© Lucia Vreja

Introducere în problematica ruralității

ASE, București

• Din punct de vedere topografic și economic, societatea e divizată în

două tipuri de grupuri/comunități – satul și orașul – angajate
preponderent într-un anume tip de activitate economică și
manifestând diferențe în ceea ce privește densitatea populației;
• Viața în sate și orașe poate fi analizată și înțeleasă pe deplin prin
considerare reciprocă – distingerea caracteristicilor vieții rurale poate
fi reliefată doar prin comparație cu caracteristicile vieții urbane (satele
și orașele se influențează reciproc din punct de vedere economic și
social);
• Studiul economiei satelor poate sugera utilizarea unor noi tehnici sau
semințe mai bune pentru creșterea producției, însă niciun program
economic nu poate fi implementat fără înțelegerea caracteristicilor
sociale și culturale (ex.: depășirea rezistenței la schimbare datorată
tradiției și conservatorismului psihologiei rurale);
• Pe de altă parte, activitățile economice afectează profund viața
socială în sate: natura și distribuția proprietății asupra mijloacelor de
producție, sistemul de agricultură, problema îndatorării micilor
fermieri, mijloacele de trai etc.
© Lucia Vreja
ASE, București
Rezistența la schimbare
• Calul este aici pentru a rămâne, însă automobilul este
doar o noutate – un moft. – Președintele Băncii de
Economii din Michigan, sfătuindu-l pe avocatul lui
Henry Ford să nu investească în Compania Ford
Motor, în 1903.
© Lucia Vreja
ASE, București

Rezistența la schimbare
• Tractoarele nu se reproduc și nu pot fertiliza solul!
© Lucia Vreja

Adoptare rapidă a noilor tehnologii

ASE, București

• Comunicațiile mobile și Internetul s-au răspândit

rapid în ultimul deceniu, în întreaga lume: în
majoritatea țărilor lumii peste 90% din populație are
acces la un semnal de telefonie mobilă, inclusiv în
zonele rurale.
© Lucia Vreja
ASE, București
Noile tehnologii
• Oamenii resping noile tehnologii atunci când acestea
substituie caracterul uman, când impactul potențial
este necunoscut sau când intră în conflict cu valorile
fundamentale ale indivizilor (inteligența artificială,
tehnologia de editare a genelor, organismele
modificate genetic etc.);
• Oamenii acceptă rapid noile tehnologii atunci
când acestea susțin nevoile de bază ale acestora
(ex.: nevoia de incluziune, securitate, comunitate),
chiar și atunci când aceste tehnologii sunt greu de
mânuit sau costisitoare.
© Lucia Vreja
ASE, București
Sarcina sociologiei rurale
• Atunci când studiază diverse aspecte ale vieții rurale,
sociologia rurală trebuie să se intereseze de religie,
de politică, de familie, de tradiții, valori, norme etc.
• În trecut, comunitățile țărănești tradiționale conservau
o anumită autonomie față de societatea globală, însă
astăzi comunitățile rurale sunt tot mai deschise și mai
dependente de societatea națională/comunitară/
globală;
• În condițiile actuale, se poate vorbi despre
„dispariția” ruralului?
© Lucia Vreja
ASE, București
Mediul rural – definiție
• Carta Europeană pentru Zonele Rurale dă următoarea definiție:
spațiul rural înseamnă un teren continental sau litoral, care conține
satele și micile orașe, în care marea parte a terenului este utilizat
pentru:
- agricultură, silvicultură, acvacultură și pescuit;
- activități economice și culturale ale locuitorilor acestor zone
(artizanat, industrie, servicii etc.)
- funcția de odihnă și agrement cu caracter neurban sau de
ocrotire a naturii.
• Zonele agrare și neagrare ale spațiului rural formează o entitate
distinctă față de spațiul urban, care este caracterizat printr-o mare
concentrare de locuitori și de structuri verticale și orizontale.
• Distincția tradițională între zonele urbane și rurale într-o țară se
bazează pe ipoteza că zonele urbane, indiferent cum sunt definite
în țara respectivă, oferă un alt standard de viață și, de obicei, un
nivel de trai economic superior.
© Lucia Vreja
ASE, București
Mediul rural – caracteristici
• Criteriul populației sau definiția statistică:
• O zonă este clasificată ca „regiune rurală” dacă are mai puțin de
2500 - 3000 locuitori;
• Criteriul economic/ocupațional:
• Principala activitate economică este agricultura/producția
agricolă;
• Gradul de izolare:
• În general, zonele rurale nu participă în același grad la
programele societății extinse;
• Accesul la servicii:
• În mediul rural accesul la servicii de bază (ex.: educație, servicii
medicale, ocuparea forței de muncă, transport, servicii sociale
etc.) este limitat sau de calitate inferioară comparativ cu mediul
urban.
© Lucia Vreja

Gradul de ruralizare în România

ASE, București

• Mediul rural - reprezintă totalitatea spațiilor din afara orașelor,

locuite de populația numită generic „țărani” (ca antonim pentru
populația urbană de „orășeni”);
• În România spațiul rural reprezintă aproape 90% din suprafața
țării, iar ponderea locuitorilor din mediul rural se ridică la 43,6%
din totalul populației, respectiv circa 9,7 milioane locuitori
(2018);
• La nivelul UE, România este unul dintre statele cu cea mai ridicată
pondere a populației rurale, alături de Lituania (54,9%), Slovenia
(46%), Estonia (40,8%) și Polonia (41,7) (Eurostat, 2017).
• Cele mai ruralizate județe sunt Dâmbovița (69,96% din populație
locuind în mediul rural), Giurgiu (69,15%), Teleorman (66,73%),
Suceava (66,38%), Bistrița-Năsăud (63,88%), iar cele mai
urbanizate județe sunt: Hunedoara cu doar 23,04% populație
rurală, Brașov (25,45%), Constanța (29,10%), Sibiu (33,46%),
Cluj (33,80%), Brăila (34,68%), Timiș (39,27%).
© Lucia Vreja

Așezările umane în mediul rural

ASE, București

• Principala formă de așezare din mediul rural este satul;

• Clasificare geografică a satelor:
- sate adunate (în zonele de câmpie) cu circa 2.000-3.000 de
locuitori, în care casele sunt grupate compact;
- sate răsfirate (în zonele de deal) cu o populație de 500-1.500
locuitori, cu case înșirate de-a lungul văilor sau drumurilor, ori
uşor răsfirate datorită viilor şi livezilor care se întind printre case;
- sate risipite (la munte) cu o populație de 300-500 locuitori, cu
case în general mult distanțate unele de altele.
• Statistici 2017-2018:
- 40 de comune cu o populație de peste 10.000 de persoane (5% din
totalul populației rurale).
- 355 de comune au sub 1.500 de locuitori;
- 758 UAT-uri (aproape 25% din numărul total de UAT-uri) au în
componența lor sate cu o populație sub 100 de locuitori.
© Lucia Vreja
ASE, București
Caracteristici economice
•Principala activitate economică în spațiul rural este agricultura,
spre deosebire de mediul urban, unde principalele activități
economice sunt în sectorul industrial sau al serviciilor;
•În România, la nivelul populației rurale active economic,
ponderea lucrătorilor în agricultură se situează în jurul valorii de
60% din totalul populației din această categorie;
• Analizele Băncii Mondiale din 2005 arătau că deși în România
activau aproximativ o treime dintre „fermierii” înregistrați la nivelul
întregii Uniuni Europene, producția agricolă totală realizată
reprezenta doar o zecime din cea consemnată la nivel
comunitar. După aderarea României la UE, acest raport nu s‐a
modificat major, caracteristicile principale ale sectorului agricol
plasând în continuare acest domeniu de activitate pe poziții
radical diferite față de ceea ce se înregistrează în vestul Europei.
• Profilul critic al ocupării în rural este dat de preponderența, în
cadrul ocupării agricole, a agriculturii de subzistență.