Conceptele de creativitate si talent

Creativitatea
Este un proces mental şi social care implică generarea unor idei sau concepte
noi, sau noi asocieri între idei sau concepte existente.

In psihologie, conceptul de creativitate are urmatoarele 3 acceptiuni:

a)de comportament si activitate psihica creativa.

b)de structura a personalitatii sau stil civic.

c)creativitatea de grup in care interactiunile si comunicarea mijlocesc

generarea de noi idei, deci duc la noi idei creative.

Talentul
Este o aptitudine, o capacitate înnăscută a individului într-un anumit
domeniu, sau dobândită într-o ramură de activitate care favorizează un
proces creator.

Talentul a fost conceput ca o dezvoltare superioara a aptitudinilor generale si

speciale si ca o fericita imbinare a lor.

Categorii speciale de elevi cu aptitudini

inalte
Categorii speciale de elevi cu aptitudini înalte
J. M. Dunlap: 
a) Copii dotaţi: au un IQ între 116 şi 132, frecvenţa lor în populaţia şcolară
fiind de 1 din 10-15 elevi;
b) Copii superior dotaţi: au un IQ între 132 şi 140, frecvenţa lor în populaţia
şcolară fiind de 1 din 40-160 elevi;
c) Copii supradotaţi: au un IQ între 172 şi 180, frecvenţa lor în populaţia
şcolară fiind de 1 din 10.000-100.000 elevi.

Copilul supradotat
= dotarea aptitudinală înaltă corespunde nivelului de competenţă a
abilităţilor dezvoltate non-sistematic, legate de cel puţin un domeniu de
expresie umană (intelectuală, creativă, socio-afectivă, senzoriomotrică şi
altele), care plasează  subiecţii respectivi printre primii 15-20% 
din segmentul colegilor de vârstă.

TEORII
Modelul elaborat de Francoys Gagne
- face distincţie între „dotarea înaltă” şi „talent”, subliniind că prima exprimă o 
realitate psihologică manifestă, reală sau numai potenţială, în timp ce talentul
face referire la performanţa aptitudinală social recunoscută.

Modelul multifactorial „The Munich Giftedness Model” de Heller şi Hany

- identifică cinci domenii ale talentului (abilitate intelectuală, creativitate,
competenţă socială, abilităţi artistice, abilităţi psihomotorii) şi câteva arii de
performanţă (limbi străine, matematică, ştiinţă, tehnologie, artă
meşteşugărească, relaţii sociale, arte, sporturi).

Teoria inteligenţelor multiple - H. Gardner

- descrie 6 componente cognitive, 
relativ independente: talentul lingvistic, 
logico-matematic, inteligenţa spaţială, inteligenţa muzicală, inteligenţa 
kinestezică, inteligenţa interpersonală

Teoria inteligenţelor multiple - H. Gardner

- descrie 7 componente cognitive, relativ independente: talentul
lingvistic, logico-matematic, inteligenţa spaţială, inteligenţa muzicală,
inteligenţa kinestezică, inteligenţa interpersonală .

Riscuri (oral)Copiii cu aptitudini intelectuale înalte sunt predispusi la

riscuri multiple datorita faptului ca societatea nu prezinta sisteme
adecvate care sa se adreseze acestei categorii. Chiar profesorii,
prin cursurile de pedagogie, sunt orientati sa se ocupe de "elevul
mediu", de prototipul elevului standard, astfel ca "talentatii trebuie
învatati sa-si poarte povara propriului talent". Pe de alta parte, si
parintii sunt nepregatiti în fata unui copil exceptional. Lipsiti de cele
mai multe ori de sprijinul necesar, acesti copii pot traversa situatii
de subrealizare scolara, de izolare si de socializare dificila, inhibitii
intelectuale, stari depresive, dificultati ce decurg din decalajul
dintre dezvoltarea cognitiva si cea afectiva.

Aceste riscuri sunt urmatoarele:

 Dificultatile dezvoltarii socio-emotionale - constau în

dificultati de socializare. Copiii cu aptitudini înalte sunt adesea
predipusi la însingurare. Având idei, interese, preferinte diferite,
ei se confrunta cu reactiile ostile ale celor din jur.
 
 Inhibitia intelectuala - se diferentiaza în doua tipuri clasice:
o pierderea definitiva a potentialului intelectual sau, cel
putin, a aptitudinilor intelectuale înalte ("lumina care se stinge")
o pierderea momentana a capacitatii intelectuale cu
posibilitatea recuperarii ("scaderea tensiunii").
o
 "Depresia succesului" si sinuciderile. "Depresia succesului"
este o sintagma folosita de D.M. Farell pentru a desemna
incapacitatea "celui obisnuit doar sa învinga" sa faca fata
esecului accidental. Depresia succesului apare la unii copii care
au experimentat doar succesul continuu, ei neavând structuri,
abilitati de a suporta esecul real.
 
 Riscul neidentificarii - apare frecvent la copiii care fac parte
din categorii speciale de superior dotati - cum ar fi din grupuri
minoritare sau dintr-o cultura diferita.

Recunoasterea sociala a excelentei este un proces complex si

întâmpina multiple probleme subiective si obiective. Rata
irosirii talentelor este proportionala cu incapacitatea
manageriala a comunitatilor profesionale de a crea
conditii de valorificare a resurselor umane. Tocmai de
aceea, afirmarea si consacrarea capacitatilor înalte se impun a fi
analizate si proiectate cu metodologii stiintifice, ca etape
integrate în asistenta psihopedagogica speciala.