Proiect educational

Educaţia pentru pace

Introducere

Omenirea are nevoie de o conștiință comună, de promovarea unui nou umanism, bazat nu numai pe valorile morale,
culturale, ci și pe achizițiile noilor soluții științifice și tehnice și pe impactul lor asupra vieții. Individul trebuie format în
spiritul solidarității cu cei din generația sa, al respectului pentru cei care l-au precedat și cei ce-l vor urma, al încrederii în
destinul umanității și al valorilor umane.

Educația pentru pace presupune cultivarea unor atitudini superioare și formarea oamenilor în vederea uitării
conflictelor și a promovării dialogului constructiv, cultivarea receptivității și flexibilității, a respectului față de valori și
aspirații, față de sine și de alții, a priceperii de a identifica punctele comune și de a respecta diversitatea situațiilor și
stilurilor de viață.

Profesorul Ștefan Bârsănescu, (1895-1984), membru al Academiei Române, membru al Asociaților Savanților Celebri
din Chicago, a propus constituirea unei "pedagogii a păcii" care să urmărească:
~ educarea copiilor în vederea debarasării de impulsuri agresive și de comportamente ostile;
~ formarea tinerilor în spiritul ideilor de înțelegere mutuală, cooperare, toleranță;
~ educarea tinerilor în ideea unei concepții despre lume, care să le permită să se entuziasmeze de valorile spirituale ale
omenirii.

În concepția acestei pedagogii își găsește loc ideea că disputele se soluționează prin discuții, argumentări,
demonstrații, iar apelul la rațiune implică încrederea în capacitatea omului de a învăța să-și exercite spiritul de înțelegere
mutuală. (https://www.scribd.com/doc/14661616/Pedagogie-Noile-educatii)

Profesorul George Văideanu (1924 -2014), expert UNESCO, care şi-a dedicat activitatea revigorării şi dezvoltării
instituţiilor cu rol educaţional şi care privea educaţia ca factor de modelare a mentalităţilor la nivel planetar, a fost ales de
două ori secretar al Asociaţiei Internaţionale a Educatorilor pentru Pacea Lumii (asociaţie cu rol consultativ pe lângă
UNESCO şi ONU). (http://www.ise.ro/in-memoriam-george-vaidean).

Proiect de program curricular

La nivel internațional, există mai multe programe de Educație pentru pace, dezvoltate de UNESCO, UNICEF, diverse
foruri educative internaționale. Prezentul proiect este o adaptare a unui cadru conceptual, Education for Peace – A
Curriculum Framework K-12, conceput de International Schools Association și recomandat școlilor de pretutindeni.
 Scopul proiectului: transmiterea valorilor universale și a atitudinilor durabile și dezvoltareacompetențelor care să
permită elevilor să devină cetățeni activi ai lumii - acele persoane care sunt conștiente de interdependența ființelor umane
cu mediul global, sunt hotărâte să promoveze pacea, drepturile omului și democrația, sunt conștiente de responsabilitatea
lor față de propria persoană și de mediul fizic şi social, şi-au dezvoltat o conștiință critică față de consecințele schimbărilor
tehnologice și sociale și au adoptat acele atitudini, obiceiuri și standarde de muncă care să le asigure capacitatea de a
învăța pe tot parcursul vieții, încrederea în sine, independența și respectul față de ceilalți, precum și dorința de a lua decizii
înțelepte.

Metodologie. Punerea în aplicare a acestui cadru conceptual recunoaște practica relațiilor pașnice, la toate nivelurile:
personal, familial, comunitar, inter-cultural și global. Aceasta atrage după sine un proces de achiziție de cunoștințe și de
dezvoltare a abilităților care să asigure modificarea comportamentului indivizilor și grupurilor și să ofere un model pentru
curriculum-ul formal și informal al școlii, pe care fiecare profesor poate să-l adapteze la specialitatea sa.

Se recomandă ca un astfel de program să fie aplicat în mod ciclic, el putând să fie implementat în mai multe
modalități:

 Prin planificări cross-curriculare și inter-disciplinare ale unor unități tematice legate de pace, ce ar pot fi livrate într-o
anumită perioadă de timp: o zi, o săptămână, un semestru, un an. Aceste unități pot culmina cu o anumită prezentare a
activității elevilor sau cu activități care sunt disponibile pentru o largă comunitate.
 Printr-o schimbare de accent într-un plan de lecție dat, profesorul poate ajuta elevul să identifice anumite probleme şi
să le abordeze prin discuții și investigare. Elevul poate extinde apoi aceste experiențe de învățare legându-le de problemele
din viața de zi cu zi a societății noastre.

 În activitățile extra-curriculare sau co-curriculare ale școlii. Voluntariatul elevilor în diverse asociaţii umanitare
precum UNICEF, Greenpeace etc. și întreaga gamă de activități care completează acțiunile și elementele de serviciu
comunitar ale programelor școlare pot servi la implementarea obiectivelor Educației pentru pace. Participarea elevilor în
consilii comunitare, activarea în programe de consiliere și de îngrijire a grupurilor vulnerabile pot fi de asemenea
oportunități în viața extra-curriculară și co-curriculară a școlii pentru promovarea principiilor Educației pentru pace.

 Obiectivele inerente vieții școlare, de comunicare eficientă, de încurajare a incluziunii, acceptării și interacțiunii între
diverse grupuri, precum și crearea unui climat general de toleranță și respect pot fi identificate ca precepte ale Educației
pentru pace.

 În stilul de predare, cadrele didactice din școlile care dezvoltă un program de Educație pentru pace trebuie să includă
valorile procedurale fundamentale, cum ar fi deschiderea, corectitudinea, respectul pentru adevăr și respectul pentru
raționament. Un mediu tolerant și atent, în care învățarea beneficiază de susținere şi caldură, este la fel de important ca
problema conținutului.
              Obiective operaţionale:

 achiziţionarea unor concepte şi cunoştinţe specifice problematicii (pace, dezarmare, cooperare, echitate, pacifism,
război, agresiune, fanatism, terorism etc.);

 formarea de aptitudini şi însuşiri de personalitate (toleranţă, receptivitate, respectarea opiniilor celorlalţi);

 structurarea unor atitudini responsabile faţă de propria comunitate şi faţă de umanitate (iubirea faţă de aproape,
solidaritatea umană, încrederea în semeni);

 exersarea unor acţiuni pacifiste (participarea activă în comunitatea locală, angajarea în promovarea armoniei globale
ca reflectare a diversității populației umane, opoziţia faţă de manifestările agresive, rasiste, xenofobe la şcoală, la locul de
muncă, ori în alte locuri publice, manifestarea unor comportamente paşnice, de respect pentru pacea între persoane, ţări,
naţiuni).

Valori. Sunt promovate valorile morale și culturale de tipul nonviolenței, toleranței, coabitării multiculturale și
diminuării sau abolirii agresivității și violenței între oameni. Însă nu este de dorit ca valorile enumerate să fie livrate
dogmatic; mai degrabă elevii ar trebui să fie încurajaţi să examineze contextul și implicațiile propriilor lor valori și pe cele
ale altora pentru a ajunge la un set de valori pe care să creeze cel mai bine un climat de pace.

Abilităţi. Elevii vor dezvolta abilitățile [precum și atitudinile] necesare pentru a fi pacifişti proactivi și eficienţi.
Acestea pot fi rezumate în rubricile Abilităţi de gândire, Abilităţi de comunicare şi Abilităţi personale. Deosebit de
importante pentru Educația pentru pace sunt următoarele:

Abilităţi de gândire
Gândirea critică
 să poată distinge fapta de opinie și de credință
 să recunoască tendinţele și prejudecăţile
 să identifice ipotezele, concluziile şi erorile într-un argument
 să raţioneze corect
Gestionarea informațiilor:
 să formuleze şi să testeze o ipoteză
 să știe unde să caute răspunsuri și cum să selecteze și să respingă informații
 să cântărească în mod eficient probe
 să emită ipoteze cu privire la eventualele rezultate și consecințe pentru a putea alege cea mai adecvată acțiune
Gândirea creativă:
 să căute soluții și răspunsuri noi;
 să abordeze problemele din mai multe perspective.

Reflecția:
 să manifeste prudenţă în abordarea unei probleme și să identifice părțile sale componente
 să monitorizeze în mod eficace procesele de gândire și să formuleze strategii adecvate pentru a aborda orice problemă
specială
Gândirea dialectică:
 să aprecieze un lucru din mai multe puncte de vedere
 să înțeleagă diverse puncte de vedere
 să fie în stare să construiască un argument din punctul de vedere al celuilalt, bazându-se pe cunoașterea acestuia

Abilități de comunicare
Prezentarea:
 să fie în măsură să explice în mod clar și coerent ideile
Ascultarea activă:
 sa asculte cu atenție,
 să înțeleagă și să recunoască punctele de vedere ale altora.
Negocierea:
 să recunoască rolul și limitările compromisului ca instrument pentru încetarea conflictului;
 să desfășoare un dialog productiv în direcția soluționării unui litigiu.
Comunicarea non-verbală:
 să recunoască sensulul și semnificația limbajului corpului.

Abilități personale:
Cooperarea:
 să lucreze eficient cu alții în direcţia unui obiectiv comun
Adaptabilitatea:
 să fie dispus să-şi spună părerile în lumina probelor și a rațiunii.
Auto-disciplina:
 să aibă capacitatea de a se comporta în mod adecvat și de a-şi gestiona timpul în mod eficient
Responsabilitatea:
 să-şi asume și să rezolve sarcini într-un mod adecvat; să fie dispus să-și asume o parte din responsabilitate
Respectul:
 ascultarea cu sensibilitate a altora;
 luarea de decizii bazate pe echitate și egalitate;
 recunoaşterea faptului că credințele, opiniile și ideile altora pot diferi de cele proprii.

Acțiuni. Educația pentru pace trebuie să se extindă dincolo de nivelul intelectual pentru a include nu numai atitudini
responsabile, ci şi acțiuni bine gândite și adecvate. Școlile trebuie să ofere elevilor posibilitatea și puterea de a-şi alege
acțiunile, de a acționa și a reflecta asupra acestor acțiuni. Unele activități au o importanță deosebită pentru educația pentru
pace. Dintre acestea, de un succes deosebit s-au dovedit a fi serviciul comunitar, rezolvarea conflictelor şi activităţile civice.
Serviciul comunitar este o componentă a tuturor programelor de Bacalaureat Internațional. Serviciul ar trebui să fie
interpretat în sens larg ca acțiuni mici, dar și ca acțiuni mai mari. Școala are responsabilitatea de a oferi o serie de
oportunități adecvate și îndrumările necesare elevilor.
Rezolvarea conflictelor necesită o gamă largă de abilități și cunoștințe în plus față de dispoziția de a acționa.
Predarea strategiilor corespunzătoare de soluționare a conflictelor din cadrul comunității școlare și utilizarea lor în practică
este benefică. Un astfel de program necesita tehnici specifice. (http://www.didactic.ro/materiale-didactice/97352_programa-
curs-optional-tehnici-de-rezolvare-a-conflictelor)
Activitățile civice adecvate ar trebui să fie disponibile pentru întreaga comunitate școlară, astfel încât toate grupurile
să participe și să joace un rol semnificativ în procesul de luare a deciziilor.

Un exemplu inspirațional este Pelerin de Pace, (1908 – 1981), o femeie din America, care nu a vrut să fie cunoscută
sub alt nume. Ea a parcurs 40000 km pe jos pentru a incita la angajarea în favoarea păcii. Peste tot pe unde trecea, ea se
adresa oamenilor, relata experiențe constructive şi insista asupra faptului că suntem la o rascruce în istoria omenirii, în fața
unei alegeri cruciale între un război total şi o transformare launtrică. Exemplul ei a inspirat multe marşuri pentru pace în
lume: Marşul Oamenilor, din California până la Moscova; Marşul pentru Tera, din Stonehenge până la Atena; şi multe
altele.

După ea, „Acțiunea pentru pace ar trebui să ia mereu forma unei vieți sub semnul păcii. Noi putem cu toții să lucrăm pentru
pace. Putem să lucrăm acolo unde suntem, în interiorul ființei noastre, fiindcă cu cât avem pace în suflet, cu atât proiectăm
această pace în situațiile exterioare. Alte acțiuni pot fi trimiterea unor scrisori, reuniunile publice, difuzarea cărților despre
pace, discuții cu vecinii despre pace, săptămâni pentru pace, sărbători pentru pace, marşuri pentru pace. De asemenea,
votarea unei persoane care se va angaja cu determinare în favoarea păcii şi chiar înființarea unui minister al păcii. Acțiunile
pot fi foarte diverse. Fiecare poate găsi ceea ce îi convine....” Povestea vieții ei a fost tradusă în mai multe limbi, inclusiv în
limba română. Există de asemeni o asociație de Prieteni ai Pelerinului de Pace (Friends of Peace Pilgrim) ale cărei
coordonate se pot găsi pe www.peacepilgrim.org
 Evaluarea. Educația pentru pace se exprimă în domeniul învățării afective, care nu este măsurabilă într-o formă strict
cantitativă. Recunoscând acest fapt, eficacitatea Educației pentru pace pentru elevi poate fi evaluată prin prezența
următorilor indicatori:
 La nivel personal, manifestarea toleranţei, respectului, egalităţii, comunicării efective, a sincerităţii, reconcilierii şi
solidarităţii;
 La nivelul clasei, recunoașterea diversității și a disparităţii, cooperarea în grupurile de elevi, relațiile deschise şi
căutarea de rezoluții pașnice;
 La nivelul școlii, un climat sigur, care nu pune în pericol respectarea regulamentului școlar, consilierea pastorală de
susținere, reprezentarea în forumuri civice, includerea unor activități educaționale adecvate legate de pace, dovezi ale
programelor de dezvoltare a personalului în domeniu relevant pentru educația pentru pace;
 La nivel comunităţii, programele de serviciu comunitar, programele de sensibilizare faţă de probleme și contribuțiile
la soluții, schimburile parteneriale între şcoală și alte școli;
 La nivel mondial, relațiile cu instituțiile și agențiile implicate în problemele internaționale ale păcii, de exemplu
Amnesty International, UNICEF etc.

Ariile tematice vor explora o serie de probleme cheie ale Educației pentru pace. Profesorii vor fi în măsură să
identifice punctele de conexiune dintre temele și conținuturile prescrise de propriile lor domenii.
În abordarea tuturor temelor, este necesar ca profesorii să cunoască acordurile negociate la nivel internațional sau
ratificate universal. Astfel, cadrele didactice ar trebui să aibă grijă să evite impunerea propriilor convingeri elevilor lor, ca și
implicarea în luptele ideologice. În același timp, profesorul ca model de rol este, fără îndoială, un actor cheie în expresia vie
a educației pentru pace.

1. Drepturile omului și libertățile fundamentale. Respectarea drepturilor și a demnității umane constituie

fundamentul libertății, dreptății și păcii în lume. Această secțiune evidențiază drepturile personale, drepturile în relațiile
dintre oameni, libertățile publice și drepturile politice. Negarea drepturilor omului și libertăților fundamentale nu constituie
doar o tragedie personală, ci creează, de asemenea, condițiile unor tulburări sociale și politice, semănând semințele violenței
și conflictului în interiorul societăți și între societăți și națiuni.
În activitatea de studiere a drepturilor omului, există oportunitatea de a examina relația dintre drepturi și
responsabilități și tensiunea care poate apărea atunci când drepturile personale împietează asupra drepturilor familiei, ale
comunități, a națiunilor și comunității globale. Studierea unor cazuri concrete de încalcare a drepturilor umane ajută elevii
să-şi formeze convingeri cu privire la necesitatea respectării lor.

Categorii de drepturi propuse pentru studiu:

Drepturi personale: dreptul de a trăi în libertate și siguranță; dreptul de a nu fi supus sclaviei; protecţia conform
legii; dreptul la cetățenie;
Drepturi în relațiile dintre oameni: drepturile familiei; drepturile copiilor; drepturile minorităţilor; drepturi de
proprietate;
Libertatea publică și drepturile politice: libertatea de exprimare; libertatea de asociere; drepturile democratice;
libertatea de mișcare; libertatea religioasă.
 În această arie tematică este bine să amintim câteva personalităţi care au avut un rol deosebit în promovarea
drepturilor omului şi care au contribuit la crearea unei lumi mai bune:

Helen Keller, (1880-1968), a fost prima surdo-mută care a absolvit colegiul. Din dragoste pentru limbă, ea a devenit
o scriitoare cu un renume mondial. A fost o pacifistă și o militantă activă pentru instituirea sistemului de vot universal și a
depturilor pentru muncitori, femei și persoanele cu probleme de vedere. Ea a susținut dreptul la învățătură pentru copiii surzi
și orbi. Pentru contribuția ei, președintele Lyndon B. Johnson i-a acordat „The Presidential Medal of Freedom” una dintre
cele mai înalte onoruri civile din Statele Unite. (http://www.didactic.ro/materiale-didactice/53532_realizari-remarcabile) si
(http://www.didactic.ro/materiale-didactice/helen-keller-un-model-de-viata).

Malala Yousafzai, (n. 12 iulie, 1997), adolescenta cunoscută pentru activitatea și spiritul ei militant în problemele
educației și ale societății islamice în general, în special privind discriminarea femeii.

La 10 octombrie, 2014, i s-a decernat Premiul Nobel pentru Pace (pe care l-a primit împreună cu Kailash Satyarthi)
„pentru lupta împotriva asupririi copiilor și tinerilor și dreptul tuturor copiilor la educație”. Acestea sunt cuvintele ei: „Un
copil, un profesor, un stilou şi o carte pot schimba lumea. Educaţia este singura soluţie”. Pentru că un copil educat are
şanse mai mari să îşi realizeze potenţialul, să devină un adult productiv şi un cetăţean implicat şi să contribuie la
societatea care i-a oferit o şansă.

Mahatma Gandhi, (1869-1948), este considerat a fi una din cele mai importante personalităţi ale secolului XX.
Metodele sale paşnice de luptă au influenţat şi celelalte personalităţi prezentate aici.
 Martin Luther King Jr, (1929-1968), a fost cea mai însemnată figură din cadrul mişcării americane pentru drepturi
civile. El a schimbat societatea SUA , fără a face uz de forţă, iar discursul său "I have a dream" a făcut înconjurul lumii.

Desmond Tutu, (n. 1931), a contribuit decisiv la abolirea Apartheidului în Africa de Sud. Tutu se impune în
continuare peste tot în lume pentru păstrarea păcii.

Mairead Corrigan (n. 1944) şi Betty Williams, (n. 1943), au fost două femei obişnuite din Belfast. În urma unui
accident, ele au început să acţioneze, înfiinţând organizația Peace People şi pornind o mişcare pacifistă în Irlanda de Nord.

Yitzhak Rabin, (1922-1995), şi-a început cariera ca soldat în Israel. Ca om politic, el a dat procesului de pace
impulsuri decisive, fiind asasinat de un fanatic.

Rigoberta Menchú, (n. 1959) a crescut într-o familie săracă din Guatemala. Mulţi membri ai familiei sale au fost
ucişi de armată. Ea mai luptă şi astăzi pentru respectarea drepturilor omului şi a drepturilor popoarelor indigene.

Maica Tereza, (1910-1997), a intrat în istoria secolului XX sub apelativul "Saint of the Gutters". Felul în care i-a
ajutat pe cei mai săraci dintre sărmanii Calcutei este de neuitat.

Dietrich Bonhoeffer, (1905-1945), a fost un preot care a luptat împotriva dictaturii naţional-socialiste. El a fost ucis
cu puţin timp înaintea sfârşitului războiului, în lagărul de concentrare Flossenbürg.

2. Justiția socială joacă un rol important în asigurarea securității și împărțirea beneficiilor și sarcinilor societății.
Justiția socială recunoaște rolul important pe care îl au comunitățile în crearea unei societăți mai echitabile. Aplicarea
justiției sociale produce adesea tensiuni sociale, politice și economice. O investigație a acestor tensiuni creează o
oportunitate pentru elevi de a dezvolta analize clare, în cunoștință de cauză.
Subiectele pot include: prevederi pentru asistența socială; accesul egal la educație; politici de acțiune pozitivă; sărăcia;
şomajul; munca [ex. munca copiilor, odihna și timpul liber, muncă egală / salarii egale și grile de salarizare echitabile];
sindicatele.

3. Dezvoltarea durabilă, cu un echilibru între protecția mediului, creșterea economică și o distribuție echitabilă a
bunăstării materiale, este un factor critic în realizarea unei societăți pașnice și o provocare pentru Educația pentru pace.
Subiectele pot include: bogăția și inechităţile în distribuția veniturilor între națiuni și în interiorul națiunilor; impactul
alegerilor individuale asupra producției și consumului de bunuri; reducerea sărăciei.

4. Sporirea, mișcarea și starea generală a populației la nivel mondial se asociază cu probleme care produc deseori
tensiune și stres. Fenomenele omniprezente oglindesc tiparele schimbărilor populației la nivel istoric și furnizează o
varietate de teme și probleme pe care elevii le pot examina. Subiectele pot include: sporirea populaţiei; migraţia; problemele
refugiaţilor; schimbările demografice structurale; efectele dezastrelor naturale; urbanizarea.

5. Sănătate și habitat. Orice persoană are dreptul la un nivel de trai, care să asigure accesul la o locuință adecvată, o
alimentație corespunzătoare, îngrijirea sănătății și serviciile sociale necesare, luând în considerare condițiile economice și de
mediu. Subiectele pot include: spațiul de locuit; oamenii străzii; dietă – nutriţie; accesul la servicii medicale pre-natale, în
perioada şcolarităţii timpurii, a adolesceţei şi a vârstei adulte și îngrijirea sănătății vârstnicilor; prevederi pentru persoanele
defavorizate și persoanele cu handicap; prevederi pentru situaţii de epidemie, foamete și alte dezastre, fie ele naționale sau
transnaționale.

6. Diversitatea culturală este o problemă care circumscrie drepturile omului și recunoașterea drepturilor, valorii și
contribuției diferitelor culturi și grupuri minoritare într-un grup mai larg. Principiile egalității, justiției și solidarităţii sunt
centrale în celebrarea diversității culturale. Fiecare cultură are propriile sale valori deoarece reflectă realizările unice ale
unui grup în cadrul unui patrimoniu mondial mai larg. Trebuie apreciat faptul că, datorită diferitelor medii culturale și
sociale, pot apărea interpretări ale unor situații care la rândul lor fac apel la recunoaștere, respect și empatie.
Lista problemelor legate de diversitatea culturală variază, de la cele care ar putea influența viața de zi cu zi a ființelor în
împrejurimile lor imediate, la problemele globale care ar putea contribui la înfăpuirea sau amenințarea păcii mondiale.
Subiectele pot include: identitatea naţională; comparaţii între culturi; culturi care se influențează reciproc: punţi și graniţe;
contribuţiile culturilor la patrimoniul mondial; contribuțiile culturale la consolidarea păcii mondiale.

7. Protecția și gestionarea mediului este o problemă pentru care toate națiunile, comunitățile și oamenii trebuie să
împartă responsabilitatea. Impactul oamenilor asupra mediului înconjurător face evidentă necesitatea de a promova
durabilitatea mediului, asigurarea bunăstării tuturor oamenilor și viețuitoarelor. Subiectele pot include: efectul de seră;
schimbări climatice / de vreme; poluarea solului / apei / aerului; scurgeri de ulei și efectul asupra vieții marine; vânătoarea /
pescuitul; deșeuri nucleare și gestionarea acestora; împărţirea resurselor; defrişările; pădurile tropicale; minele de sol;
reciclarea; sursele alternative de energie; apa; barajele și impactul lor ecologic; studiile de impact environmental;
diversitatea biologică; dezastrele nucleare / tehnologice [Cernobil / Union Carbide]; pericolele pentru mediu ale războaielor.
Model graphic Educatia pentru pace