Stilurile parentale în integrarea copiilor cu ces

Cuprins
Introducere
1. Integrarea
1.1. Delimitări conceptuale
1.1.1. Integrare, incluziune, segregare
1.1.2. Integrare individuala/ scolara/ sociala
1.2. Integrarea in romania
1.3. Integrarea sociala
1.3.1. Fenomenul etichetarii
2. Familia
2.1. Din diferite perspective
2.2. Rolul familiei
2.3. Stiluri parentale
2.3.1. Teorii
2.3.2. Efectele lor asupra dezvoltarii copilului
2.4.
3. CES
3.1. Definiție și caracteristici
3.2. Etiologie
3.3. Deficiente (detlierea deficientelor copiilor din studiul de caz)
4. Metodologia cercetarii
4.1. Scopul cercetării
4.2. Obiectivele și ipotezele cercetării
4.3. Metode și instrumente de cercetare
4.4. Subiecții cercetării
4.5. Analiza și interpretarea rezultatelor
Concluzii

Bibliografie
Anexe
 1. Integrarea

Evoluția societății, culturii, economiei și problemele vieții contemporane au condus

către mari schimbări în proiectarea și implementarea politicilor educaționale aproape în
întreaga lume.
În țările cu Social-democrate se promova asigurarea accesului la educație pentru toți
copiii, în conformitate cu Declarația drepturilor copilului. „Persoanele cu cerinţe educaţionale
speciale trebuie să aibă acces în şcolile obişnuite, care trebuie să se adapteze unei pedagogii
„centrate pe copil”, capabile să vină în întâmpinarea acestor cerinţe (declaraţie, art.2). -
https://www.reninco.ro/images/Declaratia%20de%20la%20Salamanca.pdf
Ursula Șchiopu definește procesul de integrare ca ”o cuprindere, asimilare, inchidere,
într-un tot a unui element care devine parte componenta a integrării și dobândește proprietăți
specifice rezultate din interacțiunea și interdependența cu celelalte părți componente.” (Alois,
GH. 2006, p. 17-18) Prin această definiție înțelegem că integrarea este o acțiune exercitată
asupra persoanei, care implică transformări și restructurări continue ale potențialului și a
însușirilor individuale; presupune acomodare și adaptare cu mediul înconjurător și, de
asemenea, să existe un echilibru între ceea ce a dobândit și ceea ce ii se cere individului.
Conform prevederilor din Declarația drepturilor persoanelor cu dizabilități, persoanele
cu deficiențe au exact aceleași drepturi fundamentale ca o persoana tipică de aceeași vârstă,
indiferent de etnie, sex, religie sau statut economic. În urma acestor aspecte concluzionăm că
educația intra într-o nouă etapă în dezvoltarea sa; se trece de la o abordare segregationista a
procesului didactic la atitudinea integratoare și deschisă, mult mai umanistă.
1.1 Delimitări conceptuale
1.1.1 Integrare, incluziune, segregare
Integrarea şcolară este un proces de educare a copiilor care au sau nu nevoi speciale,
având ca scop final participarea deplină a tuturor copiilor la activităţile şi viaţa în comunitate.
Constantin Păunescu (1997) consideră că „procesul integrării constituie o acțiune
complexă care, pe baza anumitor funcții și strategii, generează o fuziune esențială între
elementele sistemului personalității și elementele sistemului social, determinând o dinamică
de dezvoltare și de proces simultan și reciproc.”(Alois, Gh., 2006, p. 18) Adică în urma
aplicării acestor strategii, se realizează în același timp schimbări în sistemul personalității, dar
și în societate(fiind alcătuită din mai multe persoane); acest lucru face ca dezvoltarea sa fie
reciprocă și simultană.
Educaţia integrată a copiilor cu Cerințe educative speciale urmărește dezvoltarea
acestora pentru a ajunge la un nivel cât mai apropiat cu al celor tipici.
Incluziunea , conform lui Alois Gherguț (2006, p.20) „ reprezintă esența unui sistem
educațional comprehensiv, specific unei societăți care are ca obiective valorizarea și
promovarea diversității și egalității în drepturi.” Incluziunea promovează școala tolerantă cu o
educație centrată pe copil, unde școala răspunde cerințelor unei mai mari diversități de copii.
„Educația incluzivă ca deziderat educativ, promovează o pedagogie centrată pe copil,
în condiţiile în care învăţământul trebuie să se adapteze diferenţelor dintre oameni, la
cerinţele specifice de educaţie care derivă din acestea. Ea trebuie să fie accesibilă, flexibilă,
comprehensivă.”
(https://proform.snsh.ro/baza-de-date-online-cu-resurse-educationale-pentru-sustinerea-educa
tiei-incluzive-de-calitate/integrarea-si-incluziunea-scolara)- accesat la 16.11.2021, 20:58
Segregarea este cea mai nedorită abordare, deoarece educația separată duce la
separare în societate și asta anulează complet șansele de integrare în comunitate a copiilor cu
cerințe educative speciale și a familiilor acestora.
„Segregarea educativă a copiilor cu CES reprezintă procesul de separare educațională
prin care, sub pretextul unei educații focusate pe nevoi, acestora li se diminuează accesul și
dreptul la o egalitate, adaptare, alături de toți ceilalți copii.”
(https://proform.snsh.ro/baza-de-date-online-cu-resurse-educationale-pentru-sustinerea-educa
tiei-incluzive-de-calitate/segregare-integrare-incluziune)- accesat la 16.11.2021, 21:07
1.1.2 Integrare individuala, scolara, sociala
1.2 Integrarea în România
În România atenția către persoanele cu deficiențe a fost prezentă cu mult înainte de
lansarea conceptului de `educație integrată~. Printre primele școli destinata copiilor cu
dizabilități au apărut în secolul XIX-lea, în 1868 la Focșani, Scoala de copii surzi și la
începutul secolului XX, în 1900, Scoala pentru copii orbi și 1910, Scoala pentru deficienti
mental, ambele deschise la Cluj-Napoca.De asemena in Legea invatamantului din 1924,
prevedea posibilitatea de a înființa clase diferențiate în școlile de masă- pentru copii, surdo
muti, deficienti mintal si cei orbi.
In anii 1970 o serie de specialisti subliniaza în diverse articole ca integrarea copiilor
cu cerințe educative speciale în școlile de masa, facilitează procesul de integrare socială.
 În zilele noastre teoria este foarte departe de practica. Vom sublinia câteva aspecte
negative privind educația persoanelor cu dizabilități din România:
-în numeroase școli încă nu se răspunde nevoilor tuturor elevilor, scoala promovează,
concurenta, competentele intelectuale, achiziția cunoștințelor academice și nu răspuns
nevoilor educative de baza ale tuturor copiilor
-vocea persoanei cu dizabilitati care se afla în cadrul unui program educațional nu este
suficient ascultată și luată în considerare,
-insuficientă informare a părinților și societății cu privire la dizabilitate, posibilități de
recuperare și valoare umană.
Simona Ponea (2009), spune că „acceptarea diversității și respectarea individualității
sunt semne ale societății evoluate”, iar pentru că acest lucru să se întâmple și în România este
nevoie să aducem multe schimbări în rândul politicilor. A propus înlocuirea politicilor
reactive- care oferă soluții la probleme existente, cu cele proactive- care oferă soluții pentru a
preveni posibilele probleme.
Integrarea înseamnă: implicare, egalitate, participare, accesibilizare, parteneriat social.
Aceste acțiuni interdependente, doar împreună pot modifica sistemul social românesc.
3.2 Integrarea sociala
„Integrarea socială reprezintă procesul de interacțiune dintre individ și mediul social,
prin intermediul căruia se realizează un echilibru funcțional al părților.”(Ponea, p.26)
Emil Verza (1998, p. 60) susține că „ intervenția educațională precoce este o condiție
esențială, ce permite creșterea eficienței procesului de adaptare a persoanelor cu nevoi
speciale. ". Așadar scoala este doar un segment din sistemul social. Ghergut(2006, p. 58) ne
spune că „schimbările în cadrul școlii nu vor avea succes dacă nu există schimbări și în
celelalte segmente.” Dorește sa spună că dacă nu se creează o atitudine pozitiva fata de
integrare și incluziune și în plan social (la locul de muncă, in familie, în grupul de prieteni,
ș.a.) acestea nu vor avea succes în plan școlar. Iar aceasta atitudine adoptată de întreaga
societate trebuie sa respecte principiul normalizarii, care presupune asigurarea accesului,
pentru fiecare categorie de persoane, la condițiile de viață și tiparele cotidiene, cât mai
apropiat de normele firești.
Obiective
-Analizarea relației dintre
Stilurile parentale și
integrarea socială.
-Analizarea rezultatelor
obținute din chestionarul
pentru integrarea socială
cu rezultatele sociogramei.
Ipoteze Variabile Metoda Instrumente
-Stilul parental -stilul parental -Metoda studiului de 1.Chestionar
democratic va Democratic caz 2.Anamneza
prezice pozitiv -stilul parental -Metoda anchetei 3.sociogramă
integrarea socială. autoritar prin chestionar.
- Stilul parental -stilul parental
autoritar va prezice permisiv
negativ integrarea -integrarea socială
socială.
- Stilul permisiv va
prezice negativ
integrarea socială.
-Dacă integrarea -integrarea socială -Metoda anchetei
are succes, se va -sociograma. (nu prin chestionar.
observa în stiu daca este -Metoda
sociogramă(nu am corect sau corect sociometrică
încă idee cum sa formulat)
formulez)
Biografie
1. Ponea, S., 2009. O lume diferită, o lume la fel. Integrarea socială a persoanelor cu
dizabilități locomotorii. Iași: Lumen.
2. Șchiopu, U., Verza, E., 1997. Psihologia vârstelor, Editura didactică și pedagogică.
Apud. Alois, Gh., 2006. Psihopedagogia persoanelor cu cerințe speciale Strategii
diferențiate și incluzive în educație. Ed. a2-a rev.- Iași: Polirom
3. Verza, E., Păun, E., 1998. Educația integrată a copiilor cu handicap. București:
UNICEF.
4. https://www.reninco.ro/images/Declaratia%20de%20la%20Salamanca.pdf
5. https://proform.snsh.ro/baza-de-date-online-cu-resurse-educationale-pentru-sustinerea
-educatiei-incluzive-de-calitate/integrarea-si-incluziunea-scolara accesat la
16.11.2021, 20:58