Biografie Ion Luca Caragiale

Ion Luca Caragiale (n. 1 februarie 1852, Haimanale, judeţul Prahova, astăzi I. L. Caragiale,
judeţul Dâmboviţa, d. 9 iunie 1912, Berlin) a fost un dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet,
scriitor, director de teatru, comentator politic şi ziarist român, de origine greacă. Este
considerat a fi cel mai mare dramaturg român şi unul dintre cei mai importanţi scriitori
români. A fost ales membru al Academiei Române post-mortem.

S-a nascut in satul Haimanale, judetul Prahova, fiul avocatului Luca Caragiali, secretar al
Manastirii Margineni, si al Ecaterinei Karaboa, descendenta a unei familii de negustori greci
din Brasov.
Primele studii le-a făcut între anii 1859 şi 1860 cu părintele Marinache, de la Biserica Sf.
Gheorghe din Ploieşti, iar până în anul 1864 a urmat clasele primare II-V, la Şcoala
Domnească din Ploieşti. Până în 1867 a urmat trei clase la Gimnaziul „Sfinţii Petru şi Pavel”
din Ploieşti, iar în 1868 a terminat clasa a V-a liceală la Bucureşti.

Adolescentul Iancu a început să scrie în taină poezii, dar înainte de debutul literar a fost
fascinat de performanţele teatrale ale unchiului său, Iorgu Caragiale care era actor şi şef de
trupă, fixată la Bucureşti sau ambulantă. În 1868 a obţinut de la tatăl său autorizaţia de a
frecventa Conservatorul de Artă Dramatică, în care fratele acestuia, Costache, preda la clasa
de declamaţie şi mimică. În 1870 a fost nevoit să abandoneze proiectul actoriei şi s-a mutat cu
familia la Bucureşti, luându-şi cu seriozitate în primire obligaţiile unui bun şef de familie. Tot
în anul 1870, a fost numit copist la Tribunalul Prahova.

La 12 martie 1885, s-a născut Mateiu, fiul natural al Mariei Constantinescu, funcţionară la
Regie, cu Caragiale, care îl declară la oficiul stării civile.
L-a cunoscut pe Eminescu când tânărul poet, debutant la Familia, era sufleur şi copist în
trupa lui Iorgu. În 1871, Caragiale a fost numit sufleur şi copist la Teatrul Naţional din
Bucureşti, după propunerea lui Mihail Pascaly. Din 1873 până în 1875, a colaborat la
Ghimpele, cu versuri şi proză, semnând cu iniţialele Car şi Policar (Şarla şi ciobanii, fabulă
antidinastică). S-a născut, prin urmare, autorul satiric, însă prin sacrificarea poetului liric,
căruia îi va supravieţui, ocazional, autorul de fabule, epigrame şi parodii.

În 1889, la 7–8 ianuarie s-a căsătorit cu Alexandrina Burelly, fiica actorului Gaetano Burelly.
Din această căsătorie vor rezulta mai întâi două fete: Ioana (n. 24 octombrie 1889) şi Agatha
(n. 10 noiembrie 1890), care se sting de timpuriu din cauza unei tuse convulsive sau a difteriei
(la 15 iunie respectiv 24? martie 1891). La 3 iulie 1893 i se naşte un fiu, Luca Ion.

În 1889, anul morţii poetului Mihai Eminescu, Caragiale a publicat articolul În Nirvana. În
1890 a fost profesor de istorie la clasele I-IV la Liceul Particular Sf. Gheorghe, iar în 1892 şi-
a exprimat intenţia de a se expatria la Sibiu sau la Braşov. În 1903, la 24 februarie a avut o
încercare de a se muta la Cluj, însă în luna noiembrie şi-a stabilit domiciliul provizoriu la
Berlin. În 1905, la 14 martie s-a stabilit definitiv la Berlin.

În zorii zilei de 9 iunie 1912, Caragiale a murit subit în locuinţa sa de la Berlin din cartierul
Schöneberg, bolnav fiind de arterioscleroză. Rămăşiţele pământeşti sunt expuse în capela
cimitirului protestant Erster Schöneberger Friedhof şi depuse, la 14 iunie, în cavoul familiei,
în prezenţa lui Gherea, a lui Delavrancea şi a lui Vlahuţă. Cinci luni mai târziu, la 18
noiembrie, sicriul cu rămăşiţele sale pământeşti a fost adus la Bucureşti şi, la 22 noiembrie
1912 s-a făcut înmormântarea la cimitirul Şerban Vodă.