabilit, cu
opinie majoritară, neconstituţionalitatea art. 7 alin. (1) şi ale art. 11 alin. (1)
din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de
restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv
în perioada comunistă din România.
Prin instituirea unor termene prohibitive (01.01.2016, 01.01.2017 şi, mai
nou, 01.01.2018) în cadrul Legii nr. 167/2013, persoanele interesate au fost
împiedicate în exercitarea accesului liber la justiţie, ca garanţie a realizării
dreptului pretins, dreptul de proprietate, fiind în imposibilitatea de a reclama
pasivitatea, lipsa unui răspuns, efectuarea unor demersuri de către comisiile
funciare, entităţi statale.
Prorogările succesive ale termenelor de finalizare a procedurilor de resti­
tuire nu îşi mai găsesc justificare, condiţii în care comisiile funciare, cum este
cazul în speţă, nu se mai pot prevala de prorogarea termenului de finalizare
a procedurii de restituire, iar instanţele pot verifica conduita autorităţilor
Statului, în sensul de a se verifica dacă şi‑au îndeplinit obligaţiile legale. 
Întemeiat pe considerentele Deciziei şi a obligativităţii deciziilor Curţii
Constituţionale, tribunalul a înlăturat excepţia prematurităţii şi a trecut la
verificarea pe fond a dreptului pretins de către apelanţii‑reclamanţi.
Din conţinutul înscrisurilor anexate în probaţiune rezultă că reclamanţii
deţin un imobil casă de locuit, situat în [...], pentru care a fost emis certificatul
de atestare fiscală nr. 54xx/23.11.2016, unde, alături de imobilul construcţie,
figurează şi terenul intravilan în suprafaţă de 2.444 mp. Pentru identificarea
topografică a terenului, prima instanţă a admis în probaţiune memoriul tehnic
şi planul de amplasament, calculul suprafeţelor şi planul de încadrare în
zonă, lucrare topografică întocmită de inginer [...], care deţine autorizaţia [...].
220 Fond funciar

În dovedirea dreptului de proprietate, reclamanţii şi‑au întemeiat cererea

pe înscrisurile sub semnătură privată din 26.11.2003 şi, respectiv, 19.06.2009.
La data de 22.02.2016, reclamanţii au solicitat C.L.F.F. Lazuri constituirea
dreptului de proprietate pentru imobilul situat în sat Peleş [...], pentru suprafaţa
de 2.615 mp, suprafaţă identificată potrivit memoriului tehnic anexat.
Reglementarea situaţiei juridice a terenului în litigiu se realizează din
perspectiva aplicării art. 23 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, fiind teren aferent
casei de locuit şi anexelor gospodăreşti. Întinderea suprafeţei de teren pentru
care se poate constitui dreptul se limitează însă la 1.000 mp, determinat
potrivit art. 8 din Decretul‑lege nr. 42/1990, care a înlăturat situaţia nefirească
în care proprietarul casei de locuit avea numai un drept de folosinţă asupra
terenului.
Este adevărat că din convenţiile încheiate de către apelanţi rezultă o
suprafaţă mai mare, însă acestea au fost încheiate ulterior intrării în vigoare
a Legii nr. 18/1991. Prin urmare, nu poate fi aplicată ipoteza prevăzută de
art. 23 alin. (21) din Legea nr. 18/1991, care avea ca principal scop stabilirea
dreptului de proprietate şi asupra terenurilor pentru care nu au fost încheiate
acte în formă autentică din cauza regimului prohibitiv al tranzacţiilor din
perioada comunistă. De asemenea, în ipoteza textului de lege de mai sus,
existau cereri reciproce atât ale fostului proprietar, cât şi ale celui care a
cumpărat casa şi terenul, anterior anului 1991.
În cauză, apelanţii‑reclamanţi pot obţine constituirea dreptului de proprietate
numai în limita celor 1.000 mp, diferenţa de 1.615 mp intră sub incidenţa
Legii nr. 18/1991, iar obţinerea dreptului de proprietate era condiţionată, în
primul rând, de existenţa cererii de retrocedare formulate de către fostul
proprietar care a fost deposedat abuziv. Din înscrisurile cuprinse în cartea
funciară nr. 615 Peleş rezultă proprietarii tabulari, ultima înscriere este din
1954 şi nu are nicio legătură cu apelanţii, aceştia deţin şi folosesc terenul
în regim extratabular, inclusiv pentru construcţie. 
În consecinţă, tribunalul, în temeiul art. 480 alin. (3) CPC, a admis apelul,
a înlăturat excepţia de prematuritate a cererii de chemare în judecată şi în
urma evocării fondului, ca urmare a anulării hotărârii apelate, a admis în
parte cererea de constituire a dreptului de proprietate, în limita suprafeţei
de 1.000 mp, conform celor stabilite prin dispozitivul prezentei decizii.

47. Termenul de formulare a plângerii îndreptate împotriva refuzului

de soluţionare a cererii de atribuire a terenului aferent construcţiei.
Lipsa comunicării soluţiei prin scrisoare recomandată. Efecte

Dispoziţiile art. 53 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, republicată, se

aplică şi în cazul în care plângerea este îndreptată împotriva ordinului
prefectului sau oricărui act administrativ al unui organ administrativ care
III. Procedura de restituire 221

a refuzat atribuirea terenului sau propunerile de atribuire a terenului,

în condiţiile prevăzute în Capitolul al III‑lea din Legea nr. 18/1991.
Termenul de 30 de zile prevăzut de art. 53, în care trebuie introdusă
plângerea, este un termen de decădere, care curge de la data comunicării
prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Dacă o astfel
de comunicare nu s‑a realizat, atunci persoana îndreptăţită poate for­
mula oricând plângere, fără a se putea opune excepţia tardivităţii plân­
gerii. Corespondenţa purtată între părţi nu poate fi asimilată unui act
administrativ, iar reclamanţilor nu le‑a fost comunicată nicio hotărâre
privind soluţionarea cererii de constituire a dreptului de proprietate,
astfel că excepţia tardivităţii este neîntemeiată.
Trib. Sibiu, s. I civ., dec. civ. nr. 1142 din 7 decembrie 2017

Prin sentinţa civilă nr. 2650/2017, Judecătoria Sibiu a respins excepţia

tardivităţii formulării cererii, a admis în parte cererea formulată de reclamanţii
[...], în contradictoriu cu pârâta Comuna Şelimbăr şi a dispus obligarea pârâtei
să soluţioneze cererea nr. 39xx/03.12.2001, înregistrată la C.L. Şelimbăr, în
sensul efectuării şi înaintării propunerii de atribuire a dreptului de proprietate
către Instituţia Prefectului Judeţului Sibiu cu privire la terenul în suprafaţă
de 770 mp, situat administrativ în localitatea Mohu, x, Comuna Şelimbăr,
înscris în cartea funciară x, în favoarea reclamanţilor [...], în devălmăşie, în
calitate de bun comun. (…)
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în
fapt, că reclamanţii au solicitat obligarea pârâtei la soluţionarea cererii
nr. 39xx/03.12.2001 şi, respectiv, să facă propuneri pentru atribuirea în
proprietate a terenului în suprafaţă de 2.776 mp, aferent casei de locuit,
curţi şi grădini din jurul acestora, situat în intravilanul localităţii Mohu, x, şi să
înainteze propunerea către Instituţia Prefectului Judeţului Sibiu în vederea
emiterii ordinului de atribuire a acestui teren în proprietatea reclamanţilor,
precum şi la suportarea cheltuielilor de judecată în caz de opoziţie.
Reclamanţii au susţinut că sunt proprietarii construcţiei şi ai unei părţi
în suprafaţă de 250 mp de teren din întregul de 3.026 mp, înscris în cartea
funciară. Anterior, acest imobil a aparţinut antecesorului tabular [...],
decedat. Cu ocazia succesiunii din anul 1979, au constatat că în masa
succesorală se aflau construcţiile existente în totalitate, iar terenul doar în
limita suprafeţei de 250 mp, restul de 2.776 fiind proprietatea cooperativei
agricole de producţie – conform pct. II alin. (2) din certificatul de moştenitor
nr. 49/1979. Această menţiune se regăseşte şi în nota de la înscrierea din
cartea funciară. Reclamanţii au apreciat că suprafaţa aferentă construcţiilor,
curte şi grădini aferente la data preluării de către cooperativa agricolă de
producţie este de 3.026 mp de teren şi că sunt beneficiarii art. 36 din Legea