Definirea Conceptului de 

"Dotare Aptitudinala Inalta"

 Copiii capabili de performanta înalta sunt cei identificati de persoane autorizate ca având
realizari si / sau aptitudini potentiale în oricare din urmatoarele domenii, izolate sau în
combinatie: ü Capacitate intelectuala generala; ü Aptitudini academice specifice; ü Gândire
productiva sau creativa; ü Abilitate în leadership; ü Talent pentru arte vizuale sau scenice; ü
Aptitudini psihomotrice. Acesti copii au nevoie de programe diferentiale si / sau servicii în plus
fata de cele oferte în scoala obisnuita, în vederea realizarii contributiei lor fata de sine si fata
de societate.

(Raportul Marland, 1971, Comisia de Educatie a Congresului SUA)

 
 Supradotarea reprezinta un grad superior mediei conventionale de dezvoltare a aptitudinilor
generale sau / si specifice, care necesita experiente de învatare diferentiate prin volum si
profunzime de experientele obisnuite furnizate de scoala.

(Special Education Information Handbook, Toronto, Ministry of Education, Ontario, 1984)

 
 Comportamentul aptitudinal înalt reflecta o interactiune între trei grupuri fundamentale de
trasaturi umane: aptitudini generale si / sau specifice supramedii, nivele înalte de angajare în
sarcina si nivele înalte de creativitate. Copiii dotati si talentati poseda sau sunt capabili sa
dezvolte acest compozit de trasaturi necesita o larga varietate de ocazii si de servicii
educationale care nu sunt oferite de obicei de programele educationale curente.

(J.S.Renzulli, 1990)

 
 Dotarea superioara este un sistem al influentelor corelative dintre lumea interioara a copilului
si mediul înconjurator. Mediul provoaca si stimuleaza inteligenta, creativitatea si talentele
specifice. Aceasta interactiune între „eul” copilului dotat si stimulii exteriori genereaza „curajul
de a-si încerca sansele” si motivatia de a se implica si de a persevera.

(E.Landau, 1991)

 
 Excelenta intelectuala poate fi evaluata global, la scara ontogenezei, prin analiza „succesului
global” repurtat de un individ. Succesul global este un construct psihopedagogic si sociologic
care exprima atât evolutia în context educational a disponibilitatilor aptitudinale, creative,
motivationale si afective, cât si gradul lor de recunoastere în sistemele de valori ale individului
si ale  societatii.

(Carmen Cretu, 1992, 1996, 1997)

 
  Exceptionalitatea intelectuala este un construct complex, multidimensional, care poate fi
abordat din multiple puncte de vedere:
o Componential – mecanismele mentale care determina nivelele exceptionale ale
inteligentei;
o Experiential – abilitatile de a face fata elementelor de noutate si abilitatile de a forma
automatisme în prelucrarea informatiei;
o Contextual – capacitatea de adaptare, transformare si selectare a mediului.

Pe baza acestei teorii „triarhice” sunt delimitate trei forme de manifestare a inteligentei:

o Analitica;
o Sintetica;
o Practica.

Fiecare dintre aceste forme necesita metodologii specifice de analiza si masurare. Pentru analiza
complexitatii fenomenului exceptionalitatii intelectuale avem nevoie de un concept mai larg decât cel
de inteligenta. În acest scop, este propus conceptul de inteligenta succesuala.