Cuprins

Cap.1 Spatiul rural ......................................................................................................................

2
Spațiul rural românesc ..............................................................................................................
5
1. 1.Distinctia dintre agricultura spatiu
rural ...................................................................... 10
1.2. Modele de succes in ceea ce priveste dezvoltarea rurala ..............................................
11
1.3.Strategia UE pentru Dezvoltare Durabilă .......................................................................
12
1. 4.Strategia Națională pentru Dezvoltarea Durabilă a României
2030 .............................. 13
Cap.2.Măsurile de conformitate cu obiectivele dezvoltării durabile adoptate de România .....
16
2. 1.Situaţia actuală a sistemului socio-economic al Comunei
Aștileu ................................. 17 2.2.Şimnicu de Sus , comuna campioană pe PNDR, care a
atras cele mai multe fonduri
europene din Oltenia ............................................................................................................
27
2.3.Comuna Ciugud , Jud. Alba ...........................................................................................
35
Bibliografie ...............................................................................................................................
41

1
 Cap.1 Spatiul rural

Mulţi speciali şti (Lemoin F.; Pierre George, Ioanid; I.Bold etc.) definesc spaţiul rural prin
opoziţie cu spatiul urban ca fiind „zonă caracterizată printr-o populare şi densitate relativ
slabă şi prin preponderenţa activităţii agricole”.

• Recomandarea 1296/1996 a Adunarii Parl.a EU : „expresia de spaţiu rural are în vedere o

zonă interioară, inclusiv satele şi micile oraşe, în care marea parte a terenurilor sunt utilizate
pentru:

• a) agricultură, silvicultur ă, acvacultură şi pescuit;

• b) activităţile economice şi culturale ale locuitorilor acestor zone (artizanat, industrie,

servicii etc.);

• c) amenajările de zone neurbane pentru timpul liber şi distracţii (sau de rezerva ţii naturale);

2
• d) alte folosinţe (cu excep ţia celor de locuit

Spaţiul rural este un concept deosebit de complex fapt ce a generat o mare diversitate de păreri
privind definirea, sfera de cuprindere şi componentele sale.
Pentru a înţelege complexitatea acestui concept este necesară definirea, chiar şi sumară a
principalelor noţiuni specifice şi componentele sale, cum ar fi:1
- Ruralul cuprinde toate activităţile care se desfăşoară în afara urbanului şi cuprinde trei
componente esenţiale: comunităţile administrative constituite din membrii relativ puţin
numeroşi şi care au relaţii mutuale; dispensarea pronunţată a populaţiei şi a serviciilor
colective; rolul economic deosebit al agriculturii şi silviculturii.
Cu toate că, din punct de vedere economic, agricultura şi silvicultura deţin un loc important,
sensul cuvântului “rural” este mai larg decât al celui agricol sau silvic, aici fiind cuprinse şi
alte activităţi cum sunt: industria specifică ruralului; artizanatul, serviciile productive privind
producţia agricolă şi neproductive care privesc populaţia rurală.
- Spaţiul rural este noţiune care, prin complexitatea sa a generat numeroase păreri, care
diferă de la un autor la altul, dar în esenţă se ajunge aproape la aceleaşi concluzii.

După anumite păreri, se consideră că “spaţiul rural” poate fi definit în funcţie de noţiunile care
îl caracterizează, el cuprinzând tot ceea ce nu este urban. Această definire generală creează,
adesea, confuzii între noţiunea de rural şi noţiunea de agricol, ceea ce nu corespunde realităţii.
Spaţiul rural nu este un spaţiu concret şi eterogen. Eterogenitatea poate fi privită sub două
aspecte: primul se referă la teren – topografie, subsol, sol şi microclimat; al doilea aspect se
referă la demografie – densitate, polarizare de la mici aşezăminte la mari aglomerări urbane.
O definire mai completă a spaţiului rural apare prin luarea în considerare a următoarelor
criterii de ordin: morfologic (număr de locuitori,densitate, tip de mediu),structural şi
funcţional (tip de activităţi şi de relaţii).
Din această definiţie a spaţiului rural sunt evidenţiate cel puţin următoarele elemente:
 spaţiul rural se caracterizează printr-o slabă densitate a populaţiei;
 formele de stabilire umană sunt satele şi comunele, caracterizându-se prin
individualitatea şi discontinuitatea spaţiului construit;
 activitatea productivă este predominant agricolă şi silvică dar nu exclude industria de
procesare şi comerţul rural;
 relaţiile dintre oameni se bazează, în principal, pe cunoaşterea reciprocă din toate
punctele de vedere;
 mediul înconjurător este mult mai puţin poluat decât în mediul urban etc.

- Spatiul rural este notiune care, prin complexitatea sa a generat numeroase pareri,
care difera de la un autor la altul, dar in esenta se ajunge aproape la aceleasi concluzii.

Dupa anumite pareri, se considera ca “spatiul rural” poate fi definit in functie de

notiunile care il caracterizeaza, el cuprinzandtot ceea ce nu este urban. Aceasta definire
generala creeaza, adesea, confuzii intre notiunea de rural si notiunea de agricol, ceea ce nu
corespunde realitatii.

3
 Spatiul rural nu este un spatiu concret si eterogen. Eterogenitatea poate fi privita sub
doua aspecte: primul se refera la teren – topografie, subsol, sol si microclimat; al doilea aspect
se refera la demografie – densitate, polarizare de la mici asezaminte la mari aglomerari
urbane.

O definire mai completa a spatiului rural apare prin luarea in considerare a

urmatoarelor criterii de ordin: morfologic (numar de locuitori, densitate, tip de mediu),
structural si functional (tip de activitati si de relatii).

Din aceasta definitie a spatiului rural sunt evidentiate cel putin urmatoarele elemente:

· spatiul rural se caracterizeaza printr-o slaba densitate a populatiei;

· formele de stabilire umana sunt satele si comunele, caracterizandu-se prin
individualitatea si discontinuitatea spatiului construit;
· activitatea productiva este predominant agricola si silvica dar nu exclude
industria de procesare si comertul rural;
· relatiile dintre oameni se bazeaza, in principal, pe cunoasterea reciproca din
toate punctele de vedere;
· mediul inconjurator este mult mai putin poluat decat in mediul urban etc.
Forma definitiva a definitei spatiului rural o intalnim in Recomandarea nr.
1296/1996 a Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei cu privire la Carta europeana a
spatiului rural in urmatoarea forma: expresia (notiunea) de nspatiu rural cuprinde o zona
interioara sau de coasta care contine satele si orasele mici, in care majoritatea partii
terenului este utilizata pentru:
a. agricultura, silvicultura, acvacultura si pescuit;
b. activitatile economice si culturale ale locuitorilor acestor zone (artizanat,
industrie, servicii etc);
c. amenajarile de zone neurbane pentru timpul liber si distractii (sau de
rezervatii naturale);
d. alte folosinte (cu exceptia celor de locuit) '. (vezi Anexa I)

Descrierea generală a modelelor de localităţi rurale din România, necesită o prezentare a

tipologiei specifice, care se poate realiza prin intermediul indicatorilor reprezentaţi de:
1. mediul natural-geografic;
2. profilul economic dominant al localităţii; 3. activităţile principale
ale populaţiei.

S-a apreciat că judeţul şi comuna reprezintă unităţile administrativ teritoriale de referinţă

pentru elaborarea tipologiei localităţilor rurale.
În acest scop, primul demers a constat în întocmirea unei grupări a judeţelor în funcţie de
indicatorul „forma de relief predominantă”. Pe baza analizei au rezultat trei tipuri principale
de localităţi rurale, după forma de relief: a) localităţi de câmpie;
b) localităţi de câmpie-deal;
c) localităţi de deal-munte.

4
Aceste tipuri sau modele de localităţi rurale prezintă o serie de trăsături specifice, determinate
de indicatorii cuprinşi în următoarele categorii:

• utilizarea teritoriului;
• ponderea producţiei agricole realizate în gospodăriile populaţiei;
• gradul de ocupare al populaţiei;
• caracteristici demografice ale populaţiei;
• modul de locuire;
• nivelul de modernizare al localităţilor (şosele asfaltate, apă curentă, canalizare).

In scopul stabilirii notelor definitorii pentru fiecare model de localitate rurală, cei 27 de
indicatori au fost grupaţi astfel:

 utilizarea teritoriului, cu următorii indicatori:

 ponderea suprafeţei agricole; 
ponderea fondului forestier;
 ponderea suprafeţei arabile;
 ponderea suprafeţei păşunilor şi fâneţelor.
 forma de proprietate:
 ponderea suprafeţei agricole a unităţilor agricole de stat; 
ponderea suprafeţei agricole a gospodăriilor populaţiei.
c) ponderea producţiei agricole realizată în gospodăriile populaţiei:
 producţia vegetală realizată de populaţie;
 producţia animală realizată de populaţie.
d) ocuparea populaţiei:
 indicele de activitate;
 populaţie ocupată la 1000 locuitori;
 ponderea agricultorilor în total personal muncitor.
e) caracteristici demografice ale populaţiei:
 dinamica populaţiei totale;
 dinamica natalităţii;
 dinamica mortalităţii infantile; 
dinamica mortalităţii generale; 
dinamica migraţiei nete.
 dinamica fondului de locuinţe.
f) modul de locuire:
 densitatea de locuire / persoane pe locuinţă;
 suprafaţa locuibilă pe persoană;
 densitatea de ocupare – persoane / cameră;
g) gradul de urbanizare şi modernizare a localităţilor:
 gradul de modernizare a drumurilor din mediul rural;
 localităţi rurale cu apă curentă;
5
  localităţi rurale cu canalizare;
 ponderea populaţiei urbane şi ponderea populaţiei rurale pe judeţe.

Pentru fiecare localitate rurală au fost utilizate valorile medii ale indicatorilor. Astfel s-a ajuns
la specificitatea localităţilor rurale din România.

Spațiul rural românesc

Între dezvoltarea proiectată de sus în jos și implicarea comunităților

Dezvoltarea rurală necesită o atenție deosebită în cadrul mai larg al dezvoltării teritoriale,
unde se constată o pronunțată asimetrie datorată faptului că timp de mai bine de un secol,
societatea industrială a determinat dezvoltarea orașelor în detrimentul a numeroase zone
rurale, în special a celor din ruralul intermediar și periferic.
În Europa, ruralul este definit[1] prin dimensiunea colectivităților, modul de utilizare a
terenurilor, activitățile economice și culturale și amenajările specifice. La nivel european,
clasificarea așezărilor drept rurale, după populație, se face diferit de la țară la țară, pragul
variind de la 200 de locuitori (Danemarca, Islanda, Norvegia, Suedia), la 2000 (Franța,
Luxemburg, Spania), sau chiar 10 000 de locuitori (Elveția, Portugalia). Organizația pentru
Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) consideră așezări rurale acele zone în care
densitatea este inferioară valorii de 150 locuitori/km2. Conform acestui criteriu, țara noastră ar
fi predominant rurală, doar capitala și câteva județe (Ilfov, Prahova, Iași) putându-se încadra
în categoria spațiilor urbane.
În România, în anul 2014, populația rurală număra 9.195.250 de locuitori, adică 46,1% din
populația totală a țării, în scădere cu 1,03% față de anul 2003. Echilibrul migratoriu este doar
aparent, spațiul rural a pierdut și pierde în continuare cea mai importantă dintre resursele sale,
resursa umană, în absența căreia punerea în valoare a bogățiilor naturale este dificilă. Migrația
rural-urban înregistrată între 1990 și 2012 a fost de 2.240.183 de persoane, satele fiind expuse
în continuare depopulării începute în timpul industrializării economiei din regimul comunist.
Migrația inversă, urban-rural a fost în aceeași perioadă, de 1.890.807 persoane, dar remigrarea
s-a făcut preponderent spre ruralul adiacent orașelor mari.
Astfel, zonele periurbane care au constituit oportunități facile de dezvoltări imobiliare
(aproape de accesul rutier, de rețelele de utilități și de locurile de muncă oferite de oraș) au
devenit practic prelungiri ale orașelor, cel mai adesea în contiguitate cu teritoriul acestora
pierzând caracterul rural și stilul de viață generat de profilul agricol, urâțind teritoriul prin
densitatea și calitatea construcțiilor. Ruralul intermediar este marcat de depopulare, de
infrastructura deficitară și de o incoerență structurală la nivelul rețelei de localități. Așezările
urbane mici care ar trebui să sprijine ruralul adiacent, sunt ele însele în declin. Scăderea
populației unora dintre acestea sub pragul de 10000 de locuitori, le exclude de pe lista
aşezărilor eligibile să primească finanţare prin Programul Operațional Regional (POR), iar
satele care aparțin administrativ de acestea nu beneficiază de niciuna dintre liniile de finanţare
ale Planului Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR). Ruralul periferic este zona cea mai
afectată de actualele politici de dezvoltare. Acesta a devenit un spațiu fragil, expus celor 3
mari dezastre din Romînia contemporană (demografic, forestier și abandonarea agriculturii
sistematice) și este practic deconectat de la procesul de dezvoltare.

6
La nivel declarativ, relațiile rural-urban trebuie să asigure accesul regiunilor rurale la
funcţiunile urbane. Constituirea reţelelor de localități trebuie să aibă în vedere relațiile oraşsat,
pentru a crea un țesut echilibrat, diversificarea economei zonelor rurale, dezvoltarea spaţiilor
de agrement, protecţia şi valorificarea patrimoniului natural şi cultural. Încurajarea dezvoltării
integrate în zone urbane, rurale și cu specific etno-cultural aparte, în scopul facilitării sinergiei
dintre acestea și a unei mai bune exploatări a valorilor locale, este menționată și printre
prioritățile Strategiei Europa 2020. În România, parteneriatul oraș-sat rămâne deocamdată,
doar un deziderat. Ruralul reprezintă o categorie subordonată intereselor urbanului, acesta din
urmă hrănindu-și bunăstarea pe seama resurselor din mediul rural. În ultimii 40 de ani, în
România ruralul a constituit un important rezervor de salariați, asigurând aproximativ 50% din
forța de muncă pentru dezvoltarea României (industrie, comerț, servicii). Transferul de
populație, care continuă și în prezent, conduce la aglomerarea urbanului și la gestionarea tot
mai dificilă și complicată a acestuia, și în același timp privează ruralul de resursa cea mai
importantă pentru dezvoltare.

Politicile actuale pentru mediul rural în România

Agricultura, activitatea care definește practic mediul rural, se confruntă cu probleme

deosebite. Numărul mare de exploatații agricole și ponderea covârșitoare a celor fără
personalitate juridică și care operează pe suprafețe de sub 5 hectare, sunt considerate a fi
marile dezavantaje structurale ale agriculturii din România. În pofida unor programe europene
și naționale menite să corecteze aceste dezavantaje, schimbările în timp sunt nesemnificative.
Aceasta sugerează că, dincolo de eșecul unor programe de dezvoltare, trebuie să ne bazăm pe
realități și să explorăm căi de dezvoltare proprii bazate pe modul de producție tradițional și pe
relația specială pe care românul o are cu teritoriul. Mult dorita comasare a terenurilor, care în
principiu asigură o productivitate sporită, are propriile limite, iar producțiile mari se fac în
detrimentul calității produselor și a biodiversității.
Marile exploatații agricole din lume revin în prezent, din rațiuni economice, la soluții mai
ecologice, prin parcelerea terenului și intercalarea de plantații arboricole în așa-numitele
culturi agro-forestiere, care să asigure recompunerea necesară a ecosistemelor. În acest timp
(în contratimp), politicile agricole din România visează la agricultura pe ogoarele înfrățite.
Dificultățile pe care legile de restituire a terenurilor, normele de cadastru și lipsa unui sprijin
real pentru proprietarii de pământ și agricultori din partea statului pentru realizarea cadastrului
și fluidizarea circulației terenurilor creează adevăratele piedici în dezvoltarea ruralului.
Realizarea cadastrului implică de cele mai multe ori costuri greu sau imposibil de suportat
pentru proprietarii din mediul rural, deci nu se poate rezolva exclusiv în privat, fără
intervenția statului.

Pe de altă parte, relația românilor cu teritoriul este una specială, majoritatea populației având
ca spațiu mental (acasă) satul natal sau de proveniență a părinților. Simțul proprietății marcat
de această relație uneori aproape mistică cu teritoriul, dar și de modul de dobândire în trecut a
proprietății, care sporesc atașamentul afectiv față de pământ (dramatismul reformelor agrare,
dobândirea în urma participării înaintașilor la război) fac dificile tranzacțiile de proprietăți în
mediul rural. Desigur, comasarea terenurilor agricole pentru crearea de exploatații mai mari și
mai rentabile este necesară și ar putea rezolva problema numeroaselor parcele mici și mai ales
a celor neutilizate, dar o alternativă de luat în seamă ar fi cooperarea agricultorilor în
valorificarea producției agricole.

7
PNDR 2014-2020 va aborda în mod strategic următoarele priorităţi:
o schimbarea structurală a sectorului agro-alimentar şi competitivitatea; o

managementul resurselor naturale;

o dezvoltarea rurală locală echilibrată, în conformitate cu Acordul de Parteneriat.

Programul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR) 2014-2020 reprezintă o oportunitate reală

pentru a aborda punctele slabe, pe baza consolidării punctelor tari ale sectorului şi pe baza
progresului realizat prin PNDR 2007-2013. Au fost înregistrate îmbunătăţiri semnificative în
perioada 2007-2013, în special cu privire la o mai bună integrare a producătorilor şi
procesatorilor în lanțul agro-alimentar, reînnoirea generaţiilor de fermieri, aplicarea de
practici şi realizarea de investiţii prietenoase cu mediul, economii locale diversificate şi
infrastructura locală.
Aceste priorităţi sunt corelate cu obiectivele strategice definite la nivel naţional cu Politica
Agricolă Comună şi cu Strategia Europa 2020.
Nevoile specifice, identificate vor fi abordate prin acţiuni realizate în cadrul priorităţilor
FEADR. Sprijinul va fi direcționat către acțiunile cu cel mai mare impact asupra îndeplinirii
obiectivelor.
PNDR a susținut prin subvenție financiară fermele de semisubzistențăceea ce în principiu este
un lucru bun, prin faptul că accentuează funcția economică a gospodăriilor țărănești, o
orientează către piață. Dar acest proces presupune schimbarea sistemului de producţie şi
implicit cheltuieli financiare suplimentare, pe care fermierii nu şi le pot permite. Fermele de
semi-subzistenta beneficiază și de alte măsuri prin PNDR ca, de exemplu, plățile de
agromediu, asistență tehnică, consultanță, formare profesională, etc. Încadrarea fermelor la
categoria celor de subzistență sau de semisubzistență este însă discutabilă, pentru că
simplitatea criteriilor (dimensiunea economică, participarea la piață și suprafața de teren)
trădează o abordare superficială. Astfel, ferma de subzistență este cea care are cel mult o
Unitate de Dimensiune Economica (UDE=1.200 euro), ferma de semi-subzistență are între 1
si 8 UDE, iar peste acest nivel, fermele intră în categoria celor comerciale.

În privința participării la piață – al doilea criteriu – ferma de subzistență este cea care produce
doar pentru autoconsum, fermele de semi-subzistență sunt cele care realizează vânzarea a cel
puțin 50% din producție, restul reprezentând autoconsum. Cel de-al treilea criteriu stabilește
pragul de 5 hectare, sub care fermele ar fi de subzistență, iar peste 5 hectare – de
semisubzistență. Această încadrare trădează o blamare nejustificată a gospodăriei tradiționale,
care produce, de regulă mai mult decât pentru autoconsum, dar valorificarea producției
suplimentare (piețe locale, troc, sprijin familial) nu este fiscalizată. Impunerea unei suprafețe
minime de teren nu ține cont de specializarea fermei (de exemplu un hectar de pomi fructiferi
produce mai mult decât 5 hectare de cereale, și poate produce și pentru piață), de zona
geografică, sau de specificul local.
Politicile agricole, ar putea îndepărta ruralul de modul de producție tradițional, prin
favorizarea treptată la subvenții și finanțări a exploatațiilor mari, a utilizării unor soiuri de
plante și animale omologate, care să asigure o productivitate sporită și producții mai mari și
fiscalizate. Astfel, în ultimii ani a crescut suprafața terenului agricol pentru care se acordă
subvenții și chiar se preconizează „premierea” transferurilor de ferme mici către deținătorii de
suprafețe mai mari[5].

8
La prima vedere, sub aspectul eficienței, aceste măsuri sunt justificate, dar nu putem să nu
întrevedem pericolul transformării ireversibile a ruralului tradițional și pierderea complexității
și unicității sale. Comunitățile rurale ar putea înregistra creșteri ale unor indicatori economici,
dar ar putea pierde resurse importante de dezvoltare, prin dispariția treptată a micii gospodării
țărănești, a modului de producție tradițional, care asigură diversitatea produselor și o calitate
superioară, dar și a esteticii sociale atât de căutate pentru turismul rural. De aceea cred că
trebui să ne punem serios întrebarea: ce dorim să facem cu spațiul rural?

Satul, încotro?

Dezvoltarea bazată pe o agricultura modernă și din ce în ce mai tehnologizată s-a dovedit a fi

în contradicție cu principiile dezvoltării durabile, cu nevoia de produse biologice, cu păstrarea
culturii locale și a esteticii sociale specifice. Diversitatea spațiului rural din România necesită
abordări mai concrete, mai aplecate spre realități. Evoluția în condiții geografice, istorice,
sociale și culturale diferite, a determinat o mare diversitate de sate, peste care este nepotrivit
să aplicăm un anumit (același) model de dezvoltare. Desigur, situația în care se află acum o
bună parte din spațiul rural necesită intervenții de sus în jos, dar implicarea comunităților
locale este esențială pentru a realiza o dezvoltare complexă și durabilă. Punerea în valoare a
satelor tradiționale, prin turism rural și cultural, acolo unde există potențial, presupune tocmai
păstrarea micii gospodării rurale, a modului de viață tradițional, pe care actualele programe de
dezvoltare sunt pe cale să îl modifice structural. Transpunerea unui model pragmatic, în care
prevalează eficiența economică, într-un spațiu rural fragilizat, secătuit continuu de resurse, și
în special de cea mai importantă, cea umană, s-ar putea dovedi contraproductivă. De aceea,
implicarea colectivităților locale în programele de dezvoltare pentru mediul rural (definirea
problemelor, stabilirea priorităților, a soluțiilor) ar putea asigura adecvarea programelor la
nevoile locale concrete și la o dezvoltare comunitară durabilă, cu condiția asigurării capacității
lor administrative.
Marele obiectiv care transpare din programele de dezvoltare rurală, este fiscalizarea
economiei rurale și în special a producției agricole. Este discutabil însă dacă fiscalizarea
producției agricole ar însemna mai mult decât costurile induse de efectele acestor politici, de
transformarea ireversibilă a ruralului într-o logică mai degrabă economică, ignorând funcțiile
lui complexe. Funcția de locuire, de exemplu, care asigură stăpânirea teritoriului și apropierea
oamenilor de resursele necesare vieții nu trebuie ignorată. Satul românesc ca spațiu de locuire
necesită o nouă abordare. Un patrimoniu imobiliar impresionant prin diversitate arhitecturală
și soluții constructive, prin modul de utilizare a resurselor locale, prin raportarea vetrelor de
așezări și gospodăriilor la teritoriu, prin soluțiile prietenoase cu mediul înconjurător, este
subutilizat, locuirea în centre urbane rămânând aspirația prioritară, datorită dotărilor edilitare
superioare și locurilor de muncă.
Prezența și disponibilitatea acestui patrimoniu, care chiar dacă este privat face parte din
patrimonial imobiliar national și implică o responsabilitate din partea autorităților, sugerează
necesitatea unor politici de încurajare a utilizării pentru locuire, având în vedere că gradul de
motorizare în continuă creștere influențează pozitiv și mobilitatea populației. În plus, o serie
de activități economice care se pot rezuma la munca de la domiciliu și sunt mai dependente de
rețelele de comunicații (telefonie, internet, broadband) decât de drumuri, ar putea fi ușor
delocalizate în mediul rural.

Încurajarea reamenajării pentru agrement a caselor nefolosite din satele românești, în

detrimentul autorizării de construcții invazive de cabane în extravilan, ar putea întări relația

9
rural-urban. Acestea sunt desigur, câteva idei, dar soluțiile trebuie să vină de la nivel local,
lucru care necesită conștientizarea și formarea oamenilor, abilitarea comunităților, creșterea
capacității administrative la nivel local și descentralizarea reală.
Uniunea Europeană este constituită pe principiul unitate în diversitate. Dacă viața urbană
nivelează astăzi traiul oamenilor, diversitatea este dată mai ales de specificul vieții din mediul
rural care, urmărind diversitatea naturii, generează spații socio-culturale și spirituale unice,
inconfundabile și irepetabile, a căror păstrare reclamă o preocupare serioasă. Din această
perspectivă, politicile pentru mediul rural trebuie să țină seama de contradicțiile care apar în
aplicarea obiectivelor Politicii agricole commune a Uniunii Europene.

1.1.Distinctia dintre agricultura spatiu rural

Procesul tranzitiei de la economia supercentralizata la economia de piata a generat, în

agricultura si dezvoltarea rurala a României, multiple probleme de ordin economic si social.
De aceea, este normal ca preocuparile privind identificarea unor solutii si metode de rezolvare
a acestora sa mobilizeze din ce în ce mai multi specialisti în domeniu. În acest context, nu se
putea sa nu se faca apel si la experienta altor tari, printre care un loc aparte îl ocupa tarile
membre ale Uniunii Europene.

În prezent, agricultura si dezvoltarea rurala din România continua sa fie într-o situatie de
criza, iar economia este departe de a fi stabila pentru a putea sa o sustina. Dimpotriva,
scaderea raportului dintre indicii de crestere a preturilor produselor agricole si cei ai
produselor industriale cumparate de agricultori, adânceste foarfecele preturilor, lucru care ne
conduce la concluzia ca agricultura înregistreaza o productivitate scazuta, fata de alte tari, mai
ales fata de cele din U.E., care reprezinta modelul si tinta spre care se tinde.

Lipsa unei viziuni realiste asupra viitorului satului românesc, asupra noilor ocupatii si
calificari necesare în procesul de diversificare a activitatilor – care sa puna bazele unei
dezvoltari rurale multifunctionale, precum si asupra celor mai eficiente cai de integrare în
Uniunea Europeana, devine tot mai acuta. În acest sector s-a aplicat cea mai complexa
„terapie de soc”, începând cu anul 1993, iar din 1997 agricultura este lasata în seama
mecanismului pietei. Aproape toate masurile de politica agricola au conturat actuala stare de
criza: liberalizarea preturilor produselor agricole, conditionata de limitarea acestora la
produsele de baza în consumul populatiei; liberalizarea preturilor input-urilor agricole care, în
conditiile monopolului statului în amontele agriculturii a condus la cresterea diferentelor de
pret si la reducerea si instabilitatea veniturilor agricultorilor; eliminarea subventiilor la
producatorii agricoli înainte de crearea institutiilor si a legislatiei de organizare si functionare
a pietei agricole, ceea ce a determinat reducerea consumului de îngrasaminte chimice, a
semintelor de calitate si restrângerea cererii de credite pentru investitii din cauza ratei înalte a
dobânzilor; trecerea la sistemul de subventionare directa a tuturor producatorilor agricoli, mai
corect spus a proprietarilor de terenuri, sistem care pulverizeaza resursele bugetare la milioane
de posesori ai titlurilor de proprietate, cu efecte populiste de protectie sociala si nu cu scop
economic etc.

10
1.2. Modele de succes in ceea ce priveste dezvoltarea rurala

Dezvoltarea durabilă s-a vrut a fi o soluţie la criza ecologică determinată de intensa

exploatare industrială a resurselor şi degradarea continuă a mediului, care caută în primul
rând prezervarea calităţii mediului înconjurător, în prezent conceptul s-a extins asupra
calităţii vieţii în complexitatea sa, sub aspect economic dar şi social.

Dezvoltarea durabilă se impune ca o necesitate obiectivă a zilelor noastre datorită

următoarelor considerente:

o îmbunătăţirea calităţii vieţii (definiţie mai generoasă a bunăstării şi fericirii care

include factorii ce au legătură cu mediul nostru înconjurător, precum şi cu factorii
economici);
o problemele mediului înconjurător (economice şi sociale ce se întrepătrund, de
aceea se recomandă o abordare integrată pentru a se putea ajunge la soluţii
durabile, bazate pe armonie);
o preocuparea faţă de nevoile generaţiilor viitoare la fel ca şi faţă de cele ale
generaţiilor actuale şi căutarea evitării problemelor din viitor, acţionând acum;
o importanţa care se acordă azi mediului înconjurător şi capacităţii lui de a susţine
activitatea umană;
o reconsiderarea creşterii nivelului de viaţă, având ca bază sănătatea şi fericirea; o
necesitatea considerării economiei, societăţii şi mediului înconjurător ca trei
probleme unite, urmărind ca economia sănătoasă să ducă automat la o societate
sănătoasă şi la un mediu înconjurător sigur.

Cu timpul conceptul dezvoltării durabile a pătruns şi în agricultură, ca răspuns la

nenumăratele neajunsuri ale agriculturii convenţionale şi agriculturii intensive, din această
perspectivă agricultura durabilă fiind un sistem de tehnologii şi practici menite nu doar să
asigure o producţie satisfăcătoare, ci şi să realizeze obiectivele ecologice. Astfel, în
ultimele decenii s-a afirmat tot mai des că viabilitatea zonelor rurale nu poate să depindă
numai de agricultură, ci trebuie totodată să consolideze rolul acesteia în protejarea
mediului rural, în producerea de hrană sigură şi de calitate, să contribuie la menţinerea
atractivităţii zonelor rurale pentru tineri şi pentru cei ce se vor naşte în viitor.

În contextul celor prezentate, lucrarea de faţă constituie o încercarea de a realiza o

investigare amplă în plan teoretic şi practic a modului în care trebuie abordate fenomenele
şi procesele economice, sociale şi ecologice din spaţiul rural al Comunei Aştileu, o analiză
a fenomenelor şi proceselor ce se manifestă în acest spaţiu, dar şi în încercarea de a
contura unele priorităţi în cadrul strategiei de dezvoltare durabilă a spațiului rural.

11
1.3.Strategia UE pentru Dezvoltare Durabilă

Dezvoltarea durabila a devenit un obiectiv politic al Uniunii Europene începând cu anul

1997, prin includerea sa în Tratatul de la Maastricht. În anul 2001, Consiliul European de
la Goteborg a adoptat Strategia de Dezvoltare Durabilă a Uniunii Europene, căreia i-a fost
adaugată o dimensiune externă la Barcelona, în anul 2002. În anul 2005, Comisia
Europeană a demarat un proces de revizuire a Strategiei, publicând, în luna februarie, o
evaluare critică a progreselor înregistrate dupa 2001, care punctează si o serie de direcţii
de acţiune de urmat în continuare. Documentul a evidenţiat si unele tendinţe
nesustenabile, cu efecte negative asupra mediului înconjurator, care puteau afecta
dezvoltarea viitoare a Uniunii Europene, respectiv schimbarile climatice, ameninţările la
adresa sanătăţii publice, sărăcia si excluziunea socială, epuizarea resurselor naturale si
erodarea biodiversităţii. Ca urmare a identificării acestor probleme, în iunie 2005, şefii de
state şi guverne ai ţărilor Uniunii Europene au adoptat o Declaraţie privind liniile
directoare ale dezvoltarii durabile, care încorporează Agenda de la Lisabona, revizuită,
pentru creşterea economică şi crearea de noi locuri de muncă drept o componentă
esenţială a obiectivului atotcuprinzator al dezvoltării durabile.

După o largă consultare, Comisia Europeană a prezentat, la 13 decembrie 2005, o

propunere de revizuire a Strategiei de la Goteborg din 2001. Ca rezultat al acestui proces,
Consiliul UE a adoptat, la 9 iunie 2006, Strategia reînoita de Dezvoltare Durabilă, pentru
o Europă extinsă. Documentul este conceput într-o viziune strategică unitară si coerentă,
având ca obiectiv general îmbunatăţirea continuă a calităţii vieţii pentru generaţiile
prezente si viitoare prin crearea unor comunităţi sustenabile, capabile să gestioneze si să
folosească resursele în mod eficient şi să valorifice potenţialul de inovare ecologică si
socială al economiei în vederea asigurării prosperităţii, protecţiei mediului şi coeziunii
sociale.

Strategia UE pentru Dezvoltare Durabilă, ce reprezintă fundamentul Strategiei Naţionale a

României în domeniu, completează Strategia de la Lisabona şi se doreste a fi un
catalizator pentru cei ce elaborează politici publice şi pentru opinia publică, în scopul
schimbării comportamentului în societatea europeană şi, respectiv, în societatea
românească şi implicării active a factorilor decizionali, publici şi privaţi, precum şi a
cetăţenilor în elaborarea, implementarea si monitorizarea obiectivelor dezvoltării durabile.

Responsabilitatea pentru implementarea Strategiei revine Uniunii Europene si statelor sale

membre, implicând toate componentele instituţionale la nivel comunitar şi naţional.

Este subliniată, de asemenea, importanţa unei strânse conlucrări cu societatea civilă,

partenerii sociali, comunitaţile locale şi cetăţenii pentru atingerea obiectivelor dezvoltării
durabile.

În acest scop, sunt identificate patru obiective-cheie:

12
  Protecţia mediului, prin măsuri care să permită disocierea creşterii economice de
impactul negativ asupra mediului;
 Echitatea şi coeziunea socială, prin respectarea drepturilor fundamentale, diversităţii
culturale, egalităţii de şanse şi prin combaterea discriminării de orice fel;
 Prosperitatea economică, prin promovarea cunoaşterii, inovării si competitivităţii
pentru asigurarea unor standarde de viaţă ridicate şi unor locuri de muncă bine plătite;
 Îndeplinirea responsabilităţilor internaţionale ale UE prin promovarea instituţiilor
democratice în slujba păcii, securitaţii si libertăţii, a principiilor şi practicilor
dezvoltării durabile pretutindeni în lume.

În octombrie 2011, Comisia Europeană a adoptat propuneri legislative privind politica de

coeziune pentru perioada 2014-2020.

Europa 2020 reprezintă strategia UE de creştere economică pentru următorii zece ani.

Toate statele membre s-au angajat să contribuie la îndeplinirea obiectivelor strategiei

Europa 2020. Totuşi, fiecare ţară are o situaţie economică distinctă şi transpune
obiectivele globale ale UE în obiective naţionale, incluse în Programul naţional de
reformă (un document care prezintă politicile ţării respective şi măsurile pe care le ia
aceasta pentru a susţine creşterea şi crearea de locuri de muncă şi pentru a îndeplini
obiectivele strategiei Europa 2020). Planul naţional de reformă este prezentat în paralel cu
programe de stabilitate sau de convergenţă, în care figurează planurile bugetare ale ţării în
cauză pentru următorii patru ani.

Uniunea Europeană face eforturi mari pentru a depăși criza economică și pentru a crea
condițiile care să favorizeze dezvoltarea unei economii mai competitive, cu un grad mai
ridicat de ocupare a forței de muncă.

Strategia Europa 2020 își propune să asigure o creștere economică

• inteligentă, prin investiții mai eficiente în educație, cercetare și inovare;

• durabilă, prin orientarea decisivă către o economie cu emisii scăzute de dioxid de
carbon;
• favorabilă incluziunii, prin punerea accentului pe crearea de locuri de muncă și pe
reducerea sărăciei.

1.4.Strategia Națională pentru Dezvoltarea Durabilă a României 2030

România, în calitate de stat membru al Organizației Națiunilor Unite (ONU) și Uniunii

Europene (UE), și-a exprimat adeziunea la cele 17 Obiective de Dezvoltare Durabilă (ODD)
ale Agendei 2030, adoptată prin Rezoluția Adunării Generale a ONU A/RES/70/1, în cadrul
Summit-ului ONU pentru Dezvoltare Durabilă din septembrie 2015. UE a adoptat Concluziile
Consiliului UE din 20 iunie 2017 prin documentul „Un viitor durabil al Europei: răspunsul UE
la Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă”, care definesc principalele direcții de acțiune ale
statelor membre ale UE pentru implementarea Agendei 2030 pentru Dezvoltare Durabilă.

13
Prin această strategie, România își stabilește cadrul național pentru susținerea Agendei 2030 și
implementarea setului de 17 ODD. Strategia susține dezvoltarea României pe trei piloni
principali, respectiv economic, social și de mediu. Strategia este orientată către cetățean și se
centrează pe inovație, optimism, reziliență și încrederea că statul servește nevoile fiecărui
cetățean, într-un mod echitabil, eficient și într-un mediu curat, în mod echilibrat și integrat.

Contextul internațional al dezvoltării durabile

Agenda 2030 pentru Dezvoltare Durabilă a rezultat în urma unui proces internațional
îndelungat de analiză, care recunoaște că problemele globale se pot rezolva doar prin soluții la
nivel global. Modificarea percepției și conștientizarea evoluției fără precedent a societății,
creșterea natalității la scară globală, a accelerării economiilor țărilor în curs de dezvoltare și a
disparităților sociale au pus în evidență limitele creșterii planetare. Creșterea prețurilor la
anumite resurse a evidențiat faptul că Pământul își poate epuiza resursele fizice regenerabile și
neregenerabile, conducând la un dezechilibru catastrofal.

Cei trei piloni prin care Agenda 2030 pentru Dezvoltare Durabilă se structurează au fost
definiți în Raportul Comisiei Brundtland (1987) :
1. ECHITATEA SOCIALĂ – prin care națiunile în curs de dezvoltare trebuie să aibă
posibilitatea de a-și satisface nevoile de bază în ceea ce privește ocuparea forței de muncă,
alimentația, asigurarea energiei, apei și canalizării
2. CREȘTEREA ECONOMICĂ – la nivelul națiunilor în curs de dezvoltare pentru a se
apropia de calitatea vieții din țările dezvoltate
3. MEDIUL – cu nevoia de a conserva și îmbunătății baza de resurse disponibile prin
schimbarea treptată a modului în care trebuie să se dezvolte și să fie folosite tehnologiile.

Implementare și monitorizare

Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă a adus o nouă viziune nu doar în ceea ce privește
esența obiectivelor stabilite, respectiv caracterul universal și interconectat al acestora, dar și în
ceea ce privește implementarea obiectivelor și monitorizarea acestora, care se bazează pe
recunoașterea faptului că succesul materializării nu depinde doar de actorul stat, ci și de
ceilalți actori implicați, până la cetățean.

Strategia Națională pentru Dezvoltarea Durabilă a României 2030, denumită în continuare

Strategie, ținând cont de particularitățile României și în urma consultărilor întreprinse și a
semnalelor primite de la participanții la numeroasele dezbateri publice inițiate cu reprezentanți
din toate segmentele societății, stabilește prioritățile naționale în contextul dezvoltării
durabile. Strategia reprezintă modalitatea de conectare practică, de articulare a României la
parteneriatele naționale, regionale, europene și globale specifice. Totodată, ca efect al
participării voluntare a României la raportările periodice cu privire la stadiul implementării
Agendei 2030, Strategia contribuie la creșterea credibilității, eficacității și impactului
politicilor implementate.

Implementare Comitetul Interdepartamental pentru Dezvoltare Durabilă

14
O implementare de succes implică un cadru legislativ și instituțional consolidat, cu
mecanisme funcționale și cu stabilirea de roluri clar definite. Așa cum s-a prevăzut și în
Strategia adoptată în 2008, se impune instituirea unui Comitet Interdepartamental pentru
Dezvoltare Durabilă sub președinția Prim-ministrului și având în componență membri ai
guvernului. Comitetul, care se va înființa prin Hotărâre a Guvernului, va elabora Rapoarte
anuale privind implementarea Strategiei și va aproba Planul de acțiuni pe care îl va înainta
spre avizare Guvernului României. Secretariatul permanent al Comitetului Interdepartamental
pentru Dezvoltare Durabilă va fi asigurat de către Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă
din cadrul aparatului de lucru al Guvernului. Comitetul Interdepartamental pentru Dezvoltare
Durabilă va înainta Raportul anual Parlamentului României.
Nuclee pentru Dezvoltare Durabilă și experți

Pentru coordonarea eficientă a implementării Strategiei se va consolida cadrul instituțional

existent prin suplimentarea numărului de personal al Departamentului pentru Dezvoltare
Durabilă.
La nivelul autorităților publice centrale, cu atribuții în domeniul dezvoltării durabile, se vor
crea nuclee pentru dezvoltare durabilă, acolo unde nu există, formate din personal existent,
care să urmărească atât implementarea obiectivelor de dezvoltare durabilă ce țin de domeniul
de activitate al instituției, cât și să reprezinte puncte de legătură între fiecare 78 instituție și
Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă, pe de o parte și Institutul Național de Statistică pe
de altă parte. Pentru creșterea capacității administrative a instituțiilor publice implicate,
Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă va facilita organizarea de cursuri de formare de
experți în dezvoltare durabilă pentru personalul implicat în implementarea strategiei. Coaliția
pentru Dezvoltare Durabilă

În spiritul Agendei 2030, pentru o implementare eficientă a Strategiei este nevoie de sprijinul
și implicarea tuturor actorilor. Tineretul, organizațiile neguvernamentale, sectorul privat,
autoritățile locale, sindicatele, patronatele, institutele de cercetare-dezvoltare și inovare, sfera
academică, mass media, cultele religioase, fermierii, vârstnicii, familiile trebuie implicați în
acțiunile conexe implementării. Pentru asigurarea unui dialog continuu, se va facilita
înființarea unei coaliții pentru dezvoltare durabilă, din reprezentanți ai societății civile.
Consiliul Consultativ pentru Dezvoltare Durabilă

Pentru a asigura participarea constantă a mediului academic, a cercetării și a societății civile,

respectiv urmărirea efectelor politicilor din domeniul dezvoltării durabile, se va constitui
Consiliul Consultativ pentru Dezvoltare Durabilă, la inițiativa Departamentului pentru
Dezvoltare Durabilă, prin Hotărâre a Guvernului, compus din personalități din mediul
științific și academic, reprezentanți ai comunității de afaceri, ai partenerilor sociali și ai
societății civile. Consiliul Consultativ pentru Dezvoltare Durabilă va avea rolul de a oferi
consultanță, suport științific și tehnic, de a iniția și elaborare documente programatice și
metodologii pentru implementarea Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă. De asemenea,
Consiliul Consultativ pentru Dezvoltare Durabilă va avea rolul de a susține și încuraja
implementarea de bune practici relevante pentru România, cu rezultate pozitive la nivel
european și internațional, în cadrul mecanismelor administrațiilor publice implicate în
procesul de dezvoltare durabilă.

15
Monitorizare Institutul Național de Statistică și setul de indicatori naționali

Institutul Național de Statistică, în coordonarea Departamentului pentru Dezvoltare Durabilă,

va actualiza până la finalul anului 2019 setul de indicatori naționali, având la bază noile
obiective prioritare stabilite prin strategie și ținând cont de setul de indicatori stabiliți la
nivelul ONU și al UE pentru implementarea Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă.
Autoritățile administrației publice centrale și locale vor sprijini Institutul Național de Statistică
prin furnizarea de date și informații în vederea măsurării implementării obiectivelor de
dezvoltare durabilă.

Raportare – Nivel UE și ONU

Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă va susține raportarea periodică către UE a
progreselor înregistrate de România în direcția punerii în aplicare a Agendei 2030 pentru
dezvoltare durabilă, a participării active la noul consens european și mondial privind
dezvoltarea, deoarece acest proiect ambițios răspunde tendințelor și provocărilor globale, care
pentru prima dată sunt universal acceptate și aplicabile tuturor țărilor, iar UE s-a angajat să fie
lider în punerea în aplicare a acestora.
În cadrul mecanismului de urmărire și revizuire introdus de Agenda 2030 la nivel ONU,
statele membre sunt încurajate să realizeze evaluări periodice ale progreselor realizate. Până în
anul 2018, 102 de state au prezentat raportări voluntare în fața Forumului Politic la Nivel Înalt
privind Dezvoltarea Durabilă (HLPF), printre care și România. Până în 2030, România își
propune să mai prezinte cel puțin două raportări.
Strategia Națională pentru Dezvoltare Durabilă 2030 va fi revizuită sau actualizată, la
inițiativa Guvernului României, prin Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă, ori de câte
ori se impune, în conformitate cu evoluția implementării pe plan național a Agendei 2030
pentru dezvoltare durabilă și cu noile decizii și/sau recomandări ale instituțiilor Uniunii
Europene și ale Organizației Națiunilor Unite.

Cap.2.Măsurile de conformitate cu obiectivele dezvoltării durabile

adoptate de România

România se confruntă cu provocări în atingerea potenţialului economic şi social al sectorului

agroalimentar. Spaţiul rural înregistrează per ansamblu mari deficienţe, acesta fiind
caracterizat de:

aport intensiv al forţei de muncă, în special în agricultura de (semi)subzistenţă;

16
 lată în risc de sărăcie şi excluziune socială şi o serie de riscuri
ambientale şi provocate de om, agravate de schimbările climatice, care reprezintă o
ameninţare pentru zonele rurale şi pentru întreaga ţară.

Managementul resurselor naturale

România are un mediu natural foarte diversificat, caracterizat de resurse abundente şi de

potenţial pentru producţia de energie regenerabilă şi pentru o eficiență sporită a utilizării
resurselor. Cu toate acestea, mediul, biodiversitatea şi ecosistemele sunt afectate de presiunea
exercitată atât de procesele naturale cât și de procesele de evoluție și de intensificare a
activităților economice. Una dintre nevoile presante este aceea de a îmbunătăți protecţia
mediului şi de a face trecerea la practici mai durabile în agricultură, silvicultură, în general, în
zonele rurale. Aici sunt incluse și acţiuni de atenuare a schimbărilor climatice şi adaptare la
influenţele acestora. Mediul şi schimbările climatice sunt considerate obiective transversale.

Dezvoltarea teritorială echilibrata

Zonele rurale joacă un important rol socio-economic în România, deoarece au o pondere mare
în suprafaţa totală a teritoriului şi asigură locuri de muncă, producţie alimentară şi spaţiu de
locuit. Deşi aceste zone sunt caracterizate de existența unor resurse umane şi naturale
semnificative, analiza socio-economică a identificat o serie de provocări şi problematici
principale legate de dezvoltarea acestora:
• migrarea (în special a tinerilor şi a persoanelor cu studii) din cauza lipsei de
oportunităţi şi acces la servicii de calitate, activități de instruire şi de dezvoltare a
aptitudinilor;

• infrastructură locală subdezvoltată şi acces limitat la finanţare, care limitează

activitatea economică şi număr mare de persoane (în special persoane dezavantajate)
expuse riscului de sărăcie.

Ca urmare a nevoilor identificate, Planul Naţional de Dezvoltare Rurală 2014 – 2020 cuprinde
următoarele măsuri de acţiune:

I. Măsuri de investiții în sectorul agricol, în întreprinderi rurale și în spațiul rural

1. Investiții în active fizice:
• Investiţii în exploataţii agricole
• Investiţii în procesarea/marketingul produselor agricole
• Investiţii pentru dezvoltarea, modernizarea şi adaptarea infrastructurii agricole şi
forestiere

2. Dezvoltarea exploatațiilor și a întreprinderilor:

17
 • Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri
• Sprijin pentru înființarea de activităţi neagricole în zone rurale  Sprijin pentru
dezvoltarea fermelor mici
• Investiţii în crearea şi dezvoltarea de activităţi neagricole

2.1.Situaţia actuală a sistemului socio-economic şi a capitalului natural al

Comunei Aștileu
Localizare
Comuna Aștileu este situată la sud de Crișul Repede în partea de nord-vest a județului Bihor,
la drumul județean 764 C Tileagd-Aștileu-Șuncuiuș-Bulz. Calea ferata Oradea-Cluj-București
strabate comuna Aștileu, localitatea situându-se la o distanța de 40 km de Oradea şi 110 km de
Cluj-Napoca. Comuna are in componenţă satele:
1 Aştileu, reşedinţă administrativă

2 Chistag aşezat de-a lungul Crişului, la 3 km de centrul administrativ

3 Peştere la poalele munţilor Pădurea Craiului, la 0,5 km de centrul administrativ

4 Călăţea aşezată pe înalţimile Pădurii Craiului, la 8 km de centrul administrativ

Comuna Aştileu este situată intre

 comuna Măgeşti şi comuna Vadu-Crişului la est,

 comuna Țețchea și comuna Vârciorog la vest, 

comuna Lugașu de Jos si orașul Aleșd la nord
 comuna Dobrești la sud.

Relief

Teritoriul localităţii Aștileu este situat la contactul dintre platoul calcaros Pădurea Craiului şi
depresiunea tectonică de tip golf Vadu-Crişului.

Peştera Aştileu (Peştera de la Aştileu), este situată în extremitatea de sud a comunei Aştileu,
sub drumul minier ce urcă spre Călăţea. Este o peşteră activă, caracterizată de o morfologie de
tip corozivo-eroziv, a cărei evoluţie a fost influenţată semnificativ de intervenţia antropică.
Intrarea in peşteră, a cărei boltă se găseşte la nivelul terasei a III-a a Crişului Repede, se
deschide pe fundul unei văi de recul, la baza unui abrupt de circa 15 m înălţime, care prezintă
o stratificaţie cu o uşoară cădere spre est. Dincolo de intrare (8x10 m), se desfăşoară o galerie
spaţioasă, cu numeroşi bolovani şi urme de curgere. După circa 60 m se ajunge la un baraj
antropic din beton armat, în spatele căruia apele formează un lac subteran. Apa din lac este
dirijată, printr-o galerie laterală, de aproximativ 110 m lungime, la suprafaţă, în bazinele de

18
decantare-tratare. De aici, este pompată, în medie cu circa 900 mc/zi, în alte două rezervoare
de unde este distribuită în incinta fabricii Helios şi în gospodăriile din comuna Aştileu. La
viituri, surplusul de apă deversează peste barajul amintit şi, reluîndu-şi traseul natural (prin
peşteră), iese la 23 Strategia de Dezvoltare Rurală Durabilă a Comunei Aștileu

suprafaţă într-o vale adîncă cu numeroase praguri şi marmite. După circa 250 m, valea se
lărgeşte brusc iar cursul de apă pătrunde în canalul de aducţiune al hidrocentralei din
apropiere.

Peştera Pişniţa, ca şi Peştera Igriţa din apropiere, a făcut obiectul a numeroase investigaţii de
ordin speologic, fiind consemnată în lucrările de specialitate semnate de E. BOKOR (1921) R.
JEANNEL si E. RACOVITZA (1929), H. KESSLER (1942) şi T. RUSU (1973, 1975 şi
1981).

În faţa intrării, pe suprafaţa unui mare con de travertin, se găseşte o gospodărie ţărănească şi
staţia de tratare şi de distribuire a apelor, captate în peşteră, în localitatea Peştere. Amenajările
în acest scop datează din anul 1958. În perioadele de secetă îndelungată, lacul subteran seacă
aproape complet iar la viituri surplusul de apă deversează peste barajul de la intrare şi, curgînd
în vechea albie, traversează conul de travertin pînă pe latura de nord a acestuia unde formează
o cascadă de peste 10 m înălţime. La baza acesteia se găseşte un izvor carstic, cu caracter
permanent, amenajat de localnici pentru alimentarea cu apă. Un izvor similar se află şi pe
latura de est a conului de travertin, ceea ce dovedeste că apele subterane din peşteră tind să
coboare la nivele tot mai inferioare. Peştera Pişniţa fiind amenajată în scopul amintit, pentru
care este închisă cu un grilaj metalic şi o plasă de sîrmă, ea nu poate fi vizitată decît în

19
anumite condiţii şi cu aprobările necesare. Până în prezent, peştera este cunoscută pe o
lungime ce însumează 350 m.

Fondul Funciar (conform datelor INS 2012)

Comuna Aștileu are o suprafata totala de 5882 ha repartizată astfel:

Suprafata agricola – 3550 ha, din care:

 arabil – 1499 ha;

 livezi – 19 ha;
 pasuni – 1575 ha; 
fanete – 457 ha;

Suprafata ocupată cu terenuri neagricole – 2332 ha, din care:

 paduri si alte terenuri cu vegetatie forestiera – 1391 ha.

 ape si balti – 111 ha
 suprafata ocupata cu constructii – 513 ha
 suprafata ocupată de cai de comunicatii – 159 ha
 terenuri degradate si neproductive – 158 ha

Din suprafata totala de 5882 ha, 4221 ha sunt în proprietate privată, astfel:

 Suprafata agricola - 3496 ha, astfel:

 arabil – 1453 ha

20
  pasuni - 1567 ha
 fanete - 457 ha
 livezi și pepiniere pomicole - 19 ha
Suprafata cu terenuri neagricole – 725 ha, astfel:

 paduri si alte terenuri cu vegetatie forestiera – 350 ha

 suprafata ocupata cu constructii – 360 ha
 terenuri degradate si neproductive – 8 ha
 suprafata ocupată cai de comunicatii – 7 ha

Din suprafata totala de 5882 ha, 1661 ha sunt în proprietatea statului, astfel:

 Suprafata agricola - 54 ha, astfel:

 arabil - 46 ha 
pasuni- 8 ha
Suprafata cu terenuri neagricole – 1607 ha, astfel:

 paduri si alte terenuri cu vegetatie forestiera – 1041 ha

 ape si balti – 111 ha
 suprafata ocupata cu constructii – 153 ha
 suprafata ocupată cai de comunicatii –152 ha
 terenuri degradate si neproductive – 150 ha

Repere istorice
Prezenţa omului în vremurile străvechi, pe aceste meleaguri, este certificată, încă din epoca
veche a pietrei (cca. 5000 – 3000 î.e.n.). În perioada neoliticului descoperirile atestă că
teritoriul comunei era locuit, populaţia având ca principale preocupări, agricultura şi creşterea
animalelor.
Descoperirile monetare de dinari romani de la Aştileu, tezaur compus din 26 de piese, care se
înşiruie între anii 147-191, confirmă legăturile cu Roma şi folosirea monedei romane. Prima
atestare documentară a localităţii Aştileu, datează din anul 1335, când este atestată sub
denumirea de Uşkeleu. Aştileu – ”Esküllő” în limba maghiară, înseamnă - loc de jurământ -
locul unde au depus jurămantul Arpad si Menumorut după căsătoria copiilor lor. Localitatea
Aştileu:
- In anul 1341 apare sub numele de Wskwlew;
- In anul 1552 - conscrierea intocmită de habsburgi - atestă in Astileu existența a sase Porții
aparținand văduvei Wolfgang Eszthary;

In anul 1712 satul Astileu aparține Fiscului Regal, precum si lui Wolfgang Orosz;
- Intre anii 1713-1719 satul Astileu aparține lui Stefan Barlok;
- In anul 1720 satul Astileu aparține lui Adam Boronkay.

21
Localitatea Peştere:

Se crede că denumirea dată în 1552 unei părți din Aștileul de Sus, ar fi desemnat de fapt
localitatea, care în 1692 s-a numit Peștere.
Toponimia localităţii Peștere:
- In anul 1692 - în conscrierea din anul 1692 satul Peștere apare ca o localitate pustie;
- In anul 1712 - 1713 - aparține Fiscului Regal;
- In anul 1719 - aparține lui Iosif Szenasy;
- In anul 1753 - într-o conscriere este amintită existența a 18 familii de iobagi;
- In anul 1902 - este amintit ca Ureges (grota);
- La recensământul din anul 1910 - satul aparținea lui Korosbarlong.

Localitatea Chistag:

Prima atestare scrisă datează din anul 1075 - printr-un act de danie, redactat în limba latină,
regele Geza II al Ungariei, dăruiește Mănăstirii Gran din Slovacia câteva sate din Bihor, între
care și Chistagul (Willa Quest-villa = gospodărie, moșie, așezare; quest, questus = plânset,
jelire, tânguire ;Chistag = satul plângerii). Toponimia localităţii Chistag:
- In anul 1220 - Chistagul este denumit într-un document Villa Questest;
- In anul 1341 - într-o conscriere este amintit Kesteg - denumirea folosită de oficialitați, de
unde s-a ajuns la Chistag, dată de localnici;
- In anul 1692 - Chistagul este pustiu - în conscrierea din 1692 apare ca fiind pustiu din
vremuri memorabile;
- In anul 1712 – satul aparține lui Ștefan Barlolc;

In anul 1713 – satul aparține principelui Andrei de Caolcea;

- In anul 1719 – 1720 - satul aparține de Domeniul Episcopiei Romano - Catolice din Oradea.

Localitatea Călăţea:

- In anul 1475 - Kalotha - aparține familiei Csaky și Dragfiface apoi parte din domeniul
Tețchea al familiei Czibak;
- In anul 1752 - aparține văduvei W. Eszthary;
- In anul 1692 - localitatea Calatea este omisă din conscrierea din acest an;
- In anul 1712 - aparține Fiscului Regal și lui Gheorghe Szenasy;
- In anul 1712 - 1720 - o parte din satul Călăţea apartine Fiscului Regal, iar alta lui Sigismund
și Iosif Szenasy;

22
- In anul 1753 - într-o conscriere din acest an în Călăţea este amintită existența a 10 familii de
iobagi. Cele 4 sate, avand fiecare statut de comună, au constituit Notariatul Cercual Peștere,
pâna în 1950, când s-a trecut la organizarea teritorială pe comuna alcatuită din mai multe
sate component

Obiective ţintă şi direcţii de acţiune pentru perioada 2014 - 2020, conform

orientărilor strategice ale judeţului Bihor, României şi Uniunii Europene

PNDR 2014-2020 va aborda în mod strategic următoarele priorităţi:

• schimbarea structurală a sectorului agro-alimentar şi competitivitatea;
• managementul resurselor naturale;
• dezvoltarea rurală locală echilibrată.

Aceste priorităţi sunt corelate cu obiectivele strategice definite la nivel naţional, cu Politica
Agricolă Comună şi cu Strategia Europa 2020.
Nevoile specifice vor fi abordate prin acţiuni realizate în cadrul celor şase priorităţi ale
FEADR. Sprijinul va fi direcționat către acțiunile cu cel mai mare impact asupra îndeplinirii
obiectivelor.
Judeţul Bihor își propune ca până în 2020 să devină “un județ dinamic și competitiv, în care
bunăstarea să fie resimțită, în mod direct, de toți locuitorii județului. Bihorul își dorește să fie
recunoscut ca o poartă de intrare și ieșire către vestul Europei, în care inițiativele
antreprenoriale sunt susținute activ de instituțiile publice prin servicii publice de calitate și
infrastructură corespunzătoare. Complementar, județul își dorește să fie cunoscut ca o
destinație turistică importantă, atât în România cât și în țările vecine.

Priorități strategice in dezvoltarea durabilă a Comunei Aştileu

Pentru definirea priorităţilor strategice la nivelul Comunei Aştileu au fost analizate strategiile
de dezvoltare rurală durabilă în context european, naţional, judeţean dar şi programele de
finanţare a agriculturii şi dezvoltării rurale durabile în contextul orientărilor Uniunii
Europene. Plecând de la cadrul de referinţă de la nivel naţional, în analogie, sunt analizate
direcţiile de dezvoltare rurală durabilă ale Comunei Aştileu, precum şi programele care
finanţează aceste priorități strategice.

23
Câteva aspecte merită a fi subliniate:
1. Politica de dezvoltare rurală completează şi acompaniază politica de piaţă şi promovează
caracterul multifuncţional al agriculturii. Pe de altă parte, politica de dezvoltare rurală
constituie şi o parte a politicii de integrare regională şi asigură măsuri de armonizare
teritorială, promovează coeziunea economică şi socială.
2. În Comuna Aştileu, priorităţile de dezvoltare sunt concentrate pe domeniile eligibile
pentru intervenţiile structurale (Fondul European pentru Dezvoltare Regională, Fondul Social
European, Fondul de Coeziune) şi de asemenea, sunt formulate, pornind de la priorităţile
naţionale, agreate de Comisia Europeană, identificate în Planul Naţional de Dezvoltare pentru
perioada 2014-2020, în Programul Operaţional Regional „Dezvoltare Regională 2014-2020",
în Planul de Dezvoltare al Regiunii Nord –Vest şi în Strategia de Dezvoltare a Judeţului Bihor
pentru perioada 2014-2020.

Aceste prioritati sunt:

I. Continuarea dezvoltarii şi modernizării infrastructurii locale
II. Continuarea dezvoltarii serviciilor rurale de bază
III. Continuarea dezvoltarii şi modernizării infrastructurii sociale
IV. Dezvoltarea parteneriatului public-privat
V. Dezvoltarea durabilă şi promovarea intensă a potenţialului turistic al zonei
VI. Păstrarea şi promovara tradiţiilor populare
VII. Dezvoltarea agriculturii în special a agriculturii ecologice
VIII. Sprijinirea dezvoltării mediului de afaceri local IX. Dezvoltarea resurselor umane
X. Dezvoltarea şi modernizarea reţelei şcolare
XI. Amenajarea reţelei hidrografice
XII. Dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii locale de alimentare cu energie electrică şi
atragerea de investiţii în surse de energie alternativă XIII. Iniţierea de măsuri de protecţie
a mediului

Planul de dezvoltare al Comunei Aştileu este adaptat planului de dezvoltare rurală a judeţului
Bihor, plan care cuprinde trei măsuri majore:

Măsura 1: Renovarea, dezvoltarea satelor, îmbunătăţirea serviciilor de bază pentru economia

şi populaţia rurală şi punerea în valoare a moştenirii rurale Măsura 3: Dezvoltarea echilibrată
a teritoriilor rurale
Măsura 2: Încurajarea activităţilor turistice în mediul rural

Dezvoltarea economică şi socială durabilă a spaţiului rural şi a agriculturii este indispensabil

legată de: îmbunătăţirea infrastructurii rurale existente şi a serviciilor de bază, menţinerea şi
păstrarea identităţii culturale, dezvoltarea activităţilor turistice în mediul rural. De o deosebită
importanţă este şi dezvoltarea echilibrată a teritoriilor rurale prin măsuri care ţin de formarea

24
profesională a resurselor umane din spaţiul rural, ajutoare acordate pentru instalarea tinerilor
fermieri, modernizarea exploataţiilor agricole, iniţierea şi dezvoltarea unor activităţi de punere
în valoare şi de dezvoltare a meşteşugurilor, dezvoltarea agriculturii ecologice, diversificarea
producţiei agricole.
Toate acestea ar duce în mod indiscutabil la dezvoltarea spaţiului rural studiat şi la
îmbunătăţirea calităţii vieţii, la reducerea disparităţilor dintre mediul urban şi cel rural, la
crearea unui spaţiu rural cu adevărat european.
Pentu atingerea obiecivelor ce ţin de dezvoltarea durabilă a Comunei Aştileu, în cadrul
comisiei de lucru pentru elaborarea strategiei de dezvoltare a Comunei Aştileu au fost
identificate ca necesare următoarele investiţii:

25
26
Potențialul natural, poziția strategică și diversitatea culturală vor constitui baza
pentrudezvoltarea acestui județului în perioada 2014 – 2020."

Pentru atingerea nivelului propus, în cadrul strategiei de dezvoltare a judeţului Bihor sunt
asumate patru obiective strategice de dezvoltare:

1. Dezvoltarea infrastructurii publice din județ;

2. Creșterea competitivității economice în industrie și agricultură;

3. Valorificarea potențialului turistic al județului;

4. Dezvoltarea serviciilor publice și a capacității administrative.

27
 Pliindu-se pe strategia Uniunii Europene, pe strategia de dezvoltare naţională şi judeţeană,
Comuna Aştileu îşi propune, pentru perioada 2014 – 2020, creşterea calităţii vieţii locuitorilor
săi. Acest deziderat va fi atins prin:

• investiţii care să vizeze continuarea dezvoltării infrastructurii de bază a comunei;

• atragerea de investiţii care să crească gradul de ocupare al forţei de muncă locale;
• promovarea turistică intensă şi sprijinirea investiţiilor în turism;
• scăderea numărului fermelor de subzistenţă prin transformarea lor în ferme mici,
mijlocii şi mari;

2.2.Şimnicu de Sus , comuna campioană pe PNDR, care a atras cele mai

multe fonduri europene din Oltenia

O comună de lângă Craiova s-a dezvoltat cu bani europeni, extinzând reţeaua de utilităţi,
asfaltând drumurile comunale, precum şi o bună parte a drumurilor agricole. Locuitorii
comunei aşteaptă cu sufletul la gură introducerea apei curente în restul satelor şi construirea
canalizării, care se fac tot cu bani europeni, pentru a avea apă potabilă în case şi pentru a-şi
construi baie în locuinţă. Iată cum a reuşit Şimnicu de Sus să atragă noi locuitori care provin
din Craiova şi cum a ajuns să emită, în medie, peste 400 de autorizaţii de construire de
locuinţe pe an.

 Şimnicu de Sus este comuna din Oltenia cu cele mai multe proiecte finanţate prin PNDR şi cu
cei mai mulţi bani europeni atraşi pe acest program, din regiunea Sud-Vest;
 Banii europeni au fost folosiţi pentru a reabilita cămine culturale, şcoli, pentru a construi
grădiniţe, dar în mod special s-au asfaltat drumuri comunale şi chiar drumuri de exploatare
agricolă, care înainte de asfaltare erau aproape impracticabile cu autovehicule;
 O parte a locuitorilor comunei nu au apă potabilă, din cauză că apa din pânza freatică de
suprafaţă nu mai este bună de băut;
 Oamenii povestesc cum, în secolul acesta, ei aduc apă de la un kilometru distanţă de casă;
 Cele mai aşteptate investiţii sunt cele în reţeaua de apă curentă şi în cea de canalizare, care se
construiesc în această perioadă tot cu bani europeni. Localnicii sunt nerăbdători să îşi facă
baie în case şi să aibă apă potabilă la robinet;

 Investiţiile în utilităţi au atras ca un magnet noi locuitori în comună, chiar din rândul celor din

28
Craiova. Astfel că în Şimnic se construieşte în continuu;

Intrarea în comuna Şimnicu de Sus Potrivit unei statistici pe care

GdS a solicitat-o de la Centrul Regional de Finanţare a Investiţiilor Rurale (CRFIR) 4 Sud-
Vest Oltenia, privind fondurile atrase în regiune din bani europeni, obţinuţi pe Programul
Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR) 2014-2020, comuna Şimnicu de Sus din Judeţul Dolj a
avut cele mai multe proiecte din Oltenia aprobate şi finanţate, şase la număr, şi a atras cei mai
mulţi bani europeni pe acest Program, respectiv 3.673.275 de euro. Cu aceşti bani, într-o zonă
rurală se pot face mai multe investiţii, după cum vom detalia în cele ce urmează.

Aflat în biroul său din primărie, tânărul primar din Şimnicu de Sus, Cosmin Marius Dumitru
(33 de ani), ne-a spus surprins de statistică: “Nu ştiam că suntem pe primul loc în Oltenia pe
PNDR. De câte ori mergeam la CRFIR ni se spunea “Sunteţi campioni!”, dar nu am ştiut că
suntem cu adevărat pe primul loc”.

Potrivit unei statistici pe care GdS a solicitat-o de la Centrul Regional de Finanţare a

Investiţiilor Rurale (CRFIR) 4 Sud-Vest Oltenia, privind fondurile atrase în regiune din bani
europeni, obţinuţi pe Programul Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR) 2014-2020, comuna
Şimnicu de Sus din Judeţul Dolj a avut cele mai multe proiecte din Oltenia aprobate şi
finanţate, şase la număr, şi a atras cei mai mulţi bani europeni pe acest Program, respectiv
3.673.275 de euro. Cu aceşti bani, într-o zonă rurală se pot face mai multe investiţii, după cum
vom detalia în cele ce urmează.

Aflat în biroul său din primărie, tânărul primar din Şimnicu de Sus, Cosmin Marius Dumitru
(33 de ani), ne-a spus surprins de statistică: “Nu ştiam că suntem pe primul loc în Oltenia pe
PNDR. De câte ori mergeam la CRFIR ni se spunea “Sunteţi campioni!”, dar nu am ştiut că
suntem cu adevărat pe primul loc”.

Banii europeni au fost atraşi pe submăsura (sM) 7.2 “Investiţii rurale” din PNDR, pe sM 7.6
“Patrimoniul cultural” şi pe sM19.2 “Acţiuni în strategia de dezvoltare rurală”.

Comuna care se apropie vertiginos de Craiova

Situată în partea de Nord a Craiovei, comuna Şimnicu de Sus este foarte aproape de urbe, la
circa un kilometru de Centura de Nord a municipiului. Este compusă din 12 sate, dispuse de o

29
parte şi de alta a drumului naţional (DN) 6B. Practic, comuna se întinde pe 18 km de-a lungul
DN 6B. Suprafaţa totală a comunei este de 8.360 de hectare şi are o reţea de 80 de km de
drumuri şi tot atâtea reţele electrice. De curând, Şimnicu de Sus a trecut de la o comună de
gradul II, la o comună de gradul I, datorită creşterii numărului de locuitori la peste 5.000,
înregistraţi în evidenţele primăriei, la nivelul anului 2018. Există o reţea de apă potabilă pe 25
de kilometri din comună, reţea care înseamnă că doar şase din cele 12 sate sunt conectate la
apă curentă, însă nu există canalizare.

Comuna se dezvoltă constant, spaţiile de locuit înaintând către oraş, iar în locurile în care în
urmă cu doi ani creştea grâul, acum au “răsărit” case moderne şi chiar două ansambluri
rezidenţiale. “Din satul Albeşti, care este cel mai apropiat de Craiova şi până în centrul
Craiovei sunt circa 3 km. Ajungi mai repede în centru din comuna Şimnic, decât din alte zone
ale Craiovei”, a spus primarul Cosmin Marius Dumitru.

Căminul cultural din satul Albeşti se reabilitează cu fonduri europene

Fondurile europene au schimbat imaginea comunei

Pe biroul primarului se regăsesc cele şase proiecte depuse şi câştigate pe PNDR 2014-2020. În
fiecare dosar sunt teancuri întregi de documente care puse cap la cap ar forma câţiva kilometri
liniari. Primarul din Şimnic ne descrie fiecare proiect în parte.

„Avem şase proiecte implementate din 2016 până acum pe PNDR. Am făcut extindere şi
reabilitarea termică a Şcolii din satul Albeşti, în valoare de 76.000 de euro, cu grupuri
sanitare în interior. Avem alte trei proiecte pentru reabilitarea cămunelor culturale. În
Dudoviceşti, modernizăm şi extindem căminul cultural cu 214.000 de euro. Suntem în faza de
execuţie. Se toarnă placa la corpul cu care se extinde căminul. Vor fi grupuri sanitare la
interior şi o cameră a centralei. La Albeşti, proiectul pentru căminul cultural a fost în valoare
de 145.000 de euro. El presupune extinderea, reabilitarea şi dotarea căminului la standardele
Uniunii Europene, în sensul că a fost dotat cu scenă, scaune, echipamente IT performante şi
se va face o bibliotecă din fondul de carte existent la nivelul comunei. Lucrările sunt destul de
înaintate. Către sfârşitul lunii mai se finalizează acoperişul şi încep finisajele la interior.
Estimăm că în august va fi gata cu totul. Alt proiect a fost pentru căminul cultural din satul
30
Floreşti, în valoare de 242.000 de euro. Am achiziţionat o scenă mobilă pentru Ansamblul
“Muguraşul” de la Şcoala din Leşile, echipamente IT, mobilier şi altele. Ansamblul foloseşte
scena mobilă pe islazul din comună, cu prilejul diverselor sărbători. Tot în cadrul proiectului
au fost prevăzute 16 perechi de costume populare pentru copiii de la Ansamblul
“Muguraşul”. Suntem în faza de achiziţie a costumelor populare din judeţul Gorj.”

Cosmin Marius Dumitru

Drum de exploatare din Şimnicu de Sus, realizat cu bani europeni

Cum este viaţa fără apă potabilă. Unii localnici cară apa cu găleata de la 1 km
Proiectul cel mai important este cel de extindere a reţelei de apă potabilă şi introducere a
canalizării, a cărui valoare este de 2 milioane de euro. Se va extinde reţeaua existentă de apă
curentă cu 22 de kilometri, iar canalizarea se va face pe 16 km.

„În cadrul proiectului mai sunt prevăzute 1.000 de branşamente gratuite pentru locuitorii
comunei. Pe 6 mai am semnat contractul de execuţie şi am dat ordinul de începere a
lucrărilor. Avem semnale de la oameni că doresc să se branşeze la reţea, pentru că în zonă,
la fântânile lor apa nu este prea bună de băut. În restul comunei, în cele şase sate în care
există apă curentă sunt branşate 1.300 de gospodării dintr-un total de 2.000 de gospodării.
Apa care vine în reţeaua existentă este foarte bună şi vine de la Isvarna, din sursa care
alimentează şi Craiova.” Cosmin Marius Dumitru

31
 Multe dintre fântânile publice nu mai au apă potabilă Acest proiect pe
PNDR nu ar rezolva în totalitate problema alimentării cu apă potabilă în comună şi nici
canalizarea nu va fi pe toată suprafaţa comunei, însă Şimnicu de Sus mai are un proiect cu
fonduri europene în derulare, pe Master Planul de Apă, unde beneficiar este Consiliul
Judeţean (CJ) Dolj şi Compania de Apă Oltenia (CAO), în parteneriat cu mai multe comune
din Dolj şi Gorj. Proiectul este în valoare este de 6,7 milioane de euro, prin POIM –
Programul Operaţional de Insfrastructură Mare 2014-2020. Primarul spune că prin acest
proiect la care este parte împreună cu CJ şi alte localităţi din Dolj în Şimnicu de Sus este
prevăzută extinderea reţelei de apă pe alţi 4 km şi se va continua reţeaua de canalizare pe 32
de km. “Noi am predat în septembrie 2018 sistemul de alimentare cu apă către CAO.
Urmează procedurile de licitaţie, iar din 2020 vor începe lucrările”, a declarat primarul din
Şimnic.
Apa curentă şi canalizarea sunt aşteptate de sătenii din Şimnic.

„Ni s-a asfaltat drumul, mai au să facă şanţurile pe marginea drumului. Dar nu avem apă
curentă şi canalizare. Avem fântână în curte, dar apa nu e bună de băut. Apă de băut luăm de
la vecinii de lângă noi care au captat izvorul de la 9 metri adâncime. Aşteptăm şi
canalizarea, pentru că vrem să ne facem baie în casă. Avem în proiect baia, dar întâi să se
facă canalizarea. În secolul acesta, baia şi toaleta în casă sunt cele mai importante. Mai ales
că începe să treacă vârsta şi avem probleme cu coloana, cu genunchii, cu altele.”

Mioara Birin, o localnică în vârstă de 61 de ani

Pe o stradă ce urcă în pantă îl întâlnim pe nea Marin Ghigă, în vârstă de 69 de ani, cu o găleată
în mână. Apa de băut o cară de la o cişmea aflată la peste un kilometru distanţă de casă. De
data aceasta, bătrânul se ducea cu găleata la fiica sa, în curtea vecină cu casa lui, ca să ia apă
pentru a prepara mortar. Nici apa din fântâna fiicei sale nu este bună de băut. “Acum iau apă
de la fiemea, dar nici ea nu mai are apă. Nu mai e bun izvorul. maxim 30 de găleţi mai putem
scoate din fântână. Dacă se bagă apă o să ne legăm şi noi. Acum cărăm apă cu găleata
tocmai de la cişmeaua din vale, care e cam la un kilometru de casă. Şi iarna şi vara cărăm
apă de băut de la cişmea. Car câte o găleată şi un bidon de apă. Şi pentru gătit şi la porci
dau apă tot de la cişmea, la păsări la fel. Şi iarna mă chinui să car apă tot cu găleata.
32
Nu mai am căruţă să urc bidonul în căruţă, că mi-a murit calul”, a povestit bătrânul Marin
Ghigă.

Nea Marin Ghigă cară apa potabilă de la o cişmea aflată la un kilometru distanţă de casă.
El aşteaptă să se introducă apă curentă în satul său

Drumurile asfaltate, o normalitate la care sătenii au ajuns târziu

Tot pe un proiect pe PNDR, în comună s-au asfaltat drumuri agricole (drumuri de exploatare),
care fac legătura între zonele locuite şi terenurile agricole ale fermierilor. În comună sunt 350
de fermieri. Unii ajung acum mai uşor la pământurile lor, pentru că, în ultimii ani, au fost
asfaltate drumurile de acces. Singurul inconvenient al drumului este acela că este lat de numai
4 metri, iar dacă se întâlnesc două maşini care vin din sensuri diferite este dificil să treacă una
pe lângă alta. De aceea, aceste drumuri sunt prevăzute cu refugii.

Pe un astfel de drum de exploatare asfaltat cu bani obţinuţi pe Măsura 125, în vârful dealului
întâlnim un agricultor.

„Sunt un fermier din satul Izvor. Este bun drumul acesta asfaltat, dar trebuia să fie cu mai
multe refugii, ca să poţi să te retragi dacă vine o maşină din vale, pentru că în pantă ar avea
prioritate. E prea îngust drumul, e de 4 metri lăţime. Dar înainte de a fi asfaltat era drum de
pământ, plin de gropi. Când ploua se făcea nămol şi se formau şleauri. Aici se aduna apa pe
drum. Vin la terenul meu în condiţii mai bune. Şi înainte veneam des la pământ, dar înainte să
se asfalteze nu puteam să vin aici cu maşina, cu Loganul. Venam numai cu tractorul. Când
ploua se formau nişte şleauri (şanţuri – n.r.) şi nu se putea trece cu maşina”.

Ilie Dumitru, fermier din comuna Şimnicu de Sus

Şi Ilie Dumitru ne-a vorbit de importanţa apei curente în gospodărie şi a canalizării:

“Aşteptăm apă curentă, pentru că la noi este apa calcaroasă. Nu e bună de băut. Dar mai
ales canalizarea. Avem baie în casă, dar avem hazna în curte. Ar fi bună canalizarea. Am
înţeles că se face acum”, a mai spus Ilie Dumitru.

33
 Ilie Dumitru este fermier. Spune că înainte să se asfalteze drumul putea ajunge doar cu
tractorul la pământul său. Acum vine cu autoturismul.

Asfaltul, aşteptat de 20 de ani

Un alt proiect finanţat din bani europeni accesat de Primăria Şimnicu de Sus a fost în valoare
de un milion de euro, pe sM7.2 “Investiţii rurale”, bani cu care s-au asfaltat 15 străzi din
comună, pe o lungime de aproximativ 6 km. Coborâm o pantă pe un astfel de drum asfaltat şi
în capătul străzii îl întâlnim pe Gabriel Scrieciu, de 57 de ani, care îşi curăţa o drujbă la
poartă, lângă o fântână cu cumpănă. Îl întrebăm dacă are apă potabilă şi răspunde: “Da. Am la
fântâna de la mine din curte. Aceasta de la drum nu mai este potabilă. Au venit de la
SANEPID şi au declarat-o nepotabilă. Ar fi bună canalizarea. Eu am toaletă în casă de prin
2005, dar am fosă septică. Noi am venit de la oraş, de la Craiova şi ne-am mutat la Şimnic.
Eram obişnuiţi cu condiţiile de oraş. Baia în casă nu este un moft. Este o necesitate. Ne-am
făcut baia în casă, avem chiuvetă la bucătărie, avem tot confortul. Este foarte important
pentru o comună să aibă apă şi canalizare, mai ales pentru igiena oamenilor”. Există o
investiţie recentă făcută în comună, care îl mulţumeşte foarte mult pe Gabriel Scrieciu, şi
anume că a fost asfaltat drumul ce trece pe la poarta curţii sale, drum pe care îl aştepta de
circa 20 de ani, realizat cu fonduri europene abia în 2017: “Mi-am dorit de când a venit aici
maică-mea, din 1997, să se asfalteze drumul acesta. Am venit şi noi în comună după trei ani
şi ne-am dorit mult să apară asfaltul, ceea ce s-a întâmplat în urmă cu câţiva ani. A ajuns
până la noi la poartă şi se va continua. Am stricat două maşini pe vechiul drum, aşteptând să
se asfalteze. Acum s-a făcut pe fonduri europene”, a aspus localnicul din comuna Şimnic.

Comuna se extinde în fiecare zi”

Primarul spune că în ultimii doi ani încheiaţi au fost emise, în medie, peste 400 de autorizaţii
de construire anual. Raportând ipotetic la cele 365 de zile ale anului, însemană că s-a emis, în
medie, mai mult de o autorizaţie de construire pe zi. “În ultimii patru ani s-au construit foarte
multe case în Şimnic. Comuna se extinde în fiecare zi. Practic, în fiecare zi se construieşte şi
vin oameni să le emitem de la primărie autorizaţii de construire. Au apărut şi două
ansambluri rezidenţiele. Unul în satul Albeşti şi altul în Şimnicu de Jos. Mulţi se mută de la
Craiova la Şimnic. Oamenii sunt atraşi de faptul că suntem aproape de oraş, comuna are
ieşire la drumul naţional, există utilităţi”, a precizat primarul din Şimnicu de Sus. la ora
actuală, o casă nouă construită în Şimnic se vinde cu 60.000-65.000 de euro, preţuri similare
cu alte zone periferice Craiovei, iar metrul pătrat de teren intravilan a ajuns la 35 de euro, în

34
special terenul apropiat de Centura de Nord a Craiovei, informează edilul-şef al comunei.
Dacă problema apei curente şi a canalizăriii s-ar rezolva prin proiectele cu fonduri europene,
gazele naturale sunt încă un deziderat. Primarul spune că urmează să se introducă şi gaze
naturale, în perioada următoare. “Am depus ieri proiectul, în valoare de 2 milioane de euro,
pentru conectarea la reţeaua de gaze naturale”, a spus primarul. Fondurile pe care vrea să le
atragă pentru a conecta comuna la magistrala de gaze naturale sunt guvernamentale, de data
aceasta.

Care este secretul atragerii de fonduri europene de către o primărie de comună

Primarul din Şimnic explică modest cum a câştigat comuna atâtea finanţări din fonduri
europene: informarea corectă şi la timp. “Am citit toate ghidurile de finanţare pe internet, ca
să ştim ce anume să pregătim. Ştiam din timp ce măsuri se lansează şi ce investiţii puteam
finanţa cu acei bani. De regulă, ne pregăteam proiectele din vreme. Toate proiectele le-am
făcut cu diverse firme de consultanţă. Informarea corectă este foarte importantă. Şi mai ales
la timp. Şi acum ştim ce măsuri se vor lansa la anul.. Mai avem nevoie de fonduri europene
pentru alimentarea cu apă pe câţiva kilometri. Sunt mai multe lucruri de făcut cu bani
europeni”, a conchis primarul Cosmin Marius Dumitru.

Casele noi apar ca ciupercile după ploaie în Şimnicu de Sus

2.3.Comuna Ciugud , Jud. Alba

35
Comuna din Alba cu toate drumurile asfaltate, pistă de biciclete, internet wireless gratuit şi
investiţii de 16 milioane euro din fonduri europene.

Drum agricol asfaltat la Ciugud , în premieră pentru România.

La mai puţin de 10 kilometri de Alba Iulia, lângă râul Mureş, se află o comună care, dacă nu
ar fi existat, probabil că ar fi trebuit inventată. Comuna Ciugud deţine câteva recorduri greu de
egalat: prima din ţară cu drumuri agricole asfaltate, cu piste de biciclete, internet wireless şi
iluminat public asigurat din viteza vântului. Tot aici se află în construcţie un teren de golf şi se
fac planuri pentru o sală polivalentă.
Ciugudul are şase sate (Drîmbar, Hăpria, Limba, Şeuşa, Teleac şi Ciugud) şi un spor natural
pozitiv al populaţiei, fiind din acest punct de vedere printre cele două comune din Alba care
au înregistrat creşteri ale numărului locuitorilor. În cele şase sate locuiesc aproximativ 3.200
de locuitori. Oamenii muncesc terenurile agricole proprii sau merg la serviciu în Alba Iulia şi
Sebeş. În ultimii ani s-a înregistrat o tendinţă accentuată de transfer a tinerilor din oraşul Alba
Iulia spre Ciugud, unde cumpără proprietăţi imobiliare. Cartiere întregi sunt locuite în prezent
de persoane care în trecut au avut domiciliul în reşedinţa judeţului, dar care au preferat liniştea
şi confortul oferit de viaţa în mediul rural. ”

Mini-Transalpina de Ciugud”
Unul dintre primele proiecte majore care au influenţat pozitiv viaţa locuitorilor a fost asfaltarea
a 26 de kilometri de drum agricol între Ciugud, Daia Română şi Berghin. Proiectul
a fost finalizat în 2011 şi a devenit cunoscut sub denumirea de ”Mini-Transalpina de Ciugud”,
datorită frumuseţii zonei în care se află drumurile. Prin acest proiect s-a asigurat accesul mult
mai facil al oamenilor la terenurile agricole şi s-a redus foaret mult timpul de călătorie dintre
cele trei comune. Banii au fost obţinuţi de la Uniunea Europeană prin Fondul European .

36
„Drumul deserveşte 1.500 de hectare de terenuri agricole, dar şi ferme de oi, bovine, o
crescătorie de melci şi o fermă piscicolă. Pe lângă faptul că asigură accesul facil al locuitorilor
la terenuri agricole, scurtează foarte mult timpul de deplasare între aceste localităţi. Proiectul
acesta nu doar că a fost primul drum de câmp asfaltat din ţară, ci şi în timp record: de la
semnarea contractului, până la recepţie, patru luni de zile, cu proiectare şi execuţie”, spune
primarul Gheorghe Damian, cel care administrează comuna din anul 2000.

Pista de biciclete. Foto: Primăria Ciugud

O altă premieră pusă în practică este pista de biciclete, Ciugudul devenind astfel prima
comună din România cu o astfel de realizare. Valoarea contractului a fost de jumătate de
milion de lei, bani asiguraţi de la bugetul local. Pista de biciclete se întinde, deocamdată, pe o
lungime de 2 kilometri, este trasată clar, cromatic şi fizic, fiind delimitată de spaţiul carosabil.

37
Energie verde pentru iluminat public Comuna Ciugud din judeţul Alba este printre puţinele
din ţară care îşi asigură parţial energia electrică pentru iluminatul stradal exclusiv din surse
nepoluante. Cel mai mare sat al comunei, Şeuşa, este alimentat cu energie la reţeaua publică
cu ajutorul unei instalaţii eoliene şi a unor panouri fotovoltaice. Investiţia a fostrezultatul unui
parteneriat între Universitatea Politehnică din Timişoara şi Primăria Ciugud. Instalaţia a fost
pusă în funcţiune în 2012, iar valoarea bunurilor se ridică la aproximativ 250.000 de euro. În
2017, bunurile revin comunei în condiţiile în care Universitatea va finaliza proiectul de
cercetare. Din punct de vedere financiar, economia realizată se ridică la 20.000 de lei, în
fiecare lună, sumă mai mică cu 25 la sută decât cea plătită.

Centrala eoliană de la Şeuşa.

Impozite plătite pe internet Locuitorii din Ciugud sunt tot primii din România care îşi pot
plăti impozitele şi taxele locale pe internet. De asemenea, pot să solicite eliberarea unui
document tot cu ajutorul internetului. Proiectul a fost derulat tot din fonduri europene prin
intermediul Asociaţiei Intercomunitare de Dezvoltare Ciugud-Berghin şi a avut o valoare de
aproape jumătate de milion de lei şi a adus beneficii ambelor comune. Chiar înainte să existe
ghişeul.ro, în 2008, primarul Gheorghe Damian a achiziţionat o aplicaţie de plată online
printr-un proiect Phare. „În primul rând, pentru că nu mai există contact cu funcţionarul, se
evită corupţia. În al doilea rând, se câştigă timp, care în ziua de azi e cel mai de preţ lucru al
fiecăruia dintre noi. Orice serviciu furnizat de primărie şi în format online este util. Asta e
viitorul”, susţine primarul. Cei care nu locuiesc în comună dar au proprietăţi acolo plătesc
online, dar tendinţa de creştere a achitării impozitelor pe internet se manifestă din ce în ce mai
mult şi în rândul localnicilor.

Şi pentru că trăim în era internetului, primăria oferă internet wireless gratuit pentru locuitor.
“Am învăţat în perioada 2007-2013 că banii europeni sunt cei mai siguri bani şi că aceştia
nu au culoare politică. Drept pentru care vom încerca în continuare să atragem aceste
fonduri în noua perioadă de implementare 2014-2020. Dacă nu am fi accesat aceste fonduri
probabil nici bugetul comunei pe 100 de ani nu ne-ar fi fost de ajuns să realizăm ce am făcut
până acum în comuna Ciugud. Încercăm să aducem locuitorilor din comună standard de de
viaţă normal pentru anii în care trăim”, mai spune primarul, Gheorghe Damian. Valoarea
totală a fondurilor europene cheltuite în comuna Ciugud este de aproximativ 16 milioane de

38
euro. Un calcul simplu indică o investiţie de aproape 5.000 de euro pe cap de locuitor, bani
cheltuiţi doar pentru proiecte care vin în beneficiul locuitorilor.

Parc amenajat în satul Limba.

Teren de golf lângă râul Mureş Viitorul teren de golf din Ciugud se amenajează pe malul
râului Mureş, lângă Teleac. Suprafaţa de 102.940 mp a fost concesionată pe o perioadă de 49
de ani, de Ioan Popa, patronul companiei Transavia, cel mai pare producător de carne de
pasăre din România. Terenul a fost concesionat exclusiv pentru amenajarea pe toată suprafaţa
acestuia a unei zone de agrement pentru activităţi sportive şi recreative. În documentaţie se
prevede amenajarea unei zone de agrement, cu profil golf, fiind subîmpărţită în trei zone
funcţionale: instituţii şi servicii, teren golf şi zonă verde. Fostele clădiri ale fermei zootehnice
vor fi reabilitate şi incluse în zona de agrement propusă de administraţia locală din Ciugud. În
zona adiacentă terenului de golf va fi amenajat un spaţiu de picnic şi relaxare în natură.

Zonă industrială cu investiţii de 10 milioane de euro

Primăria a amenjat şi o zonă industrială unde s-au realizat investiţii private în valoare de 10
milioane de euro şi peste 1.000 de locuri de muncă. Din activitatea economică de aici,
administraţia locală câştigă 2,3 milioane de lei. Este vorba despre fabrici de materiale
electrice, procesatori de carne sau depozite de materiale. Pentru investitori, primăria a finanţat
introducerea reţelelor de canalizare şi apă potabilă. ”Dacă nu am fi avut zona industrială şi
veniturile respective, nu puteam scrie proiecte, nu aveam bani de cofinanţare. Cu alte cuvinte,
nu puteam absorbi atâtea fonduri. Eram blocaţi.

39
 În centrul comunei a fost construit şi un sens giratoriu. Foto: Primăria Ciugud

Proiecte de viitor: grădiniţă , investiţii în acvacultură şi o posibilă sală polivalentă

Administraţia din Ciugud nu se opreşte, însă, aici. A fost demarată construcţia unei grădiniţe
cu progam prelungit, proiect estimat la la 850.000 de lei. De asemenea, recent, a fost depusă o
cerere de finanţare în valoare de circa 1 milion de euro având ca obiectiv înfiinţarea
parteneriatului dintre 10 unitaţi administrativ-teritoriale din judeţul Alba, 4 din judeţul
Hunedoara şi 11 operatori privaţi. Odată cu aprobarea cererii de finanţare, vor putea fi
accesate, prin Grupul de Acţiune Locală pentru Pescuit, fonduri în valoare de peste 5 milioane
de euro pentru dezvoltarea de noi investiţii în acvacultură în aceste localităţi.

Tot în faza de proiect se află asfaltarea unui drum de ţară, împreună cu o comună vecină
(Sântimbru), introducerea reţelei de gaze naturale în zona industrială a comunei, finalizarea
proiectului de modernizare a căminelor culturale din satele comunei şi inaugurarea noului
sediu al primăriei. Un alt proiect se referă la construirea unei săli polivalente, care ar urma să
deservească mai ales echipele din Alba Iulia care activează în diferite competiţii naţionale.
Oraşul nu are teren la dispoziţie pentru o asemnea investiţie, astfel încât s-a apelat la sprijinul
comunei vecine. A fost identificat un teren de 5 hectare, între Ciugud şi Şeuşa care ar
corespunde din toate păunctele de vedere.

Foto: Primăria Ciugud Vizita unui comisar european

Renumele comunei a ajuns până la Dacian Cioloş care a vizitat Ciugudul în 2013, când era
comisar european pentru agricultură. Cioloş, în prezent premier al României, a văzut atunci
noua staţie de epurare, construită în cadrul unui proiect cu finanţare europeană, cel mai amplu
40
proiect de infrastructură edilitară din zona rurală a judeţului Alba, care cuprinde 42 km reţea
de canalizare, 36 km reţea alimentare cu apă, 14 staţii de pompare şi 1.600 cămine de vizitare.
Fostul comisar european a mai vizitat microcentrala eoliană de la Şeuşa şi drumul agricol
astfaltat.

Primarul Gheorghe Damian şi Dacian Cioloş pe Transalpina de Ciugud

„E un sentiment de optimism când vezi aşa ceva, pentru că dincolo de toate complicaţiile
înseamnă că se poate face ceva, atunci când se doreşte. Dincolo de asta, mi se pare inteligent
că s-a investit mult în prima fază în partea de infrastructură, care creează premisele unei
dezvoltări economice a zonei. E mult mai greu să faci invers lucrurile. Cred că cel puţin
pentru partea asta a judeţului este acum o perspectivă bună ca următoarea perioadă de
programare să poată să fie folosită şi pentru a finaliza proiecte de infrastructură începute dar
mai ales de a crea emulaţia necesară în dezvoltarea economică. Acesta e viitorul zonelor
rurale din ţara noastră”, a spus Dacian Cioloş în urma vizitei din comuna Ciugud. ”Banii
europeni nu au culoare politică” Toate acestea nu ar fi fost posibile fără eforturi şi demersuri
susţinute în atragerea de fonduri europene. Pentru aceasta, comuna s-a asociat cu alte localităţi
în asociaţii intercomunitare sau în Grupul de Acţiune Locală ”Ţara Secaşelor”.

De asemenea , comuna este reprezentată activ la nivelul Asociaţiei Comunelor din România ,
în care primarul Damian deţine o funcţie de vicepreşedinte.

Locuitorii comunei sunt informaţi la fiecare început de an cu privire la proiectele primăriei. Foto: Primăria Ciugud

41
 Bibliografie

 DEZVOLTARE RURALĂ (NOTE DE CURS; SINTEZE) ,Prof.Univ.Dr. Ion,

Dona , Asist.Univ.Drd. Carina Dobre ,Asist.Cercet.Drd. Silvia Gergely ,Bucureşti
2005
• Dezvoltare rurală. Ocuparea forţei de muncă în mediul rural KEREKES Kinga
,PAKUCS Bernadett , SZŐCS Emese , VERES Enikő , VINCZE Mária.
• GRISI PLUS - Geomatics Rural Information Society Initiative PLUS , GHID DE
BUNE PRACTICI pentru DEZVOLTAREA ZONELOR RURALE .
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Comuna_A%C8%99tileu,_Bihor
• https://www.ghidulprimariilor.ro/list/cityHallDetails/PRIM%C4%82RIA_A%C5%9E
TILEU/17343
• https://www.digi24.ro/stiri/economie/bani-afaceri/ciugud-comuna-care-arata-maibine-
ca-majoritatea-oraselor-din-tara-925553
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Comuna_Ciugud,_Alba
• https://inroman.ro/2019/05/18/presshub-ro-simnicu-de-sus-comuna-campioana-
pepndr-care-a-atras-cele-mai-multe-fonduri-europene-din-oltenia-presshub-56080/ 
https://ro.wikipedia.org/wiki/Comuna_%C8%98imnicu_de_Sus,_Dolj

42