În 

decursul devenirii sale istorice omul sia creat un mediu artificial pen
trua se feri de o natura când darnica, când ostila-locuinta. Prin
gruparea teritoriala a mai multor locuinte si realizarea unui mod
de covietuire sociala specific au rezultat asezarile umane. Ele au
cunoscut în evolutia lor perioade de declin si de înflorire, unele au
disparut iar altele s-au pastrat pâna în zilele noastre. Ele împodobesc
astazi suprafata Terrei aidoma unei imense constelatii de pe bolta
cereasca, unele având o "stralucire ‘’puternica, altele abia "licarind,
minuscule între cei doi poli ai planetei. Asezarile pot fi permanente si
temporare, cu o larga arie de raspândire geografica.
Zonele rurale sunt regiuni din afara așezărilor urbane. Acestea sunt
caracterizate prin faptul că au o populație redusă față de cea din
[[mediul iar locuitorii lucrează adesea pământul. Două tipuri de
așezări umane fac parte din mediul rural: satul și cătunul.

În
Uniunea Europeană, se poate observa o preocupare mai aparte de
problematica spațiului rural, mai ales începând din anii 80. Spațiile
rurale sunt legate de valori cum ar fi ocrotirea naturii și păstrarea
unor valori culturale, experiența mediului sănătos și de dimensiuni
umane, apartenența la o colectivitate, mâncarea gustoasă, pregătită
în condițiuni controlabile etc. „Charta europeană a spațiilor rurale” dă
următoarea definiție: spațiul rural înseamnă un teren continental sau
litoral, care conține satele și micile orașe, în care marea parte a
terenurilor sunt utilizate pentru:

 agricultură, silvicultură, acvacultură și pescuit;
 activități economice și culturale ale locuitorilor acestor zone
(artizanat, industrie, servicii etc.)
 funcția de odihnă și agrement cu caracter neurban sau de ocrotire
a naturii;
 alte utilizări.
Părțile agrare și neagrare ale spațiului rural formează o entitate
distinctă față de spațiul urban, care este caracterizat printr-o
puternică concentrare de locuitori și de structuri verticale și
orizontale. Distincția tradițională între zonele urbane și rurale într-o
țară se bazează pe ipoteza că zonele urbane, indiferent cum sunt
definite în țara respectivă, oferă un alt standard de viață și, de obicei,
un nivel de trai economic superior. Conceptul de rural nu are o
definiție comună în diferite țări, ceea ce îngreunează studiul
comparativ al ruralului pe plan mondial sau chiar la nivelul Uniunii
Europene.
O zonă urbană este o zonă caracterizată printr-o densitate mare
a populației, în comparație cu zonele înconjurătoare. Zonele urbane
pot fi orașe, orășele sau conurbații, dar termenul nu se extinde și la
așezările rurale cum ar fi satele și cătunele.

Zonele urbane sunt create și dezvoltate de progresul de urbanizare.

Măsurarea gradului unei zone urbane ajută în analizarea densității
populației, a expansiunii urbane și în determinarea populațiilor
urbane și rurale (Cubillas 2007).
Spre deosebire de o zonă urbană, o zonă metropolitană include nu
numai mediul urban ci și orașele satelit și intervențiile funciare rurale,
care sunt conectate socio-economic la orașul urban de bază, de obicei,
prin legături de muncă prin navetă, cu orașul nucleu, fiind primarul
pieței forței de muncă. De fapt, zonele urbanizate aglomerate cresc ca
și populația de bază / centru de activitate economică într-o zonă
metropolitană mai mare sau un plic.
Habitatul uman reprezinta un anumit teritoriu in care traieste si isi
desfasoara activitatea o anumita comunitate sau grupare de oameni.
Habitatul cuprinde atat asezarile umane propriu-zise (asezarile rurale,
urbane), cat si „conditiile naturale” oferite de mediul in care se afla
situate.La nivelul intregii populatii a Terrei, habitatul uman este
planeta ca intreg, cu toate conditiile oferite de aceasta. La nivelul unei
comunitati rurale de mici dimensiuni, habitatul ei il constituie acel
spatiu (teritoriu) concret in care se afla locuintele si se desfasoara

activitatea cotidiana.Habitatul uman cuprinde urmatoarele

componente:un anumit teritoriu concret pe care se afla amplasate
locuintele (denumit „vatra” localitatii sau „intravilan”) si spatiul
imediat inconjurator, unde oamenii desfasoara, in mod sistematic, o
anumita activitate social-economica (denumit „hinterland” sau pentru
asezarile rurale, „mosie”); Dupa natura predominanta a activitatii,
aspectul calitativ si gradul de concentrare umana se pot diferentia
habitatul rural si habitatul urban; uneori diferentele sunt greu de
stabilit, iar caracteristicile lor specifice se intrepatrund.Dupa
marime, exista o gama foarte larga de habitaturi umane, de la cele
foarte mici la aglomeratiile urbane foarte mari, „limita” dintre
asezarile rurale si urbane nefiind totdeauna transanta.Dupa
elementele predominante de mediu, habitatul uman se diferentiaza in
raport cu marile tipuri de mediu (si varietatile lor regionale) si in
raport cu intinderea teritoriului; de exemplu, habitatul montan difera
de cel litoral,habitatul din Insula Java, de cel din Groenlanda,
habitatul dintr-o regiune de cultura a orezului, de cel dintr-o regiune
carbonifera etc.Atat asezarile urbane, cat si asezarile rurale reprezinta
foarte bune exemple pentru ceea ce constituie diversitatea
societatilor omenesti la nivelul Terrei. Desi unele asezari (mai ales
urbane) au numeroase trasaturi comune, diversitatea lor reflecta o
anumita diversitate umana si redau specificul concret al modului de
viata al oamenilor. Pe fondul globalizarii vietii contemporane se
pastreaza, si prin asezari, dimensiunea diversitatii.Habitatul uman
reflecta foarte bine legatura stransa care exista intre o comunitate
umana si mediul ei de viata.
Referat
La ecologie
Pe
tema:Componentele
umane ale mediului
ambiant
Realizat:
Verificat: