Prezentarea standardelor ISA 315, ISA 320

Pragul de semnificație și riscul de audit

În efectuarea unui audit al situațiilor financiare, obiectivele generale ale auditorului constau în:
 obținerea unei asigurări rezonabile cu privire la faptul că situațiile financiare ca întreg nu
conțin denaturări semnificative, cauzate fie de fraudă, fie de eroare, permițându-i astfel
auditorului să exprime o opinie cu privire la faptul că situațiile financiare sunt întocmite, din
toate punctele de vedere semnificative, în conformitate cu un cadru de raportare financiară apli
cabil; și
 să raporteze cu privire la situațiile financiare și să comunice, în conformitate cu ISA-urile,
constatările auditorului.
Auditorul obține o asigurare rezonabilă, prin obținerea de suficiente probe de audit adecvate
pentru a reduce riscul de audit la un nivel acceptabil de scăzut. Riscul de audit este riscul ca auditorul
să exprime o opinie inadecvată atunci când situațiile financiare sunt denaturate semnificativ. Riscul de
audit depinde de riscul de de na turare semnificativă și de riscul de nedetectare. Pragul de semnificație
și riscul de audit sunt luate în considerare pe parcursul auditului în special atunci când:
(a) Se identifică și se evaluează riscurile de denaturare semnificativă;
(b) Se determină natura, plasarea în timp și amploarea procedurilor de audit subsecvente;
(c) Se evaluează efectul denaturărilor necorectate, dacă există, asupra situațiilor financiare și
asupra formării opiniei din raportul auditorului.

ISA 315 Identificarea și evaluarea riscurilor de denaturare semnificativă prin înțelegerea entității
și a mediului său - obiectivul auditorului este de a identifica și evalua riscurile de denaturare
semnificativă, cauzată fie de fraudă, fie de eroare, la nivelul situațiilor financiare și al aserțiunilor, prin
înțelegerea entității și a mediului său, inclusiv a controlului intern al entității, furnizând, astfel, o bază
pentru elaborarea și im-plementarea de răspunsuri la riscurile de denaturare semnificativă evaluate.
Auditorul trebuie să efectueze proceduri de evaluare a riscului pentru a furniza o bază pentru
identificarea și evaluarea riscurilor de denaturare semnificativă la nivelul situațiilor financiare și al
aserțiunilor. Procedurile de evaluare a riscului, prin ele însele, nu oferă, totuși, suficiente probe de
audit adecvate pe care să se bazeze opinia de audit.
Pocedurile de evaluare a riscului trebuie să includă următoarele:
  Intervievări ale conducerii, ale persoanelor adecvate din cadrul func-ției de audit intern (dacă
această funcție există) și ale altor categorii de personal din cadrul entității care potrivit
raționamentului auditorului pot deține informații ce pot ajuta la identificarea riscurilor de
denatu-rare semnificativă cauzată fie de fraudă, fie de eroare;
 Proceduri analitice;
 Observarea și inspecția.
Auditorul trebuie să analizeze dacă informațiile obținute în urma procesului de acceptare a
clientului de către auditor sau a continuării relației cu clientul sunt relevante pentru identificarea
riscurilor de denaturare semnificativă.
Dacă partenerul de misiune a derulat alte misiuni pentru entitate, partenerul de misiune trebuie
să ia în considerare măsura în care informațiile obținute sunt relevante pentru identificarea riscurilor
de denaturare semnificativă.
Atunci când auditorul intenționează să utilizeze informațiile obținute din ex-periența anterioară
a auditorului referitoare la entitate și în urma pro ce du-ri lor de audit efectuate în cadrul auditurilor
anterioare, auditorul trebuie să de termine dacă de la auditul anterior au survenit modificări care pot
afecta re levanța acestora în cadrul auditului current.
ISA 320 Pragul de semnificație în planificarea și desfășurarea unui audit - tratează
responsabilitatea auditorului de a aplica conceptul de prag de semnificație în planificarea și des
fășurarea unui audit al situațiilor financiare. ISA 450 explică modul în care pragul de semnificație se
aplică în evaluarea efectului denaturărilor identificate asupra auditului și al denaturărilor necorectate,
dacă există, asupra si tuațiilor financiare.
Conceptul de prag de semnificație este aplicat de auditor atât în planificarea și desfășurarea
auditului, cât și în evaluarea efectului denaturărilor identificate asupra auditului și al denaturărilor
necorectate, dacă există, asupra situațiilor fi nanciare și în formarea opiniei din raportul auditorului.
Atunci când stabilește strategia de audit generală, auditorul trebuie să determine pragul de
semnificație pentru situațiile financiare ca întreg. Dacă, în circumstanțe specifice entității, există una
sau mai multe clase de tranzacții specifice, solduri ale conturilor sau prezentări pentru care se
preconizează, în mod rezonabil, să existe denaturări de o valoare mai mică decât pragul de
semnificație stabilit la nivelul situațiilor financiare ca întreg, care să influențeze deciziile economice
ale utilizatorilor luate pe baza situațiilor financiare, auditorul trebuie să determine, de asemenea, și
nivelul sau nivelurile pra gu-rilor de semnificație ce vor fi aplicate pentru respectivele clase de
tranzacții, solduri ale conturilor sau prezentări.
 Determinarea pragului de semnificație implică exercitarea raționamentului profesional. Un
procent este adesea aplicat asupra unui etalon ales ca punct de plecare în determinarea pragului de
semnificație pentru situațiile financiare ca întreg. Factorii care ar putea afecta identificarea unui etalon
adecvat includ următoarele:
 Elementele situațiilor financiare (de exemplu, active, datorii, capital propriu, venituri,
cheltuieli);
 Existența unor elemente asupra cărora utilizatorii situațiilor financiare ale unei anumite entități
tind să își concentreze atenția (de exemplu, în sensul evaluării performanței financiare,
utilizatorii ar putea tinde să se concentreze pe profit, venituri sau active nete);
 Natura entității, momentul în care se regăsește entitatea în ciclul său de viață și sectorul de
activitate și mediul economic în care aceasta își desfășoară activitatea;
 Structura de proprietate a entității și modul în care este finanțată (de exemplu, dacă o entitate
este finanțată exclusiv prin împrumuturi mai degrabă decât prin capitaluri proprii, utilizatorii ar
putea să pună un accent mai mare pe active și pe drepturile de creanță aferente acestora decât
pe câștigurile entității);

Pragul de semnificație se referă la situațiile financiare cu privire la care auditorul raportează. Atunci
când situațiile financiare sunt întocmite pentru o perioadă de raportare financiară mai mare sau mai
mică de douăsprezece luni, cum ar putea fi cazul unei entități noi sau al unei schimbări în perioada de
raportare financiară, pragul de semnificație se referă la situațiile financiare întocmite pentru acea
perioadă de raportare financiară.