© Lucia Vreja

ASE, București

Tipuri de inteligență.
Inteligența ecologică și
sustenabilitatea
© Lucia Vreja

Definirea inteligenței: scurt istoric

ASE, București

• Francis Galton, Hereditary Genius (1869)

• Abilitățile intelectuale naturale ale oamenilor diferă
considerabil de la individ la individ, implicând idea de
moștenire genetică.
• Alfred Binet, Le développement de l’intelligence chez
les enfants (1908)
• Coeficientul de inteligență (IQ = raportul dintre vârsta
mentală și vârsta cronologică) – inteligența se referă la
facultăți separate și independente (memorie, atenție,
învățare etc.)
• Charles Edward Spearman (1904)
• Celebrul Factor-G = inteligență generală – toate formele de
creație intelectuală își au sursa într-o abilitate generală și
monolitică.
© Lucia Vreja
ASE, București

Definirea inteligenței astăzi

• Majoritatea psihologilor nu mai iau în serios ipoteza
Factorului G. Dimpotrivă, aceștia cred că:
- mintea nu este o „foaie albă” la naștere, ci are un
conținut înnăscut;
- există diverse tipuri sau o multitudine de
inteligențe, fiecare cu propriile sale puncte forte și
puncte slabe și destul de independente una de
cealaltă;
- este extrem de dificil să înveți idei și
comportamente care vin în contradicție cu
conținutul înnăscut al minții.
© Lucia Vreja
ASE, București

Definirea inteligenței astăzi

Sursa: https://www.slideshare.net/elenajoya/multiple-intelligence-in-children
 Tipuri de inteligență
© Lucia Vreja
ASE, București

• Howard Gardner, Frames of Mind: The Theory of Multiple

Intelligences (1983)
• Mintea umană trebuie înțeleasă ca o serie de facultăți
relativ separate, între care există legături slabe și
impredictibile, și nu ca un mecanism singular și universal,
care performează în mod constant la o anumită putere,
independent de conținut și de context.
• Mintea umană este modulară: opinia potrivit căreia, de-a
lungul a sute de mii de ani, mintea umană/creierul a
dezvoltat un număr de organe separate sau dispozitive de
procesare a informațiilor.
• Inteligența sau „competența intelectuală umană trebuie să
implice un set de abilități de rezolvare a problemelor - care
să permită persoanei să rezolve problemele sau
dificultățile reale pe care le întâlnește și, atunci când este
cazul, să creeze un produs eficient - și trebuie, de
asemenea, să implice posibilitatea de a găsi sau a crea
probleme - punând astfel bazele pentru dobândirea de noi
cunoștințe”.
© Lucia Vreja
ASE, București

Tipuri de inteligență
• Howard Gardner, Intelligence Reframed: Multiple
Intelligences for the 21st Century (1999)
• Inteligența este un potențial biopsihologic pentru a
procesa informație, care poate fi activat într-un context
cultural pentru a rezolva probleme sau a crea produse
care prezintă valoare în cultura respectivă;
• Inteligența este un potențial, care poate fi
activat/valorificat sau nu, care se manifestă sau nu, în
funcție de o serie de factori și circumstanțe precum:
oportunitățile existente, deciziile personale, valorile și
normele culturale etc.
© Lucia Vreja

Tipuri de inteligență
ASE, București

Source: https://blog.adioma.com/9-types-of-intelligence-infographic/
© Lucia Vreja

Inteligența naturalistă a lui H.

ASE, București

Gardner
• O persoană cu un scor ridicat al inteligenței naturaliste este
cineva „care demonstrează expertiză în recunoașterea și
clasificarea numeroaselor specii - flora și fauna - din mediul
înconjurător”, dar și în identificarea relațiilor dintre om și
mediu și perceperea impactului acțiunilor umane asupra
mediului;
• În fiecare cultură, astfel de oameni sunt foarte respectați
deoarece pot recunoaște plante sau animale care sunt deosebit
de valoroase sau extrem de periculoase;
• În culturile preliterare, în care știința formală nu este
dezvoltată, aceștia păstrează „taxonomia populară” și „biologia
populară”, în timp ce în culturile orientate spre cunoaștere și
știință ei devin biologi și taxonomiști recunoscuți.
© Lucia Vreja

Inteligența ecologică a lui D. Goleman

ASE, București

• Ecological Intelligence: How Knowing the Hidden Impacts of

What We Buy Can Change Everything (2009)
• Se referă la „capacitatea umană de a se adapta la nișa noastră
ecologică”, ce presupune înțelegerea relației organice dintre
organisme și mediul lor înconjurător, precum și capacitatea de
a învăța din experiență și de adaptare la mediul înconjurător
fără a-l afecta;
• Se ocupă de capacitatea oamenilor de a înțelege că fac parte
din natură, că activitățile lor influențează și chiar schimbă
ecosistemele și că supraviețuirea pe termen lung înseamnă a
trăi sustenabil.
• Înseamnă să devenim conștienți de faptul că acțiunile noastre
zilnice, inclusiv ceea ce producem, cumpărăm, consumăm,
folosim și aruncăm - așa-numitul ciclu de viață „din leagăn în
mormânt” al unui produs - au un impact grav asupra planetei și
locuitorilor săi.
 Exemple de inteligență ecologică
© Lucia Vreja
ASE, București

• Diferite populații au reușit să înțeleagă legile naturii și

legăturile lor cu mediul și să asigure existența lor durabilă prin
exploatarea înțeleaptă a resurselor naturale și găsirea de soluții
la provocările de supraviețuire:
• Consumul de carne de vită în India ca adaptare la
supraviețuire sau comportament inteligent din punct de
vedere ecologic: conservarea ecosistemului și, implicit, a
mijloacelor de supraviețuire prin instituirea interdicției de a
consuma carne de vacă;
• Impunerea de restricții sau „sancțiuni supranaturale”
atunci când relația dintre beneficiile comunității și costurile
asociate cu consumul anumitor specii de carne devine
dezechilibrată.
• Astfel de exemple sunt, în realitate, răspunsuri adaptative pe
termen lung la anumite condiții ecologice cauzate de creșterea
populației și presiunile de mediu, cel mai probabil apărute în
mod inconștient și neintenționat, prin încercări și erori.
© Lucia Vreja
ASE, București
Inteligența ecologică astăzi
• Oamenii moderni și-au pierdut abilitățile de a anticipa
consecințele acțiunilor lor asupra mediului, sensibilitatea de a
detecta și de a răspunde la potențialele pericole și inteligența
pentru a găsi soluții la problemele actuale de mediu;
• „Ipoteza inadecvării la mediu” sau „principiul savanei” – creierul uman s-
a dezvoltat într-un mediu natural complet diferit față de cel actual, astfel
că oamenii întâmpină dificultăți în perceperea, înțelegerea și
soluționarea problemelor datorate societății moderne.
• Inteligența ecologică a secolului 21 trebuie să se extindă dincolo
de cunoștințele și abilitățile de bază ale populațiilor native, să
includă cunoștințe despre multitudinea de moduri în care
sistemele antropice interacționează cu cele naturale, cu impact
asupra planetei, individului și societății ca întreg;
• De aceea, oamenii trebuie să se bazeze pe capacitatea lor unică
de a învăța, iar educația, atât cea formală, cât și cea informală,
este esențială pentru a compensa „vulnerabilitățile naturale”.
© Lucia Vreja
ASE, București
Inteligența ecologică astăzi
• În plus, inteligența ecologică necesită un efort colectiv și
colaborativ, deoarece nicio minte, singură, nu este capabilă să
înțeleagă toate cunoștințele esențiale privind amprenta noastră
ecologică și nenumăratele consecințe potențiale ale acțiunilor
noastre asupra mediului.
• De exemplu, o decizie simplă de a cumpăra o jucărie ar trebui să
implice o evaluare elaborată a ciclului de viață al produsului
respectiv și să ia în considerare o categorie specializată și o
cantitate mare de informații: ce materii prime sunt folosite; ce
substanțe chimice potențial periculoase sunt utilizate în procesul
de fabricație (de ex., plumbul, folosit la colorarea produsului);
care sunt tehnicile de fabricație, dar și consumul de energie,
emisiile și apele reziduale; care sunt condițiile sociale și
economice ale forței de muncă implicate în procesul de producție;
care sunt caracteristicile de reciclare sau impactul după eliminare.
© Lucia Vreja
ASE, București
Inteligența ecologică astăzi
• În prezent, inteligența ecologică pare a fi prerogativa
specialiștilor și experților din domeniul disciplinelor ecologice,
deoarece cunoștințele despre consecințele acțiunilor noastre
zilnice asupra mediului nu sunt ușor accesibile publicului larg.
Prin urmare, „alfabetizarea” ecologică și educația specifică sunt
absolut necesare pentru cultivarea și creșterea inteligenței
noastre ecologice, cu scopul final de a identifica impactul
ecologic ascuns și de a înțelege, la nivel colectiv, că este și
responsabilitatea noastră de a găsi soluții la problemele actuale.
• Spre exemplu, inteligența ecologică ne poate ajuta să înțelegem
că faptul de a fi „verde” este departe de a fi „sustenabil”,
deoarece multe produse sau activități așa-numite „verzi” au de
fapt un impact mai mare asupra planetei sau asupra sănătății
oamenilor.
© Lucia Vreja
ASE, București

Educația ecologică
• Educația ecologică - cultivarea unei inteligențe ecologice
teoretice și practice, care să permită oamenilor să știe cum să
acceseze, să înțeleagă și să proceseze informații relevante
pentru luarea deciziilor în ceea ce privește impactul lor total
asupra mediului;
• Trei tipuri de informații sunt esențiale în procesul de luare a
deciziilor:
• 1) de ce ar trebui oamenii să se preocupe de impactul
acțiunilor lor asupra mediului;
• 2) ce aspecte sunt mai importante pentru a decide care
este alegerea mai bună;
• 3) cât de accesibile sunt informațiile privind decizia bună
comparativ cu decizia proastă.