Sunteți pe pagina 1din 13

Politica educaţională privind

comunitatea romă

Lucrarea abordează o problemă dificilă cu care se confruntă societatea


românească în prezent, şi anume situaţia comunităţii de rromi. În ultimii ani se poate
observa existenţa unor schimbări cu privire la statutul acestei minorităţi etnice. De la
simpla observare şi înţelegere a condiţiilor de viaţă, a specificului cultural, a relaţiilor
dintre aceştia, autorităţile şi instituţiile publice au evoluat spre o abordare mai structurală,
preocupările lor materializându-se în elaborarea şi implementarea unor politici publice
destinate acestei păţi a societăţii. Hotărârea Guvernului de a adopta o strategie pe termen
lung pentru îmbunătăţirea situaţiei acestei minorităţi etnice a fost determinată de
condiţiile de viaţă precare în care majoritatea acestei populaţii trăieşte, care provoacă
existenţa fenomenului de excluziune socială a acestei cumunităţi.

I. NECESITATATEA UNEI POLITICI PUBLICE. TEORIE ŞI PRACTICĂ

Domeniul de cercetare al politicilor publice reprezintă un domeniu de graniţă între


mai multe discipline clasice precum: ştiinţa politică, sociologia, psihologia socială, ştiinţa
juridică sau economia. În ceea ce priveşte tehnicile şi metodele de cercetare, acestea sunt
împrumutate din diverse discipline sociale şi adaptate nevoilor de instrumentar pentru
fiecare studiu în parte.
Există numeroase definiţii ale noţiunii de „politici publice”, mai mult sau mai
puţin diferite sau complexe, dar există anumite caracteristici unanim acceptate1:
Politică publică este o reţea de decizii legate între ele privind alegerea
obiectivelor, a mijloacelor şi a resurselor alocate pentru atingerea lor în situaţii specifice.
Procesul de înfăptuire a politicilor este procesul de formulare şi de aplicare a
politicilor publice.
Astfel, putem defini politicile publice ca fiind acţiuni realizate de către guvern
(central sau local) ca răspuns la problemele care vin dinspre societate. Vorbim despre

1
Adrian MIROIU, Mireille RĂDOI, Marian ZULAN, „Analiza politicilor publice”, Editura Politeia-
SNSPA, Bucureşti, 2002, p. 20

1
politici publice atunci când o autoritate publică, centrală sau locală, încearcă cu ajutorul
unui program de acţiune coordonat să modifice mediul economic, social, cultural al
actorilor social. Înfăptuirea politicilor publice este un proces complex, format din mai
multe etape2, fiecare fiind caracterizată de existenţa anumitor acţiuni:
• Stabilirea agendei – procesul în care o situaţie, un eveniment, o problemă ajunge
în atenţia publicului şi a autorităţilor şi instituţiilor guvernamentale.
• Formularea politicii – procesul prin care la o anume problemă se propun soluţii,
altenative, posibilităţi de rezolvare a acesteia, în vederea găsirii unei soluţii
optime.
• Luarea deciziilor - aici ne referim la toate eforturile pentru ca un anume program
să fie adoptat ca şi program guvernamental. În această fază sunt concentrate
elementele de negociere, dictate de interese, care pot schimba viziunea iniţială
asupra unei politici publice.
• Implementarea politicii - este un stadiu critic de realizare al unei politici publice.
Aici rolul administraţiei este decisiv, deoarece se trece de la planul teoretic al
soluţiilor la planul practic al aplicării acestora.
• Evaluarea politicii - are ca scop determinarea eficienţei unei politici publice. Se
analizează modul în care diversele activităţi au condus la îndeplinirea scopurilor
iniţiale stipulate în program. Aceasta etapă poate determina continuarea acţiunilor
în aceeaşi direcţie sau regândirea modului de rezolvare a problemei.
Conform concepţiei lui M. Howlett, aceste etape definesc ciclul politic al politicilor
publice, dar el precizează, în lucrarea sa, şi etapele procesului de soluţionare practică3 a
problemei, care corespund în plan politic, celorlalte faze mai sus menţionate:
• Recunoaşterea problemei
• Propunerea de soluţii în vederea rezolvării problemei
• Alegerea soluţiei optime pentru situaţia respectivă
• Aplicarea soluţiei alese
• Monitorizarea rezultatelor provenite din aplicarea măsurilor pentru rezolvarea
problemei
2
Michael HOWLETT, M. RAMESH, „Studiul politicilor publice: cicluri şi subsiteme ale politicilor”,
traducere Stela Tinney, Editura Epigraf, Chişinău, 2004, pp. 20-22
3
Ibidem

2
Aceste stadii, evidenţiate de Howlett, subliniază elementele cheie ale analizei
politicilor publice: decizia politică, luată de actorii politici, de a utiliza anumite mijloace
pentru a rezolva o problemă.
La recensământul din 2002 s-au identificat 535.140 de persoane de etnie rromă 4,
număr în creştere faţă de datele înregistrate la recensământul din 1992. Populaţia de romi
are o structurã demograficã foarte tânãrã, structurã determinatã de valorile mai înalte ale
mortalităţii şi fertilităţii romilor, comparativ cu restul populaţiei. Tranziţia a provocat o
prăbuşire generală a nivelului de trai şi costuri sociale majore. Etnia romă pare totuşi sã fi
plătit costuri sociale mai mari decât majoritatea populaţiei, în special în zona sărăciei
severe.
Politicile publice pentru romi reprezintă una dintre noutăţile pe care schimbarea
de regim din anul 1989 le-a fãcut posibile. Putem vorbi de trei perioade distincte ale
evoluţiei politicilor publice pentru romi în societatea românească.
• Prima perioadă se încadrează între 1990-1995 şi poate fi numită perioada
„căutărilor nestructurate”5, deoarece programele şi politicile guvernamentale au
avut un caracter, mai degrabă exploratoriu, decât eficient şi structurat care să
determine o intervenţie socială coerentă.
• A doua perioadă începe în 1996 şi se încheie în 2001, fiind caracterizată de o
„înţelegere a responsabilităţii”6, atât în ceea ce priveşte administraţia centrală, cât
şi din punctul de vedere al societăţii civile. S-au adoptat o serie de măsuri cu
caracter social cu scopul îmbunătăţirii situaţiei rromilor. Au existat mai mulţi
factori care au influenţat această evoluţie a politicii guvernamentale, printre care
cei mai importanţi sunt: rapoartele Comisiei UE care cereau integrarea socială a
etniei (criteriu de aderare), maturizarea clasei politice româneşti, primirea unor
finanţări din partea anumitor organizaţii internaţionale, crearea în cadrul
Guvernului a unor instituţii menite să se ocupe de comunitatea romă.
• Ultima perioadă este iniţiată în 2001, odată cu adoptarea Strategiei Guvernului
României de îmbunătăţire a situaţiei romilor7 şi se caracterizează prin faptul că
4
Mariea IONESCU, Sorin CACE, „Politici publice pentru romi. Evoluţii şi perspective”, Editura Expert,
Bucureşti, 2006, p. 13
5
Ibidem, pp. 21-22
6
Ibidem, pp. 22-23
7
Ibidem, pp. 23-24

3
instituţiile centrale încep să îşi asume responabilităţile ce le revin. Este un
program care a apărut din cauză condiţiilor dificile cu care această etnie se
confruntă.
Fenomenul excluziunii sociale afectează inevitabil şi minoritatea romă din
România, dat fiind faptul că sunt un segment relative mic din cadrul populaţiei majoritare
de români, condiţiile de trai ale acestora sunt, pentru majoritatea dintre ei, extrem de
dificile, nu se bucură de toate facilităţile pe care un cetăţean al statului roman le are din
cauza mai multor factori. Excluziunea socială8 se referă, de fapt, la situaţia socială în care
anumite grupuri sociale sau indivizi se regăsesc, aceasta fiind marcată de lipsa de resurse
materiale sufuciente pentru o viaţă decentă, corelată cu absenţa relaţiilor sociale cu
societatea în care aceştia trăiesc. O altă caracteristică a acestor grupuri este şi lipsa
accesului real la drepturile şi serviciile de bază, pe care le oferă statul populaţiei.
Pentru diminuarea şi, chiar excluderea într-un final, a situaţiei de excluziune
socială a comunităţii romilor din România, Guvernul a adoptat, în 2001, Strategia de
îmbunătăţire a situaţiei acestora. Aceasta vizează zece sectoare de intervenţie9:
• Administrare şi dezvoltare comunitară
• Locuinţe
• Securitate socială
• Sănătate
• Economie
• Justiţie şi ordine publică
• Protecţia copilului
• Educaţie
• Cultură şi culte
• Comunicare şi participare civică
II. POLITICA EDUCAŢIONALĂ DIN „STRATEGIA GUVERNULUI DE
ÎMBUNĂTĂŢIRE A SITUAŢIEI ROMILOR”

8
Oana BĂLUŢĂ, Alina DRAGOLEA, Alice IANCU, „Gen şi interese politice: teorii şi practici”, Editura
Polirom, Iaşi, 2007, p. 132
9
Site-ul oficial al Guvernului României: http://www.gov.ro/upload/articles/100000/strromi1.pdf

4
Durata acestui program este de zece ani (2001-2010) şi conţine un plan de măsuri
pe termen mediu, adică pe o perioadă de patru ani. Educaţia este, în general, considerată
un factor cheie în procesul de incluziune socială şi, tocmai din acest motiv, Guvernul a
propus o serie de măsuri destinate comunităţii rome în vederea îmbunăţirii condiţiilor lor
de trai şi oferirea unei posibilităţi de integrare, prin oferirea de facilităţi privind accesul la
educaţie. Dreptul la educaţie este garantat de Constituţia României, indifferent de rasă,
etnie, apartenenţă religioasă sau sex, dar situaţia actuală a romilor demonstrează că doar
existenţa unui drept nu asigură şi participarea efectivă la educaţie.
În cazul educaţiei preşcolare10, de exemplu, participarea copiilor romi este de
patru ori mai mică decât participarea întregii populaţii la acest nivel; inegalităţile
continuă şi în cazul învăţământului primar, care e mai puţin frecventat cu aproximativ
25% de romi, iar la nivel gimazial, procentul creşte cu 5%. O altă problemă a acestei
minorităţi, care face parte tot din aria educaţiei, este analfabetismul cu care se confruntă
40% din populaţia adultă romă. Ceea ce este şi mai alarmant, este faptul că statisticile au
demonstrate că rata analfabetismului a crescut considerabil în perioada post-comunistă în
raport cu procentele existente anterior. Abandonul şcolar11 constituie un alt aspect negativ
al eşecului educaţiei în cazul etniei rome. Se manifestă în mai multe forme: părăsirea
sistemului de învătământ obligatoriu înainte de finalizarea acestuia sau părăsirea unuia
dintre nivelele acestuia, ieşirea din sistem indiferent de nivel fără dobândirea unui
certificat care să ateste participarea la acel nivel educaţional, ieşirea prematură din sistem
fără posibilitatea integrării pe piaţa muncii. Această problematică a eşecului şcolar
trebuie privită din perspectiva egalităţii de şanse la educaţie pe care toate persoanele o
deţin şi să aibă ca scop principal asigurarea, în mod real, a accesului la educaţie a
populaţiei defavorizate.
Cercetarea în comunităţi şi datele cantitative susţin ideea că, în multe comunităţi,
există o mai mare posibilitate ca romii să se confrunte cu eşecul şcolar şi că nivelul de
educaţie este o forţă puternică în modelarea traiectorii în viaţă a persoanei şi a scoaterii ei
din starea de sărăcire extremă. Multe studii de specialitate au ajuns la două mari

10
Mihaela JIGAU, „Participare la educaţie a copiilor romi: probleme, soluţii, actori”, Editura Marlink,
Bucureşti, 2002, p. 10
11
Ibidem, p. 17

5
concluzii12, privind acest sector: pe de o parte, participarea sporită şi succesul copiilor
romi în procesul de educaţie pot fi atinse prin adaptarea organizaţiei de servici
educaţionale la nevoile şi specificul comunităţii; pe de altă parte, accesul la educaţie nu
este o metodă de combatere a discriminării şi de rezolvare a stigmatizării cu care se
confruntă romii (de aceea, trebuie găsite alte soluţii la aceste probleme).
Circumstanţele prezentate anterior au fost factorii care au determinat elaborarea şi
implementarea unor măsuri la nivelul comunităţii de romi. Strategia Guvernului a stabilit
următoarele linii de acţiune13 în sectorul educaţiei care au rolul de a spori participarea la
învăţământ a copiilor romi, de a facilita accesul acestora la educaţie, care, de fapt, au ca
ultim scop incluziunea socială a acestei etnii:
• Elaborarea unui program de stimulare a participării şcolare şi de reducere a
abandonului şcolar, în special în segmentele sărace ale populaţiei de romi.

• Analiza posibilităţii de organizare a unor instituţii de învăţământ primar,


secundar şi profesional pentru romi (arte şi meserii, învăţământ vocaţional,
formare şi reconversie profesională, etc.).

• Conceperea şi implementarea unor programe de formare a mediatorilor


şcolari şi de perfecţionare pentru cadrele didactice în domeniul educaţiei
interculturale

• Introducerea temelor de prevenire şi combatere a discriminării în trunchiul


comun al programei şcolare.

• Introducerea în programele de pregătire ale specialiştilor în administraţie


publică, asistenţă socială, sănătate, poliţie, învăţământ a unor module didactice
dedicate problemelor sociale şi economice ale romilor.

• Conceperea şi implementarea unor programe de încurajare a participării


părinţilor romi la procesele educaţionale din scoală şi din afara ei.

12
Gabor FLECK, Cosmina RUGHINIS (ed.), „Vino mai aproape: incluziunea şi excluziunea romilor în
societatea românească de azi”, Editura Human Dynamics, Bucureşti, 2008, p. 141
13
Site-ul oficial al Guvernului României: http://www.gov.ro/upload/articles/100000/strromi1.pdf

6
• Adoptarea de măsuri legislative în sprijinul romilor, în scopul acordării de
facilităţi în domeniul educaţiei pentru romi şi din perspectiva promovării romilor
în posturi ale administraţiei şcolare (directori de scoli şi inspectori şcolari).

• Acordarea în continuare de facilităţi şi de locuri subvenţionate speciale


pentru tinerii romi care doresc să urmeze colegii universitare şi facultăţi.

• Obligativitatea unităţilor şcolare şi a inspectoratelor şcolare judeţene să


organizeze în permanenţă cursuri de recuperare şcolară pentru romi, prin toate
formele de învăţământ aprobate, în raport de solicitările individuale şi ale
organizaţiilor romilor din zona de responsabilitate.

• Atragerea tinerilor romi spre instituţiile de formare a funcţionarilor publici


şi a personalului din instituţiile publice (facultăţi de asistenţă socială,
administraţie publică, medicină, academii şi şcoli militare pentru formarea
ofiţerilor şi subofiţerilor de poliţie, MapN, SRI etc.).

• Stimularea accesului la educaţie prin asigurarea gratuit a unei mese pentru


toţi elevii din ciclul primar şi secundar.

Strategia Guvernului de îmbunătăţire a situaţiei romilor a fost primită cu


interes de instituţiile româneşti şi internaţionale şi de mişcarea asociativă a
romilor din România. Consensul a fost dat de metodologia aleasă de Guvern prin
includerea reprezentanţilor romilor în procesul de elaborare, implementare,
monitorizare şi evaluare a strategiei. Deşi importantă atât din punct de vedere
politic, cât şi din punct de vedere social, Strategia Guvernului 14 nu a fost însoţită
de o metodologie privind implementarea, care să prevadă, într-un mod unitar,
calea de îndeplinire a obiectivelor specificate în Planul general de măsuri. În locul
unei metodologii coerente, Strategia a prevăzut o schemă de implementare care
presupune, pe lângă înfiinţarea de instituţii sau comisii, şi angajarea în acestea a
resurselor umane aparţinând minorităţii romilor, termene şi responsabilităţi pentru
diverşi actori în Planul general de măsuri al acesteia. S-au înfiinţat următoarele
instituţii15:

14
Ibidem
15
Ibidem

7
• Comitetul mixt de implementare şi monitorizare – are ca atribuţii
organizarea, planificarea, coordonarea şi controlul executării măsurilor stabilite de
Planul de Măsuri al Strategiei Guvernului. Agenţia Naţională pentru Romi are
calitatea de organ executiv al Comitetului.

• Comisiile ministeriale pentru romi – sunt subordonate Comitetului


Mixt de implementare şi monitorizare şi au rolul de a organiza, coordona,
planifica şi controla îndeplinirea activităţilor cuprinse în Planul de Măsuri,
cuprinse în sectorul de responsabilitate al ministerului din care fac parte.

• Birourile judeţene pentru romi – sunt structuri organizate la nivel


judeţean în cadrul prefexcturilor şi se subordonează Comisiei ministeriale pentru
Romi din Ministerul Administraţiei Publice, având ca principale atribuţii
organizarea, coordonarea şi supravegherea îndeplinirii activităţilor la nivel
judeţean în acord cu obiectivele stabilite de Planul de Măsuri.

• Experţi locali pentru romi – îşi desfăşoară activitatea în cadrul


primăriilor şi sunt responsabili pentru desfăşurarea acţiunilor pe plan local pentru
îmbunătăţirea situaţiei romilor.

III. EXEMPLE DE SUCCESE ÎN IMPLEMENTAREA POLITICII


EDUCAŢIONALE

Cu toate că implementarea Strategiei pentru îmbunătăţirea situaţiei romilor


este lentă, sinuoasă, fiind un proces complex şi a cărui efecte nu se pot observa
imediat, voi prezenta câteva exemple de proiecte de succes care demonstrează,
încă o dată, că reuşita sau insuccesul unei politici publice stă întotdeauna în
puterea oamenilor şi în dorinţa de a găsi mecanisme eficiente de a rezolva
problemele societăţii.

În fiecare an un număr de copii romi din localitatea Roşia 16, judeţul Sibiu
abandonează şcoala primară, această ducând la marginalizare şi alte probleme

16
Rupert Wolfe MURRAY (ed.), „Îmbunătăţirea situaţiei romilor: proiecte de succes din România şi multe
învăţăminte”, Ministerul Informaţiilor Publice, 2002, p. 71

8
sociale. Asociaţia Vasile Voiculescu în parteneriat cu primăria şi cu reprezentanţii
locali ai etniei rome a înfiinţat o şcoală primară de tip Waldorf (Pedagogia
Waldorf aduce în actul predării în mod armonios grija pentru cele trei componente
ale fiinţei umane: gândire, simţire şi voinţa. Ea uneşte gândirea analitică şi
sintetică, intelectul obiectiv, de lucrul consecvent, cu sens şi calitativ înalt, prin
intermediul simţirii artistice şi morale17). Această pedagogie este eficientă, mai
ales, în cazul copiilor care au abandonat şcoala, iar pentru a-i face pe copii romi
să se simtă mai confortabil când învaţă, au fost angajaţi profesori de aceeaşi etnie.

În Caransebeş18, în cartierul Balta Sărată doar 5 copii merg la grădiniţă,


dintr-un total de 70. lipsa de frecventare a învăţământului preşcolar are influenţe
negative în dezvoltarea socială şi comportamentală ulterioară a persoanei. De
aceea, primăria a decis să construiască o clădire specială pentru această activitate.
Familiile de romi au fost foarte interesate să-şi înscrie copii la grădiniţă,
înregistrându-se peste 40 de romi la acea unitate recent înfiinţată. Chiar dacă nu
era un proiect special desemnat etniei rome, aceasta a avut avantaje de pe baza
măsurii adoptate, dat fiind faptul că în acea zonă locuiesc multe familii din acea
minoritate.

Analfabetismul şi abandonul şcolar sunt preîntâmpinate atunci când există


condiţiile necesare desfăşurării procesului educaţional la nivel familial (resurse
pentru cumpărarea rechizitelor, cărţilor, îmbrăcăminţii etc.) şi atunci când părinţii
înţeleg rolul şi importanţa educaţiei în dezvoltarea ulterioară a persoanei. Din
acest motiv, Fundaţia Acţiunea Civică19 în parteneriat cu primăria Răsvani care şi-
a propus implicarea părinţilor romi în educaţia copiilor. S-a deschis un Centru
unde aceştia puteau veni pentru a se informa despre pregătirea şcolară, probleme
comunitare, învăţământul vocaţional. Participarea unui număr mare de părinţi
romi a demonstrat, încă o dată, că abandonul şcolar, în cele mai multe cazuri, nu
se datorează dezinteresului familiei, ci mai degrabă, lipsei posibilităţilor de a-i
asigura minorului materialele necesare pentru frecventarea cursurilor.

17
Federaţia Waldorf în România: http://www.waldorf.ro/
18
Rupert Wolfe MURRAY (ed.), op. cit., p. 73
19
Ibidem, p. 75

9
Orice cadru didactic admite că mulţi dintre elevii romi, mai ales cei din
comunităţile rurale, ar avea nevoie de materiale didactice în limba romani. Astfel,
pentru a le crea condiţii favorabile procesului de studiu, Inspectoratul Şcolar
Judeţean Mureş20 a propus redactarea unei culegeri de texte şi exerciţii în limba
romani (adresată studenţilor romi şi cadrelor didactice) şi a unui program pe
computer care să faciliteze integrarea copiilor romi în sistemul educaţional.
Proiectul a fost aprobat de Ministerul Educaţiei; culegerea de exerciţii a foat
tipărită în 1000 de exemplare care au fost distribuite în şcolile cu romi, iar
programul pe computer este în construire, deocamdată.

O modalitate de eficientizare a autorităţilor publice locale cu comunitatea


romă existentă este folosirea unui mediator comunitar 21 sau a unui lucrător social
care să facă parte din această etnie. Aşadar, Alianţa pentru Unitatea Romilor din
Buzu în parteneriat cu Agenţia Judeţeană pentru ocuparea Forţei de Muncă
Buzău, şi-a propus formarea a 10 tineri mediatori locali, dintre care 4 urmau să fie
angajaţi în administraţia publică locală.

IV. EVALUAREA IMPLEMENTĂRII POLITICII EDUCAŢINALE (până


în aprilie 2003)

Angajamentul Guvernului faţă de minorităţi, în general, şi faţă de minoritatea


romă, în special, a fost monitorizat şi evaluat de instituţii şi organizaţii naţionale şi
internaţionale. În cazul Strategiei, monitorizarea şi evaluarea stadiului de implementare a
acesteia au fost şi continuã să fie sarcini permanente ale instituţiilor şi autorităţilor
publice centrale şi locale, precum şi ale organizaţiilor neguvernamentale ale romilor.
Prin activitatea desfăşurată şi actele legislative adoptate, Ministerul Educaţiei şi
Cercetării22 îşi îndeplineşte atribuţiile care-i revin din Planul de Măsuri al Strategiei
Guvernului pentru îmbunătăţirea situaţiei romilor. Trebuie menţionat că s-au înfiinţat:
Direcţia Generală pentru Învăţământul în Limbile Minorităţilor (care pe lânga atribuţii în

20
Ibidem, p. 79
21
Ibidem, p. 83
22
Raport privind progresele înregistrate în implementarea Strategiei Guvernului pentru îmbunătăţirea
situaţiei romilor, Ministerul Informaţiilor Publice, aprilie 2003, pp. 57-60

10
domeniul învăţământului în limba maternă şi în cea a minorităţilor, are ca sector de
activitate şi educaţia copiilor romi), Comisia ministerială pentru romi (din cadrul
Ministerului Educaţiei) care cuprinde 9 membri. De asemenea, au fost elaborate studii,
cercetări cu privire la situaţia şcolară a copiilor romi (ex: studiul realizat în colaborare cu
Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei şi cu Reprezentanţa UNICEF în România). O altă
modalitate de acţiune întreprinsă este elaborarea de proiecte în parteneriat cu organisme
internaţionale, ONG-uri, administraţia publică locală care să aibă ca scop prevenirea şi
reducerea abandonului şcolar al copiilor romi şi stimularea participării lor la procesul
educaţional (ex: „Accesul la educaţie al grupurilor dezavantajate, în special al copiilor
romi”-buget de 8.33 milioane de euro, perioadă de desfăşurare 2002-2004; „participarea
şcolară al copiilor romi”-are ca scop efectuarea unei analize detaliate a situţiei şcolare a
romilor; „Dezvoltarea capacităţii comunităţilor de romi de a retrage copii din formele
periculoase de muncă şi de a îi integra în sistemul educaţional naţional”). S-a preocupat şi
de specificul cultural şi lingvistic al etniei rome, concretizându-se în diverse programe
instituite care au permis: mărirea numărului de şcoli în care se predă ore de limba romani,
organizarea concursului naţional de limba romani (2002), revizuirea programei şcolare al
materiei ce privea istoria şi tradiţia romilor prin consultarea profesorilor de această etnie,
editarea unor materiale preşcolare pentru copiii romi (sistem trilingv), introducerea orelor
de predare a limbei materne romani în şcolile (în 1998 existau 10 profesori de limba
romani în România, în 2003 existau 260), pregătirea vitorilor profesori de limba romani
în concordanţă cu necesităţile claselor primare şi gimnaziale (prin deschiderea unei secţii
de învăţământ la distanţă CREDIS ), elaborarea instrumentelor de lucru pentru învăţătorul
nerom de la clasa I care are în clasă copii romi (dicţionar afişat trilingv) pentru evitarea
blocajelor comunicaţionale, organizarea olimpiadei naţionale pentru limba romani,
elaborarea de reglementări prin care să se asigure studierea limbii romani, acordarea de
facilităţi pentru intrarea a elevilor romi în licee, şcoli profesionale şi de ucenici.
Prezentarea efectuată în această lucrare dovedeşte ideea că unul dintre cele mai
importante elemente care pot fi folosite cu succes în procesul de incluziune socială al
comunităţii rome, este educaţia ca factor esenţial în deschiderea oportunităţilor de
reintegrare în societatea românească, de ocupare a unui loc de muncă decent, de
construirea unor condiţii de viaţă mai bune. Dar, garantarea dreptului la educaţie şi a

11
accesului la aceasta pare a fi o adevărată problemă în situaţia grupurilor defavorizate care
nu posedă resurse financiare nici pentru o minimă existenţă. Este de la sine înţeles, că
sărăcia este un element cheie care are valenţe negative asupra educaţiei copiilor romi, dar
nu trebuie omis faptul că, nu reprezintă singurul impediment în procesul de educare al
etniei rome. Alţi factori, precum discriminarea, segregarea existentă în oraşe sau în şcoli
între minoritatea romă şi populaţia majoritară, reprezintă şi aceştia elemente care
defavorizează şi îngreunează procesul de incluziune socială.
În opinia mea, este apreciabilă iniţiativa Guvernului din 2001(chiar dacă a fost
presat de UE) de a elabora o Strategie naţională pentru îmbunătăţirea situaţiei romilor,
dar şi mai demne de precizat sunt reuşitele acestei politici publice în diferite sectoare,
cum ar fi cel al educaţiei, analizat în acest studiu. Chiar dacă sistemul de implementare al
măsurilor este complex, desfăşurându-şi activitatea mult prea lent în comparaţie cu
amploarea problemelor cu care se confruntă etnia romă, este un pas înainte în evoluţia
spre o viaţă mai bună a romilor, decât perioadele anterioare în care clasa politică şi
societatea i-a ignorat. Este important, ca din experienţa proiectelor ineficiente, derulate
până acum, să extragem învăţămintele pentru a le folosi la următoarele soluţii privind
îmbunătăţirea situaţiei romilor din România.

BIBLIOGRAFIE

1. BĂLUŢĂ, Oana, DRAGOLEA, Alina, IANCU, Alice, Gen şi interese politice:


teorii şi practici, Editura Polirom, Iaşi, 2007

12
2. FLECK, Gabor, RUGHINIS, Cosmina (ed.), Vino mai aproape: incluziunea şi
excluziunea romilor în societatea românească de azi, Editura Human Dynamics,
Bucureşti, 2008
3. HOWLETT, Michael, RAMESH, M. Studiul politicilor publice: cicluri şi
subsiteme ale politicilor, traducere Stela Tinney, Editura Epigraf, Chişinău, 2004
4. IONESCU, Mariea, CACE, Sorin, Politici publice pentru romi. Evoluţii şi
perspective, Editura Expert, Bucureşti, 2006
5. JIGAU, Mihaela, Participare la educaţie a copiilor romi: probleme, soluţii, actori,
Editura Marlink, Bucureşti, 2002
6. MIROIU, Adrian, RĂDOI, Mireille, ZULAN, Marian, Analiza politicilor publice,
Editura Politeia-SNSPA, Bucureşti, 2002
7. MURRAY, Rupert Wolfe (ed.), Îmbunătăţirea situaţiei romilor: proiecte de succes
din România şi multe învăţăminte, Ministerul Informaţiilor Publice, 2002
8. Raport privind progresele înregistrate în implementarea Strategiei Guvernului
pentru îmbunătăţirea situaţiei romilor, Ministerul Informaţiilor Publice, aprilie
2003
9. Site-ul oficial al Guvernului României: www.gov.ro
10. Federaţia Waldorf în România: www. waldorf.ro

13