Funcțiile așezărilor rurale

E L E V I : Ș A RVA R I N A N D R E I L A U R E N Ț I U

PRICOP OLĂRAȘU NICHOLAS FLORIN

 Oamenii s-au grupat în aşezări pentru a-şi putea exercita mai bine
anumite forme de activitate. Funcţia este, aşadar, profesiunea exercitată de
aşezare.
Este vorba, deci, de activităţile aşezării ca organ care exercită o
funcţie într-un ansamblu, cu alte cuvinte de activităţi externe, activităţi ce pun
în relaţie aşezarea cu spaţiul în care ea există.
Funcţia specifică satului este cea agricolă. Situaţia este însă diferită, în timp şi
spaţiu, datorită unei multitudini de factori.
În țările în curs de dezvoltare, multe sate pur agricole până nu
demult, devin fie furnizoare de forţă de muncă, fie centre de
producţie neagricolă.
 În funcţie de structura socio-profesională a populaţiei active corelată cu
valoarea producţiei, poziţia geografică şi volumul fluxurilor de navetişti, patru tipuri
funcţionale de aşezări rurale. Peste 65% din populaţia activă ocupată în agricultură şi o
valoare a producţiei agricole mai mare de 70% din totalul producţiei globale a aşezării
respective. Sunt aşezări agricole, cuprinzând profilele: cerealier, cerealier şi de creştere
a animalelor, legumicol, viticol, de creştere a animalelor (sate montane);
Aşezări rurale cu activităţi meşteşugăreşti sau industrie mică şi artizanală ce
valorifică unele resurse locale de materii prime pentru aprovizionarea populaţiei cu
articole de uz casnic şi gospodăresc, ţesături, confecţii, produse lactate, semipreparate
etc.: Tismana, Şieu, Vereşti, Corund etc.);
Aşezări rurale agricole cu rol de cazare a forţei de muncă, aflate în
apropierea unor centre polarizatoare, pe marile artere de circulaţie, cu pendularea
forţei de muncă.
 Populaţie activă în proporţie de peste 65% lucrează în industrie, iar valoarea producţiei industriale
depăşeşte 70% din producţia agricolă aşezări rurale cu industrie extractivă (cărbune, petrol, gaze naturale,
minereuri, roci de construcţie), cum ar fi: Greci, Turcoaia, Lespezi, Ghelari, Ruşchiţa, Finta, Măneşti etc.; aşezări
rurale cu industrie prelucrătoare a materiilor prime agricole sau minerale, cum ar fi: Bucecea, Băiculeşti, Valea
Roşie, Topleţ, Vama, Mâneciu etc.;
Aşezări cu industrie extractivă şi prelucrătoare, cum ar fi: Suplacu de Barcău, Chistag, Hoghiz, Pădurea
Neagră, Doaga etc.”
Activităţile agricole şi neagricole deţin ponderi aproximativ egale (între 35 şi 65%)
Aşezări rurale agroindustriale cum ar fi: Floreşti, Baloteşti, Fântânele, Leşu Ursului, Margina, Brăneşti
etc.;

Aşezări rurale agroforestiere asociate frecvent cu prelucrarea lemnului (Gălăuţaş, Molid);

Aşezări rurale agropiscicole (prezente în Delta Dunării, Câmpia Transilvaniei, Câmpia Moldovei, Câmpia
Crişurilor.);
Aşezări rurale agricole şi de transport: Apahida, Ciceu, Războieni, Vinţu de Jos, Dragalina etc.;
Aşezări rurale agroindustriale şi de servicii, având sub 15% din populaţia activă ocupată în sectorul
terţiar: Pătârlagele, Băneasa, Vidra, Cacica, Marginea (Suceava), Turceni etc.”
 Aşezări rurale turistice (peste 25% din populaţia
activă este ocupată în servicii, alături de funcţiile agricolă,
forestieră, industrială: Bodoc, Bilbor, Homorod, Sărata
Monteoru, Moneasa, Bazna, Agapia, Săpânţa, Amara etc.);
Din punct de vedere al funcţiilor pe care le
îndeplinesc şi prin numărul lor de populaţie, multe din aşezările
rurale au acea caracteristică generală a urbanului: le lipseşte
însă gradul de dotare tehnico-edilitară corespunzătoare
funcţiilor pe care la îndeplinesc categoriile urbane.
 Ierarhizarea acestor funcţii, după valoarea şi importanţa lor, trebuie făcută în
aşa fel încât locul pe care-l fixăm unei localităţi, în determinările tipologice, să coincidă
cu realitatea.
O serie de tipizări ulterioare, realizate pe baza structurii profesionale, au avut
în vedere şi alţi indicatori: mişcarea pendulatorie a populaţiei active, structura terenului
agricol, structura producţiei marfă.”
Deși numărul preocupărilor de acest gen este în continuă creştere, nu s-a ajuns
încă la o metodologie satisfăcătoare în ceea ce priveşte distingerea tipurilor funcţionale.
Problema cea mai dificilă o constituie alegerea sistemului de indicatori –
sociali, economici, geografici – care să caracterizeze dezvoltarea de ansamblu a
comunităţii umane, exprimând laturi multiple şi specifice, ţinând cont, în acelaşi timp, şi
de specificul social-economic şi istoric al zonei.
 Vă mulțumim pentru atenția acordată!

Bibliografie:https://www.colegiu.info/functiile-asezarilor-rurale#google_vignette