EDUCAREA TOLERANȚEI 
 
 
 
 

                               

                             INTRODUCERE 
            ,,UN CUVANT BINE GANDIT POATE
SCHIMBA             LUMEA’’
      Constantin Noica 
                        

                         Dreptul la educatie,alaturi de cel de a exista,de a trai sanatos,etc. este

fundamental.Societatea este obligata sa-i asigure copilului exercitarea acestui drept.Copilul invata de cand se
naste.Prima lui scoala este familia,apoi prietenii si orice alt grup social din care copilul face parte intr-un
moment anume.Este ,,acea scoala a vietii’’,care debuteaza  din copilaria  timpurie si se mentine de-a lungul
intregii existente.

                      Mediul scolar il ajuta apoi,dupa cei ,,7 ani de acasa’’,sa se adapteze mai bine lumii,prin stiinta si
cunoastere.Dezvoltarea capacitatilor mentale si modalitatea de a le folosi eficient sunt contributiile majore ale
scolii,unde copilul gaseste tot ceea ce este necesar ,,construirii’’unui om capabil de actiune,cu constiinta morala
vie.

        Educatia disciplineaza si ordoneaza interiorul fiintei umane,cat si relatiile  acesteia cu semenii.Disciplina
in educatie nu inseamna supunere,obedienta totala,neconditionata,ci trebuie sa fie indusa printr-o serie de
activitati care sa genereze comportamentul adecvat,disciplinat.

         De multe ori se face confuzie,din pacate,intre educatie si informare,insa asa cum educatia nu poate fi
confundata cu scoala,nici informarea nu se reduce la cea oferita de scoala.

                               Informatia,in general, are doua laturi:una care favorizeaza dezvoltarea personalitatii
umane,alta care dauneaza acesteia.De aceea,tot ce-i poate  fi de folos copilului trebuie sa-i fie oferit fie direct,fie
prin facilitarea accesului la ea.

                               Copilul trebuie educat sa respecte propriile  valori culturale,dar si ale altor natiuni,precum si
ca nimic nu justifica ideea superioritatii unuia sau altuia dintre popoare.Lucian Blaga scria in ,,Trilogia
culturii’’:,,Originalitatea unui popor nu se manifesta numai in creatiile ce-i apartin exclusiv,ci si in modul cum
asimileaza motivele de larga circulatie’’.
                               Scolile trebuie sa primeasca toti copii,fara nici o deosebire,privind conditia lor
fizica,intelectuala,sociala,emotionala,lingvistica sau de orice alta natura.Acestea se refera si la copiii cu
dizabilitati sau care muncesc,copii apartinand populatiilor nomade sau copii ai strazii,in general,populatiei
dezavantajate/marginalizate.

                               Educatia trebuie sa vizeze nevoile de invatare ale tuturor copiilor,tinerilor,adultilor,ale celor
exclusi,urmarind astfel,dezvoltarea deplina a personalitatii umane si intarirea respectului fata de drepturile
omului si fata de libertatile sale fundamentale.Ea trebuie sa ia in considerare ori sa se fondeze pe diferenta si sa
se deschida in fata diverselor valori,o educatie capabila sa raspunda nevoilor Europei contemporane si viitoare
,caracterizata printr-o perfecta loialitate ,respectul persoanei umane ,toleranta ,simpatie, sociabilitate,
generozitate si spirit de intrajutorare.

                               Sarcina actuala a scolii este formarea la elevi a unei constiinte europene,prin cultivarea
respectului si solidaritatii fata de cultura altor popoare.Valori –cheie precum :aspiratia spre democratie,respectul
drepturilor omului,ale drepturilor copiilor, justitia sociala ,toleranta, pacea, echilibrul ecologic, traditiile
culturale, etc.

                              Contactul direct cu una dintre populatiile dezavantajate-rromii-prin incadrarea intr-o

scoala cu elevi majoritari rromi -m-a determinat sa aleg aceasta tema,in speranta identificarii unor strategii si
forme de educare a tolerantei la elevii din ciclul primar.

                              Intr-o lume marcata de conflicte,readucerea in atentia tuturor,dar mai ales a copiilor ,care
reprezinta viitorul omenirii sub toate aspectele,dar mai ales ideologic, a sensului unor cuvinte precum:
toleranta,intelegere,indulgenta,s.a. poate reprezenta primul pas spre schimbare---schimbarea mentalitatii,a
atitudinii fata de anumiti semeni, care, din coltul in care i-au impins neintelegerea, prejudecatile, ura, cauta cu
ochii umezi, o speranta… 
 
 
 
 

                   II.EDUCAREA  TOLERANTEI  ELEVILOR

                           DIN  CICLUL PRIMAR 
                                1.INTRODUCERE 
 

                               Formarea omului  este o sarcina complexa si de inalta raspundere,care trebuie realizata fara
rebuturi sau pierderi de valori umane.Indeplinirea acestei nobile misiuni ,cu dezideratul sau major de a ameliora
progresiv capacitatea adaptativa a omului la cerintele sociale , revine in principal , scolii.

                  Formarea capacitatii de adaptare la diverse situatii de viata este conditionata , intr-o mare masura,
de gasirea modalitatilor optime de instruire si invatare.Dezvoltarea psihica a elevilor poarta amprenta
continutului concret al invatamantului si al modului de realizare a acestuia.

                  Posibilitatile mintale ale copilului sunt mari, iar evaluarea capacitatilor mintale genetice –fluide si
polivalente- este o sarcina dificila in stadiul actual de dezvoltare sociala.Potentialitatile  intelectuale se realizeaza
in contextul activitatilor in care este antrenat copilul in mod efectiv.Metodologia activitatilor instructiv –
educative , modul lor de organizare , pot favoriza ori limita valorificarea deplina a posibilitatilor de dezvoltare
psihica de care dispune copilul.Perfectionarea mijloacelor , a metodelor reale de formare a personalitatii ,
contribuie la ridicarea nivelului de dezvoltare mintala, afectiva si morala a copilului.
                  Toleranta este o valoare morala, iar educarea in spiritul acesteia se inscrie, asadar,  in sfera
educatiei morale.

                  Educatia morala reprezinta dimensiunea interna a activitatii de formare-dezvoltare a personalitatii

care vizeaza ,,ceea ce este mai profund si mai accentuat subiectiv in fiinta umana’’(Hubert,Rene), realizabila prin
raportarea la valorile incluse in normele etice definitorii pentru reglementarea raporturilor omului cu lumea si cu
sinele.

                  In perspectiva pedagogica , educatia morala reprezinta activitatea de formare-dezvoltare a

constiintei morale a personalitatii umane, proiectata la nivel teoretic si la nivel  practic.Formarea –dezvoltarea
constiintei morale si a conduitei morale la nivel ,,psihosocial’’ angajeaza ,,practica morala’’, bazata pe atitudini
proiectate si realizate in toate ciclurile vietii, integrate, in mod special, in plan atitudinal.

                  Educatia morala urmareste la nivelul ,,practicii morale’’ :

                  *formarea depriderilor morale –componenete automatizate ca raspuns la ,,cerinte care se repeta in

conditii relativ-identice’’(Nicola,Ioan);

                  *formarea obisnuintelor morale-componente automatizate , perfectionate prin intensificarea

motivului intern al actiunii, cu efecte stabilizatoare in timp;

                  *formarea atitudinii morale , afective si motivationale , care sustin energizarea actiunii morale;

                  *formarea atitudinilor morale caracteriale care asigura integrarea ,,obisnuintelor morale’’ in

structura personalitatii , ceea ce determina consecventa si coerenta actiunii si conduitei morale.

                  Metodologia educatiei morale reflecta dimensiunea functionala a obiectivelor generale angajate

pedagogic la linia de interactiune dintre teorie (norme morale) si practica (actiune morala).Aceasta linie
evidentiaza importanta elementelor care asigura trecerea de la constiinta morala teoretica la constiinta morala
practica:

                  #convingerea morala –care integreaza resursele cognitiv-afectiv-volitiv ale teoriei morale ,

conferind normei morale o orientare strategica, inovatoare, durabila in timp si spatiu;

                  #regula morala –care operationalizeaza resursele obisnuintelor si atitudinilor morale ,in limite de
actiune determinate la nivelul unor stadii psihologice , valorificabile in mediul (pre)scolar;

                  #stadiul motric(2-3 ani)-implica necesitatea de exercitiu, cu valorificarea deprinderilor specifice

varstei, deprinderi acumulate deja;

                  #stadiul egocentric(4-6 ani)-implica imitarea regulii morale impusa din exterior , cu valorificarea
resurselor comportamentale ale copilului, dar si ale  ,,constrangerii necesare’’ , exercitate de adult;

                  #stadiul cooperarii morale(7-10 ani)-implica respectarea regulilor morale comune, cu valorificarea

resurselor de control mutual si de autocontrol limitat sau extins la situatiile impuse de statutul si rolul de elev;

                  #stadiul codificarii morale (11-15 ani)-implica participarea motivationala la indeplinirea regulii

morale , cu valorificarea resurselor normative ale acesteia;

                  #stadiul ,,legii morale’’ (dupa 15-16 ani)-implica interiorizarea deplina a resurselor normative care
constituie nucleul cognitiv-motivational –caracterial al regulii morale , cu valorificarea conexiunilor existente
intre planul individual si cel social al actiunii morale. 
 
                  2.STRATEGII SI FORME
                  DE  REALIZARE  A   EDUCATIEI    
                              INTERCULTURALE
                             A)OBIECTIVE SPECIFICE 
 

                  Educatia interculturala are ca element cheie interculturalismul, ale carui  niveluri principale  de
actiune sunt:

                  -la nivel international : conlucrarea intre diferite tari , culturi pentru cooperare internationala;

                  -la nivel de colaborare dintre diferite segmente de cultura  si etnice , ale unor comunitati  in vederea
formarii tuturor membrilor, indiferent de etnie (respectarea si valorificarea specificitatii etnice si culturale ale
minoritatilor).

                  Educatia interculturala promoveaza  atitudini tolerante, deschise,  de acceptare si intelegere

fireasca a raportului eu-celalalt si a notiunii de strain ,recunoasterea si respectarea diferentelor culturale prin
valorificarea pozitiva a relatiilor de egalitate intre oameni si nu prin aplicarea polaritatii superior-inferior.De
asemenea, presupune promovarea unor politici scolare care sa permita egalizarea sanselor in educatie si a unor
strategii de valorificare a diferntelor culturale pentru a le transforma in resurse pedagogice.

                  Scoala este principalul spatiu al invatarii pluralitatii culturale prin pretuirea diversitatii, a notei
distincte aduse de cultura fiecarui actor social participant.Scoala trebuie sa formeze deprinderea pretuirii
valorilor pluriculturale , nu exista valori superioare si inferioare, ci exista valori specifice care trebuie judecate.In
scoala este necesara ,,modelarea’’orgoliului etnic al majoritatii si intarirea increderii in sine a minoritatii.

                  Educatia interculturala nu trebuie sa se limiteze in mod exclusiv la transmiterea unor continuturi

specifice in cadrul unei discipline particulare , consolidarea abordarii sale interdisciplinare este fundamentala; nu
poate fi conceputa doar pentru mediul scolar, ci si in legatura cu extrascolarul (familie, grupuri sociale, 
institutii , comunitati , mass - media).Se remarca si o schimbare a rolului profesorului, care depaseste functia de
a comunica modele si programe , acesta trebuind sa acorde o mai mare atentie spiritului de initiativa si
creativitatii, centrarea intregii actiuni fiind pe elev.

                  Vor fi urmarite obiective specifice ,precum:

                  a)achizitionarea de cunostinte socio-umane (teorii si conceptii despre stereotipuri, prejudecati,

etnocentrism, etc, caracteristici ale elevilor din diferite etnii, rase, spatii culturale, grupuri si clase sociale);

                  b)strategii de predare diferentiata in functie de capitalul cultural al educatorului;

                  c)clarificarea propriei identitati culturale  (sa aiba o intelegere clara a mostenirii sale culturale si sa
inteleaga cum experimentele sale pot interactiona cu cele ale unor grupuri de lata provenienta culturala);

                  d)atitudini intergrupale si interetnice pozitive;

                  e)aptitudini :de a lua o decizie instructionala pozitiva, de a rezolva conflicte intergrupale de a

formula strategii de predare si activitati care vor facilita reusita scolara a elevilor din diferite etnii, culturi,
grupuri si clase sociale.
                  Educatia interculturala nu este o educatie compensatorie pentru straini si nici o noua disciplina
scolara; ea  refuza ,,modelul deficientei’’ in favoarea ,,modelului diferentei’’, nevizand o extindere a programei
prin ,,predarea culturala’’ sau o ,,folclorizare’’.

                  Impunerea pe plan educativ a unor strategii eficiente de realizare a educatiei interculturale se poate
realiza incepand cu nivelul ,,zero’’, acela al creearii unui curriculum intercultural.Iata cateva directii pe care
acesta se poate axa:

                  -patrunderea diversitatii etnice si culturale in tot mediul inconjurator;

                  -pretuirea diversitatii;

                  -intarirea si afirmarea propriei identitati;

                  -introducerea continuturilor etnice si a diferentelor culturale in toate formele de invatamant;

                  -recunoasterea sarbatorilor si a festivitatilor specifice grupurilor etnice ;

                  -reflectarea variatelor realitati socio-culturale in lecturi,povestiri,compozitii muzicale si plastice;

                  -folosirea in invatare a experientelor diferite;

                  -recunoasterea succeselor si a contributiilor membrilor unui grup;

                  -valorificarea in curriculum a resurselor comunitatii locale;

                  -antrenarea tuturor copiilor in studiul continuu al comunitatii locale;

                  -interpretarea succeselor si a performantelor unor copii din perspectiva valorilor unui grup;

                  Realizarea unor activitati interculturale vizeaza formarea unor conduite interculturale:

                  -deschiderea spre altul,spre strain, spre neobisnuit;

                  -aptitudinea de a percepe ceea ce ne este strain;

                  -acceptarea celuilalt ca fiind ,,altul’’;

                  -trairea situatiilor ambigue,ambivalente;

                  -aptitudinea favorabila de a experimenta;

                  -alungarea fricii fata de ,,altul’’;

                  -capacitatea de a pune in chestiune propriile norme;

                  -neacceptarea utopiei,, discursului comunicational egalitar’’, discutii pana la proiect comun;

                  -capacitatea de a recunoaste si de a realiza repere etno si sociocentriste;

                  -aptitudinea de a asuma conflicte (cu calm, constructiv);

                  -performanta de a cuceri identitati mai largi.

                  Strategiile si formele de realizare a educatiei interculturale urmaresc firul dimensiunilor educatiei

interculturale:

                  -miscarea interculturala-egalizarea sanselor, echitate intre grupuri socio-culturale;

                  -abordarea interculturala a curriculum-ului (cunoasterea, intelegerea diferentelor);

                  -procesul de educatie interculturala (competenta de a intelege si de a invata sa negociem

diversitatea culturala);

                  -angajamentul intercultural(combaterea rasismului, a formelor de discriminare). 

 
 
 
 

                                   B)UNELE STRATEGII SI FORME

             DE REALIZARE A  EDUCATIEI
INTERCULTURALE
                               
 

                  Lucrand de 9 ani intr-o scoala in care exista o populatie scolara 98% de etnie roma,am avut
posibilitatea de a incerca sa  educ elevii in spiritul tolerantei si a non-discriminarii.

                  Alaturi de elevii clasei la care predau in prezent(clasa a IV-a C) am trait o experienta

inedita.Organizam pentru intaia oara o iesire in oras,la un spactacol de teatru.Elevii mei,atunci in clasa intai,
asteptau cu emotie intrarea.Erau prezente multe scoli cu renume din Buzau,dar ei erau parca mai mult speriati.I-
am intrebat de ce.O fetita mi-a raspuns ca se tem sa nu rada copiii ceilalti de ei, ca sunt ,,tigani’’ si ca de aceea
prefera sa intre ultimii.

                  Atitudinea lor m-a marcat profund si mi-a dat imboldul de a le cultiva respectul de sine, respectul
pentru ceilalti, increderea in sine , in ceilalti,si -in principal-in valorile uneori aproape utopice precum: toleranta,
non-discriminare, intelegere, cooperare,etc.

                  Asadar, am pornit in aceasta directie nu dintr-o pura curiozitate teoretica sau fiindca ar fi ceva la
moda, ci din profunda mea dorinta de a-i invata pe acesti copii (care nu se deosebesc cu nimic de copilul meu-de
exemplu!-) sa fie niste oameni civilizati, prin civilizatie intelegand respectul valorilor.In discutiile noastre libere
din recreatii sau chiar si la ore, cand ocazia ne permite, eu le spun: ,,Indiferent ce
suntem:chinezi,romani,tigani,trebuie sa avem obraz!” ,propozitie ce a devenit aproape deviza clasei noastre.

                  Insa nu doar prin discutii libere am incercat sa identific cai optime de cultivare a valorilor
interculturale (toleranta , interdependenta , negocierea ,  cooperarea , empatia , nonviolenta , egalitatea 
,depasirea prejudecatilor, demnitatea,  etc) ,dar si prin diferite activitati curriculare si extracurriculare.Cu cat
acestea sunt integrate in procesul instructiv-educativ cat mai firesc posibil, cu atat mai mult rezultatele sunt mai
aproape si mai de calitate.
                  Exista trei niveluri la care  se pot identifica strategii si forme de realizare a educatiei interculturale:

                  *la nivelul curriculum-ului nucleu;

                  *la nivelul curriculum-ului la decizia scolii;

                  *la nivelul activitatilor extracurriculare;

                               Prima activitate interculturala desfasurata la clasa mea a fost confectionarea unor costume
traditionale rome din diverse tipuri de hartie si am continuat cu diverse teme precum:

                  -,,Povestiri de familie’’

                  -,,Ocupatii traditionale rome’’

                  -,,Cantece traditionale rome’’

                  -,,Evenimente deosebite in comunitate’’

                  -,,Obiceiuri la romi’’

                  -,,Copil ca tine sunt si eu’’

                  Am incercat de fiecare data cand o lectie mi-a permis sa abordez  probleme de morala
interculturala, prin metode atat verbale  (expunerea morala, conversatia morala, studiul de caz), cat si prin
metode intuitiv active (exercitiul moral, exemplul moral).Disciplina ,,Educatie civica’’ a fost cea care a permis
de fiecare data luarea in discutie a unor valori si atitudini. ,,Ghidul de educatie civica-materiala auxiliar pentru
clasele cu elevi romi III-IV’’,editat de Centrul de Resurse pentru Comunitatile de Romi’’ la Cluj in 2004 a fost
prietenul nostru bun , care ne-a oferit de fiecare data texte –suport si un mic dictionar de termeni, citate ,etc. cu
un efect deosebit asupra valorificarii continutului lectiilor.

                  Lucrul in echipe este, de asemenea, o modaliate de stimulare a cooperarii intre copii.Desi in clasa
mea este o singura eleva de etnie romana, metoda este constructiva si stimuleaza buna intelegere intre copii,chiar
daca apartin majoritatea aceleiasi etnii.Relatiile de colaborare impuse prin insasi defnitia lucrului in echipa
conduc la formarea unor comportamente dezirabile in procesul de educatie interculturala.

                  In cadrul disciplinei optionale ,,Educatie pentru calitate’’ am imbinat in fiecare dintre temele
prevazute in planificarea materiei elemente generale cu elemente specifice culturii romani.Elevii trebuie sa
inteleaga lumea pornind de la propriul lor univers.Cunoscandu-se pe ei insisi se pot face cunoscuti intregii
lumi.De aceea,primul pas catre inlaturarea discriminarii este autocunoasterea,identificarea valorilor care apartin
culturii lor.

                  Implicarea comunitatii este , de asemenea, un pas important.Organizarea unor activitati in care

participantii sa se poate cunoaste mai bine , sa coopereze si sa traiasca impreuna evenimente culturale poate
contribui la realizarea educatiei interculturale.Astfel , se pot organiza activitati extracurriculare de tipul:

                  -activitati sportive;

                  -invitarea in scoala sau in mediul educativ a unor persoane avizate din exterior;

                  -utilizarea bibliotecilor , a centrelor de documentare , audio-vizuale prezente in scoala;

                  -participarea la evenimente culturale si sarbatori locale ;

                  -antrenarea in activitati muzicale si corale ;

                  -studiul aportului reciproc al culturilor (in cadrul unor evenimente culturale specifice);

                  -organizarea de intalniri intre persoane de culturi diferite;

                  -infratirile dintre clase/scoli din diferite zone si culturi;

                  -colaborarea cu asociatiile locale sau internationale pe tema educatiei interculturale;

                  -vizitele ,excursiile;

                  -cursuri /teme de studiu centrate pe diverse teme de studiu;

                  -realizarea unor proiecte la nivelul clasei/scolii pe teme interculturale sau intraculturale. 

 
 
 

                            

                                   3.STRATEGII SI FORME DE

           REALIZARE  A   EDUCATIEI    INCLUSIVE
                                 
                            Principiul fundamental al educatiei inclusive –invatamant pentru toti ,impreuna
cu toti-constituie un deziderat , dar si o realitate , care castiga adepti si se materializeaza in experiente si bune
paractici de integrare/incluziune.

                  Integrarea/incluziunea poate fi sustinuta de :

                  -existenta unui cadru legislativ flexibil si realist;

                  -interesul si disponibilitatea cadrelor didacice din scoala publica si din scoala speciala;

                  -implicarea intregii societati civile;

                  -nivelul de relatii care se formeaza si se dezvolta la nivelul clasei integratoare ,bazat pe

empatie,toleranta si respect fata de copilul cu CES.

                  Modalitatile de integrare /incluziune a copiilor cu CES sunt :

                  -integrare in scoala publica,care devine ,,o scoala pentru toti’’,inclusiv pentru copiii cu CES;

                  -deschiderea scolii speciale catre scoala publica si comunitate si dezvoltarea unor programe
speciale educationale de socializare;
                  -scoala speciala devine scoala integratoare pentru copiii cu dizabilitati severe si asociate.

                                  Copilul cu nevoi speciale integrat in scoala obisnuita, de masa, are nevoie nu numai de
adaptare curriculare , sprijin psihopedagogic, acceptare si sustinere din partea cadrului didactic integrator, dar si
de un mediu social propice dezvoltarii,  de un rol bine definit , recunoscut in grupul in care isi va petrece
majoritatea timpului,  anume clasa de elevi.

                  Cadrul didactic de sprijin,  impreuna cu colegul integrator, trebuie sa recunoasca faptul ca

integrarea coplului cu nevoi speciale este dependenta de modul in care clasa , ca intreg, il accepta printre
membrii ei, iar acest lucru poate sa devina hotarator in cazul unui copil cu deficiente .Intr-un colectiv de elevi,
copilul cu CES  va trebui sa depaseasca , cel putin, doua bariere : propria sa timiditate ,inhibitie sociala
coroborata cu un complex de inferioritate manifestat cu izolarea, respingerea de catre ceilalti, datorate- de cele
mai multe ori-ignorantei si prejudecatilor(cu care este mai mult sau mai putin obisnuit!).

                  Astfel ,cadrul didactic de sprijin si cel integrator vor trebui, in mod constient,  sa realizeze:

                  -incurajarea relatiilor naturale de sprijin ;

                  -promovarea interactiunilor de aceeasi varsta prin strategii de tipul ,,invatarea prin cooperare si
parteneriat intre elevi in invatare;

                  -dezvoltarea prieteniei prin cunoastere reciproca.

                  Introducerea unui copil cu deficiente nu trebuie sa se faca intamplator; prezentarea acestuia trebuie
pregatita in prealabil.In cazul in care elevul este introdus de la inceputul formarii colectivului--caz cu care m-am
confruntat la clasa--incurajarea relatiilor pare mult mai natural de realizat; elevul respectiv este deja membru al
clasei si ramane in sarcina invatatorului sa determine la ceilalti elevi un comportament dezirabil sub aspectul
tolerantei si al intelegerii.Integrarea este oarecum facilitata cel putin prin dezvoltarea in mai mica masura a
complexului de inferioritate.

                  Astfel, eu am incercat sa desfasor activitati neutre de informare privind nevoile copiilor cu cerinte
educative speciale: le-am prezentat diapozitive , pliante , ilustratii cu privire la copii pe care i-am numit ,,mai
putin norocosi ca noi’’ ; am organizat concursuri de desene (in cadrul orelor de educatie plastica , dar si cu
ocazia sarbatorilor de iarna , de Paste , a zilei de 1Iunie, etc) in care am tinut sa subliniez faptul ca si colegul
lor,G.C., a izbutit sa realizeze compozitii plastice cu nimic deosebite in sens negativ  de ale celorlalti
copii,aceasta facandu-se fara sa insist asupra nevoilor speciale ale acestui copil,fara a-l ,,separa’’ astfel de
colectiv,ci numai prin evidentiere normala,in cadrul evaluarii intregului colectiv.

                  Aceste activitati au ajutat la o integrare lenta, dar puternica, pregatindu-i pe ceilalti elevi sa
cunoasca si sa inteleaga nevoile semenilor lor, sa-i determine sa-i ajute si sa constientizeze, in acelasi timp, ca
este , in definitiv, un copil ca toti ceilalti.

                  De asemenea,l-am asezat pe elev alaturi de alti copii din clasa, incurajand astfel integrarea lui in
microgrupuri, sporindu-i increderea in sine si dedmonstrandu-le celorlalti ca este si el un copil ca
oricare.Participarea lui la sarcinile grupei/echipei in cadrul orelor de curs sau in cadrul activitatilor extrascolare a
creat o atmosfera de normalitate, de firesc, sudand si normalizand  relatiile din cadrul colectivului .Prin
prezentarea unor sarcini comune ,elevii constientizeaza ca au nevoie unii de altii pentru a rezolva problema
respectiva, mai ales atunci cand fiecare membru are o sarcina specifica.

                  Jocul de rol reprezinta o modalitate privilegiata pentru dezvoltarea comunicarii si invatarea

comportamentului social.

                  O alta tehnica de colaborare si comunicare pe care am folosit-o a fost predarea-invatarea reciproca :
un elev mai bun era ,,invatatorul’’ copilului cu CES, ajutandu-l sa isi rezolve sarcinile si invatand impreuna.Se
observa ca procesul de integrare a copiilor cu cerinte educative speciale necesita mult tact si multa
responsabilitate din partea tuturor factorilor implicati.

                  

                        III. PRIORITATI EDUCATIONALE 

                      Experienta mea de pana in prezent mi-a demonstrat ca este absolut necesar ca
scoala sa vina in intampinarea dezideratelor societatii cu activitati interculturale de diferite genuri,implicand cat
mai mult sau ,daca este posibil, chiar total,comunitatea.

                  Implicarea parintilor in activitatile scolii trebuie sa devina o prioritate,constituind o componenta

care sa aiba ca fundament transferul de experienta.

                  Activitatea de concepere a unui plan eficient de educare in spiritul valorilor morale reprezinta un
demers complex de angrenare  a resurselor informationale,umane,etc,alaturi de dascalii scolii trebuind sa se afle
mereu parintii,asa incat eforturile scolii sa fie permanent intarite de sprijinul parintilor,al comunitatii in general.

                  Contributia parintilor la efortul formativ al scolii se poate gasi pe o scala ce porneste de la prezenta
in toate tipurile de activitati: curriculare,consultative,suportive,ajungand pana la plasarea ca public amorf la
reprezentatiile scolare ocazionale.Din fericire,in cazul parintilor de etnie roma,adultii sunt considerati ,,persoane-
resursa’’ in organizarea si desfasurarea actiunilor educative,argumentele pentru aceasta atitudine fiind
urmatoarele:

                  -experienta acumulata pe parcursul propriei scolaritati,nu indepartate in timp,dat fiind faptul ca

romii se casatoresc si au copii de la varste inca fragede;

                  -nevoia de a actualiza si valorifica aceasta experienta;

                  -perspectiva asupra rolului invatarii in construirea identitatii persoanei ca reprezentant al etniei

sale;

                  -relatiile pe care le pot dezvolta in folosul scolii (sponsorizare,promovare,alt tip de asistenta,etc).

                  Nevoia de a forma o echipa intre cadre didactice, parinti, elevi,autoritatile din comunitate in
vederea conjugarii influentelor educative este justificata pe de o parte de tendinta de autoinvestire cu
responsabilitate a aprintilor preocupati de viitorul copiilor dat de catre scoala ,iar pe de alta parte de cumularea in
scoala a atributelor socializatoare proprii unor institutii inactive la nivel local(cluburi,ateliere de creatie,agentii
de turism,agenti economici cu potential financiar mai mic sau mai mare,etc).

                  In mod concret,implicarea comunitatii poate fi reliefata in activiatati de tipul:

                  -activarea comitetului de parinti si implicarea in elaborarea , implementarea si monitorizarea

planului de dezvoltare a scolii;

                  -identificarea parintilor resursa/voluntari;

                  -organizarea cabinetelor de consiliere pentru parinti;

                  -implicarea parintilor in activitati administrative (amenajarea spatiului de studiu,etc);

                  -cooptarea parintilor in procesul didactic;

                  -crearea unor proceduri de comunicare speciala a parintilor cu cadrele didactice din scoala:cutia
postala a clasei/scolii, lectorate, activitati artistice ,etc;

                  -initierea unor programe de educatie pentru parinti, identificarea asteptarilor parintilor fata de
scoala si a nevoilor de formare a acestora;

                  -stimularea parintilor in asistarea copiilor la efectuarea temelor ,a altor sarcini scolare.

                  Trebuie sa tinem seama ca unele familii se confrunta cu probleme sociale grave,precum saracia
acuta, lipsa increderii in utilitatea studiilor, nivelul scazut de educatie al romilor, lipsa exemplelor de succes in
comunitati.Este necesara explorarea directiilor importante pe care scoala se poate inscrie in incercarea de a
ameliora cazurile dificile , subliniindu-se si importanta atitudinii cadrelor didactice fata de parinti si pregatirea
speciala de care acestea au nevoie.

                  De asemenea,crearea unui mediu scolar tolerant, propice dezvoltarii relatiilor de cooperare, poate
conduce la fixarea cunostintelor teoretice despre valorile morale ce urmeaza a fi implementate in structura
psihica a elevilor.Un colectiv trebuie sa fie un amestec de …diferit,iar acest amalgam sa permita o
intrepatrundere de cultura si civilizatie.

                  Concomitent,trebuie ca si cadrul didactic al clasei sa fie un bun manager,care sa realizeze atat ceea
ce-si propune,dar sa castige si atentia elevilor, in special placerea lor de a a invata.Cadrul didactic este cel care
trebuie sa reuneasca  toate resursele materiale si umane , resurse logistice de ordin pedagogic  si psihologic si pe
care sa le configureze intr-o maniera proprie la nivelul clasei pe care o conduce.

                  Cadrele didactice trebuie sa detina acele idei, principii, tehnici, metode ,procedee instructionale
care sa vizeze crearea unei culturi si a unui climat al clasei propice implicarii intrinseci  a elevilor in activitatile
desfasurate la clasa.

                  Ele sunt cele care au menirea de a realiza schimbari profunde in cultura, climatul si educatia
elevilor care apartin populatiei dezavantajate,in directia fundamentarii tuturor demersurilor didactice pe principii
democratice.Invatatorul este in acest context un agent al schimbarii semanticii interactiunilor din clasa, in
directia oferirii elevilor din aceste categorii defavorizate  de sanse egale la educatie.

                  Cadrul didactic este ,de asemenea, acela care trebuie sa  introduca noi strategii educationale care sa
incurajeze colaborarea, toleranta, sporirea increderii in fortele proprii si imbunatatirea performantelor scolare ale
elevilor ,ca un corolar al efortului de integare optima.

                  Clasele sa nu mai fie organizate pe criterii etnice sau de alta natura, sa fie o scoala pentru toti, in
care fiecare sa-si poate afirma identitatea , fara teama vreunor represalii de orice natura si de orice nivel.Ar fi
bine ca elevii sa poata opta pentru cursuri optionale in limba materna sau care –i invata despre etnia lor, despre
obiceiurile lor, etc.Asa cum elevii pot urma cursurile orelor de religie diferita, in functie de partenenta, asa sa
poata frecventa si genul de cursuri mai sus amintite.Copiii ar fi astfel incurajati sa-si afirme identitatea.

                  Educatorul, ca reprezentant al institutiei scolare, trebuie sa propuna oferte educationale  care sa

aduca in spatiul scolii multietnice respect, toleranta, precum si ,,vizibilitatea’’ culturilor minoritare.Scoala are
sarcina de a cauta solutii pentru gestionarea concreta a diferentelor culturale de la nivelul clasei/scolii si pentru
valorificarea lor pedagogica, pentru depasirea potentialelor obstacole in calea comunicari interculturale.

                  Este de dorit ca asemenea componente interculturale sa  fie integrate functional  in practica zilnica
a scolii si comunitatii, astfel incat elevii dezavantajati si familiile lor sa se regaseasca firesc in ,,fotografia
scolii’’, sa fie perceputi fara prejudecati saua discriminare , sa aiba sanse egale de dezvoltare.Acest lucru poate fi
realizat prin urmarirea indeplinirii urmatoarelor obiective:
                  -ameliorarea mediului de invatare din scoala , astfel incat sa se stimuleze dezvoltarea si participarea
adecvata la viata scolara  a fiecarui elev , indiferent de apartenenta sa culturala, etnica, religioasa, etc;

                  -ameliorarea ofertei curriculare in sensul dezvoltarii de spatii de comunicare si cunoastere

interculturala;

                  -imbunatatirea practicilor didactice ,astfel incat cadrele didactice sa fie capabile :

                            --sa recepteze si sa valorifice real, in practica  zilnica, diversitatea culturala, prin raportari
echilibrate ,fara prejudecati si etichetari;

                            --sa gestioneze diferentele culturale dintre medii,dintre cultura scolii si cea , uneori diferita, a
comunitatilor locale;

                            --sa profite pedagogic de toate ,,pretextele’’ pentru dezvoltarea interculturalitatii;

                            --sa promoveze dialoguri interculturale in interiorul clasei , prin valorificarea specificitatii
fiecarui elev;

                  Orice scoala trebuie sa devina ,,o zona libera de prejudecati’’.

                  Insa competentele, valorile si atitudinile de care au nevoie elevii pentru reusita sociala si personala
nu pot fi formate in intregime prin intemediul disciplinelor clasice. Temele  integrate (interdisciplinare)
contribuie la o mai puternica apropiere a procesului educational de viata cotidiana a  elevilor si de nevoile
comunitatilor .

                  Temele cross-curriculare sunt teme integate (interdisciplinare) de studiu care se centreaza pe

dezoltarea personala si sociala a elevilor.Aceste teme ,,trec’’ de dincolo de granitele disciplinelor scolare
traditionale si propun formarea unor competente si/sau valori fundamentale pentru viata de zi cu zi.Pentru a fi cu
succes introduse in scoala , aceste teme cross-curriculare solicita  crearea unor experiente diverse in invatare si
experimentarea achizitiilor invatarii in contexte variate si concrete.

                  Continutul    temelor         cross-  curriculare poate fi incadrat intr-una dintre urmatoarele trei mari
categorii, puternic inter -relationate:

                  -educatia pentru calitate ---cu accent pe calitatea personala, calitatea vietii si calitatea mediului
inconjurator;

                  -educatia antreprenoriala---cu accent pe stimularea initiativei in viata personala si sociala  ,

formarea comportamentului unei persoane care ia atitudine;

                  -educatia pentru diversitate culturala ---cu accent pe intelegerea reciproca, evidentierea

interdependentelor in comunitatea locala si capacitatea de a vedea asemanarile si diferentele culturale ca pe o
resursa.

                  Iata cateva exemple de activitati :

                  -,,Festivalul mestesugurilor traditionale’’;

                  -,,Traditiile si obiceiurile romilor’’;

                  -,,Educatia pentru mediul inconjurator’’;

                  -,,Sa ne scriem singuri istoria’’;

                  -,,Stiu sa cresc sanatos’’;

                  -,,Zi de zi descopar lumea’’;

                  -,,Cum as  vrea sa arate clasa mea’’;

                  -,,Noi si cei din jurul nostru’’;

                  -,,Minte sanatoasa in corp sanatos’’;

                  -,,Traim intr-o lume <<bolnava>>’’;

                  -,,Piata imaginara’’;

                  -,,Educatia pentru familie’’;

                  -,,Drepturile omului’’;

                  -,,Viitorul planetei incepe cu noi’’;

                  -,,O lume curata pentru un viitor senin’’. 

 
 
 
 
 

              

                                                           ANEXE

                           1.CHESTIONAR PENTRU ELEVI

             APARTINAND MINORITATILOR NATIONALE
1.Carei etnii apartii?

a.romana;

b.roma;

2.Frecventezi scoala?

a.da,zilnic;

b.da,dar mai lipsesc uneori;

c.da,cu foarte multe absente;

d.rareori; 

3.Iti place sa mergi la scoala?

a.da,intotdeauna;

b.aproape intotdeauna;

c.uneori;

d.rareori;

4.De ce?

…………………………………………………………………………………….

5.Desfasurati la clasa activitati in limba materna ?

…………………………………………………………………………………….

6.Dar in afara clasei ?

…………………………………………………………………………………….

7.Care sunt persoanele care se ocupa de astfel de activitati ?

…………………………………………………………………………………….

8.Aveti voie sa vorbiti intre voi la scoala ,in recreatii, limba materna ?

…………………………………………………………………………………….

9.Va simtiti neglijati in scoala fiindca sunteti romi ?

a.nu;

b.nu,deloc;ba,dimpotriva;

10.Aveti voie sa organizati momente in limba romani in cadrul serbarilor,activitatilor de la clasa,etc ?

a.da;

b.nu;

11.Cunosti drepturile copilului ?

a.da;

b.nu;

c.nu stiu sigur;

12.Cate astfel de drepturi poti enumera ?

a.nici un drept;

b.1-3 drepturi;

c.4-7 drepturi;

d.8-10 drepturi;

13.Tu beneficiezi  de aceste drepturi ?

…………………………………………………………………………………

14.Unde crezi ca beneficiezi cel mai mult de aceste drepturi ?

a.acasa;

b.la scoala;

15.Cadrele didactice din scoala sunt tolerante cu tine ?

…………………………………………………………………………………….

16.Esti sprijinit de invatatoarea/invatatorul tau atunci cand ai vreo problema personala ?

a.da,mult;

b.potrivit;

c.putin;

d.nu;

17.Crezi ca exista vreo deosebire intre tine si ceilalti copii,de alta etnie?

………………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………………
……………….

18.Esti mandru/mandra ca apartii minoritatii tale etnice?

a.da;

b.nu;

19.Cum ai putea tu sa devii un rom mai bun?

a.sa spun tuturor ce fel de oameni sunt romii,sa le prezint calitatile;

b.sa devin un mare pictor /artist/cercetator/etc si sa le spun tuturor ca sunt rom/roma;

c.sa invat cat mai multe despre etnia mea;

d.nu stiu cum as putea face acest lucru. 

 
                     2.CHESTIONAR PENTRU CADRE  
DIDACTICE        
                    (,,CONSTIENTIZAREA DIVERSITATII’’)
                  Completarea se va face pornind de la urmatorul tabel in care este inregistrata frecventa repetarii
comportamentului investigat: 
 

               
PUNCTE
FRECVENTA REPETARII
ACORDATE
COMPORTAMENTULUI

        INVESTIGAT   

             
A. Aproape niciodata      1
B. Rareori      2
C. De obicei      3
D. Aproape intotdeauna      4

                  Intrebarile cuprinse in chestionar se refera la modul cum cadrele didactice gandesc si se comporta
fata de minoritari,defavorizati,etc,cat si fata  de aceia care incurajeaza sau sunt ei insisi xenofobi si antisemiti: 

1.Atentionez pe cei care fac comentarii peiorative,defavorabile sub aspect rasial,etnic,cultural?

2.Ma manifest deschis atunci cand cineva umileste  o alta persoana sau actioneaza discriminator?

3.Ma gandesc la urmarile comentariilor sau actiunilor mele inainte de a vorbi sau de a actiona?

4.Refuz sa particip la glume care sunt defavorabile unui grup minoritar de orice natura?

5.Ma abtin de la repetarea afirmatiilor  sau a zvonurilor care ar putea intari prejudiciul cauzat respectivelor
grupuri minoritare vizate?

6.Verific realitatea inainte de a prelua sau de a crede in supozitiile avansate de catre cineva?

7.Constientizez sau ma impotrivesc tendintelor partinitoare ,care imi afecteaza gandirea?

8.Evit folosirea unui limbaj care sa intareasac stereotipurile negative?

9.Consider si transmit mesajul dupa care membrii grupurilor protejate sunt la fel de indemanatici si de
competitivi precum ceilalti?

10.Cunosc oameni din diferite culturi si grupuri ca indivizi?

11.Imi dau seama ca membrii altor culturi au nevoie de cunaoastere intre ei  si le favorizez intalnirile si
contactele corespunzatoare?
12.Accept si sustin ideea conform careia nu toti trebuie sa actioneze in mod absolut favorabil grupului din care
fac eu parte?

13.Imi asum responsabilitatea de a-i ajuta pe cei nou veniti in organizatia mea , inclusiv pe  cei care apartin altor
culturi ,varste ,niveluri culturale,pentru a se simti primiti si acceptati?

14.Includ membri ai grupurilor defavorizate la evenimente sociale la care particip si unde  am un cuvant de spus?

15.Caut eu sa cunosc si sa apreciez bogatia altor culturi ,respectand sarbatorile si evenimentele acestora?

16.Cer si planific evenimente socio-culturale la care oricine poate participa?

17.Incurajez memebri ai claselor defavorizate sa vorbeasca despre problemele pe care le au?

18.Incurajez memebri ai grupurilor defavorizate sa-si asume riscuri?

19.Ascult ideile membrilor claselor protejate /defavorizate si le acord credit ,atat la nivel individual,cat si de
grup?

20.Includ membrii claselor protejate in procesele de luare a deciziilor care ii afecteaza direct?

21.Acord autoritate membrilor populatiilor defavorizate ,oferindu-le aceleasi responsabilitati ca si altora?

22.Ofer un feed-back direct si rapid membrilor grupurilor defavorizate ?

23.Impartasesc regulile scrise sau nescrise ale grupului meu si celor care fac parte din alte grupuri?

24.Nu iau in considerare caracteristicile fizice  atunci cand interactionez cu altii  sau cand iau decizii privitor la
competenta sau abilitatea lor?

25.Imi asum responsabilitatea de a ajuta grupul meu pentru a respecta cerinte legale? 
26.Urmaresc si sprijin politicile organizationale ,care privesc tratamentul  egal , inclusiv combatandu-i pe aceia
care le incalca?

27.Ii iau in considerare pe membrii grupurilor defavorizate pentru orice ocazie  sau functie in care eu am
influenta?

28.Ii tin pe toti in contact cu toate canalele de informare ,atat formale ,cat si informale?

29.Ofer tuturor  posibilitati ample de pregatire,pentru a le favoriza dezvoltarea?

30.Ofer indrumare celor din grupul meu pentru a-i primi bine pe noii venti?

31.Fac un effort suplimentar pentru a  influenta grupul meu sa accepte persoane venite din cadrul altor grupuri?

32.Ii sprijin pe ceilalti pentru a  actiona in directia manifestarii diversitatii  culturale?

33.Ma opun politicilor si procedurilor organizationale ,care duc la excluderea oricui?

34.Fac tot ce pot pentru a contribui la crearea unui mediu de lucru tolerant,in care toti sa fie respectati si
valorizati?

35.Fac eforturi suplimentare in ceea ce priveste celelalte culturi?

36.Protestez (telefonic,prin scris sau prin orice alta modalitate) cand in mass-media se perpetueaza sau se
intensifica o prejudecata sau o discriminare?

37.Refuz sa ma alatur sau sa mai raman membru al unei asociatii/grup care permite ori promoveaza practici
rasiste discriminatorii sau care prejudiciaza in vreun fel identitatea cuiva?

38.Particip la activitatile comunitare sau voluntare care se integreaza eforturilor de schimbare?

39.Intreprind activitati prin care sa vin in contact cu persoane apartinand altor etnii,culturi,orientari de orice fel?

40.Consider ca este nepotrivit sau neindicat atunci cand consider ca ceva pare a fi o prejudecata sau o
discriminare? 
 

SCOR 

PUNCTAJ CONCLUZIA IN URMA PUNCTAJULUI NUMAR PROCENTAJ

OBTINUT CADRE
  Ofensator naiv :aceasta persoana nu este constienta de    
0-40 urmarile comporatmentului pe care il afiseaza.       %

  Continuator:aceasta persoana este constienta de prejudiciile      

40-79 create,dar continua afisarea comportamentului indezirabil.      
     %
  Ocolitor/ suporter tacut :aceasta persoana este constienta de    
80-119 urmari,dar tolereaza comportamentele  discriminatorii ale celor            %
din jur,nu neaparat fiindca subscrie acestora,ci din comoditate.
  Agent al schimbarii:aceasta persoana ia atitudine fata de    
120-139 comportamentele intolerante,cautand calea optima de          %
schimbare a acestora.
  Combator: aceasta   persoana  ataca prejudiciile si    
140-160 comportamentele intolerante ,  discriminatorii , cu orice pret si            %
in orice situatie.